Fata babei și fata moșnegului Și zice c-a tors fuiorul,

În zadar cealaltă fată

de Ion Creangă
Se jura c-al ei e ciurul.
Prezentatorul I:
Prezentatorul II:
Trăia pe aici un moș o dată,
Când venea duminica ,
Cu o nevastă-babă rea,
Fata babei se gătea,
Și mușul acesta avea o fattă;
Iar în zi de sărbători,
Baba o fată avea și ea.
Se-mpopoțona din zori.
Fta babei cea tâfnoasă
Nu lipsea nici de la joc
Urâtă răsfățată foc,
De la clacă, mai deloc
Era rea și dușmănoasă;
Fata moșului lucre
Nu făcea treabă deloc,
Ș din casă nu ieșea.
Prezentatorul II
Prezentatorul III:
Iar de-ndată, fără o vorbă
Când venea moșul acasă
Harnică nevoie mare
De la sapă, de la coasă,
Fata moșului frumoasă
Gura babei tot umbla
Făcea toată munca-n casă,
Și pe fată o pâra.
Dar bine nu-i era
Baba rea și cârcotașă Prezentatorul IV:
Și cu fică-sa cea rea, Că n-ascultă mai deloc,
Vor s-o alunge din casă, Că-I soi rău și dușmănoasă,
Că stă numai lângă foc,
Prezentatorul IV
Toată treaba ei i-o lasă.
Când mergea la șezători
Fata moșului torcea Baba:
Mult mai mult decât oricine Nu mai vreau deloc s-o văd,
Un ciur plin , nu se încurca S-o alungi din a mea casă!
Să-și găsească slujbă fata
Iar a babii lenevoasă
Pe unde-o putea. Și gata!
Nici un fus nu termina,
Dar pe când mergeau acasă Prezentatorul I:
Fetei moșulu-i spunea. Nu poate s-o liniștească,
Fata de ea să-și ferească,
Fata babei:
se ea astfel după babă,
Dămi ciurul ca să-l țin,
Și-și aruncă fata-n stradă.
Până sari și tu pricazul
Moșul:
Prezentatorul I:
Fata tatii cea frumoasă,
Îi luă ciurul și-ndată
Nu mai poți să stai cu mine,
Fugea la mă-sa-n ogradă,
Baba mea nu te mai ține,
Zice că ești lenevoasă, Prezentatorul IV:
Că ești rea și dușmănoasă, Fata scoate niște pâine
Că nu torci prea multă lână, Să hrănească bietul câine.

Că nu faci mâncare bună, Cățelușa:

