Curs 10.

Activitatea antropică – implicații asupra peisajului geografc

Astăzi s-a ajuns ca peisajul să nu mai reprezinte doar o noțiune teoretică sau
purtătoare de înțelesuri abstracte. Peisajul s-a desprins definitiv și a început să se afirme
ca domeniu cu valențe distincte, cu reprezentări în format ușor de deslușit de către
aproape oricine, ca urmare a apariției unor modele explicative pornind de la sâmburii
organizării componental - fizionomice. Repriza de "pace și armistițiu" dintre natura
peisajeră (înțeleasă ca momentul temporal când totul era nealterat, fără imixtiunea
omului) și societatea omenească, s-a sfârșit de o bună bucată de vreme.
Între cele două părți s-a putut vorbi chiar de un fel de "parteneriat" în condițiile
în care interferarea dintre om și natura peisajeră n-a consemnat răsturnări
grosolane de situație în defavoarea naturii.
Economia oricărei țări sau regiuni se dezvoltă și, implict, se sprijină de peisaje și
utilizează peisajele, deoarece omul ce prestează activități ce țin de economie, încearcă să
pornească de la un veritabil potențial de resurse de peisagism.
Unele spații peisajere dispun de asemenea resurse în cantități mai mari, altele
mai reduse, dar nu se poate vorbi de inexistența unui spațiu peisajer, oricât de
inospitalier, cu zero resurse de peisagism. Ceea ce rămâne de reținut este cât valorifică
omul din ofertă în dezvoltarea sa economic-edilitară și cât distruge.
Într-o asemenea viziune și tip de intervenție, unii specialiști geografi văd situația
peisajelor contând prin:
diagnosticul general (morfologia amplasamentului, elementele componente,
caracteristici generale și organizarea peisajelor),
sensibilitatea și aptitudinea amplasamentului de a accepta transformările (astfel
încât să-și păstreze identitatea proprie),
calitățile plastice,
utilizarea socială și percepția populației.
Trebuie menționat că peisajul ca element de singularitate nu se recomandă ca
domeniu economic, ci este vorba despre o cazuistică în care el face corp comun cu unele
ramuri ce, pe lângă desfășurarea domeniului propriu, aduc în avantaj și trăsăturile
peisajului ca și entitate funcțională. Însă ultimile decenii avansează și acreditează peisajul
din ce în ce mai consistent prin rezultate și oportunități în domenii economice
independente precum: serviciile prin turism (excursii, drumeții, vizite tematice, întâlniri
cu caracter protocolar, științific și economic),
 agroturism,
 turism rural,
 tipografie și
 publicitate.
Cum se realizează aceasta?
Peisajul nefiind ceva material care să fie folosit sau consumat (gen un fruct, un
serviciu, un autoturism etc.), rămâne ca actul consumării să consemneze regăsirea și
primenirea spirituală a persoanei ce efectuează un tip de activitate cu folos economic,
identificarea cu bogăția de conținut a peisajului, ca urmare a intersectării dintre individ și
partea material-estetică a peisajului.
 Turismul, ca ramură economică modernă și curată, pornind de la aspectele sale de
conținut, este sprijinit direct sau indirect de peisaj sau este valorizat superior de
către peisaj.
O drumeție, o excursie, o plimbare după consumarea unei întâlniri de orice natură,
se pot efectua indiferent că avem de-a face cu indivizi ce sunt interesați de turism
balnear, științific, de vilegiatură, de cură marină sau heliomarină, de turism
recreativ.
Agroturismul, cât mai ales turismul rural, se sprijină din plin pe oferta
peisajelor.
Peisajele suplinesc ceea ce oferă prin definiție aceste ramuri consumatorului de
servicii de profil (hrană, cazare, odihnă, bună dispoziție, întoarcerea la origini).
Fără însoțirea ofertei lor clasice de posibilitatea săvârșirii actului consumării
peisajelor rurale, rural-agricole sau cele de efect pur morfologic (montane, alpine,
deluroase etc.), prin deplasarea citadinului direct la sursă, adică în mijlocul
peisajelor (prin plimbări, drumeții, scurte excursii tematice - la peșteri, păduri, rezervații
apropiate, fenne etc.), nu putem vorbi decât de privarea de ceva absolut necesar.
Indiferent de: mărimea gospodăriei ce prestează turism rural sau agroturism, de
fluxul de turiști înregistrat, de succesul campaniei de promovare duse, asemenea
activități, fără includerea atractivității peisajului sau măcar amintirea peisajului, ca
modalități de marketing, n-ar avea afirmarea puternică de astăzi.
Activitatea tipografică, dincolo de ceea ce aduce pieței de profil (cărți, ziare,
reviste, broșuri, afișe), primește comenzi ce reliefează gustul și apetitul din ce în ce
mai elevate ale cititorilor pentru informații diverse.
A considera că orice se poate tipări fără să se includă în planurile tipografice și
elemente cu referire directă sau indirectă la peisaj, ar însemna ori reavoință, ori
nepricepere. Astăzi nu există loc sau ocazie fără să se aducă în atenție și în imagine
peisaj sau peisaje.
Activitățile care marchează peisajele în sensul noii lor orânduiri organizatoric-
funcțional-aspectuale pot fi:

