Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat

Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

Cursul 4

3.1.5. Stadiul actual şi perspectivele folosirii surselor regenerabile de energie

3.1.5.1. Energia hidraulică

Energia hidraulică este utilizată de om din cele mai vechi timpuri, iar din primele decenii ale
secolului XX, a devenit o sursă tentantă pentru producerea energiei electrice. Prin energie
hidraulică nu se înţelege doar potenţialul oferit de cursurile de apă ci şi energia valurilor sau a
mareelor. Transformarea energiei hidraulice în energie electrică fiind o conversie matură din
punct de vedere comercial, şi deşi este regenerabilă, este prezentată separat de celelalte categorii
de surse primare din aceeaşi familie (solară, eoliană, geotermală etc.) care sunt încă în faza de
început în ceea ce priveşte utilizarea lor în scopul producerii energiei electrice.
Se estimează că la nivelul anilor '90, producţia de energie electrică a lumii se realiza în proporţie
de 20% din energie hidraulică. O menţiune specială Norvegiei, unde consumul total de energie
electrică se bazează 100% pe această formă de energie.
Avantajele conversiei energiei hidraulice sunt următoarele:
 nu este poluantă,
 cheltuielile de întreţinere sunt mici,
 nu pune probleme legate de combustibil,
 reprezintă o soluţie de lungă durată.
Microhidrocentralele formează o categorie distinctă atât sub aspect tehnic, cât şi financiar. Au
importanţă în valorificarea unor surse relativ mici de energie hidraulică, fiind folosite de
colectivităţi locale sau de industrie de capacitate mică sau mijlocie. Este o soluţie ideală pentru
orice autoproducător independent, dar trebuie subvenţionate prin programe de promovare
speciale, caracterizate prin subvenţii de stat şi scutiri de taxe.
În concluzie, energia hidraulică rămâne în continuare o modalitate tentantă de producere a
energiei electrice, problema constă însă în estimarea cât mai corectă a ponderii pe care o poate
ocupa în balanţa energetică a lumii.
3.1.5.2. Energia eoliană
Potenţialul total al energiei cinetice a aerului la o înălţime de 50 – 100 m deasupra solului are o
valoare importantă, de acelaşi ordin de mărime cu potenţialul hidroenergetic (se apreciază la 80-
90% din cel hidroenergetic).
Posibilităţile de conversie a energiei eoliene depind de o serie de factori, cum ar fi:
 frecvenţa vântului, constanţa lui şi intensitatea maximă accidentală, precum şi durata
perioadelor de calm atmosferic,
 relieful terenului şi vecinătăţile care impun restricţii în instalarea aerogeneratoarelor,
 suprafaţa de teren ocupată,
 competivitatea economică privind livrarea de energie în reţea,
 limitarea performanţelor aerogeneratoarelor.
În 1994, în Germania erau instalate 2617 generatoare cu o putere totală de 643 MW iar în
Danemarca, aproximativ 10% din producţia de energie electrică este de origine eoliană.
Dinamismul construcţiei de parcuri eoliene, de la sfârşitul secolului XX, s-a mai atenuat în
ultimii ani, datorită unor efecte nedorite asupra mediului înconjurător, deşi producţia de serie şi
tipizarea aerogeneratoarelor au dus la reducerea costurilor investiţiilor cu aproximativ 20%.

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 1 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

