DEZVOLTAREA PRACTICILOR SANITARE BAZATE PE CONTROLUL

EPIDEMIOLOGIC, BACTERIOLOGIC SI VIRUSOLOGIC ÎN STRUCTURI ECO-

BIOLOGICE DIN ROMÂNIA

DEVELOPMENT OF HEALTH PRACTICES BASED ON THE CONTROL OF

EPIDEMIOLOGICAL, BACTERIOLOGICAL AND VIRUSOLOGICAL STRUCTURES
IN ECO-BIOLOGICAL STRUCTURES IN ROMANIA

Cicerone Nicolaie MARINESCU1, Ioana Andreea MARINESCU2, Ioan I. GÂF-DEAC3

Rezumat

În articol se avansează ideea că structurile de control epidemiologic, bacteriologic si virusologic în

contextul structural general biologic din România asigură participarea sustenabilităţii la dimensiunea
intergeneraţională a dezvoltării durabile. Sunt tratați factorii de risc în sănătatea publică şi controlul structurilor
biochimice şi biofizice pentru asigurarea sustenabilităţii sanitare și se acordă atenție unei scheme operaţionale de
procesare a structurilor de control epidemiologic, bacteriologic si virusologic până la asigurarea sustenabilităţii
sanitare cu ajutorul economiei şi managementului. Este relatat, în sinteză, cadrul european şi din România al
asigurării sănătăţii şi sustenabilităţii sanitare și se subliniază că sănătatea şi siguranţa în mediul social are o
relevanţă particulară pentru sănătatea publică. Ea este parte integrantă a modelelor de conviețuire socială și
producţie, deoarece comportamentul persoanelor, distanțarea socială, tehnologiile şi modalităţile de manipulare a
produselor (mai ales a celor chimice) au impact direct asupra numărului infectărilor epidemiologice, bacteriologice
si virusologice.
În lucrare se remarcă un algoritm de aprofundare a direcţiilor importante de perfecţionare a metodelor de
management a structurilor de control epidemiologic, bacteriologic si virusologic în domeniul sanatatii prin
recurgerea la clasificarea paşilor şi soluţiilor de realizare a sustenabilităţii sanitare. Este utilă recomandarea de
alcătuire a unui sistem de colectare a rezultatelor din monitorizarea infrastructurilor de sanatate şi constituirea unei
baze de cunoştinţe privind gestionarea situatiilor de criza sanitară, aceasta fiind premiza unei baze de bune practici
de biosecuritate.
Managementul si controlul epidemiologic, bacteriologic si virusologic presupune un circuit complex de
cunoaştere şi luarea de decizii pentru a stăpâni si stopa unele fenomene, procese, activităţi, obținandu-se concluzia
că dacă este asamblată biologia, chimia, fizica, ingineria, se va permite identificarea organizării specifice a
structurilor de control în domeniul sanitar şi, pe această bază, se pot elabora propuneri de îmbunătăţire a
sustenabilităţii sanitare generale in special in situații de criza/pandemii.

Cuvinte și expresii cheie: control epidemiologic, bacteriologic si virusologic, control biochimic şi biofizic,
management sanitar, sănătate publică, context structural general biologic, bune practici sanitare, antreprenoriat
social sanitar, Platformă de specializare inteligentă

1
Lecturer PhD., Engineer, The University of Pitesti, Faculty of Sciences, Physical Education and Informatics, Romania,
cicerone_marinescu@yahoo.com
2
Lecturer PhD., Phys. -Chem., Veterinary Medicine Faculty, USH Bucharest, Romania, andreea_marinescu1975@yahoo.com
3
Senior Lecturer PhD USH, Research INCE, Romanian Academy, Bucharest, Romania, gafdeac@ince.ro
 Abstract

