CAP.

II
DISTRIBUŢIA ENERGIEI ELECTRICE

T2.1
Sisteme de distribuţie a energiei electrice şi reţele
electrice. TPD şi TDA – construcţie şi echipare.

T2.2
Protecţia reţelei de distribuţie
Sisteme de distribuţie a energiei electrice şi
reţele electrice
La nave transmiterea energiei electrice de la generatoare la
consumatori se realizează prin sistemul de distribuţie. Acest
sistem este destinat pentru conectarea, deconectarea şi
protecţia instalaţiei electrice şi reţelei, reglarea şi controlul
parametrilor electrici ai surselor de energie electrică şi de
asemenea pentru semnalizarea stării aparatelor de conectare
precum şi a stării circuitelor electrice.
Corespunzător acestor funcţii pe care le îndeplinesc sistemele
de distribuţie a energiei electrice, acestea conţin:
bare conductoare pentru distribuţie; aparate de conectare;
aparate de protecţie , reglare şi semnalizare, precum şi
aparate de măsură.
De regulă, sistemele de distribuţie se clasifică după importanţă,
realizare constructivă şi felul curentului.
• După importanţă, sistemele de distribuţie pot fi:
 tablouri principale de distribuţie;
 tablouri secundare de distribuţie;
 tablouri pentru consumatori individuali;
 tablouri de control;
 tablouri speciale.
• Tablourile principale de distribuţie, TPD, sunt destinate pentru
controlul şi comanda funcţionării generatoarelor electrice şi pentru
distribuţia energiei electrice pe navă.
• Tablourile de distribuţie, TD, (secundare) primesc alimentarea de la
TPD şi o distribuie la un grup de consumatori concentraţi într-o zonă
determinată de pe navă.
• Tablourile pentru consumatorii individuali asigură comanda şi
controlul funcţionării consumatorilor cu o schemă relativ complicată
(de exemplu vinciul de ancoră).
• Tablourile de control sunt destinate pentru controlul de la distanţă a
funcţionării generatoarelor, consumatorilor şi reţelei.
• Tablourile speciale (de exemplu tabloul de legătură cu malul, TLM)
sunt folosite pentru scopuri strict determinate.
• După forma constructivă sistemele de distribuţie pot fi în
execuţie protejată, protejată la stropi, protejată la apă sau
ermetică. În legătură cu forma constructivă se precizează că
în sistemele electroenergetice navale nu sunt admise
sistemele de distribuţie în execuţie deschisă.
• După felul curentului sistemele de distribuţie se împart în
sisteme de distribuţie în curent continuu şi în curent alternativ.
• Consumatorii de energie electrică pot primi alimentarea direct
de la TPD sau de la tablouri de distribuţie, TD, conectate pe
partea de alimentare la TPD.
• De regulă, alimentarea directă de la TPD se face pentru
consumatorii a căror funcţionare asigură mişcarea şi
comanda navei precum şi a consumatorilor de putere mare.
• Sistemul de distribuţie al energiei electrice poate fi: magistral,
radial şi mixt.
• În sistemul magistral toţi consumatorii primesc alimentarea pe
câteva magistrale. Pe fiecare magistrală sunt conectate
tablouri de distribuţie, TD, sau cutii de conexiuni, CC, de la
care se alimentează consumatorii.
 Sisteme de distribuţie a energiei
electrice:
a) magistral;
b) radial;
c) mixt
• În sistemul radial de distribuţie a energiei electrice consumatorii importanţi
şi de putere mare primesc alimentarea direct din TPD pe cabluri separate
iar ceilalţi consumatori primesc alimentarea de la tablouri secundare de
distribuţie conectate cu cabluri separate la TPD.
• Sistemul mixt reprezintă o combinaţie a primelor două. O parte din
consumatori sunt alimentaţi în sistemul radial, iar o altă parte după sistemul
magistral.
• Alegerea unuia sau altuia din sistemele de distribuţie a energiei electrice se
face luând în considerare siguranţa în alimentarea cu energie electrică şi
obţinerea unei mase minime pentru reţeaua de cabluri.
• Sistemul radial realizează o siguranţă sporită în alimentarea consumatorilor
cu energie electrică. În acest sistem ieşirea din funcţiune a unui cablu
separat nu întrerupe alimentarea celorlalţi. Dezavantajul acestui sistem
constă în lungimea mare a traseelor de cabluri ceea ce duce la mărirea
masei cablurilor şi a costurilor.
• În sistemul magistral se scurtează lungimea traseelor de cabluri şi ca
urmare masa de cabluri se micşorează comparativ cu sistemul radial. În
schimb, în cazul acestui sistem, prin deteriorarea unei magistrale o grupă
mare de consumatori rămâne fără alimentare. De asemenea acest sistem
exclude posibilitatea comenzii centralizate a alimentării consumatorilor cu
energie electrică.
