Sunteți pe pagina 1din 356

e m u r it o € z > r e a

t¿2>rli n
EMBLEMA ETERNITÁTII I J
V&fumuJ! /

ANGELA CORBETT

LEDA P L E D G E
ANGELA CORBETT
Colecţie coordonată de
Shauki A l-G areeb
ANGELA CORBETT

em u rito € £ T ea

EMBLEMA ETERNITATII

Traducere din limba engleză de


A n d r a E l e n a A g a f it e i
Redactare: Mirella Acsente
Tehnoredactare computerizată: Mihaela Ciufu
Ilustraţie copertă: Lani Woodland
Design copertă: Alma Tait

Angela Corbett, ETERNAL STARLING (Emblem of Eternity, Book One)


Copyright © 2011 by Angela Corbett
All rights reserved.

Toate drepturile asupra ediţiei în limba română aparţin


GRUPULUI EDITORIAL CORINT.
LEDA EDGE este marcă înregistrată.

ISBN 978-606-793-091-7

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


CORBETT, ANGELA
Emblema eternităţii / Angela Corbett ; trad.: Andra Elena Agafiţei. -
Bucureşti: Corint Books, 2017
3 voi.
ISBN 978-606-793-093-1
Volumul 1: Nemuritoarea Starling. - 2017. - ISBN 978-606-793-091-7

I. Agafiţei, Andra Elena (trad.)

821.111
Pentru Dan şi Ashley,
constantele vieţii mele
Dragostea este simbolul eternităţii.
Anulează noţiunea timpului, şterge orice amintire a unui
început, orice teamă de sfârşit.

Madame de Staël
Londra, Anglia

/^ a m lăsat purtată de teamă şi am fugit. Nu am în-


K ^ s r C drăznit să mă uit în urma mea, prea speriată de
cine ar fi putut să mă urmărească. Luminile au pâlpâit când am
trecut pe lângă ele, cu un singur gând în minte: mă lăsase să
plec. Tristeţea şi furia se războiau în pieptul meu. Poate că mă
iubea, poate că se simţea vinovat, dar îmi spusese că trebuia
să plec. Nu am putut să mai rămân ştiind din ce făcea parte,
dar, în ciuda tuturor lucrurilor, nu aveam să neg faptul că încă
îl mai iubeam. Durerea avea să se atenueze şi, cu toate că nu
o să mi-o mai amintesc, legătura noastră avea să existe pentru
totdeauna.
Am fugit pe străzile accidentate din piatră, în vreme ce ro­
chia mi se înfăşură printre picioare, ameninţând să mă împie­
dice la fiecare pas. Era cald pe aleile înguste, aglomerate. Am
împins bărbaţii şi femeile din calea mea şi am sperat să nu îi
întâlnească pe oamenii de care fugeam.
Am fugit de iluzia pe care o trăiam şi mi-am şters lacrimile
care îmi înceţoşau privirea. Am fugit în singurul loc în care
ştiam că aveam să fiu în siguranţă. Am deschis uşa şi am intrat
10

în casa de piatră; camera era luminată de strălucirea lumânări­


lor. Uşa masivă s-a închis în urma mea cu un zgomot surd, iar
zăvorul s-a blocat. M-am prăbuşit pe podea. Se terminase. Nu
aveam să mai fiu nevoită să fug. Cineva s-a aşezat în genunchi
lângă mine şi m-a luat de mână. Trupul meu a reacţionat la
atingere şi am ridicat privirea. De data asta, am făcut alegerea
potrivită.
(. ^ )tu n c i când eşti sigur că s-ar putea să nu mai apuci
K O O U .iua de mâine, trăieşti o mulţime de emoţii dife­
rite. Simţisem deja frica, apoi panica. Momentan, mă încerca
mânia, care mă conducea direct la învinuiri, iar ţinta furiei
mele era Luke Woods. De fapt, nici măcar nu îmi păsa prea
mult de el pe vremea când ieşeam împreună, şi l-am plăcut şi
mai puţin când am intrat în cabinetul de istorie în timpul ba­
lului din ultimul an de liceu şi l-am găsit făcând cunoştinţă cu
majoreta Crystal Benson aşa cum nu ajunsese să mă cunoască
pe mine.
Pentru faptul că m-a înşelat, a dat vina pe „principiile mele
absurde”. I-am spus că era un porc arogant, cu un creier de mă­
rimea unui bob de mazăre. El mi-a spus că arătam ca o bezea
şi, de acolo, totul s-a transformat într-un adevărat război. La
un moment dat, s-a zvonit că Mustangul meu clasic a fost
văzut ieşind din parcarea liceului după ce uleiul a fost scurs
din motorul maşinii lui Luke, un Dodge Ram. Zvonurile sunt
atât de nebuneşti.
Am făcut faţă bârfelor celorlalţi copii de la şcoală până la
absolvirea liceului, apoi m-am mutat în Gunnison, Colorado,
cu trei luni înainte de începerea primului meu an de facultate.
12

„Băiat viclean şi nenorocit”, murmuram în sinea mea pe


când păşeam prin iarba înaltă şi printre tufişuri şi, dacă mân-
cărimea de pe piciorul meu era vreun indiciu, probabil că şi
prin nişte iederă otrăvitoare. „Idiotul naibii! M-am rătăcit în
mijlocul Munţilor Stâncoşi şi asta numai din vina lui!” Vor­
beam singură de ceva vreme şi am încercat să-mi dau seama
dacă ţipatul în faţa nimănui era vreun semn al unui atac de pa­
nică - ştiam deja că era un semn de nebunie.
Frântă de oboseala cum eram, m-am gândit că, dacă rata­
tul de Luke nu m-ar fi înşelat, nu aş fi părăsit siguranţa cămi­
nului părinţilor mei, din Montana, nu aş fi hotărât să merg
în drumeţie în munţii necunoscuţi ai Canionului Negru şi nu
m-aş fi rătăcit. într-o impresionantă clipă de gândire strâmbă,
m-am convins că Luke era cel puţin în parte responsabil de
iminenta mea moarte. învinuirea lui făcea gândul morţii mult
mai uşor de acceptat. Dacă aş fi avut un pix cu mine, aş fi scris
un bilet în care l-aş fi implicat astfel încât, în clipa în care echi­
pele de salvare mi-ar fi găsit trupul îngheţat, ar fi ştiut pe cine
să aresteze.
OK, deci, parţial, era vina mea. Acasă, aveam un rucsac
foarte bun pentru drumeţii, echipat cu o pătură şi cu un GPS,
dar nu l-am luat când am plecat, deoarece nu plănuiam să mă
aventurez într-o drumeţie lungă. De trei ceasuri, căutam o cale
de a coborî de pe munte şi mi-am petrecut tot timpul dându-mi
palme uneori mental, alteori fizic, pentru că plecasem de acasă
nepregătită.
Vântul sufla printre copaci în vreme ce eu continuam să
merg, atentă la împrejurimi, în caz că ar fi trebuit să mă întorc.
Când am ajuns într-o poiană, liniştea muntelui m-a ajutat să
aud sunetul ascuţit ale ramurilor care se rupeau. Minunat. Un
animal sălbatic. Am clătinat din cap. Ca şi când faptul că mă
13

rătăcisem nu ar fi fost o problemă destul de gravă, probabil că


acum urma să fiu mâncată de un urs.
Fuga părea o soluţie bună de a mă face să mă transform
într-o cină, aşa că, în schimb, am inspirat adânc şi am încer­
cat să nu intru în panică atunci când zgomotele s-au auzit mai
tare. Orice era, era mare - şi se apropia din ce în ce mai mult.
Am început să mă îndepărtez încet din direcţia zgomotului
foşnitor, întrebându-mă ce animal avea să apară şi să-mi înfu­
lece braţele pe post de aperitiv.
Deci, vă puteţi imagina cât de surprinsă am fost când, din­
tre copaci, a ieşit un tip. Părea un pic mai mare decât mine
şi avea cel puţin l,8o metri. Părul castaniu-închis îi accentua
pielea bronzată, iar tricoul alb nu facea nimic să ascundă li­
niile definite ale pieptului, umerii laţi sau bicepşii musculoşi.
Ochii lui aveau o nuanţă strălucitoare de verde, care părea să
se schimbe dintr-o parte a irisului într-alta. Mi-am lins buzele
fără să-mi dau seama că am facut-o şi mi-a trecut prin cap că,
dacă ar vrea să mă mănânce la cină, l-aş ajuta să aprindă focul.
Mi-a zâmbit, iar eu nu am putut să mă uit în altă parte. Un­
deva, în adâncul minţii mele, ceva a licărit; ochii ăia şi zâm­
betul ăla, ceva îl facea să-mi pară atât de... cunoscut. Nu sunt
sigură de cât de mult m-am holbat, dar cred că am făcut-o preţ
de câteva minute, pentru că i-am tot văzut buzele perfecte miş-
cându-se înainte de a-i auzi, în cele din urmă, vocea.
— Eşti bine?
Am dat din cap de mai multe ori decât era necesar şi mi-am
trecut mâna peste bărbie, ca să văd dacă aveam urme de salivă.
— Cred că te-am speriat când am ieşit dintre copaci, a spus el.
L-am privit cu atenţie cât şi-a lăsat rucsacul pe pământ şi
l-a deschis. A scos o sticlă cu apă şi, când mi-a dat-o, am văzut
că pe degetul arătător avea un inel negru. Probabil că nu l-aş fi
14 ( ( j /<<]<’/a ( (jtn fie t/