The article advances the idea that the epidemiological, bacteriological and virological control structures in
the general biological structural context of Romania ensure the participation of sustainability in the intergenerational
dimension of sustainable development. Risk factors in public health and control of biochemical and biophysical
structures are treated to ensure health sustainability and attention is paid to an operational scheme for processing
epidemiological, bacteriological and virological control structures to ensure health sustainability through economics
and management. It summarizes, in summary, the European and Romanian framework of health insurance and
health sustainability and emphasizes that health and safety in the social environment has a particular relevance for
public health. It is an integral part of social coexistence and production models, because people's behavior, social
distancing, technologies and ways of handling products (especially chemical ones) have a direct impact on the
number of epidemiological, bacteriological and virological infections. The paper highlights an algorithm for
deepening the important directions for improving the management methods of epidemiological, bacteriological and
virological control structures in the field of health by using the classification of steps and solutions to achieve health
sustainability. It is useful to recommend the establishment of a system for collecting the results of the monitoring of
health infrastructures and the establishment of a knowledge base on the management of health crisis situations, this
being the premise of a basis of good biosecurity practices. Epidemiological, bacteriological and virological
management and control involves a complex circuit of knowledge and decision making to control and stop some
phenomena, processes, activities, obtaining the conclusion that if biology, chemistry, physics, engineering is
assembled, it will be possible to identify specific organization of the control structures in the sanitary field and, on
this basis, proposals can be elaborated to improve the general sanitary sustainability, especially in crisis / pandemic
situations.

Keywords and phrases: epidemiological, bacteriological and virological control, biochemical and biophysical
control, health management, public health, general biological structural context, good sanitary practices, sanitary
social entrepreneurship, Intelligent specialization platform

1. Introducere
În teoria şi practica generală a organizării şi conducerii moderne se întâlnesc situaţii care
impun obţinerea de soluţii pentru eficientizarea unor activităţi care să conducă la succes medical,
sanitar, economic şi social pe baze competitive, sustenabile.
În viaţa obişnuită a oamenilor, în structurile organizate ale societăţii contemporane,
respectiv în sectoarele de sănătate publică, economic, social, al serviciilor, în medicină şi
educaţie etc. se manifestă din ce în ce mai pregnant situaţii, procese şi fenomene, precum
atacurile epidemiologice, bacteriologice și virusologice care cu greu mai pot fi stăpânite.
Alimentaţia deficitară, bolile, sărăcia, poluarea, şomajul, analfabetismul, conflictele
interetnice, lipsa apei, insuficienţa energiei, lipsa de condiţii sanitare minimale, slabă asistenţă
medicală etc., toate acestea afectează epidemiologic, bacteriologic și virusologic omul şi
bunăstarea sa.
Factorii epidemiologici, bacteriologici și virusologici, cei biochimici şi biofizici deranjează
în mare măsură evoluţiile genetice ale fiinţei umane, supun organismele şi ecosistemele la
agresiuni, în urma cărora se produc pagube, pierderi de vieţi omeneşti şi de vegetaţie, de faună
etc.
 Diferite părţi din ştiinţe, inclusiv din biologie, influenţează organizarea şi conducerea
sistemelor sociale sau productiv–economice din lumea tot mai complexă, în rândul
colectivităţilor umane intrate, încet dar sigur în societatea cunoaşterii.
Într-o astfel de situaţie, sistemul economico-social dintr-o ţară, precum România, aflată în
evoluție către civilizaţia europeană sustenabilă, sursele şi structurile biochimice se regăsesc mai
complexe, având pe de o parte rol pozitiv în viaţa oamenilor, însă şi rol negativ, distrugător de
mediu, afectând viaţa, deranjând epidemiologic, bacteriologic și virusologic sănătatea
vieţuitoarelor şi a regnului vegetal.
Ca atare, structurile biochimice şi biofizice trebuie organizate şi conduse, fiind necesar un
management specific al lor, aşa încât consecinţele favorabile, pozitive să fie mai mari decât cele
negative, nedorite din surse epidemiologice, bacteriologice și virusologice.
Având de-a face cu agresiuni epidemiologice, bacteriologice și virusologice, biochimice şi
biofizice asupra vieţii, pot să apară şi consecinţe economice în colectivităţile umane, deoarece
deteriorarea mediului înconjurător şi scoaterea oamenilor din situaţii sanitare sigure, respectiv
aducerea lor în stări sanitare şi de sănătate necorespunzătoare, înseamnă pierderi economico-
sociale, adesea de nerecuperat.
În principal, în lumea ştiinţifică şi în cea concretă modernă se întâlnesc legături puternice
între biochimie şi genetică, respectiv se manifestă întrepătrunderi cu biologia moleculară, aspecte
care nu trebuie neglijate în investigaţiile epidemiologice, bacteriologice și virusologice pentru
obţinerea de soluţii de protejare a fiinţei umane şi de asigurare a bunăstării pentru existenţa
omului contemporan şi a generaţiilor viitoare.
Se avansează ideea că structurile de control epidemiologice, bacteriologice și virusologice,
biochimice şi biofizice în contextul structural general biologic din România asigură participarea
sustenabilităţii la dimensiunea intergeneraţională a dezvoltării durabile.

