PLANIFICAREA – ACTIVITATE

PREVIZIONALA

- Noţiuni introductive -
Managementul macroeconomic
• Organizează, antrenează resursele disponibile în vederea
soluţionării problemelor care condiţionează într-o măsură
mai mare sau mai mica trebuinţe, interese, aspiraţii ale
întregii societăţi sau ale unor grupuri sociale.
• Acţionează asupra unor mijloace existente în prezent în
vederea realizării unei anumite dinamici economico-sociale
în conformitate cu scopurile de perspectivă.

Necesitatea activităţii previzionale: cu ajutorul său se

explorează tendinţele principale de evoluţie şi implicaţiile
acestora, se canalizează eforturile în direcţiile considerate
convenabile, se adoptă măsuri în vederea restructurării unor
componente ale vieţii economico-sociale.
 Componentele şi etapele managementului macroeconomic

Sursa: V. Nicolae et al., Previziune macroeconomică, Editura ASE, Bucureşti, ediţia a II-a – 2002
Funcţiile managementului
macroeconomic
● Informare
● Prevedere
● Organizare
● Coordonare
● Antrenare
● Control
• Funcţia de informare – asigurarea
informaţiilor necesare; condiţionează calitatea
deciziei şi chiar posibilitatea adoptării ei.

• Funcţia de prevedere (de previziune) – lucrări

de anticipare, de prospectare în timp, având
drept scop elaborarea de previziuni (prognoze,
planuri, programe, proiecte).
Activitatea previzionala
 Predictibilitatea şi controlul asupra viitorului – situaţii posibile
Sursa: Stimson, R.J., Stough, R.R., Roberts, B.H., Regional Economic Development. Analysis and Planning
Strategy, Berlin, Heidelberg: Springer-Verlag, 2006, p.156
Viitorul – funcţie atât de necesitate cât şi de întâmplare → prezenţa pe
parcursul acţiunii atât a unor elemente previzibile, cu caracter determinist cât şi
a unora imprevizibile → previziunile pot fi stabilite în condiţii diferite:

• Previziunea în condiţii de certitudine (cu rezultate sigure, cu efecte

imediate sau pe termen scurt). Rezultatele depind în mod liniar de
condiţiile şi factorii ce determină aceste rezultate. Se bazează pe analiza
deterministă a proceselor.
• Previziunea în condiţii de risc – fără cunoaşterea exactă a rezultatelor,
fiind însă corect anticipate rezultatele posibile şi gradul de risc → decizia
trebuie luată în cazurile simple cu riscul minim, iar în cazurile complexe prin
optimizarea raportului între risc şi costul măsurilor antirisc.
• Previziunea în condiţii de incertitudine – nu pot fi cunoscute nici şansele
rezultatelor şi nici toate rezultatele posibile → factorii de decizie folosesc
informaţii suplimentare pentru a stabili limitele probabilităţilor de apariţie a
unui rezultat (se oferă intervale ale probabilităţii de obţinere a unor
rezultate).
• Previziunea în condiţii de ambiguitate – incertitudinea este generată de
lipsa de informaţii ce ar putea fi relevante sau ar putea face posibilă
realizarea de estimări asupra probabilităţii desfăşurării procesului economic.
• Funcţia de organizare - sistematizarea unei activitaţi sau
domeniu de de activitate pentru a se obţine maximum de
randament. Presupune alegerea elementelor componente
ale acţiunii viitoare şi dispunerea lor într-un sistem,
asigurând structura, coerenţa şi funcţionalitatea acestuia.
• Funcţia de coordonare – sincronizarea tuturor factorilor
implicaţi în acţiunea supusă procesului de management,
astefl încât fiecare factor să depindă funcţional de ceilalţi,
în conformitate cu scopul urmărit.
• Funcţia de antrenare – folosirea unui ansamblu de pârghii
economico-financiare şi sociale prin care se determină, se
potenţează interesul firmelor, al autorităţilor locale, al
populaţiei în direcţia realizării obiectivului stabilit.
• Funcţia de control – evaluarea rezultatelor obţinute şi
compararea lor cu obiectivul stabilit iniţial, adoptându-se
măsuri în vederea eliminării perturbărilor constatate şi
luarii unor masuri de dezvoltare, perfecţionare.
ACTIVITATI – INSTRUMENTE
Prognozare – Prognoze
Programare – Programe
Planificare – Planuri
Proiectare – Proiecte
Previzionare – Previziuni
(termeni generici)

Tipologia previzionala
Prognozarea
• Formă a activităţii previzionale prin care se
anticipează evoluţia probabilă a proceselor şi
fenomenelor, pornind de la experienţa.
anterioară, de la tendinţele conturate şi luând în
considerare schimbările previzibile ce vor avea
loc.
• Nu are menirea să prevadă viitorul în mod
indubitabil, ci să ofere alternative (variante), pe
baza cărora se pot stabili opţiuni concrete în
prezent, în perspectiva unui orizont delimitat în
mod rational.
• Se concretizează în instrumente previzionale
denumite prognoze.
Obiectivele prognozei în domeniul conomico-social:
• Descifrează tendintele dezvoltării economico-sociale pe baza
analizării legăturilor obiective dintre fenomene şi procese.
• Estimează implicaţiile în perspectivă ale tendinţelor de durată
descifrate.
• Apreciază măsura în care posibilul se converteşte în probabil,
luând în considerare ansamblul de factori condiţionali.
• Identifică alternativele posibile de dezvoltare în perspectivă, cu
avantajele şi dezavantajele corespunzătoare fiecăreia, oferind
elemente de judecată pentru ierarhizarea acestor alternative şi,
în consecinţă, pentru alegerea variantei optime.
• Furnizează elementele convenabile de intervenţie şi influenţare,
pentru corectarea unor eventuale abateri de la traiectoriile
anticipate, considerate dezirabile.
Orizontul de timp – condiţionat de natura problemei la
care se referă prognoza sau de scopurile urmărite:

Prognoze pe termen lung (15-35 ani), mediu (5-

10 ani) şi scurt (1-2 ani sau cateva luni).
După sfera de cuprindere, prognozele pot fi:
• La nivel mondial (prognoze macromondiale, inclusiv pe
grupe de ţări, zone geografice, zone de interes
economic)
• La nivelul economiei naţionale (macroprognoze
economico-sociale)
• La nivelul unor activităţi sau sectoare de activitate
• La nivelul unităţilor teritoriale (macroregiuni, regiuni,
judeţe, localităţi) şi alte spaţii (bazine hidrografice,
zone viticole şi pomicole, regionale de cale ferată etc.)
• La nivelul firmelor (microprognoze)
• Pe probleme de sinteză (evoluţia fenomenelor
demografice, a celor ecologice, a celor din domeniul
ştiinţei şi tehnologiei, a proceselor educaţionale etc.)
Pe baza prognozelor se stabilesc strategii şi
politici economico-sociale
Strategia economico-socială – sistem coerent de
prevederi pe termen mediu sau lung, adoptate prin
selectarea unor soluţii preferenţiale dintre mai multe
soluţii posibile (scenarii strategice alternative), după
luarea în considerare atât a teoriei economice şi a
tendinţelor fundamentale cât şi a factorilor aflaţi în
competitie (adesea conflictuali).
Ex.: strategii de restructurare, de redresare, de
consolidare, de dezvoltare
Strategiile se prezintă sub formă de:
• Opţiuni şi preferinţe necuantificate
• Reprezentări numerice, stabilite cu ajutorul unor
parametri exogeni rezultaţi din experienţa proprie
şi/sau din comparaţii internaţionale.
Politica economico-socială – ansamblu de
principii, mijloace, reglementări care orientează
viaţa economico-socială. Reprezintă
transpunerea în practică a strategiei economico-
sociale, apeladu-se, între altele, la instrumente
previzionale operaţionale (planuri, programe).
In legătură cu strategia şi politica economico-socială s-a
conturat conceptul de management strategic (strategiile
economice se aplică prin managementul strategic).

Managementul strategic – procesul prin care managerii

stabilesc direcţia pe termen mediu şi lung a unui sistem
economic (macroeconomic, economia unui sector, a unei
regiuni, a unei firme), definesc obiectivele specific de
acţiune, precizează modalităţile prin care se poate
acţiona potrivit scopului urmărit, ţinându-se seama de
toate circumstanţele interne şi internaţionale relevante.