observat, doar că faţa inelului era mare cât o moxiedă de 25 de


cenţi şi părea a fi dintr-un fel de piatră lustruită. Am luat sticla
şi l-am măsurat din priviri cât am desfăcut capacul. Nu părea
înfricoşător şi, dacă nu se rătăcise şi el, probabil că avea o bu­
solă şi putea să mă conducă înapoi la maşina mea.
Am luat o înghiţitură şi i-am răspuns:
— Speriat? Am scos un sunet care semăna cu un pşşş. Nu,
doar că... m-ai surprins. Ai fi putut să fii... un urs... sau ceva.
Am mormăit ultima parte, dându-mi seama că, probabil,
păream nebună.
El a ridicat din sprâncene, ca şi când s-ar fi îndoit de cât
eram de lucidă.
— Ar trebui să-ţi verifici reflexele, majoritatea oamenilor o
iau la fugă atunci când cred că sunt pe cale să dea nas în nas
cu un urs.
— Eu nu sunt ca majoritatea oamenilor, i-am răspuns, iar
în broşura „Cum să supravieţuieşti în Munţii Colorado” nu
scrie că trebuie să fugi.
Broşura o luasem când stăteam la coadă la magazinul ali­
mentar, în urmă cu câteva zile. Din nefericire, în broşură nu
scria nimic despre tipii foarte atrăgători care păreau să apară
de nicăieri.
— Ce scrie în broşură să faci când dai peste o fată care cre­
dea că mai avea un pic şi se întâlnea cu un animal sălbatic?
Ochii îi scânteiau, aproape la fel de jucăuşi ca şi vocea lui.
Nu ştiam dacă să flirtez sau să-i arunc o privire urâtă.
— Cine spune că nu am dat peste unul chiar acum?
El a zâmbit şi ochii i s-au luminat din nou.
— Sunt Alex.
A înaintat ca şi când ar fi vrut să dea mâna cu mine, dar s-a
oprit şi s-a retras.
<" S<‘/iiint(o<n<‘<r '4 ifn ân <j 15

L-am privit câteva secunde şi i-am spus:


— Eu sunt Evangeline. Apropo, mulţumesc pentru apă.
I-am aruncat înapoi sticla. El a prins-o şi a pus-o în rucsac.
— Aşadar, Evie, ai mai fost în drumeţii sau este pentru
prima dată?
Mi-a prescurtat numele, aşa cum făceau majoritatea oame­
nilor, dar, de obicei, nu înainte de a mă cunoaşte mai bine.
Mi-am încrucişat braţele la piept, într-un gest sfidător.
— Am început să merg în drumeţii de când eram mică. Pa­
riez că ştiu mai multe despre munţii ăştia decât majoritatea oa­
menilor care vin aici.
— Interesant. S-a încruntat şi şi-a plimbat limba pe partea
interioară a obrazului, cât m-a cercetat cu privirea. Deci, dacă
te-ai afla, să spunem, la trei metri de o prăpastie adâncă de şai­
zeci de m etri... ar fi ceva intenţionat?
Nu i-am dat şansa să vadă că eram îngrijorată şi i-am
răspuns:
— Chiar e la trei metri? Credeam că era la doi.
La naiba, unde eram?
Colţurile gurii i-au zvâcnit ca şi când ar fi încercat, fără
succes, să-şi reprime un zâmbet. Sarcasmul lui submina rapid
atracţia pe care am simţit-o când l-am văzut prima dată. Era
un adevărat sex simbol - trebuia doar să îl fac să-şi ţină gura.
— Şi dacă ţi-aş spune că în ultimele trei ore te-ai învârtit în
cerc, mi-ai zice că ai facut-o intenţionat? m-a întrebat el.
M-am încruntat, dar, în acelaşi timp, m-am întrebat cum
de ştia asta.
— Dacă cineva ar şti că m-am învârtit în cerc trei ore, aş
spune că e un hărţuitor şi că, probabil, e mai periculos decât
ursul pe care îl aşteptam.
A râs.
16 ( ( /ftţ<jef<i ! CnifieM *

— Pământul din jur e călcat în picioare; pare că pe-aici a


trecut un circ.
Hmm. Era atent la detalii, trebuia să recunosc.
— Pentru cineva care ştie mai multe despre muntele ăsta
decât nouăzeci şi cinci la sută din oamenii care vin aici, pari
destul de pierdută, a spus el.
— E o diferenţă între a te rătăci şi a explora, am mormăit
eu, fără să-mi pese dacă aş fi murit de frig, câtă vreme însemna
că nu trebuia să-i cer ajutorul tipului ăstuia. Până la urmă, voi
reuşi să găsesc poteca.
— Ha, a făcut el. Şi când o să faci asta, ai de gând să te ros­
togoleşti în jos pe pantă sau să aluneci?
— Aş prefera să alunec, dar, dacă m-aş rostogoli, aş ajunge
mai repede la maşină.
Nu voiam să cedez.
— Sau la spital, a spus el.
îngrijorarea din tonul lui părea ciudată. Alex abia mă întâl­
nise. De ce i-ar fi păsat dacă aş fi căzut de pe o stâncă?
— N-ar fi pentru prima dată, i-am răspuns.
Emoţia i-a traversat chipul, dar înainte să o pot analiza, m-a
surprins privindu-1 şi s-a întors.
— Ei bine, a spus el. Eu cobor. Pentru că suntem deja îm­
preună şi unul din noi s-a rătăcit, poate că cel rătăcit ar tre­
bui s-o urmeze pe persoana care ştie cu adevărat încotro se
îndreaptă, înapoi spre parcare.
Părea că, la fel ca toţi ceilalţi ţipi atrăgători de pe planetă,
Alex era foarte arogant. I-am zâmbit cât am putut de frumos.
— Sigur, Alex, nu mă deranjează dacă vrei să mă urmezi,
înţeleg cât de mult pot să te bage în ceaţă munţii ăştia.
— Eu sunt cel cu busola, Evie, deci probabil eu ar trebui să
merg în faţă.
' V em ttittw tea ‘Î/a iâ /K j 17

M-am încruntat.
— De unde ştii că nu am şi eu o busolă?
După o clipă de tăcere, a răspuns:
— Dacă ai fi avut, te-ai mai fi învârtit în cerc ore în şir?
L-am fixat cu privirea, nedorind să admit că avea dreptate.
— Ştii, de obicei mă plimb singură.
Nu ştiu de ce, dar am crezut că explicaţia asta era o scuză
bună pentru faptul că mă rătăcisem.
— Atunci, e bine că te-am găsit. Poate că, pe viitor, ar tre­
bui să te gândeşti să nu mai faci lucrurile de una singură. Eşti
gata de plecare?
Mi-am ridicat capul, mi-am tras umerii înapoi şi am por­
nit-o înainte, în loc să-i răspund. Am evitat intenţionat să mă
uit la chipul lui Alex, dar, cu coada ochiului, am observat că
mi-a zâmbit superior când am trecut pe lângă el. Pe cât de­
testam să o recunosc, mă bucuram că îl întâlnisem. Chiar nu
ştiam dacă aş fi putut coborî muntele fără ajutorul lui.

