MAREA ÎNVĂŢĂTURĂ

CAPITOLUL VI -TANTRA SUPREMA INTELEGERE OSHO

Cântecul continuă:
„în Mahamudra ţoale păcatele sânt arse; in Mahamudra omul este eliberat de
închisoarea acestei lumi.
Aceasta este torţa supremă din dharma. Cei care nu o cunosc sunt ignoranti si ei se
vor bălăci veşnic in mizerie şi durere.
In lupta pentru Eliberare, omul trebuie să se bazeze pe un guru. Când fiinţa primeşte
binecuvântarea sa, Muhamudra este aproape.
Vai, toate lucrurile din lume sunt fără sens, ele nu sunt decât seminţele durerii. Micile
învăţaturi conduc la lot felul de acţiuni - omul trebuie să urmeze doar învăţăturile
mari.”

TANTRA nu crede în dezvoltarea treptată a sufletului, ci în iluminarea

spontană. Yoga crede in dezvoltarea treptată: pas cu pas te îndrepţi spre final.
Yoga este foarte matematică: fiecare păcat comis trebuie să îl echilibrezi cu un act
virtuos - conturile tale trebuiesc închise. Fără să închei conturile cu această lume, nu
poţi deveni iluminat.
Este o concepţie matematică, ştiinţifică, şi mintea va spune: “Bineînţeles că
trebuie să fie aşa. Ai comis păcate cine va trebui să sufere pentru ele? Tu ai comis păcate
şi tot tu trebuie să suferi pentru ele. Şi doar prin suferinţă poţi să devii eliberat. Dacă ai
făcut numai fapte rele, atunci trebuie să faci fapte bune pentru a le compensa. Când
echilibrul este complet, doar atunci este posibilă eliberarea: altminteri, trebuie să cobori
mereu si mereu pe Pământ, să te renaşti, să creşti." Aceasta este întreaga filozofie a
transmigrării, a renaşterii.
Tantra este exact opusa. Ea are o atitudine foarte poetică, nu aritmetică.
Tantra crede in iubire, nu în matematică; crede in iluminarea bruscă. Si spune ca micile
învăţături le învaţă despre acţiuni: marile învăţături nu te învaţă cum să acţionezi, ci
cum să fii, ce să fii.
Sunt milioane de acţiuni şi dacă trebuie să plăteşti pentru fiecare, atunci pare
aproape imposibil să te mai poţi elibera vreodată. Ai trăit milioane de vieţi: în fiecare
viaţă ai comis milioane de acţiuni. Dacă trebuie să plăteşti, să şuieri pentru fiecare
acţiune comisă şi dacă trebuie să balansezi fiecare acţiune rea cu una bună. atunci vei
mai avea nevoie de câteva milioane de vieţi pentru a face asta. Şi între timp, în
complexitatea legăturilor din viaţă, vei comite din ce în ce mai multe acţiuni.
Deci unde se va sfârşi acest lanţ? Pare ceva imposibil. Eliberarea devine aproape un
ideal. Dacă aceasta este metoda, că omul trebuie să crească pas cu pas, atunci această

1
creştere pare un vis imposibil. Dacă înţelegi atitudinea din yoga, vei simţi că îţi dispar
toate speranţele.
Tantra este o mare speranţă. Este ca o oază într-un deşert.
Tantra spune că nu asta este metoda: nu acţiunile sunt problema. Tu le-ai comis
deoarece erai ignorant, ele au apărut din ignoranţa ta.
De fapt tantra spune că tu nu eşti responsabil pentru ele. Dacă cineva este
responsabil, atunci întregul - îl poţi numi Dumnezeu - poate fi responsabil, dar nu tu.
Tantra spune că este un egoism să îţi iei această responsabilitate.
Să spui: “Va trebui să echilibrez, va trebui să fac acte bune, va trebui să mă eliberez
pas cu pas"- este ceva foarte egoist, este o atitudine centrată pe ego.
Toate acţiunile le-ai comis în ignoranţă, nu erai conştient de ceea ce faci, erai
complet îmbătat de ignoranţă. încercai să cauţi în întuneric, în întuneric ai venit în
conflict cu alţii, în întuneric te împiedicai şi se întâmpla câte ceva.
Tantra spune că singurul lucru necesar este lumina, conştientizarea. Nu
trebuie să răspunzi la milioanele de acţiuni trecute: un singur lucru trebuie făcut: nu
rămâne ignorant, devino conştient.
Odată ce devii conştient, tot ce aparţine lumii întunericului va disparea. Acesta va
părea ca un vis, ca un coşmar. Nu va arăta ca o realitate. Şi nici nu a fost o realitate,
deoarece atunci când eşti inconştient, doar visele pot exista, nu realitatea.
Ai visat că iubeşti. Nu poţi iubi. Tu nu eşti acolo ca să iubeşti. Încă nu exişti, incă
nu ai un centru. Cum poţi iubi? Doar crezi că iubeşti şi atunci viata şi iubirea ta...
toate devin un vis.
Când te vei trezi din acest vis, vei spune: "Cum puteam iubi? Imposibil! Eu nici nu
mă aflam acolo. De fapt eram nonexistenţial."
Fără conştientizare ce înseamnă să spui: "Eu sunt"? Nu înseamnă nimic.
Eşti profund adormit, atât de adormit ca şi cum nu te afli acolo.
O persoană adormită, in comă se află cu adevărat acolo? Nu se poale face nici un
fel de distincţie. Nu se poate spune nimic, că este sau nu este - doar se află in comă.
Dacă hoţii pătrund în casă şi fură tot, îl poţi face responsabil pe acel om ce este in comă,
care este inconştient? Va fi el responsabil? I se va reproşa: “Au venit hoţii! Ce făceai
acolo?” Cum poţi face pe cineva în comă responsabil?
Tantra spune că în toate vieţile trăite nu te-ai aliat decât în comă - nu eşti
responsabil. Aceasta este prima eliberare pe care ţi-o oferă tantra. Şi atunci multe
lucruri devin imediat posibile. Atunci nu mai este nevoie să aştepţi milioane de vieţi -
uşa se poate deschide chiar in acest moment. Nu este un proces treptat, este o
trezire bruscă - şi trebuie să fie aşa.

2
 Când dormi profund şi cineva încearcă să te scoale, este acesta un proces treptat
sau o trezire bruscă? Este un proces treptat? Poate fi cam aşa - mai întâi devii puţin
treaz, apoi mai mult, apoi şi mai mult; 10%, 20%, 30% - aşa se întâmplă?
Nu. Ori eşti treaz ori dormi: acolo nu există un proces treptat. Dacă l- ai auzit pe
cel care îţi striga numele, eşti treaz, nu eşti doar 10% treaz. Ochii pot fi închişi, dar dacă
ai devenit conştient că cineva te strigă, atunci eşti treaz.
Nu este un proces treptat, este o săritură bruscă. La o sută de grade apa sare şi
devine vapori. Există acolo o transformare treptată? Devine apa vapori mai întâi 10%,
20%, 30%? Nu. Ori este apă ori sunt vapori; nu există o divizare de mijloc.
Când moare cineva, moare treptat-treptat? Poţi spune că este pe jumătate viu, pe
jumătate mort? Ce va însemna asta? Cum poate o persoană să fie pe jumătate vie? Ori
este mort, ori este viu. Pe jumătate viu înseamnă că nu este mort. Când iubeşti o
persoană, o iubeşti treptat 10%, 20%, 30%? Ori o iubeşti ori nu o iubeşti. Există vreo
posibilitate de a diviza iubirea ta? Nu există nici o posibilitate.
Iubirea, viaţa, moartea, toate se întâmplă spontan.
Acelaşi lucru este adevărat şi în privinţa eliberării, deoarece aceasta este naşterea
finală, moartea finală, viaţa finală, iubirea finală în eliberare, spontan ajungi la punctul
culminant.
Tantra spune: Nu îţi focaliza atenţia asupra actelor, ci asupra persoanei care a
înfăptuit actele.
Yoga se focalizează asupra actelor, Tantra se focalizează asupra persoanei, asupra
conştiinţei, asupra ta.
Dacă eşti ignorant, tantra spune că vei comite păcate. Chiar dacă încerci sa fii
virtuos, virtutea ta va fi tot un fel de păcat - deoarece cum poate un ignorant, unul care
doarme profund, să fie virtuos? Cum poale virtutea să răsară din ignoranţă, din
inconştienţă? Imposibil!
Virtutea ta trebuie să fie doar o mască; în spatele ei se va alia faţa reală, reala faţă
a păcatului.
Poţi vorbi despre iubire, dar nu poţi iubi cu adevărat, într- un mod divin. Poţi
vorbi despre compasiune, dar compasiunea nu va fi decât o haină sub care ascunzi furia,
lăcomia, gelozia ta.
Iubirea" ta este aproape otrăvitoare. Adânc înlăuntrul “iubirii" tale se află viermele
urii, care o macină în permanenţă. "Iubirea" ta este ca o rană, ea doare. Nu este ca o
floare, nu poate fi. Şi cei ce aşteaptă iubire de la tine sunt nişte proşti, ei cer imposibilul.
Moralitatea ta este menită să fie un fel de imoralitate.
Priveşte la oamenii aşa-zis morali.