 directe și
 indirecte.
Cele directe sunt cele care lucrează eminamente cu peisajul și-l influențează de
manieră decisivă, cele indirecte sugerând tangențialitatea actului lucrativ vizavi de
transformarea spațiului peisajer spre "noi" peisaje.

 Activitățile direct influențabile asupra peisajelor sunt reunite în cadrul

peisagisticii.

 Caracterul indirect al activităților lucrative este demonstrat de influențe

exercitate de industrie, agricultură, transporturi, turism, comerț și manifestări
pentru petrecerea timpului liber, precum și pentru distracție-destindere.

Peisagistica se ocupă cu gestionarea și aranjarea:

 spațiilor peisajere distincte și limitate corologic (grădini, curți și mici parcuri, toate
aparținând de unele habitate individuale: case cu specific tradițional, case de
vacanță) sau
  de generoasă extindere în teren (spațiile de joacă pentru copii dintre blocuri,
spațiile verzi de bulevard, scuaruri, parcuri, grădini botanice, spațiile adiacente
unor clădiri administrative, de învățământ și de sedii).

Peisagistica este urmarea practică a soluțiilor venite din raționamente conform cărora
având la dispoziție o anumită tipologie peisajeră de sorginte urbană și culturalizată, care
nu întotdeauna reprezintă la un moment dat soluția așteptată de comunitate, ea vine
tocmai cu acele soluții care să împlinească cuvenitele așteptări ale solicitatorilor sau
simplilor habitanți.

Agricultura, fără să-și propună să devină domeniu în care să se înregistreze schimbări

ale peisajelor găzduite, aduce noutăți în plan patrimonial și tipologic ale peisajelor ce
sunt supuse procesului său lucrativ. Patrimonial, prin prestarea de activitate agricolă, ne
este permis să asistăm la dispoziții diferite în planul formării de noi peisaje, ceea ce
înseamnă peisaje diferite, care se traduc prin:

 includerea de noi culturi cu volume diferite (ex. peisaje mai viguroase datorită
unei culturi de pomi fructiferi, față de aspectul mai liniștit ce îl inspiră un peisaj
cerealier, aspectul mai domol al peisajului agricol constituit de leguminoase pentru
boabe sau plante tehnice);

 mase diferite (comparativ un peisaj cerealier față de unul al florii soarelui), prin
aranjarea parcelelor (culturi continue sau parcele dreptunghiulare dispuse
perpendicular pe curbele de nivel sau paralel acestora, parcele dispuse în terase
pentru peisajul de orezărie);

 cromatică dominantă a culturilor din teren (ex. galbenul peisajului cu rapiță, auriul
peisajului cerealelor, verdele profund al peisajului cu porumb în stadiu de
maturitate), apoi cromatica alternantă sau melanjul cromatic al plantelor aparținând
unui peisaj de faneață de deal);

 instalarea fermelor zootehnice, clădirilor administrative, de cercetare și de

prelucrare primară a cărnii, care conduc la aceleași noi fațete ale peisajelor,
comparativ cu situația dinainte, deci "noi" peisaje.