• Sistemul mixt ia în considerare atât avantajele cât şi dezavantajele
sistemelor radial şi magistral.
• Alegerea unuia sau altuia din sistemele de distribuţie depinde de destinaţia navei,
puterea instalaţiei electroenergetice, numărul şi dispunerea consumatorilor de
energie electrică. În practică, la nave, sistemul radial este folosit frecvent datorită
avantajului său privind siguranţa alimentării cu energie electrică.
• Transmiterea energiei electrice la nave se face pe reţele separate cum ar fi:
- reţeaua de forţă alimentează acţionările electrice ale mecanismelor sistemelor navale
(guvernare, ancorare, incendiu, balast, drenaj, instalaţia frigorifică şi de încălzire,
s.a.) şi ale mecanismelor auxiliare care asigură funcţionarea instalaţiei de putere a
navei (pompe, ventilatoare, compresoare);
- reţeaua de iluminat normal asigură iluminatul general în toate încăperile având circuite
separate pentru iluminatul interior şi exterior, semnalizări şi lumini distinctive, circuite
de prize;
- reţeaua iluminatului de avarie este alcătuită ca şi reţeaua iluminatului normal dar spre
deosebire de aceasta este alimentată de la sursa de avarie şi asigură iluminatul în
locurile prevăzute de registrul de clasificare;
- reţeaua de curenţi slabi cuprinde instalaţiile de telefoane, sonerii, semnalizări incendiu,
telegrafie maşini, axiometre, ş.a.;
- reţeaua staţii radio alimentează aparatura de radiocomunicaţii;
- reţeaua aparatelor electrice de navigaţie alimentează aparatele de navigaţie (sonde,
lochuri, girocompas, radiogoniometru, ş.a.);
- reţeaua pentru aparate şi instalaţii de cambuză (plite electrice, oale sub presiune,
cuptoare electrice, robot de bucătărie, ş.a.)
• Numărul reţelelor separate se determină în procesul proiectării şi depinde de tipul şi
destinaţia navei.
 Scheme de principiu ale reţelelor de
forţă şi iluminat naval.
Pentru realizarea reţelelor electrice se utilizează
cabluri electrice special destinate pentru instalarea
la nave. Cablurile navale trebuie să fie rezistente
la foc, să împiedice propagarea flăcării, să reziste
la produse petroliere şi în general să respecte
prescripţiile registrului de clasificare.
Cablurile navale se execută numai cu conductori
multifilari din cupru având suprafaţa secţiunii cel
puţin:
1,0mm2 în circuite de comandă şi semnalizări
0,5mm2 în circuite de măsură şi semnalizări pentru
cabluri cu minim 4 conductoare.
Schema de principiu, unifilară, a unei reţele de forţă
Schema de principiu,
unifilară, a unei reţele de
iluminat normal
 Cabluri navale
• Cablul naval
• Simbol CNYY-F fără ecran de protecţie
• Simbol CNYYEY-F – cu ecran de protecţie sub
formă de tresă metalică din sârmă de cupru
foarte flexibil izolat cu PVC
• Reţele electrice de iluminat.
• Prevederile registrului de clasificare
 Iluminatul normal
În toate încăperile, locurile şi spaţiile a căror iluminare este importantă pentru siguranţa
navigaţiei, comanda mecanismelor şi instalaţiilor, condiţii de locuit şi evacuare a pasagerilor
şi a echipajului, trebuie montate lămpi de iluminat fixe, alimentate de la sursa principală de
distribuţie.
La secţiile TPD sunt conectate transformatoare trifazate 380/220 V care asigură alimentarea
reţelelor de iluminat normal cu tensiunea de linie 220 V. Transformatoarele sunt de aceeaşi
putere, unul asigură consumul reţelei de iluminat normal, cel de al doilea fiind de rezervă..
Pentru a asigura distribuţia alimentării iluminatului de la sursă se folosesc tablouri secundare
de distribuţie şi doze de ramificaţie. Plecările circuitelor din tablourile secundare sunt
echipate, pentru protecţie, cu întrerupătoare automate bipolare.
Reţeaua de iluminat normal conţine circuite separate pentru: iluminatul general, iluminatul local,
prize. În acest fel, la deconectarea unei reţele ca urmare a acţiunii protecţiei, de exemplu
iluminatul general, rămân în funcţiune iluminatul local şi prizele.
Corpurile de iluminat, instalate în încăperile şi spaţiile unde este posibilă deteriorarea globurilor,
trebuie să fie protejate cu grătare de protecţie.
În încăperile sau locurile iluminate cu tuburi fluorescente, în care se află părţi vizibile ale
mecanismelor în rotaţie, trebuie să se ia măsuri pentru înlăturarea efectului stroboscopic.
O astfel de măsură ar putea fi combinarea iluminatului fluorescent cu iluminatul incandescent.
 Iluminatul normal
Încăperile de acumulatoare şi alte încăperi cu pericol de explozie se
iluminează cu corpuri de iluminat în execuţie „antiex”.