Am decis că, din moment ce Alex mă însoţea în drumeţie,


trebuia să încerc să mă port frumos.
— Aşadar, Alex, când nu pretinzi că eşti un urs, cu ce te
ocupi?
A ezitat, ca şi când întrebarea l-ar fi luat prin surprindere.
— Ajut o organizaţie, sunt un fel de voluntar, a răspuns el.
Şi tu?
— Eu tocmai am terminat liceul. Peste trei luni, încep fa­
cultatea la Western State College.
— Te-ai hotărât ce specializare vei alege?
Am dat din cap.
18 ( ( Ornf>c(t

— Psihologie.
S-a întors spre mine ca să-mi arunce o privire, în timp ce
continuam să mergem.
— Tu mergi la facultate? l-am întrebat eu.
— Nu. Am terminat deja.
Deja? Credeam că era mai mare decât mine, dar nu chiar
atât de mare.
— Oh, pari mai tânăr, am spus eu, încercând să par relaxată.
— Am douăzeci şi unu de ani.
Eram nedumerită.
— Deci ai terminat mai devreme?
— Am făcut parte dintr-un program accelerat.
A spus-o nonşalant, ca şi când ar fi încercat să mă impresi­
oneze cu inteligenţa lui, fără să facă mare caz din asta. Atitudi­
nea lui mă deranja.
— Grozav, am spus, încercând să fiu politicoasă. Deci, eşti
doar voluntar? N-ai o slujbă?
El a ridicat uşor din umeri.
— Nu prea am nevoie de una.
Am mijit ochii.
— Cum adică nu ai nevoie de una? Nu-mi spune că eşti
unul dintre copiii ăia care au moştenit o avere, l-am tachinat eu.
— Ei bine, a spus el, e clar că nu sunt un copil.
— Oh.
A fost singurul lucru pe care am putut să-l spun. Chiar
dacă era cumplit de enervant, Alex tot era cel mai uluitor tip
pe care îl văzusem vreodată. în mod clar eram atraşi unul de
celălalt şi, pentru o fracţiune de secundă, sperasem că între
noi doi s-ar putea întâmpla ceva. După ce mi-a spus despre
starea lui materială, nu m-am mai gândit la asta; ştiam că era
imposibil să am o şansă cu el. Tipii ca Alex ieşeau cu super
Srwt/u'/o/nea. id fa i& n g 19

modele ridicol de înalte, de un metru optzeci, şi cu o talie cât


circumferinţa unui DVD.
Am mers în linişte o vreme, până când Alex a schimbat
subiectul.
— De ce te plimbi mereu de una singură? Unde e priete­
nul tău?
Subtil, am râs eu în sinea mea.
— Nu mă văd cu nimeni. Dar tu? Prietena ta nu a putut să
vină cu tine săptămâna asta sau e una dintre fetele alea care nu
vor să-şi murdărească de noroi pantofii stiletto? am întrebat
eu, încă imaginându-mi-o pe copia Angelinei Jolie eu care în
mod sigur se întâlnea.
Stătusem lângă Angelina la Muzeul de ceară Madame
Tussaud şi eram destul de sigură că era de două ori mai înaltă
decât mine.
El a râs uşor şi mi s-a părut că-1 aud mormăind cum că aş fi
cârcotaşă, înainte să spună:
— Nici eu nu mă văd cu nimeni în momentul ăsta.
— Ei bine, nu va dura mult până când vei găsi pe cineva,
crede-mă.
M-am oprit brusc, dându-mi seama de ce am zis. Nu inten­
ţionasem să o spun cu voce tare.
Alex s-a oprit, s-a întors şi m-a privit în ochi. A înaintat
încet, ajungând la mai puţin de două palme de mine.
— Cunoşti vreo fată care ar putea fi interesată?
Ochii i s-au întunecat şi, brusc, a devenit intimidant într-un
fel care nu avea nicio legătură cu frica.
Am simţit cum roşesc. Am încercat să ies din încurcătură
întorcându-mă şi spunând:
— Cunosc multe fete care ar fi interesate. .
Ca de pildă orice fată care te-a văzut vreodată.
20 (< / f/ tjr/ a ( C <*!$<•/(■

M-a înconjurat până când mi-a văzut din nou obrajii roşii.
Privirea lui întunecată m-a cercetat din cap până-n picioare,
încercând să-mi citească expresia.
— Eşti una dintre ele?
O întrebare directă. De ce naiba ar fi vrut să ştie asta? Putea
să aibă, la propriu, orice fată pe care şi-o dorea şi, probabil,
chiar o avea. Conversaţia asta devenea prea serioasă, mult prea
repede pentru confortul meu. Simţeam că obrajii mei roşii mă
trădaseră deja, dar nu aveam de gând să mă fac de râs şi mai
mult spunând-o cu voce tare. înainte să găsesc un răspuns, am
observat parcarea din Canionul Negru şi am respirat uşurată.
— Am ajuns! Mulţumesc pentru că mi-ai ţinut companie,
Alex.
El s-a încruntat. Părea deranjat că nu i-am răspuns la între­
bare, dar nu a spus nimic.
— Unde ai parcat? am întrebat eu.
A dat din cap spre un Audi TTS de un albastru deschis, de­
capotabil, din cealaltă parte a parcării. Desigur că era un Audi.
M-a surprins că nu era un Lamborghini.
— Şi tu? m-a întrebat el.
I-am arătat un Mustang GT violet-închis din 1966, care
avea două dungi albe de-a lungul părţii de jos a portierelor şi o
cupolă asortată, din vinii alb, cu scaune din piele albă. Unora le
place mirosul de prăjituri şi de fursecuri; mie îmi place miro­
sul unei maşini puternice, clasice, cu motor V8. Nişte ţipi stă­
teau în jurul maşinii, privind-o admirativ. ,
— E clubul, tău de admiratori? m-a întrebat el, pe un ton
aproape iritat.
Am ridicat dintr-un umăr.
— Vine la pachet cu maşina.
Mi-am scos cheile din buzunar, iar Alex m-a urmat spre
Mustangul meu.
ii ' \<‘intn</otn<‘/i (f'j Ualfin<j 21

— Hei, m-am adresat eu băieţilor.


Erau şase, şi am observat că toţi purtau jachete de lână
gri-închis, ca şi când ar fi făcut parte din vreo echipă. Ei s-au
uitat la mine, apoi la maşină şi din nou la mine, şocaţi.
— Frumoasă maşină, a spus un tip cu păr roşcat.
— Mersi.
— Motorul e un 289?
M-am luptat cu impulsul de a-mi da ochii peste cap. îmi
plăcea când băieţii voiau să mă testeze, ca şi când aş fi condus
o maşină despre care nu ştiam nimic.
— Majoritatea motoarelor de Mustang din 1966 sunt.
— Standard? a întrebat el.
Eram sigură că se uitase deja pe fereastră şi că îşi dăduse
seama de ce fel de transmisie avea.
— Este automată.
Tipul cu păr roşcat m-a privit cât am descuiat portiera.
— Tatăl sau prietenul tău te-au lăsat să o împrumuţi? m-a
întrebat el.
Ceilalţi băieţi au chicotit, aşteptând să răspund.
M-am uitat urât la el. Uram când oamenii presupuneau că
singurul mod prin care puteam să am o maşină clasică şi pu­
ternică era dacă un bărbat din viaţa mea mă lăsa să o folosesc.
Nu am mai vrut să fiu drăguţă.
— Eu am construit-o, dar probabil că tu nu înţelegi ceva
atât de complicat. Sunt sigură că ţi-e greu să-ţi dai seama ce-i
cu capacul de la pasta de dinţi.
Ceilalţi băieţi au început să râdă.
Tipul cu părul roşcat a zâmbit, dar pe faţă nu i-a apărut ex­
presia de învins la care speram.
— Mi-ar plăcea să ne mai vedem cândva, a spus el.
Invitaţia a fost atât de neaşteptată, încât aproape am râs.
22 ((./f/lijefa (

L-am văzut pe Alex stând la distanţă, în spate. Faţa îi era


crispată, ca şi când ar fi fost supărat. Era imposibil să fi fost cu
adevărat gelos - nu-i aşa? Abia îl cunoscusem! Tipul a obser­
vat încotro mă uitam şi l-a văzut pe Alex, apoi a părut să-l cân­
tărească din priviri. Alex i-a întors căutătura, încruntat.
M-am răsucit din nou spre tip.
— îmi pare rău, nu ieş cu idioţi.
în loc să-mi răspundă, tipul a scos o hârtie din buzunar. Un
alt băiat, cu păr lung şi blond, i-a dat un pix, iar eu l-am privit
cât a scris. Când a terminat, a împăturit biletul.
— Numărul meu şi o întrebare, mi-a spus şi mi-a întins
hârtia.
Am luat biletul şi, în schimb, i-am aruncat o privire urâtă,
dar punctul lui de interes devenise altul şi acum se uita fix la
Alex. Alex l-a ignorat.
Tipul s-a întors din nou spre mine.
— Anunţă-mă dacă te răzgândeşti, mi-a spus el.
I-am privit îndepărtându-se şi am rupt hârtia fără să mă uit
la ea. Am pus bucăţile rămase în buzunar.
Mi-am ridicat privirea şi l-am văzut pe Alex apropiindu-se.
Când a ajuns lângă mine, s-a rezemat de Mustang, încruci-
şându-şi picioarele în faţa lui.
— Cu siguranţă ei păreau interesaţi de tine, a spus el.
Mi-am dat ochii peste cap.
— Nu contează. Eşti băiat, Alex. Ştii că vorbeau doar pentru
că sperau să aibă şansa să-mi conducă maşina. Crede-mă; am
destulă experienţă când vine vorba de asta. Dacă băieţii ar putea
să-mi invite maşina la o întâlnire, în loc să iasă cu mine, ar face-o.
Alex m-a privit lung.
— Tocmai pentru că sunt băiat, ştiu că maşina ta îi intere­
sează prea puţin.
' f \i‘/ m n iy< u n t‘<i 4 t< n â /H j 23

Am clipit, un pic uimită. Ce naiba voia să spună cu asta?