O componentă de bază a managementului strategic –

evaluarea în dinamică a acţiunilor strategice şi efectuarea
de ajustări în funcţie de schimbarea condiţiilor luate în
considerare initial şi de apariţia unor idei şi metode noi.
 PROCESUL MANAGEMENTULUI STRATEGIC

Sursa: V. Nicolae et al., Previziune macroeconomică, Editura ASE, Bucureşti, ediţia a II-a – 2002
Programarea activităţii economico-sociale –
stabilirea unui itinerariu ce conduce spre un
obiectiv urmărit, prin structurarea
componenetelor şi ierarhizarea priorităţilor

Poate fi:
• Matematică – operează cu modele de
optimizare (funcţie obiectiv, restricţii)
• Euristică – utilizează reguli empirice care
conduc la găsirea de soluţii acceptabile
Programul (ca instrument previzional) – sistem de acţiuni,
lucrări, operaţii eşalonate în timp, având fixate durata,
resursele alocate pe fiecare secvenţă şi distribuirea în
spaţiu

Categorii de programe:
• Mondoeconomice (ex. Cele elaborate de ONU pentru
ajutorarea ţarilor în curs de dezvoltare)
• Macroeconomice
• Sectoriale
• Teritoriale, regionale
• De coordonare operativă (au caracter obligatoriu, se
folosesc la nivel micro)
• De măsuri (organizatorice, tehnologice, financiare,
juridice etc., cu caracter operational)
Planificarea
A planifica – a anticipa evoluţia în perspectivă a unui sistem
economico-social, cu o sferă mai mare sau mai mică de cuprindere în
vederea realizării unei structuri coerente şi, pe cât posibil, optimale de
obiective şi mijloace corespunzătoare.

Planul (ca instrument de previziune) – sistem de decizii sau de

orientări prin care se stabilesc niveluri, ritmuri şi proporţii ale
dezvoltării viitoare pe baza studierii atente a cerinţelor manifestate pe
piaţă precum şi a resurselor disponibile, astfel încât sa se obţină o
activitate întemeiată pe criterii de eficienţă economică, tehnologică,
ecologică şi socială.

In ţările cu economie de piaţă planul nu are şi nu poate avea un

caracter etatist-adminsitrativ, rigid, ci reprezintă un tablou de bord
care reflectă mersul proceselor economice, autoreglate prin
confruntarea cererii cu oferta. Factorii de conducere pot interveni însă
prin pârghii economico-financiare cu caracter stimulativ sau restrictiv,
astfel încât să se îmbine cât mai rational diversele categorii de interese
şi să se poată preveni sau elimina dereglările din activitatea practică.
ELABORAREA PREVIZIUNILOR
Principiile elaborarii previziunilor
● Primordialitatea pietei in desfasurarea
activitatii economice
● Luarea in considerare a corelatiilor temporale
● Punerea in valoare a componentei spatiale a
economiei
● Asigurarea flexibilitatii prevederilor
● Asigurarea de masuri si mijloace de protective
asupra riscurilor
● Fundamentarea stiintifica a previziunilor
● Armonizarea intereselor tuturor generatiilor
 Logica elaborarii previziunilor

- Trinomul diagnoza – prognoza –

plan/program
- Interrelatii informationale si de
conditionare metodologica
TRINOMUL DIAGNOZĂ – PROGNOZĂ – PLAN/PROGRAM
 Diagnoza

• Expresia sintetica a analizei-diagnostic realizate asupra

perioadei trecute.
• Analiza retrospectiva este necesara pentru cunoasterea
sub aspect cantitativ si calitativ a mersului economiei in
perioada precedenta si a starii acesteia in prezent,
relevandu-se totodata tendintele conturate.
• Durata perioadei retrospective ce face obiectul
diagnozei este determinate, in principal, de durata
viitoarei perioade de previziune. In principiu se
considera ca ele trebuie sa aiba aceeasi durata.
 Reguli pentru elaborarea diagnozei
• Observarea directa a faptelor, proceselor,
fenomenelor
• Studierea documentelor care ofera informatii
curente
• Realizarea de interviuri cu decidenti si executanti
• Valorificarea informatiilor oferite de bazele de
date
• Studierea relatiilor functionale care se manifesta
in interiorul sistemului economic precum si intre
acesta si exteriorul sau
 ELABORAREA DIAGNOZEI ECONOMICE
Sursa: V. Nicolae et al., Previziune macroeconomică, Editura ASE, Bucureşti, ediţia a II-a – 2002
Elaborarea prognozelor
Etape:
1. Interpretarea si valorificarea informatiilor oferite de diagnoza
2. Utilizarea de informatii complementare, la zi, culese dupa incheierea
diagnozei
3. Intocmirea de studii prospective (→ traiectorii explorative, abateri
de la tendintele conturate)
4. Elaborarea de prognoze prioritare:
• Prognoza resurselor umane
• Prognoza resurselor naturale
• Prognoza evolutiei stiintei si tehnicii pe plan mondial
• Prognoza conjuncturii economice si politice internationale
• Prognoza evolutiei ecosistemului
• Prognoza principalelor coordonate ale calitatii vietii
5. Elaborarea macroprognozei preliminare
6. Elaborarea prognozelor partiale: pe domenii, pe probleme de
sinteza, prognoze regionale
7. Elaborarea macroprognozei finale
 ETAPELE ȘI FLUXUL ELABORĂRII PROGNOZELOR
Sursa: V. Nicolae et al., Previziune macroeconomică, Editura ASE, Bucureşti, ediţia a II-a – 2002
• Prognozele se intocmesc in mai multe
variante (initial, 6-10 variante)
• In final se retin 3 variante: medie (tendinta
principala, dominanta), forte (amplifica
tendinta principala pana la limite considerate
rezonabile), slaba (se situeaza sub medie,
reprezentand limita minima admisa).
Elaborarea planurilor si programelor economice
Etape:
• Stabilirea obiectivelor principale
• Elaborarea unei schite a dezvoltarii (a unui cadru
general)
• Stabilirea prevederilor ferme ce revin autoritatilor
publice
• Proiectarea structurilor fezabile si eficiente pe
sectoare de activitate
• Elaborarea proiectului de plan/program
• Dezbaterea in parlament si aprobarea cu eventuale
modificari
• Pe parcursul desfasurarii diferitelor etape ale
elaborarii planului/programului se asigura
informarea corespunzatoare a mass-media.
 SUCCESIUNEA LUCRĂRILOR DE ELABORARE A PLANULUI SAU
PROGRAMULUI MACROECONOMIC
Sursa: V. Nicolae et al. Previziune macroeconomică, Editura ASE, Bucureşti, ediţia a II-a – 2002
• Planurile/programele – diferite categorii, in
functie de durata:
• Pe termen lung (strategice)
• Pe termen mediu (3 – 7 ani)
• Curente (anuale sau pe termene mai mici)
Fiabilitatea, urmarirea si actualizarea previziunilor
Fiabilitatea – reprezinta gradul de incredere in prevederile previziunilor
Este determinata de:
- Patrunderea unor erori in mecanismul de elaborare a previziunii, ca
urmare a unor deficiente in sistemul informational, in metodele utilizate
sau chiar a unor greseli umane
- Aparitia unor evenimente imprevizibile
Evaluarea fiabilitatii se poate realiza:
● In momentul zero (analiza ex-ante - inainte de derularea perioadei la
care se refera previziunea (ex. simulari ale metodelor utilizate cu date
statistice))
● In momentul t (analiza ex-post – este o analiza „post factum”, dupa
derularea perioadei de previziune)
Abaterea absoluta: A = R – P
Abaterea relativa: a = [(R – P)/P ] *100
R = Realizat
P = Previzionat
 Urmarirea previziunilor
Dupa stabilirea si validarea lor, previziunile se afla
in atentia institutiilor implicate – urmarirea
sistematica a desfasurarii activitatii anticipate
printr-un sistem complex de control si analiza.
Controlul si analiza se realizeaza pe diferitele
paliere ale economiei:
- La nivelul autoritatilor publice centrale (Guvern,
institutii subordinate acestuia)
- La nivelul autoritatilor publice regionale si
locale
- La nivelul firmelor
 Actualizare

LOCUL ACTIVITĂȚII DE CONTROL ȘI ANALIZĂ ÎN PROCESUL DE

REGLARE PREVIZIONALĂ A ECONOMIEI

Sursa: V. Nicolae et al. Previziune macroeconomică, Editura ASE, Bucureşti, ediţia a II-a – 2002
 Actualizarea previziunilor
Este un proces de reevaluare si rectificare.

