Tipuri de energie cu

importanţă pentru relief.

• Orice formă de relief reprezintă
rezultatul acţiunii singulare sau în
combinaţie diferită a agenţilor care
acţionează din interiorul sau exteriorul
Pământului asupra materiei din care este
alcătuită scoarţa acestuia. Acţiunea se
face prin consumul de energie de care
dispune la un moment dat şi într-un loc
agentul.
 Surse de energie
După specificul de localizare S.de E. pot fi:
- I.Interne
- II.Externe
I. Surse interne:
- a. gravitația impune atracția spre centrul planetei.
Este responsabilă de destructurarea materiei
planetei și deplasarea materiei mai ales pe
suprafețele înclinate (versanți) (curgerea apei
râurilor, alunecări de teren etc.).
 b. Energia calorică internă
• - Energia calorică internă deşi este
redusă ca mărime în raport cu cea solară
(după unele păreri raportul este 1/20
000) ea are însemnătate deosebită
contribuind la dezvoltarea întregului
mecanism tectonic generator al plăcilor
tectonice, al lanţurilor de munţi etc.
 Surse de energie internă
• dezintegrarea substanţelor radioactive,
procesul fiind capabil să conducă la
topirea rocilor preexistente din scoarţă.
Datorită faptului că elementele radioactive
au afinitate pentru crustele sialice
(continentatle), pe această cale pot lua
naştere magmele acide din care se
formează rocile granitoide (granite şi
granodiorite);
 Mişcările tectonice şi surse
energetice
• - transformarea energiei tectonice (de
frecare) în energie termică, pe suprafețele
(planele) de subducţie, faliile crustale, etc.;
 Subducţia ca sursă energetică
• - subducţia lilosferei la adâncimi cu
temperaturi ridicate produce topirea
acesteia împreună cu o parte a
sedimentelor acumulate peste crusta
oceanică, determinând formarea
magmelor intermediare, de tip
andezitic. Un astfel de proces se produce
la adâncimi cuprinse între 130 şi 400 km;
 Curenţii de convecţie
• - ascensiunea materialului din manta
datorată curenţilor de convecţie, care
aduc spre suprafaţă volume de roci cu
temperaturi ridicate. Acestea se transformă
în topitură silicatică (magmă) datorită
scăderii presiunii pe canalele de
ascensiune spre suprafaţă. În urma unui
astfel de proces se produc magme bazice
din care iau naştere rocile scoarţei
oceanice.
 Astfel
• 1.topirea rocilor din crusta continentală in procesul
dezintegrării radioactive - magme bazice din care iau
naştere rocile scoarţei oceanice.
• magmele acide din care se formează rocile
granitoide (granite şi granodiorite);
• 2.subducţia litosferei la adâncimi cu temperaturi
ridicate- formarea magmelor intermediare, de tip
andezitic;
• 3..ascensiunea materialului din manta datorată
curenţilor de convecţie - magme bazice din care iau
naştere rocile scoarţei oceanice.
 c.Energie seismică
• Energie seismică – se realizează îndeosebi în
regiunile fracturate ale scoarţei, unde blocurile
aflate în contact se deplasează, coboară sau se
ridică cu viteze diferite, acţiuni care favorizează
concentrarea acesteia în anumite areale situate
la adâncimi deosebite. Când mărimea ei
depăşeşte limita de rezistenţă atunci se
desfăşoară brusc transmiţându-se sub formă de
unde seismice către exteriorul scoarţei. Rolul
acestui tip de energie este însemnat în regiunile
labile ale scoarţei (ariile de subducţie, de orogen
recent sau unde fundamentul de platformă este
fragmentat intens). Exemple..
• Astfel, originea energiei interne este legată de
surse diferite – dezintegrarea componenţilor
radioactivi, comprimarea gravitaţională a
materia topită din mantaua superioară
(astenosfera), subducţia, prezenţa diverselor
pungi de magmă îndeosebi în regiunile de
orogen din neozoic, etc.
 Surse de energie externă
• a.Energia calorică solară
Atmosfera reflectă în spaţiul interplanetar cca
30% din totalul radiaţiilor ajunse la Pământ,
restul fiind consemnat în diverse procese care
se produc în cadrul ei precum şi în învelişurile
de contact (apa mărilor şi oceanelor, râurilor,
vieţuitoare, suprafaţa exterioară a reliefului
etc.).
• Pentru relieful de pe uscat diferenţele de
bilanţ caloric diurn, sezonier şi multianual
local se transpun în dezvoltarea unor