El mi-a întrerupt gândurile, întrebându-mă:
— Tu ai restaurat-o?
Părea impresionat, în vreme ce îmi cerceta atent maşina.
— Nu în întregime. O parte au facut-o cei de la un atelier,
dar am contribuit cât de mult am putut. Tata m-a ajutat.
Proiectul de restaurare era unul dintre puţinele lucruri pe
care eu şi tatăl meu le facuserăm vreodată împreună.
Alex şi-a trecut mâna peste cupola albă din vinii.
— Cu siguranţă nu eşti o fată obişnuită.
I-am aruncaţ un zâmbet îndrăzneţ.
— Mă mândresc cu asta.
Pentru o secundă, s-a pierdut în gânduri.
— Ar trebui să mai ştiu şi altceva despre tine?
Mi-am dat seama că asta ar fi putut fi ocazia mea de a-1 cu­
noaşte mai bine. Am decis să risc.
— Vino cu mine weekendul următor şi vei afla.
Nu a ezitat când mi-a răspuns:
— Bine.
m intrat pe aleea casei pe care o împărţeam cu cea
jmai bună prietenă a mea, Jasmine, şi am ieşit din
maşină. Jasmine şi cu mine am crescut împreună. Chiar dacă e
cu un an mai mare decât mine, am fost mereu apropiate. Ştiam
că voiam să mergem la aceeaşi facultate, aşa că am ales Wes­
tern State, iar Jasmine a ajuns aici cu un an înaintea mea.
Când am deschis uşa din spate a casei, am fost întâmpinată
de mirosul de floricele de porumb un pic arse făcute la micro­
unde. Jasmine şi prietenul ei, Zach, se uitau la un film când am
intrat în living. Stăteau strânşi unul într-altul pe canapea, iar
pielea ei, de culoarea ciocolatei topite, se completa de minune
cu braţele bronzate ale lui Zach. Părul castaniu al lui Jasmine
îi cădea în bucle până la umeri şi îi încadra chipul drăguţ, în
formă de inimă.
Jasmine şi Zach s-au cunoscut jucând volei în urmă cu
aproximativ un an şi de atunci erau împreună. El e amuzant,
drăguţ şi o tratează pe Jasmine ca pe o regină. Adevărul e că
sunt puţin invidioasă. Experienţa mea cu bărbaţii îi încadrează
pe majoritatea în categoria Luke Ratatul. Mi-am dat seama că
grupul celor ca Zach Grozavul era pe cale de dispariţie.
— Hei, am spus eu. Ce faceţi voi aici?
■f iim i/ u '/ o in t’/i 4 t< n fin < j 25

Jasmine îşi petrecea majoritatea timpului în apartamentul


lui Zach, aşa că eram întotdeauna surprinsă să-i găsesc pier­
zând vremea împreună la noi acasă.
— Hei, a spus Zach.
A luat nişte floricele de porumb din punga pe care o ţinea
în poală şi a aruncat una în aer, încercând să o prindă în gură.
Din guma pe care o mesteca, Jasmine a făcut un balon roz
imens. Mesteca gumă aşa cum alţii luau droguri. Când balonul
s-a spart, ea mi-a răspuns la întrebare.
— Unul dintre colegii de apartament ai lui Zach dădea o
petrecere, aşa că am hotărât să ne întoarcem aici, unde era li­
nişte. Cum a fost drumeţia ta?
— în regulă. Ciudată.
Mi-am lăsat cheile pe o masă şi am intrat în baie ca să iau
nişte cremă anti-mâncărimi şi vată pentru urticaria de pe picior.
— Am pierdut drumul şi am rătăcit o vreme. Pe urmă am
dat peste un tip care m-a ajutat să cobor muntele.
M-am aşezat pe canapea şi am început să dau cu cremă pe
petele roşii de lângă genunchi.
Am văzut-o pe Jas sărind din poala lui Zach, unde stătuse
tolănită, iar balonul pe care îl făcea i-a explodat pe toată faţa.
întrebările m-au asaltat ca nişte focuri de mitralieră.
— Cine e? Cum arată? Vreau detalii! a spus Jasmine, tră-
gându-şi guma de pe obraji şi de pe bărbie.
Mereu era grijulie când era vorba de viaţa mea amoroasă.
Mi-am înălţat capul, cu sprâncenele ridicate.
— Alo? M-ai auzit? am întrebat eu. Am spus că am pierdut
drumul şi că am rătăcit timp de trei ore. Aş fi putut să mor!
Jasmine mi-a aruncat o privire neîncrezătoare.
— în mod evident, nu ai murit. Ai păţit ceva?
Am strâmbat din nas şi am spus:
26 ( ((f/tijt’fa. ( (joii»<‘H'

— în afară de iedera otrăvitoare, nu. .


Jasmine a zâmbit.
— Vezi, eşti bine. Acum, cine este el, cum arată şi spune-mi
tot despre cum v-aţi întâlnit!
Am oftat când crema a început să mai domolească iritaţia.
— Asta-i partea ciudată, am răspuns, rezemându-mă de
perna canapelei. A apărut întâmplător într-un luminiş, cât în­
cercam să-mi dau seama cum să mă întorc la maşină.
— Cum îl cheamă? m-a întrebat Jasmine.
— Alex.
Când i-a auzit numele, Zach şi-a trecut o mână prin părul
castaniu-deschis şi a dat mai tare televizorul. Eram destul de
sigură că bărbaţii din viaţa mea nu-1 interesau pe Zach.
— A fost drăguţ?
— într-un mod cinic, am spus eu.
— Cum arăta?
I-am comunicat lui Jasmine prima mea impresie despre
Alex. Zach a continuat să se uite la film şi să mănânce floricele
de porumb cât timp am descris, în detaliu, calităţile de Adonis
ale lui Alex - şi orgoliul care venea la pachet cu ele.
— O să te mai vezi cu el?
Jasmine era atât de entuziasmată, încât am crezut că o să în­
ceapă să sară pe canapea.
— Da, weekendul viitor. L-am provocat să mă însoţească
într-o aventură. Apropo de asta, Zach, pot să împrumut jeepul,
ATV-ul şi remorca? am întrebat eu.
— Sigur, a răspuns el absent, încă uitându-se la film. După
câteva secunde, probabil că şi-a dat seama ce îl întrebasem,
pentru că s-a întors şi m-a privit. Stai. Tipul ăsta a mers vreo­
dată cu un ATV?
— Nu ştiu. Nu i-am spus ce vom face.
27

— Ha! Zach a făcut o pauză, gândindu-se. în cele din urmă,


a spus: Poţi să-l foloseşti, dar trebuie să-mi promiţi că îl vei pune
pe prietenul tău să conducă ATV-ul tău, în caz că îl face praf.
Am aruncat o bilă de vată spre el.
— Nu e prietenul meu! Abia l-am cunoscut. Dar o să am
grijă să conducă Honda mea, iar eu o să merg cu Suzuki-ul tău.
Zach a râs - bila de vată nu a ajuns nici măcar până la
canapea.
— Bine, poţi să le iei pe toate vineri.
— Mersi, am spus eu, pornind-o către scări. Ne vedem
dimineaţă.
— Trebuie să-mi povesteşti tot ce se întâmplă weekendul
viitor, mi-a cerut Jasmine.
Am început să urc scările spre camera mea.
— Dacă se întâmplă ceva, vei fi prima care află.
încă mă gândeam la Alex când mi-am scos lucrurile din bu­
zunare. Am găsit biletul făcut bucăţele pe care mi-1 dăduse tipul
din parcare şi le-am lăsat pe masa de toaletă înainte de a mă dez­
brăca, nerăbdătoare să fac un duş. Când m-am întins după halat,
m-am uitat peste umăr în oglindă şi am observat că semnul meu
din naştere dintre omoplaţi, în formă de crin, părea mai închis la
culoare decât în mod normal. De obicei, era de un roz deschis şi
abia vizibil, dar astăzi era mai pigmentat - avea culoarea mâini­
lor goale îngheţate. Mi s-a părut ciudat, dar nu m-am mai gândit
la asta, crezând că era o reacţie a pielii, din cauza drumeţiei. Âm
luat un prosop şi m-am îndreptat spre duş.