Iluminatul coridoarelor, compartimentului maşini, tunelurilor liniilor de
axe, trebuie să fie alimentate prin cel puţin două circuite
independente având corpurile de iluminat astfel dispuse încât să se
asigure un iluminat uniform în cazul căderii unui circuit.
Corpurile de iluminat local în încăperile de locuit precum şi prizele de
curent trebuie să fie alimentate de la tablou prin circuite separate,
altele decât circuitul de alimentare a iluminatului general.
Corpurile de iluminat fixe din magaziile de mărfuri trebuie să fie
alimentate de la un tablou de distribuţie separat.
În toate circuitele de iluminat trebuie să se utilizeze întrerupătoare
bipolare. În încăperile de locuit şi de serviciu uscate, se admit
întrerupătoare monopolare pentru un curent de maxim 6A.
Pentru iluminatul exterior, se va prevedea un dispozitiv de deconectare
centralizat, plasat în timonerie sau alt post de cart permanent.
 Iluminatul portativ
Pentru iluminatul portativ se folosesc tensiunile considerate nepericuloase, de 12V
curent alternativ şi 24V curent continuu.
Prizele pentru iluminatul portativ trebuie să fie instalate cel puţin în următoarele puncte:
- pe punte, în apropierea vinciului de ancoră;
- încăperea girocompasului;
- încăperea convertizoarelor instalaţiei de radio;
- încăperea instalaţiei de cârmă;
- încăperea agregatului de avarie;
- compartimentele de maşini;
- spatele tabloului principal de distribuţie;
- tunelul arborelui port-elice;
- timonerie;
- cabina radio;
- zona lochului şi a sondei ultrason.

Prizele alimentate cu tensiuni diferite trebuie să fie de construcţie diferită care să

excludă posibilitatea de a introduce fişa pentru o anumită tensiune la o tensiune
mai mare.
 Iluminatul de avarie
În cazul scoaterii din funcţiune a centralei electrice şi dispariţia tensiunii la tabloul
principal de distribuţie, se cupleaază automat iluminatul de avarie alimentat de la
sursele de avarie (baterie de acumulatoare sau grup diesel-generator de avarie).
Sursele de avarie trebuie să asigure alimentarea concomitentă timp de 18 ore a
luminatului de avarie.
Iluminatul de avarie asigură iluminarea pentru:
- toate coridoarle, scările şi ieşirile din încăperile de locuit şi de serviciu precum şi în
cabinele lifturilor de pasageri;
- încăperile de maşini şi agregate generatoare;
- toate posturile de comandă precum şi la tablourile de distribuţie principale şi de avarie;
- încăperea diesel-generatorului de avarie;
- timonerie;
- camera hărţilor şi staţia radio;
- locurile de păstrare a inventarului de avarie;
- compartimentul cârmei;
- încăperea girocompasului;
- cabinetele medicale;
- felinarele de navigaţie.
Noţiuni de calculul reţelelor electrice
Cerinţe de calcul:
încălzirea cablului să nu depăşească limita admisă;
căderea de tensiune pe cablu să corespundă de asemenea unei
limite admisibile.
Depăşirea încălzirii duce la îmbătrânirea izolaţiei şi scurtarea
duratei de funcţionare a cablului iar depăşirea căderii de
tensiune admisă înseamnă scăderea tensiunii la barele
consumatorului ceea ce are o influenţă dăunătoare asupra
funcţionării acestuia.
Pentru realizarea acestor cerinţe ordinea este următoarea: se alege
secţiunea cablului din punct de vedere al încălzirii admisibile
după care se calculează căderea de tensiune şi se verifică
înscrierea acesteia în limitele admise. În situaţia în care se
depăşeşte limita admisă se majorează secţiunea cablului aleasă
iniţial până la obţinerea valorii admise pentru căderea de
tensiune.
În prima etapă se determină curentul de calcul.
Pentru cablul de conectare a generatorului la barele TPD curentul
de calcul se consideră curentul nominal şi se determină cu
relaţiile:
Relaţii de calcul al curentului
Curenţii de calcul pentru cablurile care conectează
consumatorii individuali la TPD se determină cu
relaţiile:
a) pentru curent continuu:

b) pentru curent alternativ trifazat:

Tablouri de distribuţie a energiei electrice
Tablourile de distribuţie a energiei electrice reprezintă
construcţii metalice în care se montează aparate de
conectare, reglare, măsură, protecţie şi semnalizare.
Corpul tabloului are carcasă şi capac care asigură
protecţia oamenilor la atingerea părţilor conductoare
de curent.
Execuţia tabloului, în funcţie de locul în care este
amplasat pe navă, poate fi protejată la picături,
protejată la stropi sau ermetică.