3
 Urmăreşte-i, observă-i şi vei vedea că pe feţele lor nu se citeşte decât ipocrizie,
decepţie. Ei spun ceva. dar fac cu totul altceva. Fac ceva şi nu ascund asta numai de line
- au devenit atât de şmecheri în a ascunde, încât ascund totul şi de ei înşişi.
In ignoranţă, păcatul este natural.
In iluminare, virtutea este naturală.
Un buddha nu poate păcătui; tu nu poţi face altceva decât să păcătuieşti.
Păcatul si virtutea nu sunt deciziile tale, nu sunt acţiunile tale; ele sunt umbre ale
fiinţei tale. Dacă te trezeşti, atunci umbra va dispare şi le va inunda lumina.
Umbra nu răneşte niciodată pe nimeni, nu poate face asta; ea are o aromă a
necunoscutului, a imortalului. Ea nu poate decât să se reverse asupra ta ca o
binecuvântare; altminteri nu este posibil.
Chiar dacă un buddha se înfurie pe tine, aceasta este compasiune - nu poate fi
altfel. Compasiunea ta nu este adevărată, iar furia lui Buddha nu poate fi adevărată.
Păcatul tău, umbra ta naturală, orice faci - le poţi decora, poţi construi deasupra
lor un templu, le poţi ascunde, le poţi înfrumuseţa, dar asta nu este de nici un ajutor -
adânc înăuntrul tău vor continua să existe, deoarece nu este vorba despre ceea ce faci, ci
despre ceea ce eşti.
Trebuie pătrunsă şi înţeleasă această învăţătură - iar această reliefare este un
punct foarte esenţial - şi abia atunci poţi înţelege tantra.
Tantra este o mare învăţătură. Ea nu te învaţă despre acte, ea te învaţă
despre propria ta fiinţă.
Cine eşti este important - dormi, sforăi sau eşti treaz?
Cine eşti tu - atent, conştient sau le mişti hipnotizat? Eşti somnambul? Sau eşti
treaz şi atent la tot ce faci?
Faci totul eu amintire de sine? Nu. Doar se întâmplă câte ceva - nu ştii de ce, de
unde vine. din ce parte a inconştientului apare ceva ce te posedă si tu trebuie să
acţionezi. Acestui act, orice ar spune societatea despre el - moral sau imoral, păcătos sau
virtuos - tantra nu îi acordă importanţă.
Tantra priveşte la tine, în chiar miezul fiinţei tale de unde apare acesta. Din otrava,
din ignoranţa ta nu poate apare viaţa, doar moartea. Din întunericul tău doar întuneric
se naşte. Şi asta pare a fi ceva absolut normal. Deci ce se poate face?
Să încercăm să schimbăm acţiunile? Să încercăm să devenim mai morali, mai
virtuoşi, mai respectaţi? Sau să luptăm să transformăm fiinţa?
Fiinţa poate fi transformată.

4
 Nu este absolut necesar să se aştepte alte vieţi viitoare. Dacă deţii o profundă
înţelegere, dacă faci un efort total, dacă depui întreaga ta energie în această înţelegere,
atunci în tine se aprinde brusc o lumină.
O flacără apare în fiinţa ta la fel ca un fulger şi atunci iese la suprafaţă întregul tău
trecut şi întregul viitor - înţelegi ce s-a întâmplat, înţelegi ce se întâmplă, înţelegi ce se
va întâmpla. Brusc totul devine clar; ca şi cum ar fi fost întuneric şi cineva a aprins o
lumină şi totul a devenit clar.
Tantra crede în aprinderea luminii tale interioare. Şi tantra spune că, cu acea
lumină trecutul devine neimportant. Acesta nu ţi-a aparţinut niciodată. S-a întâmplat,
desigur, dar s-a întâmplat ca într-un vis; tu erai complet adormit. S-a întâmplat - ai
făcut multe lucruri, bune şi rele, dar toate s-au întâmplat în inconştienţă, nu erai
responsabil.
Şi brusc totul din trecut este ars şi apare o fiinţă proaspătă şi virgină - aceasta este
iluminarea instantanee.
Yoga atrage deoarece este mult mai abordabilă, este cu adevărat adecvată omului
contemporan. II poţi înţelege pe Patanjali foarte uşor, deoarece el se potriveşte cu
mintea ta, cu nevoia ta de logică, cu gândirea matematică.
Tilopa este dificil de înţeles. Oricine poate porni pe calea lui Patanjali, este foarte
practică - de aceea a avut atâta influenţă de-a lungul istoriei. Oameni ca Tilopa au
dispărut fără să lase nici o urmă în mintea umană, asta pentru că ei nu au putut găsi nici
un fel de afinitate aici.
Patanjaii atinge acelaşi vârf spiritual ca şi Tilopa, dar calea sa porneşte chiar din
lumea ta. Dacă faci puţin efort îl poţi înţelege; dacă faci puţin efort îl poţi practica. Nu
este nevoie decât de puţin efort, nimic mai mult.
Însă pentru a-l înţelege pe Tilopa trebuie să intri într-o dimensiune complet
necunoscută Pentru a-l urma ar trebui să fi transcens deja multe dintre tarele acestei
lumi, pentru că el îţi va distruge toate concepţiile, toate matematicile, toată logica, toată
filozofia. Te va distruge complet. Nu va fi satisfăcut până când nu esti complet distrus şi
pana când acolo nu apare o nouă fiinta.
Cu Patanjali te vei modifica treptat, vei deveni din ce în ce mai bun - iar acest
proces de elevare spirituală continua timp de multe vieţi.
Cu Tilopa , intr-o secundă poti ajunge la final. Pentru el “mai bine" nu este o
problema, deoarece nu gândeşte în trepte. Este la fel cum ai sta pe varful unui munte:
poţi să mergi pe cărare, pas cu pas, ca să ajungi jos in vale sau din vale sa ajungi sus pe
deal.
Cu Tilopa vei sări in abis, nu se mai păseste; sau doar îţi întinzi aripile si
începi să zbori.