îmi luasem o slujbă de vară cu jumătate de normă la bi­


roul de comunicaţii de la Western State College. în mare parte,
28 Ic ţfn y e fa ( ( h u Mi ’H

înregistram dosare, trimiteam e-mailuri şi mă jucam pe cal­


culator până când cineva avea nevoie de ajutor - deci, nu era
ceva dificil. Miercuri, după ce am terminat programul, l-am
sunat pe Alex ca să-i dau detalii în legătură cu excursia noas­
tră. Ne-am înţeles să ne întâlnim în parcarea magazinului de
produse sportive sâmbătă dimineaţă, la ora opt.
Am intrat în parcare la opt fără un sfert, ascultând muzica­
lul Wicked, cântând şi eu ce note puteam. Nu am văzut Audi-ul
lui Alex pe nicăieri, aşa că am traversat strada spre o cafenea,
ca să-mi iau un latte caramel. Uram dimineţile, dar asta îmi
dădea o scuză să beau o cafea cu zahăr şi plină de frişcă fără să
mă simt prea vinovată.
Când am ieşit din cafenea, l-am văzut pe Alex stând lângă
remorcă, evaluând cele două ATV-uri. Purta o pereche de
blugi şi un tricou albastru-deschis, iar pe umăr îi atârna un
rucsac. Am stat acolo un minut, fixându-1 cu privirea şi în-
trebându-mă la ce naiba mă gândeam. Alex era perfect, iar eu
sunt obişnuită. Nu-mi este ruşine de rotunjimile mele - deşi
mai trebuie să găsesc un tip care să aibă aceeaşi părere. Am un
metru şaptezeci şi cinci şi nu-mi ştiu greutatea. Cred că dia­
volul a inventat cântarele şi că doar doctorii şi masochiştii au
aşa ceva. îmi evaluez greutatea după mărimea hainelor, care
fluctuează între doisprezece şi paisprezece, în funcţie de cât de
multe drumeţii am făcut şi de câte fursecuri am mâncat. Alex
s-a întors şi m-a văzut cum îl priveam. Nu m-am mai gândit
că nu mă consideram potrivită pentru el şi i-am făcut semn cu
mâna în vreme ce traversam strada.
— Nu ştiam dacă vii, l-am tachinat eu.
El şi-a ridicat o sprânceană.
— Având în vedere cum a decurs ultima ta aventură de una
singură, m-am gândit că ar trebui probabil să fiu aici.
" " I <‘/nn u 'jo a it 't t i'U trn â / H j 29

Comentariul lui despre faptul că mă rătăcisem săptămâna


trecută nu mi s-a părut amuzant şi m-am gândit să-l las pe
Alex în parcare. Bine, n-aş fi făcut-o cu adevărat, dar era dră­
guţ să mă gândesc măcar la ameninţarea asta.
— Fac majoritatea lucrurilor de una singură şi, de obicei,
mă descurc foarte bine, am spus eu, luând o gură de cafea. Vrei
ceva?
Am arătat spre cafenea.
A continuat să se uite la mine.
— Cred că am tot ce-mi trebuie.
Tonul îi era plin de aluzii, iar în ochi avea o sclipire.
I-am zâmbit într-un fel care, probabil, părea la fel de ciudat
pe cât mă simţeam. în sinea mea, m-am întrebat dacă la West­
ern State se ţinea vreun curs despre flirt - aş fi avut nevoie de
cât de mult ajutor posibil.
— Biiine. Să mergem.
Am deschis portiera jeepului şi am urcat. Alex s-a aşezat
pe locul din dreapta şi şi-a aruncat rucsacul pe bancheta din
spate. Şi-a pus sticla de apă în suportul de pahar. Am ieşit din
parcare, coloana sonoră a muzicalului Wicked încă auzindu-se
în fundal. Alex s-a străduit să.nu râdă.
— Maşini puternice şi musicaluri de pe Broadway? a spus
el, făcând semn spre radio. Eşti din ce în ce mai fascinantă.
T . . I
I-am aruncat o privire.
— E bine să fii interesat de multe lucruri.
— Ştiu. Mă intrigi.
Mi-am simţit sângele urcându-mi în obraji şi l-am văzut
măsurându-mă din priviri, cu coada ochiului. Mă bucuram că
părul meu lung era un paravan între noi. Am fost uşurată când
a hotărât să nu mai spună nimic. în schimb, mi-a luat cafeaua
din suportul de.pahar şi a băut o gură.
30 (r /fîtge/a* ( O u ifie M

— Serveşte-te, i-am spus eu, nevenindu-mi a crede că toc­


mai băuse din cafeaua mea, fără să-mi ceară voie măcar.
S-a strâmbat.
— Ce-i asta?
— Latte caramel cu frişcă şi extra caramel.
— Ai putea să faci diabet de la asta. Nici măcar nu simţi
gustul cafelei!
Am ridicat din umeri.
— îmi place cafeaua îmbunătăţită, am spus eu. Pentru că-i
băutura mea, nu-mi pasă ce crezi.
A studiat paharul pentru un minut înainte să îl pună la loc
în suportul lui şi să-mi zâmbească.
— Cred că îţi voi spune dulceaţă. Ţi se potriveşte.
M'-am uitat un pic urât.
— Sau poţi să-mi spui Evie, pentru că aşa mă cheamă.
El a scuturat din cap.
— Nu. Dulceaţă e un nume drăgălaş, ca tine.
Grozav. Acum eram drăgălaşă. Copiii, căţeii şi pisicile sunt
drăgălaşe. Drăgălaşă nu era felul în care voiam să mă descrie
Alex.
— Mi s-a spus în multe feluri, dar drăgălaşă nu cred că a
fost unul dintre ele.
A schiţat un zâmbet din colţul gurii.
— Atunci, eu sunt prim ul... - a făcut intenţionat o pauză -
care să-ţi spună aşa, adică.
Faţa mi s-a înroşit instantaneu. Rânjetul şiret al lui Alex s-a
transformat într-unul amuzat când şi-a luat sticla de apă din
suportul pentru pahar.
— Deci, ai de gând să-mi spui ce vom face azi?
încă jenată de insinuarea lui şi de roşeaţa din obraji, am ho­
tărât să-i răspund sarcastic.
r ) e/mt u'/aa i ea 4(a t/I'/m 31

— Oh, n-ai văzut remorca? am întrebat eu, prefacându-mă


sinceră. Pentru că am crezut că e destul de evident.
El a luat o gură de apă.
— Nu ştiu decât că tractăm două ATV-uri. Presupun că le
vom conduce, la un moment dat, dar nu ştiu când sau unde
mergem.
— Mergem spre munţi, unde vom parca jeepul, vom des­
cărca Honda şi Suzuki şi vom urma un traseu.
Nu a părut să se opună ideii, dar nu era atât de entuziasmat
pe cât ar fi fost majoritatea băieţilor cu care mergeam de obi­
cei. Preţ de un minut, aproape a părut neliniştit, dar expresia
a dispărut, iar zâmbetul zeflemitor pe care îl ştiam a reapărut. ■
— Sper că nu mergi de obicei singură cu ATV-ul, a spus el.
Pot doar să-mi imaginez dezastrele în care te-ai băga.
M-am uitat urât la el.
— Nu sunt un copil, Alex. Nu am nevoie de o dădacă.
Răspunsul lui a fost rapid ca fulgerul.
— Nu ai nevoie? m-a întrebat el.
Tonul relaxat dispăruse din vocea lui.
M-am agitat pe scaun, surprinsă de schimbarea bruscă de
atitudine.
— Uau. Ai început bine în dimineaţa asta. Sper că ţi-ai adus
busola, pentru că s-ar putea să te las în munţi.
— Sunt sigur că m-aş întoarce la maşină înaintea ta, a spus
el, zâmbind ca şi când mă lua peste picior.
— Doar pentru că te-ai întoarce înainte să ajungi la jumă­
tatea traseului, i-am răspuns eu.
— Cred că vom vedea cine are dreptate.
— Mda. Cred că vom vedea.
Iritarea stârnită de cearta noastră a continuat să plutească
între noi, iar în maşina de teren a fost linişte timp de aproape
32 (c/fuge/ii/ ( OmrfeM