2. Factorii de risc epidemiologic, bacteriologic și virusologic în sănătatea publică şi

controlul structurilor biochimice şi biofizice pentru asigurarea sustenabilităţii
sanitare

În ultima perioadă (2020), în România s-au constatat evoluţii relative nefavorabile în

domeniul sănătăţii populaţiei, prin agresiuni epidemiologice, bacteriologice și virusologice
(Covid-19) cărora sistemele de îngrijire trebuie să le facă faţă.
Se observă că ameninţările epidemiologice, bacteriologice și virusologice pentru sănătatea
publică se multiplică, având rădăcini în diferite domenii ale vieţii economice şi sociale.
În aprecierea noastră, în România starea generală a sănătăţii populaţiei este îngrijorătoare.
Investigarea principalilor indicatori ai stării de sănătate arată că România ocupă, între ţările
europene, locurile cel mai puţin onorante.
De aceea, este necesară identificarea modalităţilor prin care sănătatea populaţiei este
influenţată de riscuri epidemiologice, bacteriologice și virusologice derivate sau asociate cu
diferite domenii socio-economice.
 Analizele de management privind sănătatea, situaţiile sanitare şi controlul structurilor
epidemiologice, bacteriologice și virusologice, acelor biochimice şi biofizice, de exemplu în
laboratoare şi spitale, trebuie efectuate pe grupe de riscuri care ţin de stilul de viaţă, siguranţa şi
calitatea alimentaţiei, distanțarea socială, mediul ambiant şi condiţiile de locuit, managementul
produselor chimice, condiţiile de muncă. Punctul de pornire a analizei trebuie să fie de la
compunerea cerinţelor privind sănătatea umană cu cele referitoare la dezvoltarea durabilă.
(fig.1) [5]

Fig.1. Schema operaţională de procesare a structurilor de control epidemiologice, bacteriologice și

virusologice (Covid-19), a celor biochimice şi biofizice până la asigurarea sustenabilităţii sanitare cu
ajutorul economiei şi managementului
(Sursa: autorii, 2020)

Se considerăm că în investigaţii trebuie luată în considerare speranţa de viaţă sănătoasă