Deși în sine activitatea de transport nu "produce" peisaj, ea participă activ la

creionarea altor peisaje noi atât prin:

- adaosul de materie prin componente noi;

- însumarea transformărilor rezultate în urma "îmbogățirii" cu aceste noi

componente;

- se adaugă contabilizarea expresiei acestor transformări în plan estetic- sanogen

pentru comunitățile omenești adiacente;

Adaosul de materie se realizează prin intercalarea în circuitul de substanță preexistent

a unor noi mase și volume de genul șoselelor, autostrăzilor, căilor ferate, canalelor de
navigație, liniilor magistrale pentru energie electrică, conductelor pentru transportul
diferitelor resurse naturale în stare lichidă sau gazoasă, stâlpilor ce găzduiesc instalații
pentru telecomunicații.
 Transformările se referă la:

 sesizarea "noului" (ce este nou atrage, antrenează, îmbie - ex. ai mai multe
mijloace de transport în circulație, ești tentat să fii mai atent la asta);

 afirmarea conștiinței aranjamentului în funcționare sau disfuncționalitatea la

nivel de întreg peisajer (din moment ce ai ceva nou în peisaj, împingi
raționamentul spre scheme de raționare a dezvoltării acestuia sau de căutare a
soluțiilor de gospodărire a noului);

 evidențierea impulsurilor care intensifică o anumită dinamică, la creionarea unui

tablou peisajer ce se constituie în decor și cadru de viață pentru comunitățile
consumatoare de nou;

Turismul vine cu cele două planuri ale caracterului de indirect creator de peisaje: pe
de-o parte:

- construiește, amplasează, dezvoltă noi edificii; și apoi

- trimite în natura imediat înconjurătoare pe cel pe care-l adăpostește în edificiile

turistice;

Primul plan consemnează o schiță simplă: într-un mic teritoriu ce se consideră că

dispune de potențial turistic și care găzduiește un anumit număr de peisaje se construiesc
un ansamblu de hoteluri, baze de tratament, alei și drumuri de acces, spații de distracții,
spații verzi, locuri de parcare etc., care vor da o nouă fizionomie fostului spațiu peisajer,
îmbogățindu-l, artificializându-l sau denotând slabă inserție, după caz.

Cel de-al doilea plan de analiză arată turismul mult mai de folos pentru peisaj, în
sensul că îl face pe turist să depășească condiția de simplu vizitator și consumator de
produse turistice (să se cazeze, să facă tratament balnear, să se distreze, să ia masa la
restaurant, să vizioneze filme sau să ia parte la diferite manifestări culturale). El adăugă
un nou atribut, calitativ, respectiv că prin acțiunea de a se plimba, de a face drumeții și
excursii, intră în contact direct cu peisajul înconjurător. Acum turistul realizează un
câștig cultural și chiar științific, prin recunoașterea trăsăturilor ce personalizează peisajul
și prin achiziția de ordin estetic, prin manifestarea și rezonarea puternică a ideilor de
natură, de protecție a naturii peisajere, simbolizarea cultului pentru ceva curat, îi arată
chiar simbioza dintre om și natură pe un curs absolut normal.

Comerțul se poziționează ca formă de manifestare a activității și prin rezultatele

acesteia printre domeniile care nu aduc "atingere" puternică spațiului geografic, dar care
într-un fel "ajută" la configurarea unor noi peisaje.

Aceasta se realizează în câțiva pași prin:

 adiționarea de materie în noi componente aparținând "elementului construit de om"

(magazine, supermarketuri, complexe comerciale integrate de tip mail, depozite,
hale, clădiri ale administrației, săli de conferințe, parcări, rețea rutieră de acces,
spații verzi, cinematografe, spații de delectare);
 aranjarea lor după planuri în concordanță cu administrarea unui teritoriu mai larg
cu peisaje (conform normativelor în vigoare sau planurilor de amenajare
teritorială);

 o superioară dinamică datorită numărului foarte mare de oameni ce vin la

cumpărături, de automobile, de camioane și camionete, de utilaje de ridicat și de
curățenie etc.;