cinci minute, până când Alex s-a întors spre mine, din nou
amuzat.
— Hai să punem un pariu.
— Pe ce? am întrebat eu, încercând să nu mârâi.
— Pariez că azi vei intra într-un bucluc şi că vei avea ne­
voie de ajutorul meu ca să te descurci, a spus el cu o siguranţă
neclintită.
— S-a făcut, am spus eu cu hotărâre în voce. Care sunt
termenii?
De pe locul lui, m-a fixat uşor cu privirea.
— Dacă eu câştig, vii cu mine sâmbăta viitoare - fără să pui
întrebări.
Asta părea destul de simplu. Sincer, n-aş fi refuzat şansa de
a petrece mai mult timp cu el. Chiar dacă avea talentul de a mă
face să mă simt frustrată, faptul de a fi cu Alex îmi făcea inima
să bată într-un mod neobişnuit pentru mine.
— Bine, am fost eu de acord, gândindu-mă pentru o clipă
la ce aş fi vrut, dacă aş fi câştigat. Şi dacă eu câştig....
El a pufnit.
— Asta e puţin probabil.
Am continuat ca şi când nu aş fi fost întreruptă.
— Trebuie să-mi răspunzi cinstit la orice întrebare îţi pun.
Mă gândeam că era o metodă bună de a-1 cunoaşte mai bine.
Pentru o secundă, şi-a ţuguiat buzele, făcându-mă să mă în­
treb dacă asta era o promisiune pe care nu voia să o facă. Dar
a zâmbit şi mi-a spus:
— Mi se pare corect; şi pentru că sunt sigur că vei pierde
pariul, voi începe să plănuiesc întâlnirea noastră de weeken-
dul viitor.
Trupul îi era întors spre mine, complet deschis şi transmi­
ţând aceeaşi încredere ca tonul vocii lui.
( W ew iitU onii’a/ i'Î/tn/uty 33

— Ţi-a spus cineva vreodată că ai un orgoliu imens? l-am


întrebat eu.
El a zâmbit când a mai luat o gură de apă.
— Da, mi s-a mai spus.
Am condus spre o zonă de deasupra lui Blue Mesa Reser-
voir, despre care Zach îmi spusese că avea multe trasee bune.
Am parcat într-un camping şi am descărcat ATV-urile. De fi­
ecare dată când l-am surprins pe Alex privindu-mă, stomacul
mi-a tresărit. Era prima dată când reacţionam aşa în faţa unui
băiat, deşi hormonii mei nu mai întâlniseră pe cineva ca Alex.
Am luat căştile de pe bancheta din spate şi i-am dat una lui
Alex.
— Ai mai condus un ATV? l-am întrebat eu.
— De câteva ori, a răspuns.
— Deci ştii cum funcţionează Honda?
M-a privit pe sub sprâncene şi a pufnit ironic,
— Cred că mă voi descurca.
Am râs în sinea mea. Nu i-am spus cât de sensibil era am-
breiajul. De vreme ce părea să creadă că ştia totul, m-am gândit
să-l las să-şi dea singur seama de asta.
Ne-am pus căştile şi am pornit ATV-urile. Am întors capul,
ca să mă asigur că Alex era pregătit să plece, şi am eliberat am-
breiajul. Spre surprinderea mea, m-a urmat fără să ezite. Ma­
joritatea oamenilor care mergeau cu Honda mea se obişnuiau
greu cu ambreiajul, chiar dacă ştiau cât de sensibil era. Alex
nu ştia şi conducea ATV-ul ca şi când ar fi facut-o de o sută
de ori. Asta m-a impresionat şi am hotărât că trebuia să aibă
mai multă experienţă la condus decât mă lăsase să înţeleg mai
devreme.
Luând curbele potecii montane, o briză uşoară mi-a dansat
pe braţe şi am observat copacii şi frunzişul ieşind din somnul
34 >■/(! ( ( j o lh 't t

iernii. Piscurile mai înalte erau încă înzăpezite, dar nu urcam


destul de sus încât să mă îngrijorez din cauza asta.
Am rămas pe potecă, încercând să nu deranjăm zona din
împrejurimi. Din când în când, aruncam o privire înapoi, ca
să îl verific pe Alex. Ţinea ritmul cu mine, cu tot cu ambreia-
jul sensibil. După două ore pe potecă, copacii s-au deschis spre
un lac frumos. Panta era mai mare decât crezusem. Zach îmi
explicase că vom putea înconjura lacul ca să ajungem în par­
tea cealaltă, dar lacul se revărsa peste mal şi către copacii din
împrejurimi. M-am oprit la marginea apei, încercând să decid
ce să fac.
Alex a venit în spatele meu şi a coborât de pe ATV, ca să îmi
poată vorbi.
— Ce se întâmplă? a întrebat el, peste sunetul motoarelor.
Chiar voiam să ajung de partea cealaltă a lacului. Zach îmi
povestise că priveliştea de pe cealaltă parte era spectaculoasă şi că
dădea spre câteva cascade. Lacul aveam o lăţime de aproximativ
nouăzeci de metri şi nu părea prea adânc... Am luat o hotărâre.
— Trecem dincolo, i-am strigat eu.
Alex a scuturat din cap.
— Nu mai fi aşa fricos, i-am strigat din nou, urmează-mă
şi o să fii bine.
Preţ de un minut, am căutat cea mai bună rută. Luând mâna
de pe ambreiaj, am intrat uşor în apă, încercând să rămân cât
mai aproape de ceea ce ar fi trebuit să fie malul. M-am concen­
trat la condus, şi am încercat să nu mă ud, ATV-ul Suzuki fă­
când valuri pe când mă mişcăm încet prin apă.
Eram pe la jumătatea lacului când am văzut cum aburul se
ridica din motorul încins, la reacţia cu apa rece. Subestima­
sem serios adâncimea lacului. Am încercat să dau înapoi şi să
mă întorc pe partea cealaltă, dar, când am făcut asta, motorul
em ttittna r m i 4t<nfin<j 35

a bolborosit de două ori, apoi s-a oprit. Am sesizat liniştea


imediat ce motorul s-a oprit şi mi-am dat seama că, probabil,
ATV-ul lui Alex se oprise înaintea ATV-ului meu. M-am în­
tors ca să-l caut... şi, iată-1, stând pe Honda, încă pe mal. îşi
scosese casca şi se rezema de ghidon, râzând.
Eram supărată pe mine, şi pe Alex, pentru că era un ticălos,
dar umilinţa era, de departe, emoţia dominantă. Eram, pur şi
simplu, blocată în mijlocul lacului.
— Presupun că asta înseamnă că sâmbăta viitoare ţi-o vei
petrece cu mine, a strigat Alex.
Tot ce voiam era să-i demonstrez că se înşela, dar acum nu
puteam să fac nimic în privinţa asta.
— Nu ştiu cum crezi că mă vei ajuta tocmai de acolo.
— Te voi scoate din apă, a spus el.
— Tu şi frânghia ta invizibilă? i-am răspuns eu, strigând.
I-am văzut zâmbetul chiar de pe scaunul meu din vinii şi
spumă. Mi-a arătat apa.
— Priveşte în jos, Evie.
M-am uitat. O panglică albă de doi centimetri grosime plu­
tea în urma mea, pe suprafaţa apei. Un capăt era prins de par­
tea din spate a ATV-ului meu, iar celălalt, de partea din faţă a
ATV-ului său.
— De unde ai luat asta?, am întrebat eu.
— Am învăţat să fiu pregătit când sunt în preajma ta.
Am pufnit indignată, chiar dacă nu m-a auzit.
— Deci acum eşti cercetaş?
Eram sarcastică din cauză că Alex avea dreptate şi că, încă o
dată, aveam nevoie de ajutorul lui.
— Nu chiar, a spus el, dar ştiu destule despre noduri.
L-am privit cum trage de frânghie şi verifică dacă nodul e
sigur.
36 (< ifm je/a (

Şi cum adică ai învăţat să fii pregătit în preajma mea? am


întrebat eu. Mă cunoşti doar de o săptămână.
Eram supărată că mă eticheta, chiar dacă petrecusem mai
puţin de şase ore împreună.
— Crede-mă, a spus el, am stat destul pe lângă tine.
Alex a pornit Honda. Când a dat încet înapoi, frânghia
s-a întins. Nu eram prea sigură de planul lui. Trebuia să tragă
şi ATV-ul, şi pe mine. Mă gândeam la cum să-mi bat joc de
strategia lui de tractare, când Suzuki-ul a început să se mişte.
Rahat. De ce avea mereu dreptate?
M-am simţit ca o idioată. Când m-a adus din nou la mal,
încă mai râdea,
— Ce faci când intri în situaţiile astea neplăcute şi nu e ni­
meni prin preajmă ca să te salveze? a întrebat el.
— Mă salvez singură, am răspuns. Dacă n-ai fi fost tu aici,
aş fi împins ATV-ul spre ţărm.
— Şerpii şi lipitorile nu te deranjează?
— Când nu am de ales, mă adaptez.
Am coborât de pe Suzuki ca să verific dacă îl avariasem ire­
mediabil. Zach era nebun să vrea să-i conduc eu ATV-ul, în loc
să o facă Alex. Am încercat de câteva ori să pornesc motorul,
dar n-am reuşit.
— Ştii ce e în neregulă sau vrei să mă uit eu? a întrebat Alex,
cu un zâmbet superior.
— Filtrul de aer este umed şi e apă în ţeava de eşapament.
Trebuie să se usuce, am răspuns.
Alex a ridicat o sprânceană, zâmbind jucăuş.
— Ai mai făcut asta?
— Nu recent, am răspuns eu, trăgând demarorul ca să scot
apa din eşapament.
Filtrul nu era atât de ud cum credeam, iar căldura motoru­
lui avea să-l usuce de îndată ce am fi pornit din nou la drum.
"ie/tt/t u'/oa le a :4ttn/În<j 37