procese specifice (dezagregare, alterare
chimică etc.) care conduc la mărunţirea
rocilor, slăbirea legăturilor dintre blocuri
şi la generarea diverselor forme de
deplasare ale acestora (căderi ca efect al
greutăţii, împingeri laterale impuse de
dilatări diferenţiate etc.).
• Sunt însemnate și succesiunile în timp ale
proceselor ca urmare a modificării
condiţiilor de bilanţ caloric, semnificative
fiind cele cu regim sezonier (în reg.
temperată iarna eroziunea solurilor scade,
primăvara când are loc topirea zăpezii şi ploi
bogate eroziunea este puternică, vara
alternează perioade cu debite mici şi
eroziune mai slabă cu altele când se produc
averse şi o eroziune accelerată, iar toamna
din nou la debite mici sunt eroziuni reduse).
• La scara Globului diferenţele zonale
îndeosebi de natură termică se transpun
într-o diferenţiere similară a proceselor
ce acţionează pe suprafaţa terestră şi
care generează depozite şi forme de
relief. În acest fel s-au individualizat zone
morfoclimatice (ecuatorială, de savană,
deşertică, subtropicală, temperate,
subpolare, polare).
 Energia eoliană
• - Energia eoliană are la bază diferenţele de
presiune pe care le înregistrează (zonal, regional,
local) masele de aer în bună măsură cauzate de
deosebiri de potenţial termic. Ca urmare se
produc deplasări ale aerului dinspre ariile cu
presiune maximă spre cele minime proces care
generează vânturi cu viteză, tărie şi durată
diferite, capabile să exercite asupra stâncilor şi
versanţilor abrupţi o acţiune de şlefuire, dar şi un
transport pe distanţe deosebite a prafului şi
nisipului. Ca urmare rezultă pe de-o parte forme
de eroziune, iar pe de altă parte forme de
acumulare.
 Energia chimică
• Reacţiile chimice în procesul de
alterare – reacţii de oxido-reducere,
de hidratare, hidroloză, dizolvare etc.
• Majoritatea acestor reacţii sunt reacţii
exotermice.
• La alterarea 1 kg de granit se degajă
cca. 120 kcal de căldură.
 Energia hidraulică
• - Energia hidraulică este aceea care stă la
baza acţiunii apei râurilor, valurilor din
lacuri şi mări, a curenţilor. În cazul râurilor
ea este dobândită din relaţiile care se stabilesc între
mărimea debitului şi panta albiei prin care apa se
scurge (este mare la debite crescute şi pante
accentuate şi invers).
• Energia apei râurilor este proporţională cu debitul
râului şi viteza de scurgere, influiemţată, de panta
albiei râului E = mV2/2
 Energia biologică
• Se degajă în procesele:
- Biochimice –determină mineralizarea
substanţelor organice;
- Pe cale biomecanică – dezagregarea rocilor…;
- În procesele vitale ale organismelor.
- Această energie intervine în acţiunea fiinţelor
vii asupra scoarţei terestre (dezagregare,
alterare, modelarea unor forme de relief cum
ar fi construcțiile recifale, termitierele)
 Energia antropică
• Energia antropică capătă o însemnătate tot
mai mare pe măsura evoluţiei gândirii
umane. S-a trecut de la forţa manuală
dirijată de energia fizică a omului (la
realizarea de excavaţii, nivelări, construcţii
etc.) la forţe dirijate mecanic, electronic în
conformitate cu programe gândite de
oameni (baraje, terasări, canale etc.)
 Energii de natură planetară
• Energii de natură planetară sunt dependente
de mişcările Pământului (îndeosebi de rotaţie)
şi de atracţia pe care o exercită asupra lui
Luna şi Soarele. În prima situaţie se naşte
forţa lui Coriolis care accentuează deplasarea
spre dreapta în emisfera nordică şi spre
stânga în cea sudică a curenţilor de aer, apă
etc. cu unele consecinţe şi în dinamica
modelării reliefului (asimetria de dreapta a
văilor râurilor în E. N. și de stânga în E.S.ș.a.)
 Atracţia exercitată de Lună şi Soare

• Se materializează în producerea mareei

terestre şi oceanice. Cele din urmă conduc la
dezvoltarea fluxului şi refluxului apelor
oceanice cu consecinţe locale directe în
schimbări în fâşia litorală (mai ales la gurile
fluviilor) şi a valului de flux planetar care se
propagă în sens invers rotaţiei pe care o
frânează având consecinţe micşorarea vitezei
de rptaţie, schimbarea extrem de lentă a
formei Pământului (diminuarea turtirii).