Că nu mergi la camp deloc, Mulțumesc! Poate vreodată
Că staid oar pe lângă foc. Te voi răsplăti, măi fată!
De aceea, ia aminte,
Prezentatorul I:
Să fii bună și cuminte!
Mai departe când porni,
Ăsta este sfatul meu,
Un păr fata întâlni.
Să-ți ajute Dumnezeu!
Ea plin de-omizi săracul,
Eu, de nu le-oi asculta,
Tot să le aduci cu sacul.
Un trai bun nu pot avea.
Părul:
Prezentatorul II:
Fată harnică, vrei tu
Fata-și ia în bocceluță
Să mă cureți chiar acu.?
Papucei și-o băsmăluță,
De omizi de-ai să mă scapi
Își mai pune de mâncare
Pere coapte am să fac!
Te-miri-ce, prin buzunare.
Pezentatorul II:
Fata moșului:
Ea deloc nu zăbovi,
Tată, rămâi sănătos,
Părul de omizi goli.
Sărut-mâna respectuos.
Părul:
Moșul:
Mulțumesc,fată frumoasă!
Dacă te întorci vreodată,
Te-aștept când te întorci acasă.
Amintește-ți de-al tău tată.
Prezentatorul III:
Prezentatorul III:
Merse fata cât mai merse
Porni fat ape-o cărare.
Se făcu căldură mare,
Cine crezi că-i ieși-n cale?
Fetei îi era cam sete
O cățelușă slăbită,
Dar văzu ceva în zare.
Bolnavă și cam slăbită.
Fata moșului:
Cățelușa:
Iată o fântână-n vale!
Fie-ți milă, fată bună,
Să m-abat din a mea cale
N-am mâncat de-o săptămână.
Să m-opresc, s-o îngrijesc
Dă-mi ce ai tu de mâncare,
Apa să i-o primenesc.
Să mă pun iar pe picioare.
Fântâna:
Mulțumesc, fată frumoasă!
Când te-ntorci la tine-acasă
Am să-ți fiu folositoare
Cu apă răcoritoare
Prezentatorul IV:
Mergând iarăși pe cărare
Observă cava în cale.
Și deodată o oprește
Un cuptor care-i grăiește:
Cuptorul:
Fată dragă, cine ești?
Nu vrei tu să mă lipești?
Dă-mi o mână de ajutor
Și-ți voi fi folositor.
Prezentatorul I:
Fata se opri din drum
Și având un suflet bun,
Ea se apucă de treabă
Cuptorul lipi degrabă.
Mergând așa pe-o cărare,
Străbăte-o pădure mare,
Ajunge-ntr-o poieniță,
Se-tâlnește cu o băbuță.
Sfâna Duminică:
Cine ești tu, măi fetică?
Nu ți-e teamă că sunt fiare
În pădurea asta mare?
Fata moșului:
Sunt orfană, mătușică:
Mama a murit demult.ș
Sfânta Duminică:
Fată dragă și frumoasă,
Vino-apoape, să te-ascult.
Fata moșului:
Mama vitrigă e rea,
Fiică-sa tot cam așa,
Pe tata l-au obligat
Să m-alunge. Și-am plecat.
Caut slujbă. Aș putea
Să muncesc la dumneata?
Sfânta Duminică:
Cred că te pot ajuta.
Casa mea nu e departe,
Doar un deal ne mai desparte
Iată! Colo-ntr-o vâlcea
Se vede căsuța mea!
Te văd supusă, blajină,
Hai să mergem în grădină
Să-ți explic ce-ai de făcut,
Ca să știi de la început,
Copiii să mi-i hrănești
Și pe toți să-i îngrijești,
Să-mi faci și niște linte,
Nici prea rece, nici fierbinte.
Când mă-ntorc, să o găsesc,
Altfel, ră mă necăjesc!
Prezentatorul II:
Înainte de-a pleca,
Babe-i mai spuse ceva:
Sfânta Duminică:
Când te uric în pod , să iei
O lădiță, care vrei,
Mă auzi fată frumoasă?
N-o deschide pân acasă,
Unde te vei bucura
De ce-o să găseștiîn ea.
Prezentatorul III:
Mâncarea ieși gustoasă
Făcuse curat în casă,
Copilașii i-a-nbăiat
De ei nu s-a speriat.
Ia lădița cea ma mică,
Nu era nici frumușică,
Mâna babei sărută
Și în drumul ei plecă,
Trecu pe lângă cuptor
Ce o tot striga de zor:
Cuptorul:
Pâine caldă plîcințele,
Ți-am făcut de toate celea,
Foamea să ți-o potolești,
Vin să-ți dau câte poftești!
Prezentatorul IV:
Fata-i dete ziua bună
Și ajunse la fânână.
Aceasta o aștepta
Ap rece ca să-i dea.