În concluzie:
 energia eoliană face parte din energiile regenerabile cu cel mai înalt grad de maturitate
tehnică,
 conversia energiei eoliene se apropie de pragul competivităţii economice, fără să-l atingă
însă,
 producţia de energie electrică din surse eoliene înlocuieşte o cotă din consumul de
combustibil fosil şi astfel contribuie în mod direct la limitarea emisiei de CO 2. Puterea
instalată în aerogeneratoare nu înlocuieşte puterea necesară a fi instalată în surse
convenţionale fiindcă trebuie să existe o rezervă care să acopere nevoile sistemului
electroenergetic în caz de acalmie atmosferică.
3.1.5.3. Energia solară
În fiecare moment, la limita superioară a atmosferei, Pământul primeşte o cantitate însemnată de
energie solară: aproximativ 1385 W/m2. Datorită fenomenelor de absorbţie şi reflexie a radiaţiilor
solare (fenomene amplificate de prezenţa norilor), la nivelul solului se înregistrează valori mult
diminuate, de cel mult ordinul sutelor de W/m 2. La nivel mondial, cantitatea de energie solară
recepţionată la sol este cuprinsă între 600 şi 2600 kWh/m 2, în funcţie de latiudine, altitudine şi
gradul de acoperire cu nori a cerului.
Pentru a transforma uriaşa cantitate de energie solară disponibilă în energie electrică există două
posibilităţi distincte:
 prin intermediul unui ciclu termodinamic,
 cu ajutorul celulelor fotovoltaice.
Valoarea energiei solare recepţionată la sol variază sensibil în decursul unui an şi chiar al unei
zile datorită mişcării aparente a Soarelui pe bolta cerească. Pentru a menţine un regim de
încărcare eficient, cu variaţii cât mai mici, orice centrală solaroelectrică, indiferent de tehnologia
utilizată, trebuie să fie prevăzută cu următoarele elemente:
 un sistem de captare a razelor solare, dirijat eventual cu ajutorul unui calculator, care să
păstreze un unghi şi o direcţie optimă de înclinare pe parcursul întregului an,
 un element de stocare a energiei termice pentru a fi folosită în perioadele cu insolaţie
minimă.
O soluţie uzuală de realizare a unei centrale solaroelectrice este cea care utilizează un câmp de
captatori (heliostate) ce concentrează razele solare pe generatorul de abur situat în vârful unui
turn, cu înălţimea între 50 - 150 m. Dimensiunile turnului şi ale câmpului de heliostate sunt
apreciabile şi în consecinţă este necesar de ghidaj performant pentru captatori, care să asigure o
focalizare corectă a razelor solare în orice moment.
Celulele fotovoltaice permit transformarea directă a energiei luminoase în energie electrică, prin
efect fotovoltaic. Soluţia este de dată recentă şi este limitată la ora actuală de două elemente:
 costul unităţii de energie electrică este de 10 până la 20 de ori mai mare decât cel
corespunzător soluţiilor aflate la maturitate, cauza principală fiind costul ridicat al celulelor
fotovoltaice,
 randamentul acestor instalaţii nu depăşeşte practic 12 – 15%.
Soluţia este utilizabilă în cazul unor amplasamente izolate, dar este legată de educerea costului
celulelor fotovoltaice la valori competitive pe piaţa energetică.
3.1.5.4. Energia geotermală
Prima centrală geotermală a fost pusă în funcţiune în 1913 în oraşul Larderello, Italia. Începând
cu anii '70 şi alte ţări (S.U.A., Germania, Japonia) au demarat acţiuni în acest sens fără a se
ajunge la o dezvoltare sistemică a acestui proces.

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 2 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

Energia geotermală rezultă din două fenomene diferite:

 radioactivitatea naturală a solului,
 prezenţa unor roci fierbinţi în apropierea unor pungi de lavă.
În figura 3.3 este prezentată schema de principiu pentru o centrală electrică geotermală.

Fig. 3.3. Schema de principiu a unei centrale electrice geotermale

Deosebim energie geotermală de înaltă, respectiv de joasă temperatură.

Energia geotermală de înaltă temperatură este caracteristică zonelor vulcanice. Pânzele
subterane de apă, în contact cu rocile fierbinţi, ating temperaturi de ordinul sutelor de grade,
realizându-se de multe ori o vaporizare parţială, care se utilizează pentru o centrală electrică.
Accesul la pânzele de apă poate prezenta dificultăţi, adâncimea lor depăşind uneori 10 000 m. O
altă posibilitate ar fi folosirea căldurii magmei infiltrate în anumite zone până aproape de
suprafaţă, la adâncimi de ordinul 2000 – 7000 m, când se forează puţuri în care este injectată apă,
producându-se abur supraîncălzit.
Energia geotermală de joasă temperatură poate fi accesibilă teoretic în orice parte a globului. Ea
se datorează creşterii naturale de temperatură în funcţie de adâncime (aproximativ 3ºC la 100 m).
Pânzele de apă situate la o adâncime de 1000 – 2000 m se caracterizează doar prin temperaturi de
50 - 100ºC, această soluţie permiţând doar alimentarea cu căldură a unor consumatori urbani sau
industriali şi nu vizează producerea de energie electrică.