5
 Cu Patanjali mergi foarte încet. în siguranţă, fără să te temi de nici un accident,
totul se află mereu sub control. Te poţi opri în orice moment: nu este nimic deasupra ta,
tu rămâi stăpânul. Dimensiunea este orizontală, este acelaşi plan.
Cu Tilopa situaţia se schimbă. Cu Tilopa poţi transeende instantaneu timpul.
Cu Patanjali te mişti în timp până atingi eternitatea. Şi aceasta este cea mai rapidă
cale de evoluţie spirituală - cu o singură excepţie: calea tantrica, calea lui Tilopa,
deoarece dimensiunea sa este de la început eternitatea.
Poate că nu eşti conştient, dar în ultimii zece ani s-a produs un miracol: noile nave
spaţiale au distrus complet vechile concepţii despre timp - deoarece o navă spaţială se
poate mişca in jurul Pământului şi în câteva secunde poate înconjura Pământul.
Asta înseamnă că o navă spaţială pleacă din Poona duminica, apoi înconjoară
Pământul - undeva trebuie să fie luni, in altă parte trebuie să fie sâmbătă: deci nava
spaţială pleacă duminică, se întoarce în sâmbătă, apoi sare în luni şi revine în Poona tot
duminică.
Întreaga noţiune a timpului este pierdută. Pare absurd! Pleci pe 16, te duci în 17
şi te întorci în aceeaşi dată pe 16. Iar acest lucru se poate face de multe ori în 24 de ore.
Ce dovedeşte aceasta? înseamnă că poţi să te întorci în timp, din duminică în sâmbătă,
din 16 in 15. Poţi merge în 17 lunea şi te poti intoarce înapoi în aceeaşi dată de la care ai
plecat.
Prin viteză timpul devine irelevant. Timpul este relevant pentru un car, pentru o
căruţă: lumea obişnuită este o lume a căruţelor.
In yoga iţi trebuie mai multe vieţi ca să atingi Realizarea Uitimă.
Tantra spune că poţi rezolva totul intr-o secundă. Ea spune că timpul este
irelevant, nu trebuie să îţi faci griji de el. Tantra are o tehnică, o metodă, dar o numeşte
non-tehnică, non-metodă, iar prin aceasta poţi sa înconjori spontan totul si să sari in
abis.
Yoga este efort, tantra este non-efort. Ai atât de putina energie, ai un ego foarte
mărunt şi cu toate acestea lupţi cu intregul. Iţi va lua sute de ani.
Yoga este efort, efort intens. Ea este o cale prin care trebuie sa înfrunţi
curentul, să înoţi împotriva curentului subconştientului tau.
Tantra este este calea naturala de acceptare şi de transformare a fiinţei tale. Nu
este nevoie să lupţi împotriva curentului: doar mişcă-te cu el, pluteşte cu el. Râul curge
spre mare, deci de ce să te lupţi cu el? Mişcă-te cu râul, devino una cu el, predă-te.
„Dăruirea'’ este cuvântul cheie din tantra.
„Voinţa" este cuvântul cheie pentru yoga.
Yoga este calea voinţei; tantra este calea dăruirii.

6
 De aceea, tantra este calea iubirii - iubirea este dăruire. Acesta este primul
lucru ce trebuie înţeles şi apoi cuvintele lui Tilopa devin limpezi precum cristalul.
Trebuie înţeleasă dimensiunea diferită a tantrei - dimensiunea iubirii
necondiţionate, a non-luptei, a relaxării şi naturaleţii - ceea ce spune Chuang Tzu:
"Ceea ce este uşor este şi bun." .
În yoga dificilul este bun; în tantra ceea ce este uşor este corect şi bun, atâta vreme
cât eşti conştient de adevărata ta natură esenţială.
Relaxează-te şi fii liniştit, nu este nici o grabă.
Dacă alegi dăruirea faţă de Dumnezeu, atunci întregul însuşi te conduce cum vrea
el. Nu mai trebuie să începi o luptă a ta, vei ajunge la timpul potrivit - tu doar iubeşti şi
eşti conştient. Întregul se dăruie - tu de ce să nu faci la fel? Unde te grăbeşti să ajungi de
unul singur?
Există o poveste foarte frumoasă despre Buddha:
«El a ajuns la porţile raiului, cei de acolo i-au deschis poarta, l-au invitat, dar el s-a
întors cu spatele şi a privit spre samsara, spre lume - milioane de suflete ce erau pe
Cale, se luptau, se zbateau în mizerie şi suferinţă pentru a ajunge la aceste porţi ale
raiului, ale beatitudinii.
Paznicul a spus:
"Te rog intră! Noi te aşteptam."
“Cum pot intra, când alţii încă nu au ajuns? Se pare că nu este timpul potrivit. Cum
pot intra, când încă întregul nu a intrat? Va trebui să aştept.
Este la fel ca şi când mâna mea a ajuns la uşă, dar picioarele încă nu au ajuns. Va
trebui să aştept. Doar mâna nu poate intra singură."»
Aceasta este una dintre cele mai profunde viziuni ale tantrei. Ea spune că, de fapt,
nimeni nu poate deveni iluminat singur. Noi suntem părţi ale aceleiaşi fiinţe,
suntem un tot unitar. O persoană poate deveni o culme, un vârf foarte înalt, un mare val
- dar rămâne conectată cu toate celelalte valuri mici din jurul său.
Nu este singur, el rămâne una cu oceanul şi cu valurile de acolo. Cum ar putea un
val să devină singur iluminat? Se spune, în această poveste minunată, că Buddha încă
aşteaptă, el trebuie să aştepte - nimeni nu este o insulă, noi toti formăm un continent,
suntem împreună.
Eu poate că am păşit mai departe decât tine, dar un pot fi separat. Şi acum ştiu
foarte bine acest lucru, pentru mine nu este o poveste - şi eu aştept. Acum aceasta nu
este doar o parabolă, acum ştiu ca este un adevăr spiritual.
Dacă un iluminat nu este conştient că este una eu ceilalţi, atunci cine
altcineva să cunoască asta?

7
 Toţi ne mişcăm ca o singură fiinţă şi tantra spune:
"Nu te repezi, nu împinge, nu încerca să ajungi primul la rând - fii natural şi relaxat.
Şi atunci toiul converge cu repeziciune spre iluminare. Nu crea tot felul de probleme
pentru asta."
Dacă poţi înţelege acest lucru eşti deja aproape: atunci te relaxezi. Oamenii
religioşi sunt foarte tensionaţi; mulţi dintre oamenii obişnuiţi sunt mai puţin tensionaţi
decât majoritatea persoanelor religioase.
În mod normai, oamenii obişnuiţi aleargă după ţeluri lumeşti; sunt tensionaţi şi ei,
dar nu la fel de mult ca persoanele religioase, deoarece acestea sunt îngrijorate de lumea
cealaltă; iar aceasta este foarte îndepărtată, este invizibilă şi ei au mereu îndoieli în
privinţa existenţei acelei lumi.
Atunci apare acolo o suferinţă nouă: poate că pierd această lume şi cealaltă nu
există deloc. Ei se află mereu în zbucium, sunt foarte tulburaţi mental. Nu deveni un
astfel de om religios.
Pentru mine un om religios este natural şi relaxat, liber. EI nu este îngrijorat
de această lume sau de lumea cealaltă. Nu este îngrijorat de nimic, doar trăieşte şi se
bucură. Pentru el acest moment este singurul moment; următorul moment va şti singur
dacă să apară sau nu. Când apare următorul moment, el îl va primi tot cu bucurie şi
fericire.
Un om religios nu este orientat spre nici un ţel. A fi orientat spre un ţel anume,
înseamnă să fii lumesc. Poate că ţelul tău este Dumnezeu - dar asta nu are nici o
importanţă.
Tantra este cu adevărat minunată. Tantra este înţelegerea cea mai profundă şi
principiul cel mai măreţ.
Dacă nu poţi înţelege tantra, atunci yoga este pentru tine.
Dacă poţi înţelege tantra. atunci nu te mai interesa de alte învăţături. Când ai la
îndemână iachtul cel mai măreţ, de ce te mai interesează bărcile?
În budism există două şcoli. Numele lor este foarte semnificativ.
- Una este cunoscută sub numele de Hinayana. micul vehicul; în el nu poţi sta decât
singur, nu mai poţi avea şi pe altcineva cu line. este foarte mic.
- Şi mai există o altă şcoală numită Mahayana, marele vehicul, marea barcă. Milioane
pot intra m ea. întreaga lume poale fi absorbită în aceasta.
Mahayana este calea tantrei. Tilopa este un Mahayanist, un om care crede
in marele vehicul, în marele principiu. Barcile mici suni pentru cei egoişti, pentru cei ce
nu pot tolera pe nimeni altcineva în barcă cu ei, care nu pot fi decât singuri, care
condamnă totul, care îl privesc pe celălalt întotdeauna cu condamnare: “Tu? Încerci