Aparatele de măsură se montează la înălţimea de
1,5 – 1,8 faţă de nivelul punţii, mânerele
întrerupătoarelor la înălţimea maximă 1,8 m şi minimă
0,3 m de nivelul punţii, secţiunea minimă a
conductoarelor de conexiuni este de 0,5mm2, distanţa
între părţile conductoare fără izolaţie trebuie să fie 6 la
12 mm pentru tensiuni până la 500V.
 TPD
Tabloul principal de distribuţie, TPD are de regulă o lungime de câţiva metri.
Pentru montaj se realizează pe secţii şi anume: generatoare, distribuţie,
comandă, alimentare de la mal.
Numărul secţiilor generatoare este egal cu numărul generatoarelor. Numărul
secţiilor de distribuţie este determinat de numărul întrerupătoarelor
automate de alimentare a liniilor conectate direct la TPD. În compunerea
TPD se prevede în unele cazuri, o secţie de comandă şi o secţie de
alimentare de la mal.
Secţiile generatoarelor sunt destinate pentru controlul parametrilor electrici,
protecţie şi comandă a distribuţiei energiei electrice de la barele TPD la
consumatorii conectaţi direct la TPD sau la tablouri secundare de distribuţie,
TD.
Secţia alimentării de la mal este destinată pentru controlul, protecţia şi
comanda alimentării cu energie electrică de la mal. De asemenea, în
anumite situaţii, prin aceiaşi secţie se poate transmite energie electrică de
la TPD la consumatori aflaţi la mal.
Secţiile generatoare se dispun de regulă la mijlocul TPD. În cazul în care se
foloseşte o secţie de comandă, aceasta se instalează în centru având de o
parte şi de cealaltă parte dispuse secţiile generatoare. Secţiile de distribuţie
se află în stânga şi în dreapta generatoarelor. Secţia de alimentare de la
mal ocupă de regulă una din extremităţile TPD. Scheme structurale ale TPD
sunt prezentate în figurile 1.4 şi 1.5. În figura 3.6 se prezintă o vedere
generală a unui TPD.
 TPD
Pe secţiile generatoarelor se montează aparate de măsură pentru
controlul curentului, tensiunii, frecvenţei şi puterii obţinute de la
generator, întrerupătorul automat de cuplare a generatorului la bare,
aparate care asigură protecţia generatorului (scurtcircuit,
suprasarcină, putere inversă, protecţie diferenţială la scurtcircuite
interioare.) De asemenea se montează comutatoare pentru reglarea
frecvenţei şi pentru alimentarea excitaţiei generatorului de la o sursă
de curent continuu, aparatul pentru sincronizare automată şi lămpile
de sincronizare menţinute ca rezervă pentru sincronizarea manuală.
Ampermetrele generatoarelor se conectează prin comutator care
asigură măsurarea curenţilor pe cele trei faze. Voltmetrele cu
comutator de asemenea permit măsurarea tensiunilor de linie şi de
fază.
Uneori pe secţiile generatoarelor se montează şi câteva întrerupătoare
automate pentru alimentare unor consumatori de putere mare.
Vederea generală a unui TPD
 TPD
• Pe secţia alimentării de la mal se montează întrerupătorul automat pentru
cuplarea alimentării, aparate pentru controlul sarcinii, tensiunii şi frecvenţei.
De asemenea se montează un aparat pentru controlul succesiunii fazelor
astfel încât la cuplare succesiunea fazelor alimentării de la mal să fie
aceeaşi cu cea a centralei electrice a navei.

• Secţiile de distribuţie sunt echipate de regulă cu siguranţe cu mare putere

de rupere , MPR, şi întrerupătoare automate care asigură cuplarea la TPD a
alimentării consumatorilor individuali sau a tablourilor secundare de
distribuţie, TD. Întrerupătoarele automate sunt acţionate manual şi
presupune intervenţia operatorului pentru cuplarea şi decuplarea
consumatorilor.
• O altă variantă de echipare a plecărilor din TPD este realizată sub forma
unor blocuri pentru fiecare circuit de plecare echipate fiecare cu siguranţe,
contactor, relee termice, butoane de comandă şi lămpi de semnalizare.
Acest sistem ocupă mai mult spaţiu în TPD dar prezintă avantajul că
permite conectarea şi deconectarea consumatorilor atât local, de la TPD,
cât şi de la distanţă.
• Pentru iluminare, în afara iluminării generale din compartiment, se prevede
iluminatul local de la barele TPD.
 Tablouri de distribuţie
• Pentru a reduce numărul plecărilor din TPD şi pentru
scurtarea traseelor de cabluri se utilizează tablouri de
distribuţie care primesc alimentarea de la TPD şi care
la rândul lor alimentează un grup de consumatori. De
regulă consumatorii conectaţi la un tablou de
distribuţie sunt în apropierea acestuia. Pe navele cu
mulţi consumatori, tablourile de distribuţie sunt astfel
organizate încât asigură alimentarea consumatorilor
de acelaşi fel (tablou ventilaţie, tablou pompe ş.a.).