Rectificarea – recalcularea prevederilor

initiale in scopul articularii acestora in functie
de noile realitati din economie →
proces de reglare permanenta, pe parcurs.
 Referinte bibliografice pentru
PLANIFICAREA – ACTIVITATE PREVIZIONALA si ELABORAREA PREVIZIUNILOR

V. Nicolae, D. L. Constantin, I. Grădinaru, Previziune şi

orientare economică, Editura Economică, Bucureşti,
1998

V. Nicolae (coordonator), D. Caracota, D.L.

Constantin, I. Grădinaru, C.Pârlog, V. Slăvescu, V.
Tobultoc, Previziune macroeconomică, Editura ASE,
Bucureşti, ediţia I –2001, ediţia a II-a – 2002
Strategia si politica regionala
a Uniunii Europene
Elemente introductive, preliminare:
1.Lucrari previzionale pentru fundamentarea si
implementarea procesului de dezvoltare regionala

Strategia (pe baza prognozei) – obiective,

cai
Politica –instrumente, masuri
Planuri/programe – resurse, organizare
obiective in timp si spatiu
Proiectele – utilizarea efectiva a resurselor
2.Planificarea regionala

Două componente principale:

• componenta economico-socială, cu doua
dimensiuni:
- dimensiunea microteritorială (vizează
regiunea);
- dimensiunea macroteritorială (orientată pe
relaţiile dintre regiuni la scară naţională).
• componenta fizică
Politica regionala a UE – Cadrul
institutional, documente relevante
DG Regio – Directoratul General (Departamentul) pentru
Politica Regionala si Urbana (PRU) al Comisiei Europene
Misiune: intarirea coeziunii economice, sociale si teritoriale
prin reducerea disparitatilor intre nivelurile de dezvoltare ale
tarilor membre ale UE si ale regiunilor lor
PR (PRU):
• contributie la cresterea performantei generale a UE
• expresie a solidaritatii UE
Reducerea disparitatilor → Politica de Coeziune → cresterea
competitivitatii si a ocuparii fortei de munca
DG Regio – accent pe sprijinirea regiunilor mai putin prospere
sau care se confrunta cu probleme structurale → dezvoltare
mai rapida in mod durabil (expresie a solidaritatii UE)
Comisia Europeana: departamente, servicii

Departamentele (Directorates-General (DGs)) – elaborarea si implementarea

politicilor UE
Serviciile – se ocupa cu probleme mai generale, administrative sau au un mandat
specific (ex. lupta anti-frauda, arhive, audit intern etc.)

Departmente (DGs):
• Agriculture and Rural Development (AGRI)
• Budget (BUDG)
• Climate Action (CLIMA)
• Communication (COMM)
• Communications Networks, Content and Technology (CNECT)
• Competition (COMP)
• Economic and Financial Affairs (ECFIN)
• Education and Culture (EAC)
• Employment, Social Affairs and Inclusion (EMPL)
• Energy (ENER)
• Enlargement (ELARG)
• Enterprise and Industry (ENTR)
• Environment (ENV)
Comisia Europeana: departamente, servicii (cont.)

• EuropeAid Development & Cooperation (DEVCO)

• Eurostat (ESTAT)
• Health and Consumers (SANCO)
• Home Affairs (HOME)
• Humanitarian Aid and Civil Protection (ECHO)
• Human Resources and Security (HR)
• Informatics (DIGIT)
• Internal Market and Services (MARKT)
• Interpretation (SCIC)
• Joint Research Centre (JRC)
• Justice (JUST)
• Maritime Affairs and Fisheries (MARE)
• Mobility and Transport (MOVE)
• Regional Policy (REGIO)
• Research and Innovation (RTD)
• Secretariat-General (SG)
• Service for Foreign Policy Instruments (FPI)
• Taxation and Customs Union (TAXUD)
• Trade (TRADE)
• Translation (DGT)
Comisia Europeana: departamente, servicii (cont.)

Servicii
• Bureau of European Policy Advisers (BEPA)
• Central Library
• European Anti-Fraud Office (OLAF)
• European Commission Data Protection Officer
• Historical archives
• Infrastructures and Logistics - Brussels (OIB)
• Infrastructures and Logistics - Luxembourg (OIL)
• Internal Audit Service (IAS)
• Legal Service (SJ)
• Office For Administration And Payment Of Individual Entitlements
(PMO)
• Publications Office (OP)
 DG Regio administreaza 3 Fonduri majore:

* Fondul European pentru Dezvoltare Regionala

– opereaza in toate statele membre (SM) → co-finanteaza programe de investitii
- se concentreaza cu precadere asupra regiunilor cu PIB/locuitor scazut
* Fondul de Coeziune – co-finanteaza proiecte de transport si mediu
inconjurator in SM cu PNB/locuitor < 90% din media UE
* Instrumentul de Asistenta pentru Pre-Aderare (IPA)– ajuta tarile candidate
sa dezvolte retele de transport si sa imbunatateasca infrastructura de mediu.

Pe langa aceste fonduri, DG Regio este responsabil pentru:

- Implementarea actiunilor finantate din Fondul UE pentru Solidaritate
(dedicat interventiei rapide in caz de dezastre majore)
- Coordonarea grupului pentru regiunile ultra-periferice
- Managementul contributiilor EC la Fondul International pentru Irlanda, care,
impreuna cu programul PEACE urmareste stabilirea pacii si reconcilierii in
Irlanda de Nord.
DG Regio, prin PR, are in vedere:
• Promovarea de politici structurale eficace si
eficiente
• Sa aduca beneficii cetatenilor europeni “on the
ground”
• Sa contribuie in mod direct la crearea conditiilor
pentru largirea cu succes a UE
• Sa respecte principiile unui solid management
financiar

Responsabilitatea politica pentru PR – comisarul

European pentru PR
Politica regionala a UE
Este o politica de investitii care sprijina infaptuirea
Strategiei Europa 2020 prin:
• Crearea de locuri de munca
• Competitivitatea
• Cresterea economica
• Imbunatatirea calitatii vietii
• Dezvoltarea durabila
Scopul: reducerea disparitatilor economice, sociale
si teritoriale semnificative care exista inca intre
regiunile Europei (dezv. teritoriala echilibrata).
UE finanteaza:
• Dezvoltarea sectorului IMM
• Cercetarea si inovarea
• Investitiile pentru un mediu mai curat
• Imbunatatirea accesului la tehnologiile digitale
• Dezvoltarea de noi produse si tehnologii
• Cresterea eficientei energetice, proiecte legete de
schimbarile de mediu
• Dezvoltarea sectorului educational, a
competentelor bazate pe cunostinte
• Imbunatatirea legaturilor de transport in regiunile
izolate
Disparitatile regionale in UE-28 – PIB/locuitor, PPS, 2010

EU-28=100
<50
50-75
75-90
90-100
100-125
>=125
No Data
Coeziunea teritoriala

• A fost introdusa explicit prin Tratatul de la

Lisabona (semnat - 13 dec. 2007, intrat in vigoare
– 1 ianuarie 2009 – vizeaza reformarea UE) ca a
treia dimensiune, alaturi de coeziunea economica
si cea sociala
• Este reflectata in Strategia Europa 2020
• Primele discutii pe tema CT - la inceputul anilor
’90 si continuate ulterior (pe masura primirii de
noi membri problemele teritoriale ale UE s-au
acutizat)
Puncte principale de interes pentru CT:

• Cum pot fi capitalizate punctele tari ale fiecarui teritoriu, astfel incat
sa contribuie la dezvoltarea durabila si echilibrata a UE ca intreg?
(avantaje competitive, smart specialization etc.)
• Ce raspunsuri pot fi date fenomenului de concentrare? Orasele –
impact pozitiv (ex.: inovare, productivitate ridicata) dar si negative
(poluare, excluziune sociala)
• Cum pot fi conectate mai bine diverse teritorii? (accesul la serviciile
de interes general, transport eficient, retele de energie, broadband
internet)
• Cum poate fi intarita cooperarea (noi forme de cooperare ; ex:
Strategia UE pentru Regiunea Marii Baltice, Strategia UE pentru
Regiunea Dunarii)
• Cum poate fi sustinuta intarirea legaturilor urban-rural?