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 3 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

3.1.5.5. Concluzii realiste privind utilizarea surselor regenerabile în scopul producerii de

energie electrică
Sursele regenerabile de energie reprezintă o soluţie viabilă pentru acoperirea consumului de
energie electrică şi căldură. Hidroenergetica, centralele solare sau cele eoliene au atins deja o
maturitate tehnologică deplină, participând activ (îndeosebi centralele hidroelectrice) la
acoperirea curbei de sarcină electrică în multe ţări ale lumii.
Soluţiile oferite pentru alimentarea cu căldură sunt accesibile unor colectivităţi sau industrii de
mică capacitate, în multe ţări beneficiind de condiţii avantajoase introduse prin legislaţie.
Sursele regenerabile de energie pot prezenta prima alegere pentru orice autoproducător,
încadrându-se perfect în cadrul unei concepţii de producere descentralizată a energiei electrice şi
termice.
Numai o afirmaţie idealistă poate concepe că potenţialul oferit de sursele regenerabile poate
asigura cu prisosinţă întregul consum mondial de energie electrică şi termică. Darnici fizica, nici
tehnica nu rezolvă singure intrarea semnificativă în viaţa omenirii a noilor surse de energie,
oricare ar fi ele. Numai contextul care cuprinde şi aspectele financiare, cele economice legate de
competivitatea într-o piaţă deschisă a energiei, acceptul societăţii privind toate aspectele, riscurile
şi avantajele cauzate de noua sursă şi nu în ultimul rând, impactul asupra mediului înconurător şi
menţinerea unui echilibru ecologic, este în măsură să definească:
 dezvoltarea durabilă a sursei de energie şi rolul ei în viitor,
 rata penetraţiei pe piaţă şi cota de participare a acestei surse.
Din cauza următoarelor stări:
 accesul limitat la sursă şi posibilitatea de a o valorifica
 eficienţa de alimentare a nevoilor de energie folosind sursa considerată, care cuprinde
randamentul extracţiei, conversiei şi transportului formelor de energie considerate pe întreg
lanţul energetic,
 restricţiile pe care le impun condiţiile geografice, geo-politice şi de mediu ambiant,
există o mare diferenţă între potenţialul fizic al unei surse de energie şi potenţialul utilizabil, iar
uneori numai o parte infimă a primului devine utilizabil în mod economic şi eficient.

3.1.6. Stadiul actual şi perspectiva folosirii energiei nucleare

Deşi contestată de o mare parte a opiniei publice, energetica nucleară ocupă un loc bine stabilit în
domeniul producerii de energie electrică şi termică, având avantajul că limitează emisia de CO 2 şi
conduce la minimizarea impactului asupra mediului înconjurător.
Centralele nuclearoelectrice sunt clasificate în funcţie de caracteristicile reactorului, elementele
principale în această privinţă sunt: combustibilul nuclear, agentul de răcire şi moderatorul.
Agentul de răcire are rolul de a prelua căldura dezvoltată prin fisiune în zona activă a reactorului
şi de a o transmite mai departe către partea clasică a centralei.
Moderatorul realizează o încetinire a neutronilor rezultaţi prin fisiune nucleară până la un nivel
de energie favorabil producerii unor noi reacţii de fisiune şi în multe cazuri are şi rol de agent de
răcire. Reactoarele dotate cu moderator se cunosc sub denumirea de reactoare cu neutroni
termici.
În tabelul 3.9 sunt prezentate principalele tipuri de reactoare nucleare cu neutroni termice
împreună cu elementele lor principale.

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 4 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

Tabelul 3.9
Tipuri de reactoare nucleare cu neutroni termici
Denumire Semnificaţie Moderator Agent de răcire Combustibil
Reactor cu apă sub Uraniu îmbogăţit
PWR (VVER) Apă uşoară Apă uşoară
presiune (UO2)
Reactor cu apă grea Uraniu natural
PHWR Apă grea Apă grea
sub presiune (UO2)
Reactor cu apă Uraniu îmbogăţit
BWR Apă uşoară Apă uşoară
fierbinte (UO2)
Reactor răcit cu apă Uraniu îmbogăţit
LWGR Grafit Apă uşoară
şi moderator grafit (metal sauUO2)
Reactor răcit cu
Uraniu natural
GCR gaze şi moderator Grafit CO2
(metal)
grafit
Reactor avansat
Uraniu îmbogăţit
AGR răcit cu gaze şi Grafit CO2
(UO2)
moderator grafit
Reactor răcit cu gaz
Uraniu puternic
HTGR la temperatură Grafit He
îmbogăţit
înaltă

Soluţii de creştere a performanţelor centralelor nuclearo-electrice (CNE)

