Testarea nr.

1 (un subiect metodele, științei criminalistica – în engleză, temele – pana la armologie

inclusiv ) 09:45.
Urmarirea penala a fost inceputa la datade 08.10.2021 in temeiul unei banueli rezonabile de savarsirea a
infractiunii prevazute la articolul 186 alin...... CP.
Din materialele cauzei rezulta ca in data de 08.10.2021 in intervalul de timp de la ora 06.00 – 07.00
persoane in curs de identificare, prin fortarea usii de la intrare a locuintei familiei Ionescu au patruns in
apartamentul nr. 1 din strada Puskin 45 de unde au sustras pe ascuns bani si alte bunuri materiale in
valoare de peste 7 sute mii lei.
In cadrul cercetarii la fata locului de pe suprafata usei de la safeu amplasat in livingul respectivului
apartament au fost ridicate 3 amprente de maini (papilare) sigilate in pachetul nr.1.
Tot la 08.10.2021 fiind banuit de comiterea infractiunii a fost retinut cetateanul Grigore stoian 08.06.1978
de la care au fost ridicate modele pentru cercetarea comparativa in forma de amprente de maini, cu
intocmirea fisei dactiloscopice.
Luand in consideratie ca pentru ( deschidem 142 -147 motivarea necesitati dispunerii exeprtizei
dactiloscopice – sunt necesar cunostinte...) , in corespundere cu dispozitiiile de la articolele 52(procuror).
Dispun:
1. Efectuarea in cauza penala nr. ...... a unei expertize dactiloscopice de catre exepertii judiciari din
cadrul ( consultati internetul instutii publice care poate realiza experitiza dactiloscopicca)
2. Formularea urmatoarelor obiectivelor ale expertizei: Intrebare ed nota 10 :largirea arierii de
identificare
3. Oferirea expertilor: idicam materialele: copia de pe prezenta ordonanta.
Procuror in procuratura ....
Traseologia criminalistică s-a format în baza rezultatelor studierii ansamblului tradiţional de urme
material-fixate, în care se reproduc particulartăţile construcţiei morfologice a obiectelor care le-au lăsat
(urmele materiale în sensul restrâns al cuvântului). Însemnătatea studierii lor este determinată de
posibilitatea soluţionării unor sarcini identificatoare şi diagnosticatoare.
Deci, traseologia criminalistică prezintă o subramură a cercetării criminalistice a urmelor materiale, în
care se studiază legităţile mecanismului de formare a urmelor create prin reproducerea construcţiei
exterioare a obiectelor şi care elaborează pe această bază metode, procedee şi mijloace de colectare şi
examinare a acestora în scopul identificării obectelor ce le-au creat şi soluţionării altor sarcini
diagnosticatoare.
Urmele – formă se formează în rezultatul contactului a două obiecte. Obiectul pe care rămâne urma poartă
denumirea de obiect primitor de urmă, iar obiectul care crează această urmă – creator de urmă. Zonele
suprafeţelor care intră în contact în procesul de formare a urmelor poartă denumirea de suprafeţe de
contact.
(De stiut, 4 criterii)Clasificarea urmelor în traseologie poate fi făcută după mai mule criterii, mai
importante fiind după genul obiectului creator de urmă şi mecanismul formării lor.
După factorul creator de urmă, acestea pot fi divizate în urme lăsate de om (urme de mâini, de picioare,
de dinţi); animale; unelte, instrumente, mecanisme; mijloace de transport.
După mecanismul de formare urmele-formă pot fi împărţite în:
Urme statice – se produc în cazurile în care momentul final al procesului de formare a urmelor se
caracterizează printr-o stare de repaos, printr-o poziţie statică a ambelor obiecte.
Urme dinamice se formează ca rezultat al interacţiunii a două forţe: una acţionează ca şi în cazul creării
urmelor de apăsare, a doua – prin mişcarea pe suprafaţa corpului primitor. În urmele de lunecare, de
tăiere, de frecare, sfredelire punctele reliefului obiectului creator nu se transmit sub formă de puncte ca în
urmele statice, ci sub formă de striaţii, linii, şănţuleţe născute de proeminenţele suprafeţei obiectului
creator.