8
cumva să ajungi si tu acolo? Nu poţi ajunge, este foarte dificil, doar persoane foarte mari
pot ajunge."
Nu îţi vor permite să intri în barca lor.
Mahayana are o iubire profundă pentru toţi. Oricine poate intra. De fapt nu
pune nici un fel de condiţii.
Oamenii îmi spun: “Tu acorzi sannyas la oricine şi oricui?" Sannyas nu a fost
niciodată acordată în acest mod. Este pentru prima dată în istoria omenirii când se
întâmplă asta, ca eu să dau sannyas fără nici un fel de condiţie. Pentru prima dată eu am
permis oricui să aiba acces, am deschis uşa. De fapt, am scos-o din ţâţâni.
Acum ea nu mai poate fi închisă, acum oricine este binevenit.
De ce? - deoarece atitudinea mea este ca aceea a tantrei. Eu vorbesc şi despre
Patanjali, pentru cei care nu pot aborda calea tantrică; dar în mod fundamental,
atitudinea mea este cea din tantra - oricine este binevenit.
Când Dumnezeu te invită, cine sunt eu...?
Când întreaga existenţa îţi dă energie şi viaţă...?
Chiar dacă comiţi păcate, existenţa nu spune: “Nu, nu îţi mai dau energie. Stop!
Faci numai prostii." Nu. Continuă să ţi se dea energie. Nu există niciodată o criză de
combustibil; existenţa continuă să te susţină.
Un mistic musulman, Junnaid, l-a întrebat odată pe Dumnezeu ceva despre vecinii
săi:
“Acest om face numai rele în tot satul şi oamenii vin la mine şi mă roagă: «Cere-i lui
Dumnezeu, roagă-l pe Dumnezeu să ne scape de acest el»."
Şi Junnaid a auzit în rugăciunea sa o voce: “Când eu îl accept, cine eşti tu să îl
respingi?"
Apoi Junnaid a scris în autobiografia sa: “Niciodată nu l-am mai rugat un astfel de
lucru, deoarece a fost o prostie din partea mea. Dacă el a dat naştere acestui om, dacă
el încă îl ajută să trăiască, nu numai să trăiască, dar chiar să înflorească, atunci cine
sunt eu...?"
Existenţa îţi dă viaţă în mod necondiţionat. Eu dau sannyas în mod necondiţionat.
Dacă existenţa speră încă în privinţa ta, iar tu nu îi distrugi speranţele, atunci cine sunt
eu...?
Tantra este pentru toţi. Nu este doar pentru cei aleşi. A ajuns să fie o cale pe care
nu merge oricine, deoarece nu o înţeleg toţi, dar nu este doar pentru cei aleşi - este
pentru toţi; este pentru oricine care este pregătit să sară.
Acum încearcă să înţelegi:

9
„In Mahamudra toate păcatele sunt arse.”
Ele nu trebuiesc echilibrate cu acte bune.
„In Mahamudra toate păcatele sunt arse.”
Ce este această Mahamudra? Ce se întâmplă?
Mahamudra este o stare a fiinţei tale în care nu eşti separat de Intreg.
Mahamudra este o contopire cu Universul, este un orgasm cosmic.
Când doi iubiţi se află într-un profund orgasm, ei se contopesc unul în celălalt;
atunci femeia nu mai este femeie, bărbatul nu mai este bărbat. Ei devin ca cercul yin şi
yang, ajung şi se întâlnesc unul în celălalt, propriile lor identităţi sunt uitate. De aceea
iubirea este atât de frumoasă.
Această stare este denumită mudra, această stare profundă de orgasm este
denumită mudra. Iar starea finală, de orgasm cu întregul este denumită Mahamudra,
marele orgasm, orgasmul cosmic.
Ce se întâmplă în orgasm? Trebuie înţeles acest lucru pentru că doar aceasta îţi
poate da cheia pentru a atinge orgasmul cosmic.
Ce se întâmplă? Când doi iubiţi sunt împreună... şi ţine minte mereu: doi iubiţi, nu
soţia şi soţul deoarece între aceştia nu se întâmplă aproape nimic pentru că soţii şi
soţiile devin doar nişte actori, au nişte roluri fixe, ei nu se contopesc şi nu curg.
“Soţul" a devenit un rol, “soţia” a devenit un rol. Ei doar joacă teatru. Soţia trebuie
să fie soţie chiar dacă îi place sau nu; soţul trebuie să fie soţ. Totul a devenit un act legal.
Odată l-am întrebat pe Mulla Nasruddin: “Câţi ani ai fost căsătorit, Nasruddin?”
“Douăzeci de ani dubli.”
“De ce spui «dubli»?”
“Când o să o vezi pe soţia mea, ai să înţelegi.”
Soţii şi soţiile sunt fenomene sociale...o instituţie, nu mai este o relaţie. Este o
instituţie; este un fenomen forţat - nu pentru iubire, ci pentru alte motive: siguranţa
economică, certitudine, copii, societate, cultură, religie, orice altceva în afară de iubire.
Orgasmul nu apare aproape niciodată între o soţie şi un soţ - doar dacă totodată
ei sunt şi iubiţi. Asta este posibil: puteţi fi soţie sau soţ şi totodată să fiţi un iubit; îţi poţi
iubi soţia. Asta este ceva cu totul diferit, dar atunci, aceasta nu mai este o căsătorie, nu
mai este o instituţie.
În Orient, deoarece căsătoria a existat timp de mii de ani, oamenii au uitat
complet ce este orgasmul. Nu am întâlnit nici macar o singură indiancă care să cunoască
ce este orgasmul.

10
 Chiar şi femeile occidentale, numai în ultimii 25 de ani, au devenit conştiente de
faptul că orgasmul este ceva ce merită obţinut; dar în general femeile au uitat complet că
există în corpurile lor o posibilitate orgasmică. Acesta este unul dintre cele mai
nefericite lucruri care s-au putut întâmpla omenirii.
Iar când femeia nu poate avea orgasm, nici bărbatul nu îl poate avea. Deoarece un
orgasm este o întâlnire intre doi.
Doar doi oameni, atunci când se contopesc unul în celălalt, îl pot avea. Nu se poate
ca unul să îl aibe şi celălalt să nu îl aibe - nu este posibil. Uşurarea este posibilă,
ejacularea este posibilă: descărcarea este posibilă, dar nu orgasmul.
Ce este un orgasm?
Orgasmul este o stare în care corpul nu mai este simţit ca materie; el vibrează ca
energia, ca electricitatea. Vibrează atât de profund, chiar de la baza sa, încât uiţi complet
că el este totuşi un lucru material. El devine un fenomen electric - şi chiar este un
fenomen electric. Dar această stare poate fi conştientizată doar de catre cei
care işi controlează perfect energia sexuală.
Acum fizicienii spun că nu există materie, că toată materia nu este decât o aparenţă;
adânc în interior, ceea ce există este doar energie vibrantă, nu materie.
În orgasm ajungi la cel mai profund nivel al corpului, acolo unde materia nu mai
există, unde sunt doar valuri de energie; tu devii o energie ce dansează, ce vibrează.
Pentru tine nu mai există limite - pulsezi, dar nu mai este nimic substanţial. Iar iubita
pulsează la unison cu tine.
Şi treptat-treptat, dacă ei se iubesc şi se abandonează unul altuia, dacă se predau
acelui moment de pulsare, de vibrare, de existenţă ca energie, şi dacă nu sunt speriaţi...
Deoarece atunci când corpul îşi pierde limitele este ca o moarte, când corpul devine ca
ceva vaporos, când corpul îşi evaporă substanţa şi acolo nu mai rămâne decât energia,
decât un ritm foarte subtil... şi tu te simţi ca şi cum nu ai fi.
Doar într-o iubire profundă poţi pătrunde în această stare beatifică.
Iubirea este ca moartea; tu mori în ceea ce priveşte imaginea materială, mori în
ceea ce priveşte gândul că eşti corp; mori ca trup şi evoluezi ca energie, ca energie vitală.
Când soţia sau soţul, sau iubiţii încep să vibreze la unison, bătăile inimilor se
contopesc şi corpurile lor se contopesc, când relaţia devine armonioasă - atunci apare
orgasmul.
Atunci ei nu mai sunt doi.
Acesta este simbolul yin şi yang; yin se mişcă in yang, şi yang se mişcă in yin;
bărbatul se mişcă in femeie, şi femeia în bărbat. Acum ei sunt un cerc care vibrează,
pulsează împreună. Inimile nu mai sunt separate, pulsul nu mai este separat; au devenit