Randamentul CNE este mult inferior centralelor convenţionale cu abur. CNE care utilizează în
partea clasică a centralei abur saturat (PWR, BWR, PHWR), au un randament care uzual nu
depăşeşte 30 – 33%.
CNE cu reactoare răcite cu gaz (AGR) au un randament care se apropie de 41% datorită faptului
că permit producerea de abur supraîncălzit în circuitul secundar.
Utilizând reactoare de tipul HTGR se speră obţinerea unor randamente şi mai ridicate, în jur de
46%.
Coeficientul redus de utilizare al uraniului constituie un inconvenient major pentru reactoarele cu
neutroni termici utilizate în prezent. Pentru a elimina acest dezavantaj, cercetările s-au îndreptat
spre reactoare nucleare cu neutroni rapizi, supergeneratoare (FBR), care au următoarele
caracteristici principale:
 mărirea semnificativă a coeficientului de utilizare a combustibilului prin transformarea
izotopului de uraniu 238 în plutoniu 239, existând astfel posibilitatea majorării de cel puţin
cincizeci de ori a resurselor energetice nucleare,
 suprageneratoarele cu uraniu funcţionează pe bază de neutroni rapizi deci nu este nevoie de
moderator,
 temperaturile înalte din inima reactorului impun utilizarea unor metale lichide (sodiu şi
potasiu) ca agenţi de răcire,
 sunt prevăzute trei circuite înseriate, primele două pe bază de sodiu şi potasiu, iar al treilea
pe bază de abur supraîncălzit,
 randamentul estimat 42 – 43%.
În ciuda avantajelor sale, reactoarele FBR au fost refuzate de societate datorită faptului că sodiul
şi potasiul reacţionează violent în contact cu apa, existând posibilitatea unor explozii chimice în

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 5 Utilizarea eficientă a energiei electrice

Universitatea Transilvania Braşov Catedra UNESCO Studii de masterat
Managementul calităţii sistemelor electrotehnice

zona generatorului de abur, şi datorită preţului aproape dublu faţă de centralele cu neutroni
termici.
Pentru a depăşi reticenţa populaţiei, a organelor legislative şi administrative, se impune
dezvoltarea în viitor a unei noi generaţii de reactoare cu neutroni termici, bazate pe concepţii
fundamentale noi. În acest sens, se urmăresc următoarele obiective:
îndeplinirea celor mai severe condiţii impuse de organele de aprobare nucleară, pentru
a asigura avizarea şi acceptare lor în toate ţările,
limitarea drastică a consecinţelor accidentului maxim posibil, prin accentuarea
caracteristicii de autofrânare a reacţiei nucleare la orice anomalie de funcţionare,
utilizarea instalaţiilor cu grad de siguranţă ridicat,
obţinerea unor costuri de producere concurenţiale cu alte sisteme de producere a
energiei electrice.
Se speră depăşirea barierei dezvoltării CNE şi obţinerea unui mijloc de producere eficientă a
energiei electrice prin unităţi de mare putere.

3.2. Creşterea eficienţei în transportul şi distribuţia energiei electrice

Preocupările actuale pe plan internaţional privind reducerea impactului instalaţiilor electrice

asupra mediului ambiant se concentrează pe următoarele trei direcţii principale:
 creşterea eficienţei în utilizarea energiei electrice,
 dezvoltarea de tehnologii de producere a energiei electrice cu impact redus asupra
mediului ambiant,
 adoptarea de soluţii pentru realizarea liniilor şi staţiilor electrice cu o prezenţă cât mai
puţin poluantă în mediul înconjurător.
În realizarea instalaţiilor moderne de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice s-au
adoptat soluţii tehnice care sunt în concordanţă cu tendinţele actuale privind dezvoltarea
sistemelor energetice, dintre care prezentăm următoarele:
 realizarea legăturilor la sistemul energetic în schemă bloc: cazan – turbină – generator –
transformator – linie de conexiune la sistem,
 utilizarea de generatoare moderne, cu randamente superioare, cu sisteme moderne de
excitaţie, cu tensiune nominală ridicată şi soluţii optimizate pentru alimentarea
serviciilor proprii ale centralei,
 adoptarea unor scheme optimizate ale reţelelor electrice, cu echipamente performante în
staţiile electrice de distribuţie, utilizarea de soluţii compactizate şi modularizate prin
utilizarea largă a celulelor prefabricate şi capsulate,
 perfecţionarea schemelor distribuite de comandă – control şi conducere a reţelelor
electrice, implementarea largă a microprocesoarelor specializate pentru comandă,
supraveghere şi protecţie,
 dezvoltarea tehnologiilor moderne de construcţie şi montaj prin dezvoltarea tehnicilor de
proiectare asistată de calculator şi creşterea gradului de mecanizare,

Prof.univ.dr.ing. Francisc SISAK 6 Utilizarea eficientă a energiei electrice