Carta Verde a Coeziunii Teritoriale (Green Paper) – 2008

Sursa: R. Camagni,
“Territorial Development
Policies in the European
Model of Society”, in A.
Faludi (ed.), Territorial
Cohesion and the European
Model of Society , Lincoln
Institute, Cambridge, MA,
2007, p. 137
Cai de imbunatatire a coeziunii teritoriale:
• Promovarea abordarii functionale pentru dezvoltarea
integrata a teritoriilor
• Sustinerea politicilor “place-based” prin coordonarea
masurilor inter-sectoriale si a guvernantei multi-nivel,
de la cel local la cel european
• Incurajarea cooperarii intre teritorii, pentru intarirea
integrarii europene
• Imbunatatirea cunostintelor cu privire la diferite
teritorii, pentru o mai buna orientare a dezvoltarii lor
• atentie aparte – regiunile cu caracteristici geografice
speciale (regiunile montane, regiunile insulare,
regiunile cu densitate scazuta a populatiei (rurale, de
granita), outermost regions etc.)
Politica de Coeziune si Strategia “Europa 2020”

Europa 2020
• Este strategia UE pentru perioada de programare 2014-2020, care
promoveaza cresterea inteligenta, durabila (sustenabila) si inclusiva

Tintele stabilite pentru 2020:

• Ocuparea- 75 % din populatia cu varsta intre 20 si 64 de ani sa aiba un loc
de munca
• Inovarea - 3% din PIB-ul UE - investit in cercetare-dezvoltare (R&D)
• Schimbarile climatice – “20/20/20 target”: reducerea cu 20% a emisiilor
de gaze cu effect de sera in raport cu nivelurile din 1990; cresterea la 20%
a ponderii consumului de energie din resurse regenerabile; imbunatatirea
cu 20% a eficientei energetice
• Educatia - ponderea abandonului scolar in primii ani de scoala sa fie sub
10% si cel putin 40% din persoanele cu varsta de 30-34 ani sa fi absolvit o
forma de invatamant tertiar sau un echivalent al sau
• Saracia – Reducerea saraciei prin ridicarea a cel putin 20 milioane
persoane deasupra riscului saraciei sau excluziunii sociale
Politica de Coeziune
Furnizeaza cadrul de investitii si sistemul de implementare pentru
indeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020

Politica de Coeziune investeste in cresterea inteligenta, durabila

(sustenabila) si inclusiva prin:
• -Fondul European pentru Dezvoltarea Regionala
• - Fondul Social European
• - Fondul de Coeziune
• (impreuna, aceste trei fonduri reprezinta mai mult de o treime din bugetul
total al UE)

351,8 miliarde euro pentru 2014-2020

Comisia Europeana coopereaza cu Autoritatile de Management din tarile

membre si regiunile acestora pentru a se asigura ca aceste resurse sunt
investite in mod eficient, in vederea sustinerii cresterii inteligente, durabile si
inclusive
Politica de Coeziune si Cadrul Financiar
Multianual 2021-2027 → capitol separat
Implicarea regiunilor din tarile membre ale UE in
elaborarea si implementarea Strategiei “Europa 2020”
Comitetul Regiunilor - Committee of the Regions
(CoR)
Este adunarea UE a reprezentantilor regionali si
locali; constituie “vocea” autoritatilor sub-nationale
(NUTS2, NUTS 3, localitati) la nivelul cadrului
institutional al UE
A fost stabilit in 1994, prin Tratatul de la Maastricht
• Principii aplicate in activitatea CoR:
• Subsidiaritatea
• Proximitatea
• Parteneriatul
Comitetul Regiunilor (cont.)
Scop:
Tratatele UE obliga Comisia Europeana si Consiliul Uniunii Europene sa consulte CoR
cand se elaboreaza propuneri cu repercusiuni la nivel regional sau local. De asemenea,
Parlamentul European trebuie sa consulte CoR asupra unor probleme care au
implicatii regionale sau locale.

CoR poate exprima opinii in baza unei initiative proprii, care face posibila includerea
lor pe agenda institutiilor UE.

Compozitie:
• 329 membri
• Numarul de membri pe tari reflecta dimensiunea populatiei
• Romania – 15 membri

CoR este organizat pe comisii.

CoR a infiintat o platforma bazata pe o retea on-line pentru a mobiliza si implica

autoritatile regionale si locale in dezbaterile la nivelul UE; se incurajeaza dialogul,
schimbul de bune practici
 De studiat:

http://ec.europa.eu/regional_policy/index_en.cfm
Planificarea regionala in Romania
Legea dezvoltarii regionale 315/2004 (initial: Legea
151/1998)

Institutii
La nivel national:
- Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională - organ
deliberativ
- Ministerul Lucrarilor Publice, Dezvoltarii si Administratiei
(anterior, Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei
Publice) – organ executiv
La nivel regional:
- Consiliul pentru Dezvoltare Regionala (Consiliul Regional)
(deliberativ)
- Agentia pentru Dezvoltare Regionala – ADR (executiv)
Instrumente - Perioada de pre-aderare

Planul National de Dezvoltare - PND (2000-2002,

2002-2005 şi 2004-2006)
• Obiective sectoriale si regionale
• Documentul de programare prin care s-a
fundamentat accesul României la fondurile de
tip structural (PHARE, ISPA, SAPARD).
La nivelul fiecarei regiuni: planul (programul) de
dezvoltare regionala
 Instrumente - Perioada post-aderare
2007-2013
Relatia cu UE:
• Cadrul National Strategic de Referinta (FEDER, FSE, FC)
• Programul Operational Regional – FEDER, Obiectivul
“Convergenta”
Autoritatea de Management: MDRAP (acum:MLPDA)
Organisme Intermediare: ADR (8)

**********
• Planul National de Dezvoltare –document intern
Deosebiri intre PND si CNSR:
PND – toate domeniile, inclusiv agricultura; este finantat si din
alte surse – interne, externe, in afara Fondurilor Europene
• La nivelul fiecarei regiuni: Planul de Dezvoltare Regionala
Dimensiunea fizica
Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul
• Planul de Amenajare a Teritoriului National (sectiuni: Cai de
comunicatie, Apa, Zone de risc natural, Reteaua de localitati, Zone
protejate, Zone cu resurse turistice – aprobate prin lege)
• La nivel regional si sub-regional: Planurile de amenajare a
teritoriului zonal regional, Planurile de amenajare a teritoriului
zonal inter-judetean/inter-comunal
• La nivel judetean: Planurile de amenajare a teritoriului judetean

Documentatiile de amenajare a teritoriului indica din punct de vedere

spatial directiile de dezvoltare la diferite niveluri administrativ-
teritoriale, fundamenteaza programele de dezvoltare si contribuie la
solutionarea unor probleme teritoriale specifice.

Relatia cu Green Paper (Carta Verde) si Agenda Teritoriala:

• Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritoriala “Romania 2030”
• Strategia de Dezvoltare Teritorială a României (SDTR)
Obiectivul “Cooperare Teritoriala Europeana”

Programe Operationale de Cooperare Teritoriala cu Statele Membre ale UE de interes

pentru beneficiarii din Romania:

• Programul Operational de Cooperare Tranfrontaliera Romania-Bulgaria 2007-2013

• Programul Operational de Cooperare Tranfrontaliera Ungaria - Romania 2007-
2013
• Programul de Cooperare Teritoriala Europeana INTERREG IV C (valorificarea
“bunelor practici” ale autoritatilor publice implicate in gestionarea FS – inovare,
economia cunoasterii, mediu si prevenirea riscurilor)
• Programul de Cooperare Transnationala SEE (cresterea coeziunii teritoriale si
dezvoltarea echilibrata a Europei de Sud-Est: inovare, antreprenoriat, protectia
mediului, imbunatairea accesibilitatii, sinergii transnationale -zone cu potential)
• Programul de Cooperare Teritoriala Europeana ESPON 2013 (European Spatial
Planning Observation Network – program de cercetare ce furnizeaza informatii si
statistici privind coeziunea teritoriala a spatiului European – vezi www.espon.eu)
• Programul de Cooperare Teritoriala Europeana URBACT II (schimb de experienta
intre orasele europene in domeniul dezvoltarii urbane durabile)
• Programul de Cooperare Teritoriala Europeana INTERACT II (cresterea capacitatii
administrative a institutiilor implicate in coordonarea si implementarea PO si de
cooperare teritoriala europeana)
Perioada post-aderare
2014-2020
• Cadrul Strategic Comun (CSC) – Liniile directoare comune
la nivelul UE (viziunea pe baza careia s-au elaborat
regulamentele europene pentru 2014-2020, in
concordanta cu obiectivul strategic si obiectivele tematice
– Europa 2020)
• Acordul de Parteneriat – elaborat de fiecare stat membru -
stabilește priorităţile de finanţare din fondurile structurale
si de investitii in concordanta cu Europa 2020
• Ministerul Fondurilor Europene http://www.fonduri-ue.ro
• Acordul de Parteneriat propus de Romania pentru
perioada de programare 2014-2020 (versiunea Februarie
2014) disponibil la:
http://old.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/2014-2020/acord-
parteneriat/Acord_de_Parteneriat_2014-2020_RO_2014RO16M8PA001_1_2_ro.pdf
 FESI (FEDR, FSE, FC, FEADR, FEPAM,
Titlul Programului AM
YEI)

FEDR MFE (MIPE)

PO Infrastructura Mare
FC MFE (MIPE)

PO Capital Uman FSE MFE (MIPE)

YEI (Youth Employment Initiative) MFE (MIPE)

PO Capacitate Administrativa FSE MDRAP (MLPDA)

PO Competitivitate FEDR MFE (MIPE)

PO Asistenta Tehnica FEDR MFE (MIPE)

PO Regional FEDR MDRAP (MLPDA)

