Definiţie:

- Convulsiile sunt contracţii tonico - clonice, generalizate sau

localizate, consecinţa unor descărcări neuronale haotice şi anormale.
- Epilepsia este caracterizată prin convulsii recurente.

Atenţie!
Sunt un semnal de alarmă când:
- apar după 30 ani,
- cresc în amplitudine şi ca frecvenţă,
- se însoţesc de semne neurologice de focar,
- sunt parţiale.
Clasificare:
1. Epilepsia constituţională sau idiopatică, apare la vârste tinere;
2. Epilepsia simptomatică, ascunde o cauză primară, pot fi:
- Anomalii congenitale sau perinatale, traumatisme la naştere,
- Tulburări metabolice: hipocalcemia, hipoglicemia, fenilcetonuria,
deficitul de piridoxină (pentru nn şi copii) şi sevrajul la unele
medicamente şi alcool, IRC şi diabetul zaharat.
- Posttraumatic, apar la aprox. 2 ani de la traumatism şi trebuie să
implice şi dura mater; cele imediate nu sunt recurente.
- Tumorale, pentru vârsta medie şi a treia când incidenţa
neoplasmelor creşte.

- Vasculare, degenerative, cea mai frecventă cauză după 60 de ani.

- Maladii infecţioase acute (meningita bacteriană, encefalita
herpetică) şi cronice (neurosifilis), SIDA cu encefalite rare, abcesul
supratentorial care apare aprox. la un an de la tratament.
 Funcţie de caracterul clinic (Liga Internaţională de Luptă
împotriva Epilepsiei):
• Convulsiile parţiale
1. Simple, fără pierderea cunoştinţei, motorii (jacksoniene), sensitive,
cognitive (deja vu), disforice, halucinatorii, disfazice, etc.
2. Complexe, cu pierderea cunoştinţei, precedate de primele.
• Convulsiile generalizate care pot fi:
1. Petit Mal.
2. Absenţe atipice.
3. Convulsii mioclonice.
4. Convulsiile tonico-clonice, Grand Mal.
5. Epilepsia tip drop attack, crize de hipotonie generalizată.
Diagnostic clinic:
- crizele convulsive sunt clasic tonico-clonice, declanşate de anumite
condiţii şi însoţite de aură - fotofobie şi prodrom.
1. Crize recurente
2. Persistă tulburări mentale şi de focar după criză.
Diagnostic diferenţial:
• Pentru crizele parţiale: AIT, atacul de furie, atacul de panică.
• Pentru crizele generalizate:
- Sincopa extracardiacă, dureroasă, vagală, ortostatică, etc.
- Sincopa cardiacă, aritmii, mai ales persoanele mai în vârstă.
- Insuficienţa circulatorie cerebrală, în teritoriul vertebro bazilar.
- Pseudo-epilepsia care poate fi însoţită de crize reale de epilepsie,
epilepsie-isterie.

Paraclinic: biologie (glicemie, sdr. Inflamator, funcţie renală, hepatică, VDRL), EEG,
imagistica (radiologie, tomografie, RMN), EKG, creşterea titrului seric de prolactină
este clasic în crizele de grand mal.
Tratament:
1. Măsuri generale
1. de prevenire a crizelor prin evitarea factorilor precipitanţi, stress,
suprasolicitare şi medicaţie antiepileptică de fond.
2. recomandarea de a evita situaţii profesionale şi extraprofesionale care
pun viaţa în pericol.
3. de a recunoaşte aura, educaţia anturajului.
2. Alegerea medicaţiei:
Agonişti GABA:
1.acid valproic
2.benzodiazepine
3.barbiturice
4.baclofen
Stabilizatori de membrană:
1.fenitoină
2.carbamazepină
3.primidone.
Situaţii speciale:
1. Criza solitară
2. Delirium tremens
3. Status epilepticus, urgenţă medico-chirurgicală
1. Menţinerea căilor aeriene superioare deschise.
2. Dextroză sau glucoză 33-50% dacă suspiciune de hipoglicemie.
3. Diazepam 10mg, 1 fiolă, iv, se repeta la 10 minute, nu se administrează brusc
poate determina stop respirator sau lorazepam 4mg iv.
4. Sau Fenitoin în perfuzie titrată 18-20mg kc, 50mg min. Se utilizează soluţii
saline deoarece precipită în sol de glucoză.
5. Fenobarbital iv, titrat 10-20 mg/kc.
6. Atenţie risc de hipotensiune!
7. Dacă necesar: respiraţie asistată şi curarizare sau midazolam.
4. Epilepsia parţială complexă se poate începe cu diazepam iv şi continua cu
restul drogurilor (fenobarbital, fenitoin, carbamazepină este de elecţie).
5. Crizele de absenţă: etosuximida.
6. Epilepsia mioclonică: clonazepam, nitrazepam.
7. Convulsiile febrile: fenobarbital.
Sincopa