(Healthy Life Years- HLY) [1].
Agresiunile epidemiologice, bacteriologice și virusologice, cele biochimice şi biofizice,
alături de stilul de viaţă modern, s-au dovedit a avea importante implicaţii negative asupra
sănătăţii umane, inclusiv din activităţile desfăşurate în laboratoare şi spitale.
Din rândul factorilor de risc epidemiologic, bacteriologic și virusologic care confirmă
situaţiile complexe de mai sus, se enumeră: nutriţia dezechilibrată şi efortul fizic uman scăzut;
fumatul (datele anilor2012-2017 arată că ponderea celor care fumează zilnic variază, în ţările
europene sunt între 16% şi 50% în cazul bărbaţilor şi între 7% şi 32% în rândul femeilor; pentru
România acest indicator este estimat la 32,3%, pentru bărbaţi şi la 10,1% la femei. În UE, 25%
din totalul deceselor din cauza cancerului sunt legate de fumat). [5]
 Cercetările au indicat că există o legătură între consumul abuziv de alcool şi peste 60 de
tipuri de boli, în special, ciroza ficatului, anumite forme de cancer, hipertensiune şi boli
neuropshihice, epidemiologice, bacteriologice și virusologice ori accidente şi violenţă.
Totodată, de consumul de alcool sunt legate, frecvent, pericolele pentru sănătatea fizică şi
mintală a membrilor de familie. Multe din accidentele care se produc în traficul rutier au drept
cauză consumul de alcool.
Consumul de droguri este tot mai răspândit în ţările europene, inclusiv în România. Acesta
reprezintă o ameninţare pentru sănătatea fizică şi mintală a consumatorilor şi poate duce la crime
săvârşite pentru asigurarea mijloacelor băneşti pe care le presupune procurarea drogurilor.
Structurile de control epidemiologice, bacteriologice și virusologice, cele biochimice şi
biofizice, inclusiv cele din laboratoare şi spitale nu sunt eficiente şi astfel se afectează frecvent
siguranţa şi calitatea alimentelor.
Infecţiile sau intoxicaţiile din cauza alimentelor contaminate din punct de vedere
microbiologic conduc la boli precum trichineloza, salmonela şi enteritele, afectări
epidemiologice, bacteriologice și virusologice care sunt cele mai des întâlnite în România.
Îngrijorarea suplimentară în mediul sanitar din România este dată de transmiterea de
salmonela rezistentă la antibiotice, existând astfel o legătură cu creşterea cazurilor de rezistenţă
la antibiotice, aspect ce ţine de scăderea potenţialului de control a structurilor biochimice
specifice.
Problemele referitoare la siguranţa alimentaţiei sunt mult mai largi, atât în România cât şi
în celelalte ţări ale UE. Unele sunt determinate de consumul de produse agricole modificate
genetic sau de cele care conţin substanţe chimice periculoase, transformate în produse
alimentare, consumate de populaţie, aspect ce ţine tot de cerinţa de control a structurilor
biochimice.
Structurile biofizice determină şi ele riscuri asociate mediului înconjurător şi condiţiilor de
locuit, inclusiv în laboratoarele şi spitalele din România. Există numeroşi factori de risc biofizic
pentru sănătatea umană care provin din mediul înconjurător şi din condiţiile de locuit. Din rândul
acestora, pe teritoriul naţional enumerăm: poluarea aerului şi poluarea sonoră; producerea şi
utilizarea de produse chimice cu grad ridicat de toxicitate; accesul limitat la apă curentă şi
canalizare cu consecințe epidemiologice, bacteriologice și virusologice etc.
Poluarea aerului şi zgomotul sunt asociate cu probleme de auz, insomnii, stres care
provoacă hipertensiune şi alte boli ale aparatului circulator, cancer de piele şi alte tipuri de
cancer, astmă, probleme grastrointestinale, epidemiologice, bacteriologice și virusologice ş.a.