Programul National de Dezvoltare Rurala FEADR MADR

FESI = Fonduri Europene Structurale si de Investitii

 Arhitectura Politicii de coeziune

2007 - 2013 2014 - 2020

Obiective Fonduri Tinte Categorii de regiuni Fonduri

FEDR FEDR
- Regiuni mai putin dezvoltate;
Convergenta FSE FSE
- Regiuni in tranzitie.
FC Investitii pentru FC
dezvoltare si locuri de
munca

FEDR FEDR
Competivitate si ocuparea fortei de munca - Regiuni mai dezvoltate.
FSE FSE

Cooperare teritoriala
Cooperare teritoriala europeana FEDR FEDR
europeana
Categorii de regiuni:

- Regiuni mai putin dezvoltate (PIB/locuitor

< 75% din media UE)
- Regiuni in tranzitie (PIB/locuitor - 75-90%
din media UE)
- Regiuni mai dezvoltate (PIB/locuitor > 90%
din media UE)
Comitetul Interinstituţional pentru Acordul de
Parteneriat (CIAP)

• CIAP - for consultativ la nivel national infiintat

in iunie 2012
• a functionat sub coordonarea Ministerului
Fondurilor Europene
• a avut un rol important în pregătirea
corespunzatoare a României pentru utilizarea
fondurilor nerambursabile alocate în exerciţiul
bugetar al Uniunii Europene pentru perioada
2014-2020
CIAP - 12 secţiuni/ comitete consultative, din care:
10 comitete tematice (CCT)
• Transporturi
• Mediu si schimbari climatice
• Competitivitate si eficienta energetica
• Comunicatii si tehnologia informationala
• Educatie
• Ocupare, incluziune sociala si servicii sociale
• Servicii de sanatate
• Turism, cultura si patrimoniul cultural
• Dezvoltare rurala, agricultura si pescuit
• Administratie si buna guvernanta

2 Comitete Consultative reprezentative pentru dezvoltare regionala si coeziune teritoriala

• Comitetul Consultativ privind Dezvoltarea Regionala (CCDR)
• Comitetul Consultativ privind Coeziunea Teritoriala (CCCT)
• (aceste doua comitete - coordonate de MDRAP si MFE)

Atât CIAP cât şi comitetele consultative - formate din reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale,
regionale şi locale, iar 30% din totalul membrilor lor provin din mediul socio-economic, academic şi din
domeniul cercetării ştiintifice, precum şi din societatea civilă.

Scopul principal al comitetelor consultative - de a stabili si prioritiza investitiile la nivel sectorial si

regional, pe baza documentelor realizate în cadrul mai multor grupuri de lucru subsecvente.
Comitetul Consultativ privind Dezvoltarea Regională (CCDR)
A reprezentat cadrul partenerial naţional pentru elaborarea documentelor de
programare privind dezvoltarea regională în România în perioada 2014 -
2020.
Rolul CCDR - să asigure colaborarea între autorităţile naţionale şi cele
regionale, prin implicarea organismelore regionale, a autorităţilor
administraţiei publice locale şi a societăţii civile în elaborarea analizelor,
stabilirea domeniilor de intervenţie, a principalilor indicatori de rezultat şi a
modalităţilor de implementare, dar şi a alocărilor financiare orientative la
nivel regional.
• CCDR - compus din 45 de membri, reprezentanţi ai autorităţilor publice
centrale şi locale, ai organismelor regionale, ai organizaţiilor reprezentând
mediul economic, social, academic, societatea civilă.
• Grupuri de lucru subsecvente Comitetului Consultativ privind
Dezvoltarea Regională:
• Dezvoltare urbană (poli de creştere, poli de dezvoltare, municipalităţi)
• Eficienţă energetică (în sectorul public, rezidenţial, investiţii în energii
regenerabile în clădirile rezidenţiale)
• Comunităţi defavorizate
• Infrastructură regională şi locală
• Mediul de afaceri
Comitetul Consultativ privind Coeziunea Teritoriala (CCCT)
Misiune:
• asigura consultarile, în plen si în grupuri de lucru, privind elementele cu impact
asupra coeziunii teritoriale, interventiile care vizeaza dimensiunea urbana a
viitoarei politici de coeziune, strategiile macroregionale ale UE, inclusiv Strategia
UE pentru Regiunea Dunarii, interventiile referitoare la obiectivul Uniunii Europene
privind Cooperarea Teritoriala Europeana si privind documentele necesare
fundamentarii dimensiunii teritoriale din Acordul de Parteneriat si din
documentele de programare;
• analiza coerenta la nivel teritorial a interventiilor propuse de comitetele
consultative si de a formula catre CIAP propuneri privind abordarile teritoriale
integrate, respectiv propuneri pentru investitii teritoriale integrate, interventii
privind dezvoltarea urbana si dezvoltarea locala conduss de comunitate.

• Grupuri de lucru:
• Cadrul strategic de dezvoltare teritoriala a României
• Dimensiunea urbana
• Instrumente de dezvoltare teritoriala, monitorizare si impact teritorial
• Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunarii (GL SUERD) si alte strategii
macroregionale
• Cooperarea teritoriala europeana.
https://www.mlpda.ro/uploads/articole/attachments/5
ee9c8da10ec6112755317.pdf :
• Directia Generala Dezvoltare Regionala si
Infrastructura – Directia Politici si Strategii
(suport pentru CCCT)
• Directia Generala Programe Europene –
Directia AM – POR (suport pentru CCDR)
De studiat din https://www.fonduri-ue.ro/acord-
parteneriat :

Abordarea integrata a dezvoltarii teritoriale +

Investitii teritoriale integrate
Documentele de programare in relatia cu UE
pentru dezvoltarea regionala 2014-2020

• Programul Operational Regional

• Programele de cooperare teritoriala

Fiecare regiune – Planul de dezvoltare regionala –

cuprinde toate obiectivele si toate resursele (nu
numai cele legate de POR)
 Dezvoltarea regională și Politica de Coeziune 2021-2027
Prioritățile investiționale la nivelul UE

Obiective:
1. o Europă mai inteligentă, prin inovare, digitalizare, transformare economică și
sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii
2. o Europă mai verde, fără emisii de carbon, punerea în aplicare a Acordului de la
Paris și investiții în tranziția energetică, energia din surse regenerabile și combaterea
schimbărilor climatice
3. o Europă mai conectată, cu rețele strategice de transport și digitale
4. o Europă mai socială, pentru realizarea pilonului european al drepturilor sociale și
sprijinirea calității locurilor de muncă, a învățământului, a competențelor, a incluziunii
sociale și a accesului egal la sistemul de sănătate
5. o Europă mai apropiată de cetățenii săi, prin sprijinirea strategiilor de dezvoltare
conduse la nivel local și a dezvoltării urbane durabile în UE.
(https://ec.europa.eu/regional_policy/ro/2021_2027/)
Caracteristici ale noului cadru pentru Politica de Coeziune 2021-2027

1. investiții pentru creștere și ocupare

– finanțate din FEDR, FSE+ și FC
2. cooperare teritorială europeană
– finanțata din FEDR
*FSE+ →instrument esential pentru punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor
sociale, pentru crearea unor noi locuri de muncă şi pentru construirea unei societăţi echitabile şi
favorabile incluziunii sociale. Va furniza statelor membre noi resurse pentru redresarea
economică după criza provocată de pandemia de COVID-19.
 Tipuri de regiuni in perioada de programare
2021-2027

• regiuni mai puțin dezvoltate (PIB/locuitor <

75% din PIB/locuitor mediu al UE-27)
• regiuni de tranziție (PIB/locuitor intre 75% si
100% din PIB/locuitor mediu al UE-27)
• regiuni mai dezvoltate (PIB/locuitor > 100%
PIB/locuitor mediu al UE-27)
Acordul de Parteneriat 2021-2027(proiect):

https://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2020/10/f34ee115f5f182da2d52a34f79525a63.pdf
Programe operaționale aferente implementării Politicii de
Coeziune la nivel național in Romania
– Programul Operațional Dezvoltare Durabilă (PODD) – FEDR, FC
– Programul Operațional Transport (POT) – FEDR, FC
– Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare si
Instrumente financiare (POCIDIF) - FEDR
– Programul Operațional Sănătate (POS) – FEDR si FSE+
– Programul Operațional Educatie si Ocupare (POEO) – FSE+
– Programul Operațional Incluziune si Demnitate sociala (POIDS) –
FSE+, FEDR
– Programele Operaţionale Regionale – implementate la nivel de
regiune (8 POR) - FEDR
– Programul Operațional Asistenţă Tehnică (POAT) - FEDR
– Programul Operațional pentru Tranziție Echitabilă (POTE) - FTJ