11
o melodie, o armonie. Aceasta este cea mai mare e muzică posibilă; toate celelalte
muzici sunt doar nişte sunete fade comparativ m această muzică, sunt doar nişte umbre.
Această vibraţie, a doi oameni ca şi cum ar fi unul, este orgasmul.
Când acelaşi lucru se întâmplă nu cu o persoană, ci cu întreaga
existenţă. atunci acesta este Mahamudra, acesta este orgasmul cel mare.
Vreau să descriu ce poţi face astfel ca Mahamudra, marele orgasm,
să devină posibil.
In Indonezia există un om, Bapak Subuh, care a descoperit fără să vrea o metodă
cunoscută sub numele de „latihan”.
A dat peste ea fără să vrea, dar aceasta este una dintre cele mai vechi metode
tantrice. Nu este un fenomen nou; latihan este primul pas spre Mahamudra. Această
metodă permite corpului să vibreze, îi permite corpului să devină energie, să fie
non-substanţial, non-material; îi permite corpului să se topească şi să îşi dizolve
limitele, marginile.
Bapak Subuh este musulman, dar mişcarea sa este cunoscută sub numele de
“Subud”. Acesta este un cuvânt budist. ‘‘Subud” este compus din trei cuvinte: "su" – „bu”
– „dha".
“su” înseamnă sushila; ”bu” înseamnă Buddha; “dha" înseamnă dharma;
Subud inseamnă „sushila-Buddha-dharma”: legea marii virtuţi derivată de la
Buddha. Aceasta este ceea ce Tilopa numeşte â fi marea învăţătură.
Latihan este simplă. Este primul pas.
Trebuie să stai relaxat, liniştit şi natural. Este bine dacă eşti singur şi nu te
eranjează nimeni. Închide camera, stai singur.
Dacă cunoşti pe cineva care face deja latihan, atunci prezenţa sa te poate ajuta,
prezenţa sa poate deveni un agent catalizator, el devine un deschizător, deci cineva care
este puţin mai avansat te poate deschide foarte usor: dar oricum te poţi deschide şi
singur - doar va dura puţin mai mult timp.
Dacă ai lângă tine pe cineva mai experimentat, acesta incepe latihan iar tu doar
stai şi energia sa începe să pulseze în tine, energia sa începe să se mişte în jurul tău, te
înconjoară ca un parfum - simţi brusc muzica. La fel ca atunci când stai lângă un
cantaret bun şi începi să baţi ritmul fără să vrei, începi să vibrezi.
La fel şi în latihan, energia sa umple camera şi atmosfera începe se schimbe
imediat. Nu. Nu trebuie să faci nimic: trebuie doar să fii acolo, relaxat şi natural, doar
aşteptând să se întâmple ceva.

12
 Şi dacă corpul începe să se mişte, lasa-l ca să o facă. Doar permite, si doar
coopereaza. Cooperarea nu trebuie să fie prea directă, nu trebuie să fie o forţare; trebuie
să rămână doar o initere.
Corpul începe să se mişte brusc, ca şi cum ar fi coborât in tine o mare
energie, ca şi cum un nor te-ar fi înconjurat – acum eşti învăluit de acest nor, şi norul
penetrează înăuntrul corpului tău, iar trupul începe să facă nişte mişcări. Mâinile îţi
sunt ridicate, faci mişcări subtile, începi un mic dans, gesturi domoale.
Dacă cunoşti câte ceva despre scrierea automată, atunci îţi va fi uşor să urmăreşti ce
se întâmplă în latihan. In scrierea automată ţii un creion în mână, închizi ochii şi
aştepţi. Brusc vei simţi o zmucitură în mână: mâna va începe să se mişte ca şi cum ar fi
intrat ceva în ea. Nu trebuie să faci nimic, pentru că dacă faci ceva nu va mai aparea
nimic din afară, va fi propria ta acţiune. Trebuie doar să permiţi.
Liniştit şi natural - cuvintele lui Tilopa sunt minunate; ele nu pot fi
îmbunătăţite. Liniştit şi natural, aştepţi cu creionul în mână şi cu ochii închişi; când
zmucitură apare şi mâna începe să se mişte, tu nu trebuie decât să îi permiţi să facă asta,
atâta tot.
Nu trebuie să rezişti; pentru că te poţi împotrivi. Energia este foarte subtilă şi, la
început, nu este foarte puternică.
Dacă o opreşti, se opreşte. Iar energia nu este agresivă; dacă nu îi permiţi, eu nu va
aparea. Dacă te îndoieşti, nu va aparea, deoarece prin îndoială mâna ta va rezista. În
îndoială nu vei permite, vei lupta. De aceea încrederea este atât de importantă,
shraddha.
Tu doar crezi şi laşi mâna în pace; încet, încet mâna începe să se mişte, acum ea
începe să facă zig-zaguri pe hârtie - permite-i. Atunci cineva, sau chiar tu pui o
întrebare; lasă întrebarea să apară în minte relaxată, nu foarte persistentă, nu
impunătoare; doar pui întrebarea şi aştepţi. Şi brusc răspunsul este scris.
Dacă încearcă acest lucru zece persoane, trei din ele vor fi capabile să facă această
scriere automată. Treizeci la sută din oameni sunt receptivi şi le poate aparea acest
fenomen. Iar aceasta poate deveni o forţă mare în viaţa ta. Explicaţiile diferă...cu privire
la ce se întâmplă - asta nu este important.
Explicaţia cea mai profundă pe care o găsesc a fi adevărată este următoarea:
propriul tău centru superior îl comandă pe cel inferior; vârful conştiinţei tale
comandă mintea inconştientă, inferioară.
Tu întrebi şi propria fiinţă interioară răspunde. Acolo nu este nimeni altcineva,
dar fiinţa interioară, pe care nu o cunoşti, îţi este superioară. Propria fiinţă interioară
este posibilitatea înfloririi finale. Este ca şi cum floarea ar poseda sămânţa şi ar
răspunde. Sămânţa nu ştie, dar floarea... ca şi cum posibilitatea viitoare posedă
actualitatea ta şi răspunde; ca şi cum potenţialitatea ta finală posedă ceea ce eşti acum şi
răspunde.