Urmele de adîncime (în volum) se formează din cauza deformării în profunzime a obiectului primitor. Cu
cît mai plastică şi mai fină este structura obiectului primitor, cu atît mai fidel se imprimă microrelieful
obiectului creator de urmă.
Urme de suprafaţă – apar ca rezultat al unor modificări de suprafaţă (depuneri sau ridicări de substanţă,
influenţă termică sau chimică) pe corpurile primitoare şi care practic nu schimbă forma acestora. Acestea
sunt urme de stratificare (rămân în cazurile, în care corpul generator de urmă depune pe obiectul primitor
un strat fin de o oarecare substanţă); de destratificare (se formează în cazul în care obiectul creator
detaşează (desprinde) de pe corpul primitor un strat din substanţa care se află pe acesta: urmele de mâini
pe pervazul unei ferestre acoperit cu un strat de praf sau proaspăt vopsit); termice, chimice
(carbonizareaobiectului primitor în cazul unui incendiu sau decolorarea hârtiei sub influenţa soarelui).
Urme locale reprezintă modificări apărute pe corpul primitor în perimetrul de contact cu obiectul creator,
adică acele prefaceri pe suprafaţa de contact a obiectelor care au contactat reciproc (urmă de efracţie pe
obstacol, urmă de încălţăminte pe zăpadă, urmă lăsată de cauciucul roţii mijlocului de transport etc.).
Urme periferice – sunt acele modificări care iau naştere pe corpul primitor dincolo de marginile suprafeţei
de contact a obiectelor sub influenţa diverselor fenomene termice, chimice, a razelor de lumină şi a altor
factori degradanţi (conturul unui covor sau tablou format pe peretele pe care acesta a fost atîrnat sau al
unui obiect în jurul căruia s-a depus praf, zăpadă, umezeală etc.
După gradul de percepere urmele se împart în urme vizibile, slab vizibile şi latente.
Urmele vizibile se depistează fără a utiliza procedee speciale, acestea se pot observa cu ochiul neânarmat.
Urmele pot fi slab vizibile sau, în genere, invizibile din cauza fondului de aceeaşi nuanţă de culoare ca şi
urma sau din cauza dimensiunilor extrem de mici ale acestora. Urmele slab vizibile şi cele invizibile pot fi
detectate prin mijlocirea unor procedee speciale de iluminare sau prin aplicarea unor reacivi chimici pe
suprafaţa unde se presupune că sunt urme.
După mărimea urmelor se clasifică în:
a) Macrourme
b) Microurme
5.3. Cercetarea criminalistică a urmelor lăsate de corpul uman
Urmele lăsate de om constituie cea mai însemnată grupă de urme utilizată în cadrul cercetării
infracţiunilor. Obiectul de studiu nemijlocit al traseologiei în acest sens prezintă, urmele ce reflectă
structura exterioară a corpului uman (de mâini, picioare, buze, dinţi, unghii) sau a obiectelor vestimentare
(pantofi, mănuşi etc.). Procesarea lor presupune depistarea (relevarea), exminarea preliminară, fixarea şi
ridicarea lor.
Miercuri (manusi medicale +servetele umede, vom crea fisa dactiloscopica, ridicam urme de pe
suprafete nedete,) data viitoare: traseologia+armologia(urmele impuscaturii + urmele create de armele
albe si urmele de explozii) (De stiut premise indentificare )
Urmele de mâini. Valoarea acestor urme, frecvent folosite (Urme de sens papilar 3 tipuri, arcuri,
lațuri, cercuri) în descoperirea infracţiunilor constă în posibilitatea de a identifică făptuitorul, precum şi a
stabili alte circumstanţe importante pentru soluţionarea cauzei. Această direcţie de cercetare criminalistică
ce are ca scop căutarea, identificarea şi înregistrarea penală a infractorilor poartă denumirea de
dactiloscopie (termen derivat din cuvintele greceşti dactilos =deget şi scopio =a privi, a studia).
Relieful pielii de pe palma mâinii (ca şi de pe talpa piciorului) are o suprafaţă specifică ce se
deosebeşte de alte părţi ale corpului uman prin faptul că aici sunt prezente cute flexorale, riduri subţiri,
creste papiare, pori. Pentru idenificare mai frecvent sunt folosite crestele papilare din zona centrală a
falangetei, care formează desene în formă de arcuri, laţuri, cercuri.