Constatăm că între particulele emise în mediul ambiant din România, considerate a fi între
cele mai periculoase pentru sănătate, sunt: bioxidul de sulf (SO2), care generează boli ale
aparatului respirator; oxizii de nitrogen (NOx) rezultaţi, în principal, din utilizarea mijloacelor de
transport rutier şi funcţionarea centralelor electrice care utilizează combustibil solid; bioxidul de
carbon (CO2) rezultat din utilizarea combustibilului fosil în scopuri industriale, de transport sau
în gospodării; componentele organice volatile de non-methan care împreună cu oxiziii de
nitrogen sunt responsabile de producerea smogului, în special în lunile de vară; emisiile de
metale grele (arseniu, cadmiu, crom, mercur, nichel etc.) care produc toxicitate organismului
uman etc.
În contul structurilor biochimice şi biofizice de importanţă radicală se dovedeşte
managementul produselor chimice toxice. Producţia, respectiv manevrarea şi utilizarea de
produse chimice toxice în laboratoare şi spitale exercită influenţă asupra incidenţei cancerului
[3].
Se deduce că există legături şi cu accidentele grave la locul de muncă, întrucât unele dintre
acestea sunt cauzate de produse chimice şi de producerea de emanaţii sau pierderi întâmplătoare.
Substanţele toxice emise în aer, deversate în sol, apă şi mediul marin se pot acumula în unele
specii si se regăsesc în alimente, ceea ce ar putea conduce la probleme epidemiologice,
bacteriologice și virusologice de sănătate umană.
Statisticile arată că există aproximativ 30.000 de produse chimice care sunt produse sau
importate în cantităţi mai mari de o tonă pe an în ţările UE [6]. Pentru majoritatea dintre acestea,
în România nu sunt disponibile la momentul actual informaţii de bază referitoare la proprietăţile
lor toxicologice, epidemiologice, bacteriologice și virusologice la diferite modalităţi de utilizare
şi la cantităţile de pe piaţă.
Cele pentru care există informaţii legate de proprietăţile toxicologice, epidemiologice,
bacteriologice și virusologice şi sunt periculoase pentru sănătatea umană au fost grupate în cinci
clase, începând cu cele mai periculoase: cancerigene (C), care produc mutaţii genetice (M) şi
reprotoxice – R (produse chimice CMR); produse chimice cu toxicitate cronică; produse chimice
foarte toxice şi produse chimice periculoase (harmful) [2].
Accesul populaţiei la apă curentă şi la canalizare este o caracteristică biofizică a condiţiilor
de locuit în România. Este recunoscut de toată lumea că accesul populaţiei, în unele zone din
România la surse sigure de apă, la canalizare şi servicii de salubritate este o condiţie
fundamentală pentru igiena alimentară şi corporală, indispensabilă pentru prevenirea riscurilor
epidemiologice, bacteriologice și virusologice de îmbolnăvire.
Conform OMS, în anul 2017, populaţia României avea acces la o sursă de apă îmbunătăţită
doar în proporţie de 63% (91% în mediul urban şi doar 16% în mediul rural), spre deosebire de
marea majoritate a ţărilor europene unde această proporţie este 100% sau foarte aproape de acest
procent. [5]
Sănătatea şi siguranţa la locul de muncă are o relevanţă particulară pentru sănătatea
publică. Ea este parte integrantă a modelelor de producţie, deoarece tehnologiile şi modalităţile
de manipulare a produselor (mai ales a celor chimice) au impact direct asupra numărului
accidentelor și afectărilor epidemiologice, bacteriologice și virusologice. În context, constatăm
că se întâlnesc grupuri profesionale şi sectoare economice cu risc înalt de producere a
accidentelor şi a îmbonăvirilor profesionale, a îmbolnăvirilor epidemiologice, bacteriologice și
virusologice.