• În sistemele electroenergetice navale se folosesc
tablouri de distribuţie în care plecările spre
consumatori pot fi echipate cu: siguranţe; siguranţe şi
întrerupătoare; întrerupătoare automate; siguranţe,
contactoare şi relee termice.
Scheme de principiu ale tablourilor de distribuţie:
a) cu siguranţe; b) cu siguranţe şi întrerupătoare;
c) cu întrerupătoare automate; d) cu siguranţe, contactoare şi relee termice
 Tema 2.2
PROTECŢIA SISTEMELOR ELECTROENERGETICE
NAVALE
 Generalităţi
• În procesul exploatării sistemelor electroenergetice navale sunt posibile apariţia unor
regimuri anormale de lucru.
• Pericolul cel mai mare pentru sistemele electroenergetice navale şi pentru toate
elementele acţionărilor electrice îl reprezintă regimul anormal produs de apariţia
curenţilor de scurtcircuit. În oricare punct al sistemului curentul de scurtcircuit poate
apărea la deteriorarea izolaţiei între conductoarele de curent, ca urmare a îmbătrânirii
ei, sau la avarierea mecanică prin ruperea conductoarelor şi conectarea între ele a
conductoarelor de pe faze diferite sau prin acumularea de lichid (apă) în conductori,
ş.a.
• Punctul de scurtcircuit este caracterizat prin valoarea nulă a rezistenţei. Valoarea
curentului de scurtcircuit este limitată numai de rezistenţa interioară a sursei şi
rezistenţa conductorilor electrici (bare, cabluri, aparate de conectare). Această
valoare poate depăşi de sute de ori valoarea nominală a curentului din elementul
respectiv.
• Sub acţiunea curenţilor de scurtcircuit apar forţe electrodinamice mari, capabile să
deterioreze aparatul respectiv. Sub acţiunea curentului de scurtcircuit se produce
foarte repede (în decurs de câteva secunde) creşterea temperaturii de încălzire a
cablului până la câteva sute de grade şi arderea izolaţiei. Frecvent în punctul de
scurtcircuit, în primul moment, apare arcul electric sub acţiunea căruia se aprind
obiectele din apropiere, în deosebi vaporii produselor petroliere, dând naştere la
incendii cu toate consecinţele ce decurg din acestea
• Regimurile anormale produse de suprasarcini sunt caracterizate de apariţia
curenţilor a căror valoare depăşeşte până la de două ori valoarea nominală.
Sub acţiunea acestor curenţi temperatura de încălzire a conductorilor, în
decurs de câteva minute (uneori zeci) atinge valori periculoase (circa 100-200
gr. C ) ceea ce produce îmbătrânirea rapidă a materialelor izolante sau
arderea lor. Ca urmare, regimul de suprasarcină, ca şi regimul de scurtcircuit
prezintă pericol de incendiu. Suprasarcinile, de obicei, sunt create de
regimurile anormale de lucru tehnologice de mecanismelor cu acţionarea
electrică.
• Supratensiunile care apar în funcţionarea unor acţionări electrice constituie
de asemenea regimuri anormale caracterizate prin creşterea curenţilor peste
limitele normale.
• Protecţia elementelor sistemului electroenergetic îndeplineşte următoarele
funcţii:
1) la scurtcircuit, prin intermediul siguranţelor fuzibile sau întrerupătoarelor
automate, deconectează automat elementul deteriorat şi astfel se
restabileşte regimul normal de lucru pentru celelalte elemente ale sistemului
2) la apariţia suprasarcinilor protecţia acţionează prin decontecarea temporizată
a instalaţiilor care lucrează în suprasarcină sau prin semnalizare optică şi
acustică pentru o categorie de consumatori a căror menţinere în funcţiune
este importantă pentru siguranţa navei (instalaţia de guvernare, pompa de
incendiu de avarie).
 Cerinţele de bază ale protecţiei sistemelor
electroenergetice navale
• Selectivitatea constă în acţiunea protecţiei pentru deconectare numai a
elementului deteriorat. Prin aceasta se asigură menţinerea funcţionării
normale a celorlalte componente ale sistemului.
• Acţiune rapidă - pentru deconectarea elementului avariat. Deconectarea
rapidă a scurtcircuitelor asigură: reducerea dimensiunilor avariei la apariţia
arcului electric şi a forţelor electrodinamice, micşorarea timpului de lucru cu
tensiune redusă a consumatorilor rămaşi în funcţiune. Datorită acţiunii rapide
a protecţiei şi intrării automate în funcţiune a rezervei de energiei electrică,
practic, consumatorii nu sesizează pauza în alimentarea cu energie electrică.
• În cazul regimurilor anormale produse de suprasarcini protecţia nu trebuie să
acţioneze rapid, întrucât, pe de o parte, suprasarcina poate fi admisă pe o
durată limitată fără a pune în pericol instalaţia, iar pe de altă parte, este posibil
ca suprasarcina apărută să se datoreze unui şoc trecător de scurtă durată.