13
 Sau viitorul posedă trecutul, necunoscutul posedă cunoscutul, nonforma posedă
forma - orice metaforă, dar simt că poate fi înţeleasă semnificaţia - ca şi cum bătrâneţea
ar poseda tinereţea şi ar răspunde.
Acelaşi lucru se întâmplă cu întreg corpul în practica latihan.
In scrierea automată laşi doar mâna liniştită şi naturală. În latihan laşi întreg
corpul relaxat şi natural şi aştepţi; cooperezi, şi brusc vei simţi un impuls. Mâna se
ridică singură, ca şi cum ar trage-o cineva cu nişte sfori invizibile - permite-i. Şi piciorul
începe să se mişte; te întorci şi începi un mic dans; foarte haotic, fără nici un ritm, fară
să fie manipulat, dar din ce pătrunzi mai mult în el, acesta va avea propriul său ritm. Nu
mai este haotic, îşi are propria sa ordine, devine o disciplină, dar care nu este forţată de
catre tine.
Aceasta este posibilitatea ta cea mai mare: să iei în posesie corpul inferior şi să îl
mişti.
Latihan este primul pas.
Şi, încet-încet, te vei simţi atât de minunat când faci asta încât vei simţi că apare o
întâlnire între tine şi cosmos. Însă acesta este doar primul pas. De aceea în Subud
lipseşte ceva, primul pas este minunat, dar el nu este ultimul. Eu aş dori ca tu să îl
completezi.
Timp de 30 de minute - 60 de minute ar fi mai bine; încet-încet ajungi de la 30 la
60 de minute de dans latihan. În 60 de minute corpul tău este curăţat por cu por, celulă
cu celulă; este o purificare, eşti complet renăscut, toată mizeria este arsă.
Asta spune Tilopa: „In Mahamudra toate păcatele sunt arse”. Trecutul este
aruncat în foc şi apare o nouă naştere, o renaştere. Simţi energia curgând peste tine, în
interior şi în exterior. Iar dansul nu este numai exterior.
În curând, când te vei obişnui, vei simţi şi dansul interior. Nu numai corpul
tău dansează, în interior şi energia dansează; ambele cooperează una cu cealaltă. Apoi
apare rezonanţa cu Universul - ai descoperit ritmul universal.
Timpul potrivit pentru acest latihan este de la 30 la 60 de minute: începi cu 30 şi
ajungi la 60; propriul tău timp va fi undeva la mijloc. Vei ajunge să cunoşti: dacă devii
obişnuit la 40 de minute, atunci, acesta este timpul tău; dacă devii obişnuit la 20 de
minute, atunci acesta este timpul tău.
Meditaţia trebuie să treacă peste aceasta: dacă timpul potrivit este de 10 minute,
atunci 20 de minute îţi sunt de ajuns; dacă timpul tău este de 15 minute, atunci 30 de
minute sunt de ajuns. Dublează timpul şi nu risca, astfel ca să fii complet
purificat. Apoi termini cu o rugăciune.
Când eşti complet purificat şi simţi corpul reîmprospătat - te-ai aflat sub un duş
de energie şi întregul trup este simţit ca unul, nedivizat; substanţialitatea corpului este

14
pierdută, te simţi mai mult ca o energie, o mişcare, un proces şi nu ca ceva material -
acum eşti pregătit. Acum îngenunchează pe pământ.
Îngenuncherea este minunată; aşa cum îngenunchează sufiştii, sau aşa cum îşi fac
musulmanii rugăciunea în moschee, îngenunchează ca ei, deoarece aceasta este postura
cea mai bună pentru latihan.
Apoi ridică ambele mâini spre cer, ţine ochii închişi şi simte-te ca un vas gol, ca un
bambus gol; în interior eşti gol ca o oală de lut. Capul tău este gura oalei şi energia cade
puternic pe cap ca şi cum ai sta sub o cădere de apă. Chiar vei sta sub o cascadă - după
ce faci latihan vei simţi asta; este la fel ca o cascadă şi nu ca un duş.
Când eşti pregătit, aceasta va cădea cu mare forţă şi corpul va începe să tremure, să
se scuture ca o frunză în bătaia vântului. Dacă nu ai stat niciodată sub o cădere de apă,
atunci încearcă şi vezi ce simţi. Acelaşi sentiment îţi va aparea şi după ce faci latihan.
Simte-te gol în interior, acolo nu este decât goliciune - şi energia te umple
complet.
Permite-i să cadă în tine cât de profund se poate, astfel ca să ajungă în cel mai
îndepărtat colţ al corpului, minţii şi sufletului tău. Iar când simţi asta - că eşti plin şi
corpul începe sa tremure - îngenunchează, pune capul pe pământ şi trimite energia
în pământ.
Când simţi că energia te copleşeşte, îndreapt-o spre pământ, la din cer
şi dâ-o înapoi pământului, nu trebuie să fii decât un bambus gol ce se află
între ele.
Trebuie repetat de şapte ori.
la de la cer şi pune pe pământ, sărută pământul şi dăruie-i energia - fii complet
gol. Dăruieşte-o la fel cum ţi-a fost dăruită, fii complet gol. Apoi ridică iarăşi mâinile şi
pune-o iarăşi jos. Faci de şapte ori acest lucru, deoarece fiecare exerciţiu face ca energia
să penetreze câte o chakra, câte un centru al corpului. Dacă o faci de mai puţin de şapte
ori, atunci te vei simţi agitat, deorece energia va rămâne suspendată undeva la mijloc.
Ea trebuie să penetreze toate cele şapte chakra, astfel încât să devii complet gol, un releu
pentru energia divină.
Ea vine din cer şi se scurge în pământ, tu eşti împământat; doar conduci
energia către pământ, la fel ca electricitatea. Pentru electricitate trebuie să avem o
împământare. Energia vine de la cer şi se scurge în pământ, devii ca un conductor -
doar un vas, un canal, un bambus gol prin care trece energia.
De şapte ori - de mai multe ori o poţi face, dar nu mai puţin. Şi aceasta Va fi o
Mahamudra completă. Dacă practici în fiecare zi, în curând, până în trei luni de zile, vei
simţi că tu nu mai eşti acolo. Doar energia pulsează cu universul, acolo nu este
nimeni, ego-ul este complet pierdut, cel care acţiona nu mai este.

15
 Universul este şi tu eşti, valul pulsând cu oceanul - aceasta este Mahamudra. Acesta
este orgasmul final, cea mai beatifică stare a conştiinţei care este posibilă. Este la fel ca
doi iubiţi ce fac dragoste, dar multiplicată de milioane de ori; acelaşi fenomen
multiplicat de milioane de ori - deoarece acum faci dragoste cu întregul univers.
De aceea tantra este cunoscută sub numele de yoga fuziunii amoroase
transfiguratoare extatice.
Tantra este cunoscută ca fiind calea iubirii.
„In Mahamudra toate păcatele sunt arse.
In Mahamudra omul este eliberat de închisoarea acestei lumi. Aceasta este forţa
supremă din dharma.
Cei care nu o cunosc sunt ignoranţi, şi ei se bălăcesc veşnic in mizerie şi durere.”
Şi Tilopa este foarte clar. El este absolut sincer şi spune: "Cei care nu o cunosc
sunt ignoranţi."
De ce îi numeşte ignoranţi?
El nu îi numeşte păcătoşi, nu îi numeşte nereligioşi, ci doar ignoranţi - pentru că,
dacă nu cunosc Adevărul pierd cea mai mare stare de fericire pe care le-o poate oferi
viaţa. Sunt pur şi simplu ignoranţi! Şi nu se poate întâmpla nimic, dacă nu există
încredere. Până când nu crezi atât de total încât să poţi să te dărui complet, aceasta
nu se poate întâmpla.
Toată beatitudinea, toate momentele de beatitudine, pot apare doar când te dărui
integral Divinului. Chiar şi moartea devine frumoasă dacă te predai Lui, atunci ce să mai
spun de viaţă? Dacă te dărui, viaţa este beatitudinea cea mai mare, este o
binecuvântare. Ignori darul cel mai măreţ, deoarece nu poţi avea încredere.
Dacă vrei să înveţi atunci învaţă încrederea. Nimic altceva nu este necesar. Dacă
eşti ignorant, nimic altceva nu te va ajuta - învaţă încrederea. Dacă simţi că nu există
vreun ţel în viaţă şi te simţi fără rost, nimic altceva nu te va ajuta - învaţă încrederea;
încrederea îţi dă sens, doarece ea te face capabil să îi permiţi întregului să descindă în
tine.
Cei care nu o cunosc sunt ignoranţi şi ei se bălăcesc veşnic în mizerie şi durere.
„In lupta pentru Eliberare, omul trebuie să se bazeze pe un Guru. Când fiinţa primeşte
binecuvântarea sa, Mahamudra este aproape.”
De ce să crezi într-un guru? De ce să crezi într-un Maestru? Deoarece misterul
este foarte departe de tine. Este doar , un vis, cel mult o speranţă, o dorinţă. Mă asculţi;
poate că eu vorbesc despre beatitudine, dar aceasta nu rămâne decât un vis. Poate că o
doreşti, dar nu ştii ce este, nu îi ştii gustul. Acum este foarte, foarte departe de tine.
Acum te afli în mizerie, în suferinţă.