Dar am hotărât că nu era o idee rea să îl las să se usuce la aer


timp de câteva minute.
Am pus filtrul pe scaunul Suzuki-ului şi m-am aşezat pe un
petic de iarbă. Mi-am tras genunchii la piept şi i-am cuprins
cu braţele; lumina soarelui parcă era o îmbrăţişare caldă. Lacul
e unduia cu mişcarea unor animale nevăzute, iar mireasma
deosebită a ierbii, a florilor şi a pinilor umplea aerul. Alex a
făcut acelaşi lucru, aşezându-se lângă mine, la vreun metru
distanţă. S-a lăsat pe spate pe antebraţe şi şi-a întins picioarele
lungi în faţă.
Mi-am întors capul şi l-am privit cu ochi mijiţi.
— Ai adus o frânghie, l-am acuzat eu.
El a ridicat dintr-un umăr.
— M-am gândit că s-ar putea să-mi fie de folos.
— Serios? O frânghie? Nu ţi se pare că ai exagerat un pic?
El m-a privit în ochi, fără să se simtă deloc vinovat.
— Având în vedere circumstanţele, e bine că am avut-o cu
mine.
L-am fixat cu privirea, gândindu-mă la cât de vanitos era.
— Nu eram sigur că frânghia va fi destul de lungă. Credeam
că o să-ţi dai seama de adâncimea apei mult mai devreme.
— De-am avea toţi darul intuiţiei, ca tine, am spus eu,
ironică.
— Da, a fostei de acord, asta ar fi destul de util.
Mi-am dat ochii peste cap înainte să iau o mână de iarbă şi
să o arunc în direcţia lui. El a rânjit şi şi-a dat la o parte firele
de iarbă de pe piept.
— Deci, ai de gând să mă ataci cu plante tot restul
după-amiezii? m-a întrebat.
— Nu. Doar până se usucă filtrul. N-ar trebui să dureze
mult.
El a dat din cap.
38 (< 'f n jc f o (C o ifie tt

— îmi place compania, a spus el. Mulţumită aventurilor


tale cu ATV-ul pe apă, mă voi bucura din nou de prezenţa ta
săptămâna viitoare.
Fusese atât de hotărât în ceea ce privea pariul, încât eram
curioasă ce plănuise.
— îmi spui ce facem sâmbăta viitoare? am insistat eu.
— Nu, a răspuns el cu un zâmbet şiret.
— Nu-mi dai niciun indiciu? am întrebat.
El s-a gândit puţin, apoi m-a tachinat:
— Până la final, probabil că vei Fi deja îndrăgostită de mine.
Am rămas cu gura căscată.
— Ăsta e un ţel impresionant, Alex.
Nu mai fusesem niciodată îndrăgostită de nimeni.
— Vrei să punem pariu? a întrebat el.
Am mijit ochii.
— Te-am cunoscut acum o săptămână, am răspuns. Nici
măcar nu ştiu dacă o să-mi mai placi sâmbăta viitoare, deci nici
nu se pune problema să mă îndrăgostesc de tine în şapte zile.
— Ai dreptate, a fost el de acord şi colţurile gurii i-au zvâc­
nit. Probabil că se va întâmpla mai devreme.
Am rămas cu gura căscată de uimire. Ştiam că probabil glu­
mea, dar, cumva, felul în care o spusese m-a făcut să mă gân­
desc totuşi că nu glumea deloc.
— Dacă tu crezi că acest mic eveniment pe care îl plănuieşti
mă va face să fiu nebună după tine, trebuie să fie ceva ce ai mai
încercat deja. Aşadar, cu câte fete ţi-ai folosit micul truc?
A zâmbit, înclinându-şi umărul şi pieptul spre mine. La
doar câţiva centimetri de faţa mea, mi-a şoptit:
— Tu vei fi prima.
Respiraţia lui pe obrazul meu m-a făcut să mă înfior. L-am
privit în ochi, nesigură de ce urma să se întâmple.
39

Abia am reuşit să vorbesc. Când am facut-o, s-a auzit un


sunet slab şi uşor tremurat.
— Asta-i... flatant, am şoptit, respirând sacadat, încă ui-
tându-mă în ochii lui verzi şi strălucitori.
El a dat să se întindă spre mine, ca şi când ar fi vrut să mă
atingă, dar s-a oprit înainte de a o face. în schimb, şi-a mişcat
capul astfel încât gura să-i fie suficient de aproape de urechea
mea cât să-i simt respiraţia.
— Nu meriţi mai puţin, a spus cu o voce sinceră.
Voiam ca momentul ăla să dureze la nesfârşit; inima îmi
bătea cu putere şi respiram neregulat. în mintea mea, mă gân­
deam doar la imaginea gurii lui lipindu-se de a mea, în lumina
soarelui. Gândul la buzele lui perfecte şi la corpul parcă sculp­
tat mă împiedica să mă concentrez la orice altceva.
— Pot să te întreb ceva?
Vocea îi era blândă şi profundă. Ştiam că era pe cale să mă
sărute şi că avea să fie fantastic. Niciodată nu mai fusesem atât
de sigură de ceva.
Am înghiţit cu noduri.
— Îhî.
Era practic un chiţăit, şi mă pregăteam pentru ceea ce cu si­
guranţă ar fi fost cel mai bun sărut din cei optsprezece ani ai mei.
— S-a uscat filtrul de aer? m-a întrebat cu acel rânjet supe­
rior şi tâmp. Se face cald aici.
I-am înregistrat întrebarea şi mi-am dat seama că ultimul
lucru pe care voia să-l facă era să mă sărute. Mă simţeam umi­
lită şi furioasă. M-am ridicat pufnind; momentul era ruinat,
iar eu eram supărată. Tip stupid, zâmbet cretin, şi fără niciun
sărut prostesc.
— Sper că da.
Eram mânioasă şi nu încercam să o ascund.
40

Am evitat să-l privesc pe Alex când m-am îndreptat repede


spre Suzuki şi am luat filtrul de aer. Nu era uscat, dar m-am
rugat să pornească şi să pot ieşi din decorul intim al lacului,
care ar fi trebuit să fie mai romantic decât se dovedise a fi.
Pe cine păcăleam? Rămăsesem blocată în mijlocul lacului,
trebuind să fiu scoasă la mal de remorcherul meu personal. Pro­
babil că Alex nu credea că puteam să mă descurc în general, cu
atât mai puţin să-l sărut cu adevărat. Am împins filtrul de aer la
locul lui. Alex era acum în picioare şi stătea la vreun metru de
mine, urmărindu-mă. I-am aruncat o privire, şi părea mâhnit.
După trei încercări de a-1 porni, ATV-ul a prins viaţă. Mi-am
luat casca fără să spun un cuvânt. Alex s-a îndreptat spre Honda
şi şi-a pus casca, în timp ce eu întorceam Suzuki-ul. De îndată
ce am auzit Honda pornind, am demarat fără să mă uit înapoi.

Am ajuns în tabără şi m-am simţit un pic vinovată că am


condus cu viteză maximă ca să fug de Alex şi fără să-mi pese
dacă era sau nu în urma mea. Totuşi, m-a ajuns din urmă şi a
parcat lângă remorcă, în timp ce eu am urcat Suzuki-ul. M-a
ajutat să leg Honda fără să spună nimic. Când am terminat, am
urcat amândoi în jeep.
Am mers în tăcere, iar eu nu am putut să nu mă gândesc la
întâlnirea noastră eşuată. De ce se purtase ca şi când ar fi vrut
să mă sărute, dacă nu a făcut-o? Jena părea insuportabilă, iar
eu nu voiam decât ca ziua să se termine. Cam atât durase rela­
ţia mea cu Alex.
Când am intrat în oraş, cerul era de un albastru strălucitor şi
plin cu funigei de nori. Trebuia să ştiu unde să-l las pe Alex, ca
să pot să-l scot din viaţa mea. Am spart tăcerea şi l-am întrebat:
• ^ V e n u n t/tM n e a 'i/< n â n < j 41

— Maşina ta e la magazinul de produse sportive?