Definitie - pierdere de conştienţă, scurtă, bruscă,
tranzitorie

Lipotimia - „sincopa avortată” (nu afectează
funcţiile vitale)

Cauze - metabolismul cerebral necesită un consum
constant de glucoză si O2 (nu are rezerve), realizat
de aportul circulator de substrat. Microcirculatia
cerebrală are rezistenţă mică si capacitate de
autoreglare limitată ceea ce determină scăderea
perfuziei cerebrale.
Clasificare fiziopatologică

non cardiace
 metabolice
 hipoxice (altitudine > 6000m, aspiraţia de corpi străini)
 hipoglicemică
 prin hiperventilaţie cu hipocalcemie
 neuropsihice
 insuficienţa cerebro-vasculară
 epileptică (Grand mal)
 nevralgie gloso faringiană
 migrenă, cefalee occipitală
 psihică (Hy)
Clasificare fiziopatologică
cardiace (→15%)

prin mec. neuro-cardio-vasomotor
 vaso-vagală
 carotidiană
 hTA ortostatică
 turigenă
 micţională
 prin hTA persisentă
 obstructivă
 aritmică
Sincopa din insuficienţa cerebro-
vasculară

Cauze

accident ischemic tranzitoriu – recidivant

accident ischemic constituit

b. Takayashu

ateroscleroza carotidiană

leziuni arterele vertebro-bazilare
Diagnostic diferential

Lipotimia (labilitate neuro-psihică)

favorizată de
 ortostatism prelungit, căldură, umiditate crescută

 stare emotivă

 condiţii cumulate

clinic

senzaţia de rău general

epigastralgii

„ameţeală”

senzaţia de înfundare a urechilor

transpiraţie abundentă

bradicardie, puls slab, hTA (TA maximă <80mmHg)

pierdere de conştienţă parţiala
 minute

 cădere bruscă, fără lovire!

 amnezie totală

 nu-şi muşcă limba, nu relaxare sfrincteriană

Diagnostic diferential

Cataplexia - determinată de emoţii, nu-şi pierde

conştiinţa, cade la pământ.

Absenţa epileptică - pierde conştiinţa (rară după 20-25
ani)uneori la peste 70 ani prin tulburări de irigaţie
cerebrala

Pierderi de constienţă incomplete - HY, tetania,
hipoglicemia

Colapsul - hemoragie internă prelungită (sarcina
extrauterină)
Diagnostic etiologic

- gravitatea este stabilită de gradul de scădere a DC

scăderea activităţii inimii (bloc AV, stop cardiac)

scăderea DC sistolic (infarct miocardic acut, tulburări de ritm)

neadaptarea DC la efort

umplere defectuoasă cardiacă

creşte presiunea intracardiacă

tuse, strănut

defecaţie, micţiune

ridicarea de greutati

prin scăderea întoarcerii venoase
Forme particulare

Sindromul sino - carotidian – hiperreflectivitatea nod sino-carotidian

forma esenţială - EEG – ischemie cerebrală prin insuficienţă
circulatorie regională

forme secundare

iritaţie de vecinătate

pe sinus

pe vag

pe gloso-faringian

afecţ. col. cervicală

af. mediastin

diverticuli esofagian (la înghiţire)

nevralgia gloso-faringiană (la vorbire şi înghiţit)

Sincopele posturale - apar după repaus prelungit, fiind precipitate de
hipovalemie şi scăderea tonusuliu vascular
 Febra şi hipertermia

Febra este o creştere uniformă a temperaturii corporale la un alt

punct de echilibru, mediat de citokinele pirogene care acţionează
asupra hipotalamusului. Este consecinţa creşterii producerii de
căldură sau reducerii pierderilor. Dacă hipotatamusul este indemn,
nu depăşeşte 41,1 °C.
Hipertermia nu este mediată de citokine şi este consecinţa
tulburării echilibrului producţie – pierderi. Poate depăşi 41,1 °C şi
produce leziuni cerebrale.
Poate fi absentă la copii şi bătrâni sau mascată de antipiretice,
AINS, corticosteroizi.
Febra prelungită poate determina malformaţii în primul
trimestru de sarcină, creşte necesarul de insulină, alterează
metabolismul şi distribuţia drogurilor în organism.
 Etiologia febrei

Infecţioasă: acută sau cronică: bacterii, viruşi, ricketsii, fungi, paraziţi.

Alergică.

Neoplazică: mai frecvent pentru cancerul: pulmonar, hepatic, renal,
pancreatic; cancer primar sau metastatic hepatic.

Boli hematologice.

Colagenoze, boli autoimune.

Febra de tip central.

Boala reumatismală:Acută, subacută sau cronică

Febra toxică: salicilaţi, sindromul neuroleptic malign, anestezice-
hipertermia malignă, sindromul serotoninergic.