16
 În mizeria şi suferinţa ta poate că începi să speri la beatitudine, dar asta nu va fi
suficient- vei avea nevoie de un gust real al ei. Cine ţi-l va da? Doar unul care ii
gustat din ea: el poate deveni deschizătorul. EI poate acţiona ca un agent
catalizator. Acesta nu va face nimic: doar prezenţa sa este deajuns şi din el necunoscutul
va începe să curgă spre tine.
Este doar ca o fereastră. Uşile tale sunt închise - dar nu şi ale sale. Ferestrele tale
sunt închise şi ai uitat cum să Ie mai deschizi? - ale lui nu sunt închise. Prin fereastra sa
poţi avea o privire spre cer; prin el poţi avea o străfulgerare, o licărire.
Un Maestru, un guru, nu este altceva decât o fereastră. Trebuie să treci prin el,
trebuie să guşti puţin - atunci îţi poţi deschide propriile ferestre; altminteri totul rămâne
doar ceva verbal. II poţi citi pe Tilopa dar, până când nu îl găseşti pe Tilopa, nimic nu ţi
se va întâmpla.
Mintea ta va spune mereu: “Poate că omul ăsta este nebun, are halucinaţii, poate
că visează, că este un poet, un filozof, un gânditor.” Dar cum se poate întâmpla asta?
Cum este posibil să devii beatific? Nu ai cunoscut decât mizerie şi suferinţă, ai cunoscut
doar otrava. Nu poţi crede în elixir: nu l-ai cunoscut, deci cum poţi să crezi?
Un Maestru nu este altceva decât manifestarea palpabilă a beatitudinii totale.
Aceasta vibrează înăuntrul său. Dacă crezi în el, vibraţiile sale pot ajunge la tine.
Un Maestru nu este un profesor, el nu te învaţă.
Un Maestru nu este interesat de doctrine şi de principii - un Maestru este o
prezenţă. Dacă crezi în el, este la îndemâna ta.
Un Maestru este o posibilitate, o disponibilitate. Prin el vei avea prima
străfulgerare a Divinului. Apoi poţi continua singur. în lupta pentru eliberarea spirituală
omul trebuie să se bazeze pe un Maestru... pe un guru.
„Când fiinţa primeşte binecuvântarea sa, Muhamudra este aproape.”
Un Maestru nu îţi poate da Eliberarea, dar el te poate aduce până lângă ea. Nu
poate evolua în locul tău; aceast lucru trebuie făcut de catre tine, deoarece un lucru dat
de cineva poate fi luat înapoi. Doar ceea ce capeţi prin propiile tale eforturi rămâne al
tău.
Un Maestru uu îţi poate dărui Eliberarea, te poate doar binecuvânta - dar
binecuvântarea sa este un fenomen vital.
Prin el poţi privi în propriul tău viitor.
Prin el poţi fi conştient de propriul tău destin.
Prin el, vârfurile cele mai înalte ale muntelui se apropie de tine.
Prin el te poţi înălţa, la fel ca o sămânţă ce încearcă să se înalţe spre cer. binecuvântarea
sa poate uda sămânţa ta.

17
 În Orient, binecuvântarea Maestrului este indispensabilă. Vestul a rămas complet
ignorant faţă' de acest fenomen. Vestul cunoaşte profesori şi învăţători, nu Maeştri.
Învăţătorii sunt aceia care te învaţă despre adevăr.
Un Maestru este cel care te face să guşti din adevăr.
Un învăţător poate fi oricine, poate că a învăţat totul de la alţi învăţători.
Învăţătorii sunt mulţi, maeştrii sunt doar câţiva.
Şi cum vei căuta un Maestru?
Doar mergi. Oricând auzi un zvon că cineva a devenit iluminat, mergi acolo şi doar
rămâi disponibil. Nu fi un gânditor, fii ca un iubit - deoarece un Maestru este descoperit
prin simţire, prin sentiment.
Un învăţător este descoperit prin gândire: asculţi un învăţător şi ceea ce spune el
pare logic, argumentele sale se potrivesc cu cele ale tale.
Pe un Maestru trebuie să îl mănânci, să îl bei.
Ascultarea nu va fi de folos deoarece el este un fenomen viu: acolo este energie.
Doar dacă îl mănânci şi îl bei vei deveni conştient de o calitate diferită a fiinţei.
Este nevoie de o mare receptivitate; pentru a găsi un Maestru, este nevoie de o mare
receptivitate feminină. Iar dacă eşti disponibil şi Maestrul este acolo, atunci va aparea
ceva: eşti prins. Acesta este un fenomen de iubire.
Nu poţi dovedi nimănui: - “Am găsit Maestrul." Acolo nu este nici un fel de dovadă.
Nu încerca asta deoarece oricine te poate contrazice, tu l-ai găsit şi ştii asta; ai gustat şi
cunoşti. Această cunoaştere este a inimii, a simţirii, a sentimentului.
Tilopa spune:
„In lupta pentru Eliberare, omul trebuie să se bazeze pe un Guru. Când fiinţa primeşte
binecuvântarea sa, Mahamudra este aproape.”
Cuvântul “guru" este semnificativ. “Maestru” nu are aceeaşi semnificaţie.
Maestru pare a ti cineva care a stăpânit un lucru, care a trecut printr-o lungă
perioadă de antrenament, care a devenit disciplinat, care stăpâneşte. “Guru” este cu
totul diferit.
Cuvântul “guru" înseamnă cineva care este foarte greu, doar un nor greu care îţi
aşteaptă setea pentru a ploua peste tine; o floare plină de parfum care aşteaptă doar
nările tale să ţi se dăruie. Cuvântul “guru” înseamnă ceva foarte greu - greu de energie şi
de necunoscut, greu de Divin, greu la fel ca o femeie ce este însărcinată.
Un Maestru este însărcinat cu Dumnezeu. De aceea în Est noi îl considerăm pe un
guru ca fiind Dumnezeu însuşi. Vestul nu poate înţelege acest lucru, deoarece ei cred
că “Dumnezeu" înseamnă Creatorul lumii.