3. Cadrul european şi din România al asigurării sănătăţii şi sustenabilităţii sanitare,

de contracarare a afectărilor epidemiologice, bacteriologice și virusologice
 Subiectul sănătăţii publice şi a sustenabilităţii sanitare este privit cu tot mai mare atenţie în
România şi la nivelul instituţiilor europene [4].
Trebuie însă observată deosebirea între: a) modul în care sănătatea publică (problemele
epidemiologice, bacteriologice și virusologice) este tratată în Strategia Uniunii Europene (UE) de
dezvoltare durabilă, în contextul mai larg al obiectivelor generale şi al provocărilor viitoare şi b)
cum se prezintă strategia sectorială, specifică domeniului de sănătate publică şi general umană în
viziunea instituţiilor europene.
În condiţiile sporire a gradului de independenţă a statelor, progresul economic şi social
depinde într-o măsură tot mai mare de rezolvarea problemelor globale, care ating cele mai
diferite laturi ale vieţii omului şi ale întregii societăţi omeneşti.
Sănătatea (contracarea efectelor epidemiologice, bacteriologice și virusologice) este o temă
distinctă de preocupare internaţională, fiind sub autoritatea Directoratului General de Sănătate şi
Protecţia Consumatorului al Comisiei Europene (Directorate-General for Health and Consumer
Protection).
Cele mai multe competenţe pentru acţiunile în domeniul sănătăţii (stăpânirea aspectelor
epidemiologice, bacteriologice și virusologice) revin statelor membre ale Uniunii, inclusiv
României, fiind aplicată „metoda deschisă de coordonare”.
Totuşi, Uniunea are responsabilitatea, consemnată de Tratat (art. 129 al Tratatului de la
Maastricht, devenit art. 152 al Tratatului de la Amsterdam), de a întreprinde acţiuni şi măsuri
care completează activitatea desfăşurată de statele membre, de exemplu, în legătură cu
ameninţările epidemiologice, bacteriologice și virusologice transfrontaliere pentru sănătate,
mobilitatea pacienţilor cu rol de transmitere comunitară a afectărilor epidemiologice,
bacteriologice și virusologice sau reducerea inegalităţilor în sănătate.
Un moment important a fost lansarea, încă din anul 2002, a conceptului Europa sănătăţii
(Europe of Health), care a pus accent pe problematica ameninţărilor pentru sănătate şi pe crearea
unui Centru European pentru Controlul şi Prevenirea Îmbolnăvirilor epidemiologice,
bacteriologice și virusologice (European Centre for Disease Prevension and Control – ECDC),
pe dezvoltarea cooperării transfrontaliere între sistemele naţionale de sănătate şi pe problematica
determinanţilor sănătăţii.
Asigurarea cadrului pentru sănătatea publică sustenabilă este o sarcină extrem de dificilă
pentru orice ţară, inclusiv pentru România. Sistemul de sănătate din estul Europei este considerat
la momentul actual “bolnav”, aflat într-un permanent du-te-vino de la modelul centralizat, la
privatizare şi înapoi. Sistemul de sănătate din estul Europei trebuie reformat, potrivit unor
analize realizate de publicaţia Wirtschaftsblatt (Kaiser Permanente International şi date OECD,
2010) despre sistemele de sănătate din ţările est-europene.

Această situaţie necorespunzătoare nu este întâmplătoare, ci este rezultatul slabei voinţe

politice la nivelul clasei politice şi a decidenţilor guvernamentali. Încă din anul 2010 Proiectul
noii Legi a sănătăţii în România nu întruneşte consens managerial pentru a fi dezbătută,
completată, actualizată şi armonizată cu prevederi care să asigure competitivitae şi eficienţă în
domeniu. Pe un astfel de aliniament, s-ar soluţiona formulele manageriale moderne de lucru a
personalului medical specializat în domeniul epidemiologic, bacteriologic și virusologic, dar s-ar
rezolva şi drepturile pacienţilor, în condiţiile cerinţelor tot mai accentuate de calitate superioară
pentru servicii sanitare, de sănătate şi medicale.
În luna iunie 2011, Comisia Europeană a lansat o Platformă de specializare inteligentă
(http//ipts.jrc.eceuropa) care reuneşte experţi, centre de cercetare, autorităţi şi entităţi prestatoare
de servicii, inclusiv sanitare, spre a discuta şi concepe soluţii pentru accelerarea muncii spre a se
realiza sustenabilitatea sanitarăși rezolvarea problemelor epidemiologice, bacteriologice și
virusologice în plan regional european. În fapt, a avut loc constituirea unui antreprenoriat social
sanitar într-un spaţiu european inovativ de cercetare pentru probleme epidemiologice,
bacteriologice și virusologice.
Inventariind bunurile şi serviciile sub control epidemiologic, bacteriologic și virusologic,
respectiv biochimic şi biofizic, contributive la sănătatea şi bunăstarea colectivităţilor umane se
constată că aceste pot fi rulate prin iterări/ reiterări pe Platforma de specializare inteligentă.
(fig.2) [5]