AUTORITATI DE MANAGEMENT:
– MIPE (MFE): PODD, POCIDIF, POS, POOE, POIDS, POAT, POTE
– MT (Min. Transp.): POT
– ADR (Ag. de Dezv. Reg.): 8 Programe Operaționale Regionale
ARHITECTURA INSTITUŢIONALĂ IN RELATIA CU UE PENTRU
CADRUL FINANCIAR MULTI-ANUAL

• MIPE (MFE) - Coordonator Politica de Coeziune

(Ministerul Investitiilor si Proiectelor Europene)

• MLPDA - Programele de cooperare teritoriala

- Coodonare operationala POR-uri
(Ministerul Lucrarilor Publice, Dezvoltarii si Addministratiei)

• MADR - Politica Agricola Comună, Politica Comună in domeniul

pescuitului si Fondul aferent afacerilor maritime
(Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale)

• MAI:
(Ministerul Afacerilor Interne)
• Fondurile aferente domeniului afaceri interne
• Fondul azil, migrație și integrare
• Fondul securitate internă
• Instrumentul pentru managementul frontierei și vize
Cheltuielile UE pentru 2021-2027

Buget total: 1824,3 miliarde EUR (preturi 2018)

din care:
• Cadrul financiar multianual (CFM): 1074,3
• Next Generation EU: 750

https://www.consilium.europa.eu/ro/infographics/mff2021-2027-ngeu-final/
Politica de coeziune (PC)
TOTAL: 330,2 miliarde EUR (preturi 2018)
din care:

 Fondul european de dezvoltare regională (FEDR): 200,4

 Fondul de coeziune (FC): 42,6
 Fondul social european Plus (FSE+): 88

Politica agricolă comună (PAC)

TOTAL: 336,4 miliarde EUR (preturi 2018)

din care:
Fondul european de garantare agricolă (FEGA): 258,6
Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR): 77,8
Next Generation EU: alimentarea redresării și a
rezilienței (2021-2024)
Total: 750 miliarde euro (la prețurile din 2018)
din care:
 Orizont Europa: 5
 Fondul InvestEU: 5,6
 REACT-EU: 47,5
 Mecanismul de redresare și reziliență: 672,5
 Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (rescEU): 1,9
 Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR):
7,5
 Fondul pentru o tranziție justă: 10
Link-uri pentru Next Generation EU: alimentarea
redresării și a rezilienței
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2020.2136_ro_02.pdf

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/research_and_innovation/strategy_on_research_and_innovation/
presentations/horizon_europe_ro_investim_pentru_a_ne_modela_viitorul.pdf
https://www.consilium.europa.eu/ro/infographics/mff2021-2027-ngeu-final/

https://realitateafinanciara.net/proceduri-de-finantare-simplificate-prin-fondul-invest-eu/

https://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/factsheet/2020_mff_reacteu_en.pdf

https://www.europarl.europa.eu/news/ro/press-room/20210204IPR97105/parlamentul-aproba-un-
mecanism-de-redresare-si-rezilienta-de-672-5-miliarde-eur

https://ec.europa.eu/romania/news/20190321_rescEU_mecanism_protectie_civila_ro

file:///C:/Users/Luminita/Downloads/_ntreb_ri__i_r_spunsuri_despre_bugetul_UE__politica_agricol__com
un___i_politica_comun___n_domeniul_pescuitului_.pdf

https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/214/fondul-pentru-o-tranzitie-justa-ftj-
Alocarile pentru Romania

Total: 79,94 miliarde euro

Fondurile Politicii de Coeziune: 28,22
Politica Agricola Comuna: 19,34
Next Generation EU (MRR): 30,44
Fondul pentru o Tranzitie Justa: 1,94

https://www.caleaeuropeana.ro/tag/cadrul-financiar-multianual-2021-2027/
https://www.caleaeuropeana.ro/tarile-ue-au-aprobat-bugetul-de-330-de-
miliarde-de-euro-al-politicii-de-coeziune-pentru-urmatorii-sapte-ani-romania-va-
putea-atrage-peste-28-de-miliarde-de-euro-din-fondurile-regionale/
Programele Operationale Regionale – Axe prioritare
1. O regiune competitivă prin inovare, digitalizare și întreprinderi
dinamice (intervenții OP1 adresate mediului privat, organizațiilor CDI, parteneriate)
2. O regiune cu orașe Smart
3. O regiune cu orașe prietenoase cu mediul
4. Dezvoltarea sistemelor de încălzire centralizate
5. O regiune accesibilă
6. O regiune educată
7. O regiune atractivă
8. Asistenţă tehnică
ZONELE METROPOLITANE
Delimitări conceptuale
Tipologia zonelor metropolitane
Funcţiile zonelor metropolitane
Contextul european şi zonele
metropolitane din România
 Delimitări conceptuale
Zona urbană (oraşul fizic, aglomerarea urbană) → prima forma generică a unui oraş
este acoperirea sa din punct de vedere fizic, acoperire ce se compune dintr-o arie
construită urbană continuă.
Metropolele desemnează oraşele care exercită o funcţie economica, comercială,
culturală şi politică importantă pentru regiunea lor sau chiar pentru întreaga ţară. O
asemenea importanţă majoră este de obicei asumată de oraşele cu peste 500.000
locuitori. Atunci când influenţa politică, culturală şi comercială se exercită la nivelul
întregului mapamond, metropolele devin oraşe globale (de exemplu, New York City,
Tokyo, Londra) (Knieling, 2014; Bourdeau-Lepage and Huriot, 2005).
Megalopolis-ul → aglomerare urbană întinsă (structură urbană difuză), alcătuită din mai
multe centre urbane mari (metropole), iniţial separate, conectate la un sistem gigantic
de infrastructură. Ex.: BosWash (Boston – New York – Philadelphia – Baltimore –
Washington- aprox. 50 mil. locuitori, cca 20% din populatia SUA)
Conurbaţia → două sau mai multe arii urbane ce se dezvoltă împreună (Ex.: Essen –
Düsseldorf, cunoscută şi sub numele de “Rhine – Ruhr – Wupper”).
Zona metropolitană (ZM) (sau zonă urbană funcţională, oraş funcţional): o zonă
compusă dintr-un mare centru urban (metropolă), cu o densitate mare a populaţiei şi
zona sa adiacentă de influenţă, cu o densitate mai mică a populaţiei, prezentându-se ca
un sistem integrat din punctul de vedere al activităţilor economice, infrastructurii şi
locuirii (Zona metropolitană, 2015; Definition of Urban Terms, 2015).
ZM prezintă structuri de guvernanţă specifice, care furnizează mecanisme de
cooperare interjurisdicţională între metropolă şi zona adiacentă de influenţă
(denumită hinterland).

Cu privire la hinterland, în funcţie de acoperirea şi relaţia sa cu metropola, se

disting un hinterland intern si unul extern, care conduc la (GRINCOH, 2015):

Zona metropolitană: zona de impact direct al oraşului, în care relaţiile sunt

puternice şi permanente (zona urbană funcţională, cu hinterland-ul intern).

Regiunea metropolitană: zona urbană funcţională, înconjurată de hinterland-ul

extern →zona în care relaţiile sunt mai slabe, dar ea este sub influenţa oraşului
de bază. Metoda de delimitare este migraţia permanentă sau înrolarea în
învăţământul superior la instituţiile existente în oraşul de bază.
Zona metropolitană, regiunea metropolitană şi părţile lor constitutive
Sursa: GRINCOH, 2015.
Notă: Oraşul de bază (roşu) + hinterland-ul intern (portocaliu) = zona metropolitană.
Zona metropolitană + hinterland-ul extern (galben) = regiunea metropolitană.
Tipologia zonelor metropolitane

ZM - Monocentrice, policentrice
Monocentricitatea sau policentricitatea pot fi privite din punct de
vedere:
- morfologic – distribuţia spaţială a unităţilor teritoriale componente
- funcţional – relaţiile dintre acestea.