Din aceste motive protecţia la suprasarcină prin deconectarea consumatorului
acţionează cu întârziere de timp.
• Sensibilitatea se exprimă prin coeficientul de sensibilitate care reprezintă, de
exemplu pentru protecţia care reacţionează la curent, raportul între mărimea
curentului de scurtcircuit din zona protejată şi curentul la care acţionează
protecţia. Din acest punct de vedere, protecţia trebuie să fie suficient de
sensibilă la avarii şi regimuri anormale de funcţionare care pot să apară în
elementele protejate.
 Cerinţele de bază ale protecţiei sistemelor
electroenergetice navale
• Siguranţa în funcţiune. Este foarte important ca protecţia să fie
permanent gata de funcţionare în cazul apariţiei avariilor şi
regimurilor anormale de lucru. În acest scop schemele de protecţie
trebuie să fie simple, aparatura folosită să aibă calităţi înalte în
condiţii de exploatare corespunzătoare.
• Pentru protecţia sistemelor electroenergetice şi elementelor lor la
scurtcircuit şi suprasarcini se folosesc întrerupătoare automate şi
siguranţe fuzibile.
• Întrerupătoarele automate sunt prevăzute cu declanşatoare
maximale, adică relee electromagnetice, termice sau electronice,
care la valoarea reglată a curentului de suprasarcină sau a
curentului de scurtcircuit dau impuls de deschidere a contactelor
principale, prevăzute cu dispozitive de stingere a arcului.
• Siguranţele fuzibile, la valoarea curentului stabilit pentru acţionare,
întrerup circuitul prin arderea fuzibilului. Pentru circuite de puteri
mari se folosesc siguranţe speciale cu mare putere de rupere tip
MPR.
 Protecţia reţelei de distribuţie a
energiei electrice
În reţelele electrice de distribuţie pot apare două regimuri anormale de lucru:
scurtcircuitul şi suprasarcina.
În ambele cazuri cablurile reţelei sunt parcurse de curenţi care depăşesc
valorile nominale pentru care a fost stabilită secţiuneacablurilor.
Sub acţiunea acestor curenţi se scurtează durata de serviciu a cablurilor.
Protecţia reţelei de distribuţie a energiei electrice se realizează pe secţiuni separate.
Protecţia la suprasarcină şi scurtcircuite pentru secţiunea de la generator, G , la
tabloul principal de distribuţie, TPD, este calculată pentru curentul nominal debitat
de generator şi se asigura cu aparatura de protecţie a generatorului. Protecţiile pe
secţiunile de reţea între TPD şi consumatori precum şi între tablourile de distribuţie,
TD şi consumatori sunt calculate în funcţie de curenţii nominali ai consumatorilor.
Protecţia acestor secţiuni se realizează cu aparatele care protejează consumatorii.
Pe secţiunea dintre TPD şi TD cablul este calculat pentru suma consumatorilor
conectaţi la TD.
 Schema protecţiei reţelei de distribuţie a energiei
electrice la suprasarcini şi scurtcircuite

Curentul de scurtcircuit poate apare în oricare punct al reţelei de distribuţie a

energiei electrice. În cazul în care scurtcircuitul se produce în punctul K1 curentul de
scurtcircuit, i.s.c., parcurge traseul de la generatorul G până în punctul
K1 trecând pe rând prin toate secţiunile reţelei şi întrerupătoarele automate
a1 , a2, a3 .
Valoarea curentului de scurtcircuit depăşeşte, de regulă, valorile curenţilor
stabiliţi pentru acţionarea aparatelor de protecţie şi ca urmare toate primesc impuls
de acţionare.Pentru a evita decuplarea întregului sistem electric atunci când se produce
unscurtcircuit, aparatele de protecţie trebuie să asigure selectivitate la decuplarea
secţiunilor de reţea. În cazul dat se deconectează numai automatul a3 care este cel
mai apropiat de punctul de scurtcircuit.
 Protecţia generatoarelor
În procesul exploatării generatoarelor electrice sunt posibile
apariţia unor regimuri anormale de lucru.
Forme de avarii posibile şi regimuri anormale:
- scurcircuitarea spirelor înfăşurării de excitaţie prin scurtcircuit
între spire sau punerea la masă în două puncte. Efectul este
stricarea simetriei câmpului magnetic şi producerea vibraţiilor
maşini;
- avarierea înfăşurării induse de pe stator ca urmare a
deteriorării izolaţiei acesteia. În acest caz apariţia arcului
electric conduce la deteriorarea miezului de fier, aprinderea
izolaţiei înfăşurărilor şi declanşarea incendiului în generator;
- regimul anormal produs de şocul curentului datorat unor
scurtcircuite exterioare ;
- regimul anormal care apare la trecerea generatorului în regim
de motor. Acest regim poate apare la funcţionarea în paralel a
generatoarelor.