Îi dădu și păhărele
Din argint, să bea din ele.
Setea ea și-o potoli
Și la drum iarăși porni.
Prezentatorul I:
Părul era cu pere,
Ea măncă, prinse putere,
Părul dădu binețe,
Și lângă un pom zări
Cățelușa ce-ngrijise
Care-n față îi sări.
Prezentatorul II:
Salba de aur ce avea
Ce frumos mai strălucea!
Cu grijă o desfăcu,
Și-n dar fetei o dădu.
Mai merse puțin și acasă
Ajunse fata frumoasă.
Tatăl ei când îl văzu,
Să plângă și începu.
Fata moșului:
Nu mai plânge dragă tată,
O să fiu de-acum bogată,
O lădiță am primit
De unde eu am slujit.
Prezentatorul III:
Când lădița-a desfăcut
Să vezi ce n-ai văzut
Au ieșit din ea mulțime
De oi, capre și bovine.
Cal și porci și păsări mii
Încât baba a încremeni
Și pe fii-sa o ghionti:
Baba:
Rogute fată frumoasă!
Bogății s-aduci acasă,
Și noi ne-om căpătui
Dacă iute vei porni.
Prezentatorul I:
Merinde-n trastă a luat
Și la drum a și plecat.
Mergând și ea voinicește
Cățelușa o-ntâlnește,
Bolnavă era și-acum,
Sărmana lungită-n drum,
Fata n-a vrut s-o-ngrijească,
Mâinele să-și murdărească.
Prezentatorul II:
Părul iată-l tot în drum,
Plin de-mizi era și-acum
Să-l curețe nu a stat,
Mai departe a plecat,
Se-ntâlnește și cu fântân
Ce murdară era și-acuma
Dar fata a refuzat
S-o curețe, și-a plecat
Pe lângă cuptor trecând
Doar că-l aude strigând
Cuptorul:
Fata mea lipește-mă,
Haide, îngrijește-mă
Prezentatorul IV:
N-a vrut fata să-l lipească,
Mâinele să-și murdărească.
Și-a văzut și o căsuță
Și la ușă o băbuță
Fata babei:
Hei fetițo, mă primești?
Casa lună să-ți găsești?
Sfânta Duminică:
Bine, când plec eu de-acasă,
Să-mi faci mâncare-aleasă,
Copilașii să-ngrijești,
Casa să o primenești.
Prezentatorul I:
Când s-a-ntors acasă baba
Fata-și terminase treaba
Copiii îi opărise,
În casă nu curățise,
Iar mâncarea era scrum.
Sfânta Duminică:
Fetițo, nu pleci la drum,
Până nu-ți alegi o ladă
Care-ți place foarte mult
De acolo din grămadă!
Prezentatorul II:
Urcă-n podul de la casă,
Ia lada cea mai frumoasă,
Ziua bună nu dădu,
Și pe poartă dispăru,
Când ajunse la cuptor,
Zise prinsă de-un fior.
Fata babei:
Aoleu! De foame mor!
Să i-au multe plăcințele,
Să mănânc pe drum din ele!
Cuptorul:
N-ai muncit pentru plăcinte,
Cată-ți de drum înainte!
Prezentatorul IV:
Focul a ars-o la mână,
De s-a plans o săptămână,
Fântâna acum în ea
Limpede apă avea,
Dar iute a și secat,
De sete ea s-a uscat.
Prezentatorul I:
Părul era plin cu pere,
Galbene și rumenele;
Fata însă n-a luat,
Nici pară n-a mâncat.
Crengele fiind prea sus,
N-ajungea,Și-apoi s-a dus
Știți voi: cine nu muntește,
NIci mâncare nu primește.
Prezentatorul II:
Abia ducea în spinare
Lada grea, când pe cărare,
Cățelușa a zărit
Și la ea s-a repezit,
Să-I ea salba de la gât,
Dar aceasta n-o lăsă,
Și de mână o mușcă.
Prezentatorul III:
Ajunse-n sfârșit acasă,
Baba, foarte bucuroasă,
Ieși iute s-o-primească,
Cu gând să se-mbolnăvească.
Dar când au deschis lădița,
A încremenit domnița,
Baba mai urât făcea,
Văzând că tot ies din ea
Fiare și balauri mii.

Prezentatorul IV:
Jivinele le-au mâncat
Pe-amândouă și-au plecat;
Iar moșul fiind bogat ,
Ginere și-a căutat,
Și-au făcut o nuntă mare
Cum nu s-au văzut sub soare.

Prezentatorul I:
Deci, copii luați aminte
Nu uitați aste cuvinte
Lenea și cu lăcomia
Nu fac cinste unui om,
Cum omizele-ngrădină
Nu fac bine unui pom.