Monocentricitate morfologică Policentricitate morfologică

Monocentricitate funcţională
Policentricitate funcţională
Zonele metropolitane monocentrice şi policentrice –
morfologie şi funcţionalitate
Sursa: Burger and Meijers, 2012, p. 1134
 Functiile zonelor metropolitane
Servicii urbane Calitatea vieţii
- Guvernanţă - Participare civică

- Planificare urbană - Cultură

- Finante - Economie

- Educaţie - Mediu

- Energie - Adăposturi

- Transport - Echitate socială

- Recreere - Tehnologie şi inovare

- Sănătate

- Siguranţă

- Lupta împotriva incendiilor

- Deşeuri solide

- Apă

- Ape uzate
Functiile zonelor metropolitane – pe baza Global City Indicator Facility
Sursa: GCIF, 2014
 Contextul european şi zonele metropolitane din România

Contextul european

Documente relevante:
Perspectiva Europeană de Dezvoltare Spaţială (1999)
Carta Verde a Coeziunii Teritoriale (2008)
Agenda Teritorială 2020, Agenda Teritoriala 2030 s.a.
Studii - Ex.:
ESPON 1.1.1. (2005), ASDP (2005), METREX (2009), ESPON – GROSSE (2014) s.a
Romania
Cadrul legislativ pentru constituirea ZM → Legea 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului
de amenajare a teritoriului național.
ZM → definita ca fiind „o zonă constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între
marile centre urbane (capitala României și municipiile de rangul I) și localitățile urbane și rurale
aflate în zona imediată, la distanțe de până la 30 km, între care s-au dezvoltat relații de
cooperare pe multiple planuri” (art.7, alin.1).
Prima ZM constituită în urma aplicării acestei legi → ZM Iaşi, în anul 2004, urmată de ZM
Craiova, în 2009.
Ulterior, în anul 2011, prevederea din Legea 351/2001 cu privire la municipiile de rangul I a fost
modificată prin Legea 264/2011, care specifică faptul că şi municipiile – resedinţă de judeţ pot
constitui ZM prin asociere cu localităţile urbane şi rurale vecine.
După anul 2011 au mai fost constituite următoarele ZM: Constanta, Cluj, Braşov, Oradea, Satu-
Mare, Baia Mare, Târgu Mureş, Roman, Suceava.
Se mai afla în curs de proiectare, constituire: ZM Bucureşti, Galaţi-Brăila, Timişoara-Arad,
Ploieşti, Bacău.
Formula instituţională aplicată pentru organizarea şi administrarea ZM din România este cea a
Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară, care are ca bază legislativă Legea 215/23 aprilie
2001, a Administraţiei Publice Locale.
Suport pentru dezvoltarea ZM:
POR 2007-2013: Axa prioritară 1 dedicată Sprijinului pentru dezvoltarea urbană durabilă – poli
de creştere
POR 2014-2020: Axa prioritară 5 – Imbunătăţirea mediului urban în POR 2014-2020 (precum
şi, implicit, celelalte axe prioritare)
POR 2021-2027 (8): toate axele prioritare
Programele operaţionale pentru dezvoltarea infrastructurii de transport şi de mediu (2007-
2013), infrastructura mare (2014-2020), dezvoltare durabila, transport (2021-2027),
programele de cooperare teritorială europeană s.a..

Studii pentru fundamentarea dezvoltării ZM în contextul dezvoltării regionale şi urbane

durabile – ex.: „Consolidarea capacităţii de planificare spaţială – Precondiţie pentru
dezvoltarea urbană sustenabilă” (derulat de Guvernul României cu sprijin din partea UE şi al
Bancii Mondiale, „Romania – Growth Poles Policy: Next Phase”); “Politica urbana a Romaniei
2021-2035” (MLPDA – POCA - Banca Mondiala)
https://observator.mdrap.ro/geografie/Pagini%20Unitati%20AdministrativTeritoriale/Asociatii%20d
e%20dezvoltare%20intercomunitara.aspx

Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară (ADI) sunt definite ca fiind structurile de cooperare cu

personalitate juridică, de drept privat, înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţile administrativ-teritoriale
pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizarea
în comun a unor servicii publice. Există multe tipuri de ADI-uri: GAL-uri, FLAG-uri, Zone metropolitane,
ADI pe utilități etc. Nu există o centralizare a tuturor.
Grupurile de Acţiune Locală (GAL) reprezintă parteneriate între autorităţile locale, sectoarele private si
civile. Rolul lor este acela de a pregăti si implementa strategiile de dezvoltare locală, care vor pune în
aplicare obiectivele din Regulamentul Consiliului (CE) 1698/2005 în aria locală aleasă de acestea.
FLAG-ul reprezintă grupul de acțiune locală pescărească.
„… zonă metropolitană - asociaţia de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat
între capitala României sau municipiile de rangul I ori municipiile reşedinţă de judeţ şi unităţile
administrativ-teritoriale aflate în zona imediată." (art. 1, alin 2, lit j din Legea 215 / 2001)
„În vederea dezvoltării echilibrate a teritoriului din zona Capitalei României şi a municipiilor de rangul I
sau a municipiilor reședință de județ, unităţile administrativ-teritoriale de bază din aceste zone se pot
asocia într-un parteneriat voluntar în scopul înființării de zone metropolitane aferente spaţiului urban.
Asocierea contribuie la întărirea complementarităţilor între aceste unităţi şi factorii de decizie
interesaţi în dezvoltarea teritoriului. (art. 7, alin. 1).
Legea nr. 264/2011 pentru modificarea art. 1 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr.
215/2001 şi pentru modificarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de
amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a - Reţeaua de localităţi)
 Metode de previziune
( aplicate la planificarea regionala)
Metode fundamentale

Analiza si sinteza
Analiza: descompunerea unui fenomen in
elementele sale constitutive in scopul studierii cat
mai profunde a acestuia.
Analiza are doua laturi:
• Latura cantitativa, de comensurare
• Latura calitativa, de relevare a cauzelor care
determina evolutia fenomenului studiat.
Sinteza: recompunerea intregului analizat,
concomitent cu formularea de solutii practice
pentru viitor.
Metode fundamentale (cont.)

Interpretarea sistemica

Sistemul – ansamblu de elemente ordonate si interconectate,

in care fiecare element depinde functional de intreg, iar
acesta functioneaza si se transforma in functie de partile sale
component.
Din punctul de vedere al sferei de cuprindere se disting:
• -sisteme simple, cu caracter partial
• - sisteme complexe, integratoare
Interpretarea sistemica a economiei nationale (privita din
perspectiva regionala), a economiei unei regiuni
→posibilitatea elaborarii unor strategii intemeiate pe
raporturile existente intre elementele sistemului.
Exemplificari:

• http://www.inforegio.ro/ro/programare-2014-
2020/comitetul-consultativ-privind-dezvoltarea-
regionala.html - Reuniunea Comitetului Consultativ
privind Dezvoltarea Regională, 11 iulie 2013 – Sinteza
analizei socio-economice privind dezvoltarea regionala
• http://www.mdrap.ro/userfiles/espon/dimensiune_teri
toriala/reuniune4/ccct_analiza_teritoriala.pdf -
Reuniunea Comitetului Consultativ pentru Coeziunea
Teritoriala – 18 dec. 2013 - Analiza teritoriala pentru
fundamentarea Acordului de Parteneriat 2014-2020
Metode de proiectare pe elemente
Extrapolarea
• Se bazeaza pe prelungirea in viitor a evolutiei constatate in
trecut
• Are caracter explorativ
• Porneste de la premisa ca in viitor nu se vor modifica
substantial cauzele care genereaza evolutia respectiva
(extrapolare mecanica)
• In practica se apeleaza foarte des la extrapolarea euristica
→ aplicarea unui factor de corectie asupra evolutiei
inregistrate in perioada anterioara, tinand seama de
elementele noi, previzibile pentru viitor sau de alte optiuni.
• In raport cu datele disponibile si specificul problemei
analizate se utilizeaza diverse modalitati de extrapolare.
A. Extrapolarea pe baza seriilor cronologice
Extrapolarea cu ajutorul sporului mediu anual
 Extrapolarea mecanica:

 Extrapolarea euristica:

in care:
yt = variabila extrapolata pentru orizontul t al previziunii
y0 = valoarea variabilei in anul de baza
nt = numarul de ani de dupa anul de baza si pana la anul t al perioadei de
previziune, inclusiv
= sporul mediu anual
k = coeficientul de corectie, aflat in una din situatiile: k > 1 (accentueaza
tendinta)
k < 1 (diminueaza tendinta)
Extrapolarea cu ajutorul ritmului mediu anual
 Extrapolarea mecanica:

 Extrapolarea euristica:

in care:
= ritmul mediu anual
(ceilalti termeni au aceeasi semnificatie ca mai sus)
 B. Extrapolarea cu ajutorul unei functii de corelatie – variante:
Functia de corelatie de o singura variabila
y = f(x),
in care:
y = variabila dependenta, rezultativa
x = variabila independenta
Daca varianta independenta este timpul, rezulta o functie de trend, y = f(t)
Ex.: y = a0 + a1t

Functia de corelatie de mai multe variabile

y = f(x1, x2, …, xn)
in care:
y = variabila dependenta (rezultativa)
x1, x2, ..., xn = cele n variabile independente
Exemplu: y = a0 +a1 x1 + a2 x2 +... + an xn (functia de corelatie liniara multipla)
in care: a0, a1, a2, ... , an = parametrii functiei
Caz particular:
y = a 0 + a 1 x1 + a 2 x2
(Ex.: y = PIB, x1 = K, x2 = L)
Interpolarea
• Consta in stabilirea marimilor intermediare
intre doua variabile date, si anume intre
nivelul anului de baza si nivelul prevazut in
variant initiala pentru anul final al perioadei
de previziune.
• Faptul ca nivelul corespunzator anului final
este stabilit de la inceput (deci este o variabila
exogena) confera acestei metode un caracter
normativ.
Procedee de interpolare
Interpolarea cu ajutorul sporului mediu anual

in care:
= sporul mediu anual
yT = variabila exogena (data), corespunzatoare anului final, T, al perioadei de
previziune
y0 = marimea variabilei la nivelul anului de baza
yt = marimea variabilei rezultative (interpolate) pentru un an t al perioadei
de previziune