Febra familială, constituţională.

Cauze mixte: sarcoidoza, febra mediteraneană, hematomul, leziuni
traumatice.

Febra de cauză necunoscută: cel mai frecvent HIV sau cancer.

Febra ‘artificială’, de termometru.
Clasificare după aparate şi sisteme:

Manifestări pulmonare: tuse şi expectoraţie, dispnee,
durere toracică

Acute: infecţii bacteriene, virale, parazitare, etc.

Tbc, suprainfecţii.

Pleurezii de diverse etiologii, embolie pulmonară.

Cronice: BPOC, tbc, pneumonii luetice, micotice.

Cancer bronhopulmonar, pulmon mitral, embolii
repetate si-sau suprainfectate, boală hematologică cu
determinare pleuropulmonară, sarcoidoza.
Clasificare după aparate şi sisteme:

Manifestări digestive:

Hepatomegalie bruscă şi durere- sindrom Budd-Chiari;

Dureri şi diaree- toxiinfecţie alimentară, enterocolită
acută;

Durere în hipocondrul drept-colică biliară, icter±anurie-
colecistită acută, angiocolită;

Durere abdominală- peritoneală- peritonită, pancreatită
acută.

Manifestări cutanate:

Acut: boli infecto-contagioase, alergie.

Cronic: colagenoze.
Clasificare după aparate şi sisteme:

Manifestări cardiovasculare:

Frecătură pericardică şi durere:

Acut- pericardită acută, infarct miocardic acut

Cronic- pericardită cronică adezivă

Dureri precordiale tip angină pectorală- infarct miocardic, pericardită.

Palpitaţii – tulburări de ritm:

Acut- miocardite infecţioase acute

Cronic- colagenoze cu determinism miocardic, pericardite tbc, micotice.

Dispnee, edeme, cianoză:

Acut- embolie pulmonară, infarct pulmonar, pulmon de insuficienţă cardiacă
suprainfectat.

Cronic: cord pulmonar cronic, subacut.

Dureri membrele inferioare şi-sau edeme:

Acut- tromboflebită, arterită

Cronic- colagenoze (PAN), tromboza migratorie (cancere, infecţii cronice).
Clasificare după aparate şi sisteme:

Manifestări hemoragice: purpura alergică, trombocitopenică.

Angină: streptococică, virală, leucoze (necrozantă).

Mialgii, artralgii, nevralgii: viroze, boală reumatismală, prezenţa
durerilor osoase- mielom multiplu.

Manifestări urinare: infecţii urinare joase- cistită, prostatită,
pielonefrita acută.

Manifestări neurologice: iritaţie meningeală, semne de focar
(hipertensiune intracraniană, accident vascular).

Manifestări generale: astenie, fatigabilitate, scădere ponderală:

Acut: septicemii

Cronic: colagenoze, neoplazii.

Izolată.
Tratament

Măsuri generale şi nespecifice: împachetări
reci, pungi cu gheaţă.

Droguri antipiretice, nu sunt recomandate
decât pentru pacienţi cu status hemodinamic
precar. Se poate administra aspirină,
paracetamol.

Administrare de lichide.

Antibioterapie ghidată sau empirică, la
pacienţii taraţi.
CEFALEEA IN BOLILE
GENERALE

1.În HTA

• cefaleea este frecventă şi se impune diagnosticul diferential cu
cefaleea psihogenă, artritică sau alergică;

• apare dimineaţa - occipital sau tot capul; -se anulează în
ostostatism, şi mai frecvent după ora 10; se reinstalează seara,
după solicitări psihice;

• are caracter paroxistic uneori - care impune suspiciune de mici
hemoragii cerebrale – fără manifestări neurologice nete;

• nu este paralelism între intensitatea HTA şi între cefalee;

2.În insuficienţa cardiacă (IC)

datorită - presiunii venoase si hipoxiei;

3. In tulburări renale – cefaleea este intensă şi constantă –

IR, GNA - cresterea azotului plasmatic determina cefalee prin
edem cerebral
CEFALEEA IN BOLILE
GENERALE

4. In policitemie - senzaţia de apăsare;

5. Hipoglicemia - la 2-3 ore după mese - dispare după ingestia
de alimente;

6. Cefaleea histaminică - descrisă de Horton

•se intalneste la ambele sexe in mod egal: B =F;

• la varsta medie de 50 ani;

• durere apare mai ales noaptea, după o oră de somn;

• este unilaterală, în zona arterei temporale ;

• poate fi provocata cu histamina, injectata IV - 0,01 mg - criza
apare în 3-5 min;

• tratament cu antihistaminice este eficient (test de diagnostic);

7. Intoxicaţii - alcool, C0, nitriţi, arsenic, mercur, nicotina,
medicamente (bromuri, nitroglicerina, anticalcice).
Cefaleea ca simptom asociat:

Poate apare in asociere cu alte afectiuni:

• boală infecţioasă;

• boli hepatice cronice; .