Dimensiunile acestor desene, tipul, varietatea lor prezintă caracteristicile generale. Totodată, fiecare
creastă papilară are particularităţi în formă de bifurcări, contopiri, începuturi, sfârşituri, butoniere,
fragmente, puncte etc. Atare elemente morfologice destul de mici constituie caracteristicile particulare ale
desenului papilar.
 În totalitatea lor, prin poziţia reciprocă ele formează un ansamblu de semne specifice ce
individualizează desenul, făcându-l irepetabil, la singular.
Pe lîngă individualitate, desenele pailare prezintă şi alte însuşiri: fixitatea şi restabilitatea lor.
Individualitatea - Prima proprietate face ca desenul să rămână neschimbat în ceea ce priveşte forma şi
detaliile de construcţie chiar şi după moartea persoanei.
Fixitatea - A doua se explică prin faptul că atâta timp cât ţesutul pielii, nu a fost afectat în profunzime,
desenele papilare se refac în aceleaşi forme iniţiale. (menținerea trăsăturilor inițiale până la moarte
persoanei).
Inalterabilitatea – desenul papilar se caracterizează prin aceea că de-a lungul vieții el nu poate fi înlăturat
sau modificat pe cale fizică sau chimică, dacă procedeul nu este distrus și stratul dermic al pielii în care se
află papilele.
Longevitatea – desenul papilar constă în aceea că aceasta se formează încă înainte de naștere, definitiv
prin luna a șasea de viață intrauterină a fătului și continuă să existe până la putrefacția( descompunerea)
pielii.
Dacă se impune cercetarea unor fragmente de urme cu dimensiuni mici, identificarea poate fi realizată
prin examinarea porilor (poroscopia), sau a muchiilor crestelor papilare (crestoscopia).
Relieful desenelor papilare se poate reflecta pe suprafaţa sau în masa diferitor corpuri. Pe obiectele
dure rămân urme de suprafaţă, pe cele plastice se formează urme de adâncime. Substanţa sudorală aflată
pe suprafaţa pielii formează urme incolore. Acestea, rămase pe obiecte lucioase se pot depista vizual. Însă
pe suprafeţele mate sau porozitare ele se relevă numai cu ajutorul unor coloranţi prin diferse procedee şi
metode. Astfel, urmele de adâncime se descoperă cu surse de lumină oblică, cele de suprafaţă – cu lumină
difuză. Mai complicat este de a descoperi urmele digitale latente, care necesită aplicarea metodelor fizice.
Trusele criminalistice conţin, de regulă, prafuri magnetice universale: “Sapfir”, “Rubin”, “Malahit”. În
funcţie de culoarea suprafeţei se pot utiliza şi prafuri simple contrastante. Astfel, aplicarea “Oxidului de
zinc” (praf de culoare albă) atestă rezultate satisfăcătoare la relevarea urmelor pe mase plastice, cauciuc,
sticlă, piele de culoare închisă. “Oxidul de cupru” – praf negru, se utilizează pentru relevarea urmelor pe
hârtie, pe suprafeţe vopsite în alb etc. Prăfuirea suprafeţelor se efectuiază cu pensula cu păr din coadă de
veveriţă sau cu pensula magnetică în cazul pulberilor magnetice.
Din alte metode de relevare a urmelor digitale amintim metodele chimice: aburirea cu vapori de iod,
soluţiile de ninhidrină în spirt sau acetonă, azotat de argint, metoda cyanocrilaţilor.
Destul de eficientă este şi metoda aburirii cu vapori de cyanocrilaţi, care se bazează pe însuşirea lor de
a se polimeriza, intrând în contact cu substanţa sudorală.
După consemnarea urmelor în procesul-verbal de cercetare a locului faptei, fotografierea lor, dacă nu
este posibilă ridicarea lor cu obiectul purtător, se fac tipare de pe urme sau se copie.
Obiectele ridicate, împreună cu impresiunile papilare, prelevate de la persoanele verificate se
expediază la expertiza dactiloscopică. Principalele probleme formulate în ordonanţa organului de urmărire
penală ce pot fi lămurite prin acest gen de expertiză sunt următoarele:
- dacă pe obiectul prezentat există urme papilare;
- dacă urma este valabilă pentru identificare;
Urme ale instrumentelor de spargere ( de perforare spargere,)