Fig. 2. Bunurile şi serviciile sub control epidemiologic, bacteriologic și virusologic, respectiv biochimic
şi biofizic contributive la sănătatea şi bunăstarea colectivităţilor umane

(DKf) = dezvoltarea capitalului fizic; (DKu) = dezvoltarea capitalului uman.

(Sursa: autorii, 2020)

Ca atare, cercetătorii, cunoştinţele ştiinţifice sanitare şi tehnologiile, respectiv bio-eco-

tehnologiile sanitare de control epidemiologic, bacteriologic și virusologic circulă liber, situaţie
în care sunt generate bune practici sanitare (în laboratoare şi spitale), necesare caracterizării
sustenabilităţii sanitare urmărite în spaţiul european integrat, inclusiv în România.
Se subliniază că problemele principale ce persistă astăzi în domeniul epidemiologic,
bacteriologic și virusologic (Covid-19) exprimă faptul că starea de siguranţă sanitară, de
exemplu, în laboratoare şi spitale în România, nu îşi dovedeşte suficienţa numai prin existenţa
tehnologiilor şi practicilor de înfăptuire, de elaborare, de instituire în ecosisteme a controlului
epidemiologic, bacteriologic și virusologic, respectiv biochimic şi biofizic.

4. Concluzii
 Problema ştiinţifică de bază care apare ca necesară de soluţionat în sistemul de asigurare
a sănătăţii populaţiei din România este cea a organizării şi conducerii structurilor de
control epidemiologic, bacteriologic și virusologic, a celor biochimice şi biofizice (de
exemplu, în laboratoare şi spitale, în mediul productiv-economic şi social), astfel încât
omul să nu fie afectat epidemiologic, bacteriologic și virusologic de posibilele
transformări agresive, realizându-se variante de sustenabilitate sanitară.
 Structurile de control epidemiologic, bacteriologic și virusologic trebuie organizate şi
conduse, spre a fi orientate în direcţia asigurării situaţiilor sanitare şi de bună sănătate a
oamenilor şi mediului deoarece acestea asigură participarea sustenabilităţii la
dimensiunea intergeneraţională a dezvoltării durabile.
 Se constată că fenomenele şi procesele epidemiologice, bacteriologice și virusologice,
biochimice şi biofizice de provenienţă naturală, cât şi din rândul celor artificiale,
promovate de om şi în activităţile sale directe ori indirecte, participă la definirea,
respectiv asigurarea sustenabilităţii sanitare.
 Fenomenelor şi proceselor epidemiologice, bacteriologice și virusologice, biochimice şi
biofizice li se pot asocia structuri specifice, de control a agresiunilor epidemiologice,
bacteriologice și virusologice fizice faţă de viaţa oamenilor şi mediului înconjurător, fiind
utilă formalizarea unei alte structuri compuse care se referă la controlul bio-fizico-chimic
sau bio-chimico-fizic. Odată elaborate şi identificate structurile de combatere
epidemiologică, bacteriologică și virusologică, acestea trebuie organizate şi conduse, deci
se poate vorbi de managementul epidemiologic, bacteriologic și virusologic, respectiv de
managementul bio-fizico-chimic.
 Se avansează teza că în România este necesară realizarea unei consolidări sanitare
inteligente, iar în plan general, în economia cunoaşterii, se impune sistematizarea mai
semnificativă a cunoaşterii epidemiologice, bacteriologice și virusologice, ţinând seama
de efectele date asupra omului.
 Pentru sustenabilitatea sanitară se manifestă nevoia de a folosi metrici-cheie de evaluare
epidemiologică, bacteriologică și virusologică. Noţiunea de tehnologie metrică
epidemiologică, bacteriologică și virusologică este introdusă în premieră în literatura
ştiinţifică, fiind o contribuţie personală, avansată în lucrarea prezentă. Aceasta înseamnă
că, multiplicarea metodelor metrice de măsurare a oricărei situaţii epidemiologice,
 bacteriologice și virusologice, a structurilor sanitare şi sustenabilităţii acestora, înseamnă
contribuţie la definirea unei tehnologii metrice de evaluare-măsurare epidemiologică,
bacteriologică și virusologică.