Avariile generatoarelor pot duce la deteriorarea
funcţionării fără întrerupere a celorlalte părţi ale
sistemului electroenergetic.
Pentru a asigura funcţionarea normală a centralelor
electrice navale, generatoarele sunt prevăzute cu
următoarele protecţii:
a) protecţia de curent la scurtcircuite exterioare şi
suprasarcini
b) protecţia de putere inversă
c) protecţia diferenţială la scurtcircuite interioare
d) protecţia de punerea la masă a unei faze. Se
asigură prin controlul permanent al stării izolaţiei
e) automat de stingere a câmpului magnetic.
Protecţia la scurtcircuite exterioare şi
suprasarcini
Curenţii mari care apar la scurtcircuitele exterioare sunt
produşi la atingerea între conductorii de pe faze
diferite sau între barele TPD ca urmare a deteriorării
rezistenţei de izolaţie.
La producerea scurtcircuitului, protecţia generatorului
trebuie să acţioneze rapid prin deconectarea
generatorului.
În acest scop, întrerupătoarele automate folosite pentru
cuplarea generatoarelor la barele TPD sunt prevăzute
cu relee maximale de protecţie.
Schema electrică de principiu a unui întrerupător
automat tip OROMAX .
La aplicarea tensiunii de comandă prin contactele
închise CB şi CF este alimentat motorul electric, M,
de armare a resoartelor. După terminarea armării
resoartelor se deschide contactul CF prin care se
întrerupe alimentarea motorului electric şi se închide
contactul CF (5-6) prin care se alimentează lampa de
semnalizare „Resoarte armate”.
Comanda de cuplare a întrerupătorului se dă prin
apăsarea pe butonul I. Este alimentat
electromagnetul de închidere EI (1-2) care
efectuează cuplarea întrerupătorului automat. În
prezenţa tensiunii nominale, declanşatorul de
tensiune minimă, DTm, execută prin acţionarea unui
clichet blocare întrerupătorului în poziţia închis,
menţinându-se situaţia şi după încetarea apăsării
butonului „I”. Cuplarea întrerupătorului automat este
semnalizată de stingerea lămpii LR (lumină roşie) şi
aprinderea lămpii LV (lumină verde).
Pentru deconectarea voită a întrerupătorului se apasă
pe butonul „O” din circuitul electromagnetului de
deschidere, ED. Este alimentat electromagnetul ED
care realizează deconectarea întrerupătorului
automat. În cazul în care, pe timpul funcţionării,
deconectarea se face automat ca urmare a acţiunii
protecţiei, se întrerupe circuitul de alimentare al
declanşatorului de tensiune minimă, DTm, se înlătură
blocarea mecanică şi sub acţiunea resoartelor se
realizează deconectarea întrerupătorului automat.
• Declanşatorul de tensiune minimă, DTm, acţionează la scăderea
tensiunii de alimentare sub 0,7 Un sau la anularea acesteia.
Protecţiile la scurtcircuite şi suprasarcini realizează deconectarea
întrerupătorului automat acţionând indirect prin intermediul
declanşatorului de tensiune minimă.
• În caz de scurtcircuite sau suprasarcini se deschid contactele
acestor relee „O” şi se întrerupe circuitul de alimentare al
declanşatorului de tensiune minimă care realizează deconectarea
întrerupătorului automat.
• Deconectarea automată ca urmare a acţiunii protecţiei este
semnalizată prin comutarea contactelor CSD. Se deschide contactul
CSD (1-3), se stinge lampa de semnalizare cu lumină albă şi se
închide contactul CSD (1-2) care aprinde lampa de semnalizare cu
lumină roşie indicând faptul că deconectarea întrerupătorului
automat s-a făcut ca urmare a acţiunii protecţiei.
• Suprasarcina generatoarelor se poate produce la apariţia uneia sau
mai multe din următoarele cauze: pornirea unor motoare asincrone
de putere mare, repartiţia neuniformă a sarcini între generatoare,
decuplarea de la funcţionarea în paralel a unui generator, creşterea
sarcini cerută de consumatori.
Schema de protecţie selectivă la suprasarcină
Pentru protecţia selectiva la suprasarcină se
folosesc releele electromagnetice de curent
d1, d2, d3 conectate pe curenţii de fază ai
generatorului, releul intermediar d4, releele de
timp d5, d6, d7 şi declanşatoarele de tensiune
minimă aparţinând întrerupătoarelor automate
a1, a2, a3 care conectează grupele de
consumatori I, II, III enumerate în ordinea
crescătoare a importanţei lor.
Protecţia de suprasarcină acţionează la
depăşirea curentului nominal. Prin închiderea
uneia sau mai multe din contactele releelor
este alimentat releul intermediar .