18
 Noi aici nu ne interesăm prea mult de Creator. Noi îl numim pe guru, Dumnezeu.
De ce? - deoarece el este însărcinat cu Divinul. Este gata să curgă: doar de setea ta este
nevoie, de o sete pământească. El de fapt, nu a măiestrit nimic; nu a trecut prin vreun
antrenament, nu s-a disciplinat.
Nu este o artă pe care o stăpâneşte - nu.
Doar a trăit viaţa în totalitatea ei; nu ca pe o disciplină, ci relaxat şi
natural.
Nu s-a forţat pe sine, ci s-a mişcat odată cu vântul: i-a permis naturii să aiba
propriul ei curs. Şi prin milioane de experienţe de suferinţă şi durere şi fericire şi
beatitudine el a devenit matur, s-a copt.
Un Guru este un fruct copt ce stă să cadă. Dacă eşti gata să primeşti, el se poate
revărsa în tine. Un Guru este un fenomen cu totul şi cu totul oriental. Occidentul încă nu
este conştient de el.
De ce să te închini unui Guru? Pare ceva umilitor.
Dar dacă vrei să primeşti, va trebui să te închini. El este greu, el poate curge, poate
coborî spre tine, dar pentru asta trebuie să te închini, altminteri nu vei primi nimic.
Când un discipol se închină total încrezător la picioarele unui Maestru, atunci se
întâmplă ceva ce nu este vizibil fiinţelor profane.
De la Maestru coboară o energie ce se revarsă în discipol. Este ceva invizibil ochilor.
Dacă devii conştient, o poţi vedea şi tu - aura Maestrului, curcubeul său, curgând în
discipol. Vei vedea cum se produce acest transfer.
Maestrul este în permanentă rezonanţă cu energia Divină.
Are energie infinită şi o poate îndrepta spre enorm de mulţi oameni. Singur, poate
lucra cu milioane de discipoli. El nu este niciodată epuizat, deoarece acum este conectat
cu întregul; a găsit sursa întregului. Prin el şi tu poţi face o săritură în acel abis. Dăruirea
către Dumnezeu este dificilă, deoarece nu ştii unde este acel Dumnezeu.
El nu a dat niciodată adresa nimănui. Dar un Guru poate fi găsit. Dacă mă întrebi ce
este un Guru îţi voi spune: Guru este adresa lui Dumnezeu.
„Când fiinţa primeşte binecuvântarea sa, Mahamudra este aproape.”
Atunci poţi fi sigur că ai fost acceptat.
Când poţi simţi binecuvântările Maestrului curgând asupra ta, revărsându-se
asupra ta precum o ploaie de nori, atunci poţi fi sigur că emanciparea îţi este la
îndemână. Unul din discipolii lui Buddha, Sariputta, s-a aplecat într- o zi la picioarele
lui Buddha şi brusc a simţit energia divină a Unicului revărsându-se asupra sa. A simţit,
o transformare subită, o mutaţie a minţii, ca şi cum el ar fi fost distrus şi re-creat în
acelaşi moment.

19
Atunci a spus:
“Nu! Aşteaptă puţin". Întregul cortegiu al lui Buddha nu a putut înţelege ce se
întâmplă.
“Te rog, aşteaptă puţin - nu aşa de repede."
“Dar de ce?”- a spus Buddha
"Deoarece picioarele acestea nu vor mai exista. Aşteaptă puţin. Eliherarea este
aproape şi vreau să mai stau puţin cu tine. Nu mă îndepărta aşa de repede” - pentru
că odată ce Maestrul a binecuvântat pe cineva, Eliberarea este aproape, acesta este
ultimul lucru: discipolul trebuie să îi spună la revedere Maestrului.
Sariputta a spus: "Aşteaptă!” Sariputta a atins Eliherarea mai târziu.
Buddlia i-a spus: “Acum poţi pleca. Am aşteptat destul. Acum poţi pleca şi poţi
răspândi ceea ce ţi-am dat. Mergi şi dă altora."
Sariputta a trebuit să plece, plângea şi cineva a întrebat: “Ai devenit eliberat şi încă
şuieri şi plângi?”
“Da, am atins Eliberarea, dar pot renunţa la beatitudine dacă Buddha mă lasă să
trăiesc la picioarele sale.”
Atât de multă recunoştinţă - şi apoi. oriunde a trăit Sariputta, în fiecare dimineaţă
el se închina în direcţia în care era Maestrul său. Oamenii îl întrebau: “De ce faci asta?
Cui te închini?" Şi el răspundea: “Acum Buddha este în sud.”
Când i-au sosit ultimele clipe, Sariputta a întreba: “Unde este El acum? Deoarece
aş vrea să mă închin în acea direcţie.” Şi s-a închinat.
Când energia este primită, când Maestrul acordă binecuvântarea finală
- Eliherarea este la îndemână - şi trebuie să spui la revedere.
În Zen, când un discipol vine la un Maestru, acesta îşi aduce un covoraş, îl
desfăşoară în faţa Maestrului, stă pe el şi îl ascultă pe Maestru; ucenicul vine în fiecare
zi, urmăreşte ceea ce se spune şi lasă covoraşul acolo - timp de ani de zile.
Apoi în cele din urmă primeşte binecuvântarea finală. Înfăşoară covoraşul şi pleacă.
Acel covoraş este foarte simbolic. Ori de câte ori un discipol îşi înfăşoară covoraşul, poţi
fi sigur că i-a fost acordată binecuvântarea.
Acesta este semnul despărţirii finale.
„Vai, toate lucrurile din lume sunt fără sens; ele nu sunt decât seminţele durerii.
Micile învăţături conduc la tot felul de acţiuni - omul trebuie să urmeze doar
învăţăturile mari.”

20
 Tantra este învăţătura cea mai mare.
Învăţăturile mici îţi spun ce să faci şi ce să nu faci. Ele îţi dau cele zece porunci:
“Fă asta, nu face aia” - învăţături mici. O mare învăţătură nu îţi dă nici un fel de
poruncă. Aceasta nu este preocupată de ceea ce faci, este preocupată de ceea ce eşti.
Fiinţa ta, centrul tău, conştiinţa ta - acesta este singurul lucru semnificativ.
Tilopa spune:
„Vai, toate lucrurile din lume sunt fără sens; ele nu sunt decât seminţele durerii.
Micile învăţături conduc la tot felul de acţiuni - omul trebuie să urmeze doar
învăţăturile mari.”
In această lume, totul este o sămânţă a durerii. Insă ori de câte ori cineva devine
iluminat, acesta este ca o rază de soare. Urmăreşte acea rază de lumină şi poţi ajunge
chiar la sursa luminii, la soare.
“Şi ţine minte", spune Tilopa, “să nu devii o victimă a învăţăturilor superficiale.”
Mulţi devin. Oamenii îmi spun: “Noi suntem vegetarieni. Ne va conduce asta la
iluminare?" Ei spun: "Noi nu mâncăm noaptea. Ne va conduce acest lucru la
iluminare?” - o învăţătură foarte mică. “Noi credem în celibat” - o învăţătură foarte
mică.
Ei fac multe lucruri, dar de un lucru nu se ating: de fiinţa lor.
Îşi prelucrează caracterul, ei încearcă să devină cât se poate de înţelepţi, dar totul nu
rămâne decât o decoraţie. O disciplină din afară nu este decât o decoraţie. Aceasta nu
trebuie să apară decât din interior, ea trebuie să se răspândească de la
centru spre periferie şi nu trebuie forţată de la periferie spre centru.
Marea Învăţătură este următoarea: „TU EŞTI DEJA CEEA CE POŢI FI” - realizează asta.
Esti deja ţelul - fii conştient de acest lucru. Chiar în acest moment se
poate realiza destinul tău divin. Ce aştepţi? Nu te încrede în paşii treptaţi - fă
săritura, fii curajos. Doar unul curajos poate urma marea învăţătură a tantrei.
Fiindu-ţi teamă, fiind speriat - speriat că te pierzi, speriat să te dărui - vei deveni o
victimă a învăţăturilor mici, deoarece poţi face faţă doar acestor învăţături mici. Să nu
mănânci una, să nu faci alta, aceste lucruri le poţi controla; atunci încă eşti la pupitrul
de comandă.
Marea Învăţătură este să te predai, să predai controlul şi să laşi
întregul să te ducă acolo unde vrea el. Nu înota împotriva râului - el deja
curge spre ocean.
Aceasta este Marea Învăţătură.

21