Referințe bibliografice

1. Bourne H., Miles C. - Marketing: its place in Organizational Structure. Health Service Management, Vol.
89:18 – 2002
2. Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecţia
lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă.
3. Directiva 98/24/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor
împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici la locul de muncă
4. Legea nr. 95 din 2006, modificată şi completată ulterior cu acte normative
5. Marinescu, I.A., - Eco-managementul structurilor de control bio-chimico-fizice. Biofizica şi biochimia în
managementul sanitar, Ed. Fundaţiei pentru Dezvoltare bazată pe Cunoaştere, Pitești, 2014, ISBN: 978-
606-93212-7-0
6. Marinescu, I.A., -Dimensiunea intergeneraţională a sustenabilităţii sanitare conceptualizată cu ajutorul
învăţării superioare, inclusiv la distanţă. Univ. L. Blaga Sibiu/USAMV Banat-Timişoara/ USAMV
Bucureşti/Univ. "1Decembrie 1918" Alba-Iulia: Conf. Naţ.-Noi abordări ale calitaţii în învăţământul
superior. 12 dec. 2012.
7. Marinescu, I.A., -Biochemical and biophysical innovative management structures for bio-economic
sustenability. The Annual Conf. EuroMed Acad. of Bus. “Biochemical and biophysical innovative
management structures for bio-economic sustainability”. 23rd-24th, September 2013. (C. Bergheş).
8. Marinescu, I.A., -Managementul echilibrelor macrostructurale în condiţiile trecerii la economia bazată pe
cunoaştere. În: Analele ULIM, Seria Economie. Chişinău: ULIM, 2012, Vol.12. pp. 58-66. (P. Roşca).
9. Marinescu, I.A., - Comportamentul managerial bazat pe cunoaştere în sistemul educaţional de sănătate
dominat de telecomunicarea modernă. În: Volumul „Strategii de dezvoltare socio-economică a societăţii în
condiţiile globalizării”. Conf. Şt.- practică Internaţ. Chişinău: ULIM, 2012, pp.287- 290. (P. Roşca),
10. Marinescu, I.A., - Amprenta ecologică şi managementul pentru asigurarea modului de viaţă sustenabil. În :
Analele ULIM, Seria Economie. Chişinău: ULIM, 2012, Vol.13. pp. 81-88. (cu autor P. Roşca).
11. Marinescu, I.A., - Managementul competitivităţii economico-sociale prin contribuţia sustenabilităţii
sanitare. În: Volumul: „Politici economice şi financiare pentru o dezvoltare competitivă”. Conf. Şt.-
practică Internaţ. Chişinău: ULIM, 2013. pp.185-188.
12. Marinescu, C.N., - The Use of Landsat 8 Program In Jiu Valley Area, The Journal of Economics and
Technologies Knowledge, ISSN 2360-5499, ISSN 2360-5499, Vol.II.
13. Marinescu, C.N., - Tendințe și realizări pentru folosirea energiei solare, Revista pentru Dezvoltare Bazată
pe Cunoaștere, ISSN 2393-2112, Vol.I, Nr.1, Martie 2015.
14. Marinescu, C.N., - Elemente de strategie pentru valorificarea surselor regenerabile de energie în România,
Revista pentru Dezvoltare Bazată pe Cunoaștere, ISSN 2393-2112, Vol.I, Nr.1, Martie 2015.