• boli gastro-duodenale;

• dischinezii biliare;

• constipaţie cronică;

• hipofuncţionalitate tiroidiană.
Cefaleea psihogenă
– este moderată in intensitate, se manifesta ca
„un cerc în jurul fruntii", determinată de
context sugestiv (stress, suprasolicitare), la o
personalitate labilă, agitată. Psihoterapia
este, in aceste cazuri, foarte eficientă. Se
asociază cu alte forme de cefalee - frecvent
cu cele posttraumatice.
In prezenta unui sindrom cefalalgic
ne putem gîndi la:

Procese intracraniene expansive - tumori, abcese, hemoragii,
modificări vasculare (angiom);

Procese intracraniene neexpansive - migrenă, cefalee psihogena,
sindrom Meniere; modificări ale presiunii LCR;

Procese extracraniene:

• la nivelul calotei craniene;

• cu origine vasculară;

• nevralgii; cu origine oculară; cu origine otică sau nazală; cu
origine la nivelul coloanei vertebrale cervicale.

Boli generale:

• tulburări cardiovasculare; HTA;

• hipoglicemie; alergie; intoxicaţii;

Cefalee psihogenă.

Cefalee posttraumatică.
Diagnosticul diferenţial

Tipul de cefalee - dă indicaţii modeste:

• durerea fulgerătoare - nevralgie de nervi cranieni;

• constricţie;

• pulsatilă – migrenă, tumori, HTA;

Localizarea:

• după organul care suferă; ochi, ureche, nas, dinţi, sinusuri frontale,
etmoidale, sfenoidale;

• unilateral - migrenă, nevralgie .

Intensitatea are valoare moderata:

• este mare în nevralgii, migrenă, hidrocefalie prin ocluzie;

• extrem de mare (intolerabilă) în hemoragii subarahnoidiene importante;

• moderată, variabilă - în tumori.

Senzaţii subiective - este foarte variată şi dă indicii modeste:

• pulsabilitate în HTA, migrene, tumori dar şi în cefaleea psihogenă;

• apăsare - în tumori dar şi în psihoze;
Migrena
Este cea mai importantă, ca frecventa, dintre procesele
intracerebrale. În 60% din cazuri este evidentă ereditatea. În
50% din cazuri - apare înainte de pubertate F>B, U>R,
persoane cu HTA > persoane TA=norfmala (de 5 ori).
Caracteristica este periodicitatea acceselor - urmate de fază
prodromala.

Migrena evaluează în 2 faze:

1. prima fază - de vasoconstricţie - reduce debitul sanguin cu
35%, se produce hipoxie, apar tulburări senzoriale (este
afectată doar microcirculaţia cerebrală);

2. a doua fază - a durerilor - s-a constatat absenta oricăror relaţii
între durere şi gradul de perfuzie. Accelerarea microcirculaţiei
apare după cefalee.
Clinic

Semiologic, migrena clasică are 3 faze:

1. faza prodromală - aură cu manifestări
psihoafective, senzitivo-senzoriale (vizuale,
auditive, olfactive, de vorbire, parestezii) şi
vegetative (transpiraţii reci);

2. faza cefalalgică – cefaleea este localizată
hemicranian, de intensitate mare, cu caracter
pulsatil, cu fotofobie,fonofobie;

3. faza postcefalalgică: durere difuză, somn,
vărsături, oligurie sau poliurie, hipertermie, excitaţie
psihică.

Personalitatea persoanelor cu migrenă este de
tip irascibil.
 Tratamentul migrenei
I. Regimul igieno-dietetic:

• alimente contraindicate - exces de proteine, alimente cu amine
(branzeturi fermentate, portocale, cacao, alcoot, fumat);

• medicamente contraindicate - antidepresive: rezerpine,
simpaticomimetice, parasimpaticolitice, ganglioplegice;
II. Masuri profilactice:

• specifice - cu Propranolol 120-160 mg/zi, Metoprolol 20-100mg/zi,
Bisoprolol 2,5-10mg/zi;

- sau cu Nifedipină 10 mg/zi;

- antagoniştii ai serotoninei -Pizotifen (Sandomigren 1,5-4 mg/zi)

- preparate antiaminice -Metisergid (Deseril 1-6 mg/zi)

• şi tehnici de relaxare, acupunctură;
III. Tratamentul in criză:

• antiinflamatorii: Ibuprofen + Cofeină 60-120 mg/zi ; - Naprosen;

• derivaţi de ergotamină - DH Ergotoxin;

• post criză: tratamentul edemului cerebral - sulfat de Mg IV, diuretice,

se recomanda combinaţia: AINS+paracetamol+cofeină (Cofedol);