= numarul de ani de dupa anul de baza pana la orizontul previziunii,

inclusiv
= numarul de ani de dupa anul de baza pana la anul t, inclusiv.
Interpolarea cu ajutorul ritmului mediu anual

in care:
= ritmul mediu anual
x = ordinul radicalului, echivalent cu numarul de ani
intre 0 si T.
Restul variabilelor - aceeasi semnificatie ca mai sus.
Metoda sondajelor
• Consta in consultarea unor colectivitati de catre
persoane specializate, folosindu-se chestionare.
• Consultarea se face prin selectarea unui esantion de
persoane care trebuie sa fie reprezentative pentru
intreaga colectivitate
• Pentru ca aceasta metoda sa ofere rezultate corecte din
punct de vedere previzional, este necesara indeplinirea
a doua conditii principale:
a. Intrebarile sa fie formulate asupra unor fenomene si
procese a caror durata de viata atinge orizontul
previziunii
b. Structura persoanelor chestionate sa fie reprezentativa
pentru structura de perspectiva a populatiei, in special
din punctul de vedere al varstei, scarii veniturilor etc.
Metode structurale
Metoda arborelui de pertinenta
• Consta in realizarea unei retele arborescente de elemente
ce conditioneaza infaptuirea unui obiectiv urmarit,
ierarhizate sub forma unui graf.
• Componente:
Obiectivul principal urmarit (O)
Caile de urmat (Ci)
Mijloacele ce trebuie folosite (Mij)
• Tuturor subdiviziunilor ce deriva din obiectivul principal li
se acorda coeficienti de importanta, suma lor pe fiecare
treapta fiind egala cu 1.
• In final, se acorda note de pertinenta, care evidentiaza
ponderea cu care contribuie diversele mijloace antrenate la
realizarea scopului urmarit.
 Metoda arborelul de pertinenta

q1 qn
O

q2

C1 C2 Cn

k11 k12 k1m1 k21 k22 k2m2 kn1 kn2 knmn

M11 M12 ... M1m1 M21 M22 ... M2m2 Mn1 Mn2 ... Mnmn
p11 p12 ... p1m
1 p21 p22 ... p2m
2
pn1 pn2 ... pnm
n

Graful arborelui de pertinenta

 Pij = qi kij

unde:
qi = coeficientul de importanta al caii Ci
kij = coeficientul de importanta al mijlocului Mij
pij = nota de pertinenta corespunzatoare

(Exemplificare - pe baza POR)

Metoda scenariilor
Consta in construirea unor structuri si evolutii viitoare prin
reprezentarea succesiunii probabile a evenimentelor, avansand
treptat, din prezent spre viitor. Aceste secvente logice, de
evenimente in devenire, sunt concepute sub forma de variante
posibile.

Metoda scenariilor este solicitata sa ofere solutii la doua categorii

de probleme:
1. Care sunt caile de urmat pentru a se ajunge la o anumita
situatie?
2. Cum poate fi inlesnita sau franata o anumita tendinta de
evolutie?
Exemple: evolutia fenomenelor demografice, evolutia fluxurilor
migratorii in plan regional
Metoda comparatiilor internationale

Consta in:
a. alegerea unui fenomen sau proces ce a avut loc in trecut intr-o alta tara
(regiune din acea tara) si a carui evolutie anterioara se considera a fi
probabila in viitor in tara (regiunea) care face obiectul previziunii
b. studierea prognozelor si planurilor elaborate in alte tari (regiuni) in domenii
care intereseaza propria evolutie si descifrarea tendintei cu gradul cel mai
inalt de probabilitate pentru tara (regiunea) care face obiectul previziunii.

Pentru ca rezultatele sa fie plauzibile este necesar sa se acorde multa atentie

tarii (regiunii) de referinta, astfel incat sa existe conditii comparabile cu cele
din tara (regiunea) care face obiectul previziunii.

Solutia adoptata nu reprezinta doar rezultatul acestei analogii ci se intemeiaza

si pe alte elemente normative, corespunzatoare realitatilor din tara (regiunea)
pentru care se elaboreaza studiul previzional.
Modelarea economico-matematica
Reprezinta o metoda de cercetare a realitatii prin cuantificarea
fenomenelor si proceselor analizate in vederea fundamentarii
deciziilor.

Modelul matematic → un sistem artificial, bazat pe analiza cantitativa,

cu ajutorul caruia se studiaza comportamentul sistemului real, pe care
il reprezinta prin analogie.
Orice model matematic trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte:
• sa corespunda mecanismului de functionare a procesului sau
fenomenului pe care il reprezinta
• sa fie in concordanta cu legile economice, tinand seama de
legaturile cauzale dintre diferitele activitati care defines evolutia
indicatorilor economici
• sa utilizeze corect informatiile disponibile, sa permita elaborarea
unor algoritmi de rezolvare cu soft-uri specializate
In activitatea previzionala se folosesc diferite tipuri de modele,
ce pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere:
a. dupa tehnica de elaborare:
• modele de optimizare
• modele de simulare
• modele bazate pe functii de productie
• modele intrari-iesiri (input-output)

b. dupa gradul de agregare:

• modele agregate, cu un numar redus de variabile, reprezentand in forma
concentrate sistemul economic analizat (ex.: modelul neoclasic unisectorial de
crestere economica regionala – vezi Economie regionala)
• modele dezagregate, in care domeniile analizate sunt structurate pe componente
(ex.: modelul neoclasic multisectorial de crestere economica regionala – vezi
Economie regionala)

c. dupa factorul timp:

• modele statice, folosite pentru reprezentarea unor fenomene sau procese
economice la un moment al perioadei de perspectiva (ex.: modelul input-output in
varianta statica (ref. la un singur an)
• modele dinamice, care ilustreaza evolutia in timp a fenomenelor si proceselor
considerate (ex.: modelul multiplicatorului regional al ocuparii, modelul
multiplicatorului regional al veniturilor – vezi Economie regionala)
Modele de optimizare si modele de simulare

• Un model de optimizare este o constructie matematica operand cu

un sistem de variabile supuse unor restrictii, pentru care se
urmareste obtinerea celei mai bune solutii, privite prin prisma
functiei de optimizare (de maximizare sau de minimizare a valorii
unui indicator) (ex.: modelul lui A. Weber de optimizare a amplasarii
unei firme industriale – vezi Economie regionala).

• Modelul previzional de simulare se bazeaza pe valorile unor

variabile de intrare (sau variabile exogene) si pe proiectarea unor
parametri optionali in diferite variante, din combinarea lor
rezultand o serie de ecuatii in lant. Pe masura rezolvarii lor se obtin
variabilele de iesire (rezultative, endogene), ce devin elemente de
calcul ale unor noi ecuatii (ex.: modelul neoclasic unisectorial,
modelul neoclassic bisectorial – vezi Economie regionala)
Fisiere separate:
• Functiile de productie
• Modelul input-output
Metode intuitive

Constau, in esenta, in consultarea unor grupuri de experti in vederea

rezolvarii unor probleme pentru care nu exista metode standardizate
corespunzatoare
Metoda Brainstorming (asaltul ideilor)
• Metoda a discutiilor in grup
• Consta in realizarea unor reuniuni de experti din domeniile de
interes pentru fenomenul studiat, experti ce sunt incurajati sa-si
exprime ideile legate de fenomenul in cauza
• Principala deficienta: expertii cu personalitate mai puternica ii pot
domina pe ceilalti
Metoda Delphi (metoda anchetelor iterative)
• Reprezinta un posibil raspuns la deficientele metodei Brainstorming
• Grupul de experti este consultat cu ajutorul chestionarelor, fara ca
expertii sa se cunoasca intre ei.
 Referinte bibliografice pentru

METODE DE PREVIZIUNE
(partea metodologica)

V. Nicolae, D. L. Constantin, I. Grădinaru, Previziune şi

orientare economică, Editura Economică, Bucureşti,
1998

V. Nicolae (coordonator), D. Caracota, D.L.

Constantin, I. Grădinaru, C.Pârlog, V. Slăvescu, V.
Tobultoc, Previziune macroeconomică, Editura ASE,
Bucureşti, ediţia I –2001, ediţia a II-a – 2002