La închiderea contactului sunt puse sub
tensiune releele de timp. Releele de timp sunt
reglate cu întârzieri diferite: după 4 s
acţionează primul releu d5 şi prin deschiderea
contactului său întrerupe alimentarea
declanşatorului de tensiune minimă care
provoacă deconectarea întrerupătorului
automat a1.
 Protecţia la putere inversă
Dezvoltarea sistemelor electroenergetice
navale ca urmare a trecerii treptate la
etape superioare de automatizare
complexa a proceselor ce se desfăşoară
la bordul navelor, a condus la creşterea
consumului de energie electrică.
Pentru acoperirea necesarului de consum în
centralele electrice funcţionează în paralel
mai multe generatoare.
• La funcţionarea în paralel a generatoarelor apare
posibilitatea trecerii unui generator în regim de
motor atunci când tensiunea produsă de acesta
este mai mică decât tensiunea de la barele TPD
produsă de celelalte generatoare.
• Scăderea tensiunii generatorului şi trecerea lui în
regim de motor poate fi cauzată de avarii produse
la motorul primar de antrenare (întreruperea
alimentării cu combustibil, deteriorarea cuplajului
mecanic dintre motor şi generator) sau pe partea
electrică (întreruperea excitaţiei generatorului).
• În astfel de cazuri, generatorul fiind cuplat în
paralel cu alte generatoare, trece în regim de
motor şi devine consumator de energie electrică.
• Funcţionarea generatorului în regim de motor
nu este admisă şi el trebuie să fie deconectat
pentru a nu încărca generatoarele aflate in
funcţionare normală În acest scop
generatoarele navale sunt prevăzute cu
protecţie la putere inversă.
• În centralele electrice de curent alternativ
protecţia la putere inversă se realizează după
mărimea curentului şi după faza acestuia
comparativ cu faza tensiuni de la bare.
•
• Protecţia generatoarelor de curent
alternativ la putere inversă se realizează
frecvent cu relee construite după principiul
inducţiei electromagnetice.
• Circuitul magnetic este alcătuit din
miezurile 1, 2 şi discul de aluminiu 3
dispus între miezuri şi fixat pe un ax.
• Sistemul de contacte ale releului (nu este
arătat pe figură)este alcătuit dintr-un
contact mobil fixat pe axul discului.
• Releul are două înfăşurări: înfăşurarea de
curent 4 dispusă pe miezul superior 1 şi
conectată în circuitul secundar al
transformatorului de curent montat în
circuitul generatorului şi înfăşurarea de
tensiune 5 dispusă pe miezul inferior şi
conectată la transformatorul de tensiune.
• În funcţionare normală, atunci când
geratorul debitează curent şi putere în Schema de protecţie a generatorului la putere inversă
reţea momentul de rotaţie exercitat asupra a – cu releu de inducţie, b – cu elemente semiconductoare.
discului acţionează în sensul de
deschidere a contactelor.
Protecţia diferenţială a
generatoarelor
În schemele generatoarelor de mare putere,
folosite îndeosebi la propulsia electrică,
pentru mărirea eficacităţii protecţiei la
scurtcircuite interioare se foloseşte
protecţia diferenţială.
Protecţia diferenţială pentru o porţiune de
circuit poate fi realizată, în principiu, după
două scheme: schema circulaţiei de curent
sau schema echilibrului tensiunilor.
 Schema de protecţie diferenţială cu
circulaţie de curent la scurtcircuite interioare
• Protecţia diferenţială cu circulaţie
de curent acţionează la diferenţa
curenţilor de la începutul şi
sfârşitul porţiunii de circuit
protejată şi este cea mai precisă şi
mai sensibilă.
• La limitele porţiunii de circuit
protejat sunt montate
transformatoarele de curent m1 si
m2 ale căror înfăşurări secundare
formează un circuit serie comun.
• Apariţia curentului Ip duce la
anclanşarea releului d şi prin
intermediul contactului acestuia se
dă impulsul de deconectare a
întrerupătorului automat.
• Pentru funcţionarea sigură a
releului d, impedanţa acestuia are
valoare mică, astfel încât pentru
valori mici ale tensiunii aplicate să
se poată stabili un curent Ip
suficient pentru anclanşarea
releului.
 Relee electronice de protecţie
În ultima vreme releele de protecţie de tip
electromagnetic, magnetoelectric, electrodinamic
sau de inducţie sunt înlocuite cu relee electronice.
Releele electronice cu semiconductoare prezintă o
serie de avantaje comparativ cu celelalte tipuri de
relee cum ar fi: timp scurt de acţionare, siguranţă
mai mare în funcţionare, posibilităţi mărite de
fixare precisă a valorilor limită la care acţionează,
reducerea influenţei temperaturii mediului asupra
parametrilor de funcţionare, masa şi gabarite
reduse, consum redus de energie electrică
Schema traductorului de curent activ
Releul electronic de tensiune minimă
Vedere generală a sistemului de protecţie a GS