— Da.
Am intrat în parcare şi i-am văzut Audi-ul albastru în par­
tea de nord a parcării. Am oprit jeepul lângă maşina lui şi l-am
privit cum se întoarce să-şi ia rucsacul de pe bancheta din
spate. Eram uşurată că nu trebuia să petrecem mai mult timp
împreună.
Alex a deschis portiera. Era pe cale să iasă când s-a întors,
uitându-se intens în ochii mei. A făcut o pauză, aplecându-se
din nou spre mine, la câţiva centimetri de faţa mea. Totuşi, de
data asta, nu mă aşteptam la nimic. Cu o voce joasă, mi-a spus:
— Pentru că ai pierdut pariul, ne vedem sâmbătă.
A ieşit din maşină înainte să-mi dau seama, şi am rămas
simţind furnicături pe gât, în locul atins de respiraţia lui.
sta-i tot? a întrebat Jasmine, ridicând din sprân­
cene. După tot ce s-a întâmplat, singurul lucru
pe care ţi l-a spus tot drumul spre casă a fost: „Ne vedem
sâmbătă?”
Jasmine mă luase la întrebări privind întâlnirea mea dezas­
truoasă. Eram concentrată la tigaia pe care o frecam în chiu­
vetă, iar Jasmine stătea la masa din bucătărie, mestecând gumă
şi făcând baloane.
— Nu, mi-a mai spus şi „Pentru că ai pierdut pariul, ne
vedem sâmbătă.” Am clătit tigaia şi m-am şters pe mâini cu un
prosop de bucătărie. M-am aşezat în faţa lui Jasmine şi am în­
ceput să mănânc nişte bomboane din farfuria de pe masă. Nu
pot să cred cât e de măgar, am zis eu. Aşteaptă, ba da, pot. Am
obiceiul să ies în oraş cu idioţi.
— Te-a sunat pentru întâlnire? a întrebat ea.
— încă nu. Sper să nu mă sune. Nu vreau să-l văd. Când
mi-am desfăcut un Starburst roz, am auzit o bătaie în uşă. O fi
Zach? am întrebat eu.
— Nu cred.
Jas s-a ridicat să deschidă uşă. După un minut, a revenit ţi­
nând o vază de culoare roz, pe jumătate cât ea. Din ea se revărsau
43

o mulţime de orhidee roz, toate strălucind ca şi când ar fi


fost presărate cu sclipici. Mi s-a tăiat răsuflarea când le-am
văzut - orhideele roz erau preferatele mele.
Jasmine era şi mai entuziasmată decât mine.
— Citeşte biletul! Citeşte biletul!
— Mai întâi trebuie să îl găsesc, ajută-mă să îl caut!
Am căutat printre orhidee pe cât de atent am putut, în­
cercând să nu deranjăm aranjamentul perfect. Am văzut bile­
tul între două flori şi l-am scos. Am deschis plicul. înăun­
tru era o carte de vizită neagră, cu un scris argintiu. Scrisul
de mână era îngrijit şi cu litere rotunjite. Am citit biletul cu
voce tare:

■A U x
Am rămas lângă dulapul din bucătărie, privind florile şi
clocotind de furie din cauza aroganţei lui Alex.
— Ce-ai de gând să faci? a întrebat Jasmine.
Am bătut cu biletul în blatul dulapului.
— Mă voi duce la întâlnirea asta stupidă şi îi voi spune
exact ce cred despre el!
Jas şi-a înclinat capul şi a mijit ochii.
— Chiar crezi că-i o idee bună?
Ăîmdat încrezătoare din cap.
— El mă provoacă. Nu dau înapoi.
44

Sâmbătă eram încă supărată, dar şi agitată. Nu eram sigură


care din emoţii urma să câştige când aveam să-l văd, în cele din
urmă, pe Alex. Jasmine s-a asigurat că ea şi Zach erau acasă.
Nu voia să piardă confruntarea, în caz că Alex decidea să mă ia
personal, în loc să trimită pe cineva.
La şase eram gata, iar părul lung şi castaniu îmi cădea în
bucle mari pe spate şi îmi încadra chipul. Purtam o cămaşă
neagră de dantelă şi jeanşi închişi la culoare, uşor decoloraţi.
Eram dată cu un parfum uşor, un amestec de flori tropicale.
M-am machiat, concentrându-mă asupra părţii preferate a
feţei: ochii. După ce am terminat, am rămas să stau de vorbă
cu Jasmine şi Zach până când, la şase şi jumătate fix, s-a auzit
soneria. M-am ridicat, mi-am luat poşeta de pe canapea şi am
răspuns la uşă. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor. în faţa casei
mele era un cal, iar în spatele lui, o trăsură. Trăsura era acope­
rită, deci nu mi-am dat seama dacă Alex era sau nu înăuntru.
Jasmine şi Zach priveau pe fereastră, cu gurile căscate la vede­
rea trăsurii.
— O caut pe Evangeline, a spus bărbatul de la uşă.
Era îmbrăcat cu un costum negru, cămaşă albă apretată şi o
cravată neagră, din satin.
— Eu sunt, am răspuns eu, uluită.
— Domnul Night mi-a spus să vă duc la destinaţie.
încă mă gândeam la vehiculul parcat pe aleea mea, când
mi-am dat seama că bărbatul se referise la Alex spunându-i
„domnul Night”. Măcar acum îi ştiam numele de familie - ceva
ce probabil ar fi trebuit să aflu înainte să fiu de acord să ies cu
el la o întâlnire misterioasă. Am reuşit să-mi adun gândurile
suficient încât să spun:
— Grozav. Ai idee care ar putea fi destinaţia?
Bărbatul a chicotit.
' ' I i'in ii u/on » '» (t’J/'ft r/u/y 45

— Domnul Night a spus că mă veţi întreba asta. Mi-a cerut


să vă spun să vă bucuraţi de surpriză.
— Bineînţeles că aşa a făcut. M-am întors spre Jas şi Zach
şi mi-am dat ochii peste cap. Ne vedem mai târziu, le-am spus
când am ieşit pe uşă.
— Noroc, a spus Jas.
— încearcă să nu-1 omori, mi-a sugerat Zach.
Bărbatul a deschis uşa trăsurii pentru mine. M-am aşezat şi
m-am uitat pe geam. îndepărtându-ne în tropăitul cailor, i-am
văzut pe Zach şi pe Jas privindu-mă din casă.
Am mers cam douăzeci de minute. Nu ştiam cât dura să
ajungi undeva cu trăsura. Trebuia să recunosc, asta era cea mai
elaborată întâlnire plănuită vreodată de cineva pentru mine.
Când ne-am oprit, vizitiul mi-a deschis uşa.
— Am ajuns, a spus el.
— Mulţumesc.
Am coborât din trăsură, păşind pe o alee pietruită care s-ar
fi potrivit mai bine unei străzi din Europa decât uneia din mun­
ţii din Gunnison. M-am uitat împrejur şi am observat casa care
fusese clădită pe un versant izolat al muntelui. Casa era ulu­
itoare; din cărămidă roşie, flancată de turnuri mari, care îmi
aminteau de turnurile din basmele copilăriei, în care fecioarele
erau mereu captive - nu neapărat un gând încurajator, având
în vedere că nimeni nu ştia unde eram în seara asta. Luminile
aprinse din casă luminau o scară frumoasă din lemn, în spi­
rală. Probabil că doar lemnul valora o mică avere. M-am între­
bat dacă era vreun fel de sală de recepţii sau dacă Alex chiar îşi
permitea o casă ca asta. Vocea vizitiului m-a smuls din gânduri.
— Domnul Night mi-a cerut să vă dau asta.
Mi-a dat un bilet, apoi a urcat din nou pe capra trăsurii şi
a luat frâiele. în timp ce deschideam plicul, am auzit copitele
46 (c/jitgefa ( Oor/)<‘tY

cailor pc caldarâm. înăuntru era o altă carte de vizită neagră,


cu un scris argintiu.
Metcji ojeeo. dm S'âdna^ci '¿cx. A/&X.
Măcar de data asta nu era niciun comentariu răutăcios.
M-am uitat în stânga şi am văzut aleea luminată de felinare şi
am urmat-o. Aleea înconjura casa, printre copaci cu coroana
bogată. Parfumuri florale dulci şi mirosul de pământ proaspăt
săpat m-au învăluit. Nu eram pe cărare de mult timp, când am
observat ceva strălucind în faţa mea. Aleea a devenit mai puţin
vizibilă şi, curând, m-am trezit pe iarbă, încercând să văd mai
clar luminile. Când am cotit, copacii care îmi blocau vederea
au dispărut şi am icnit, uluită. Am văzut cel puţin o sută de
lumânări albe şi negre aranjate strategic prin curtea imensă.
Strălucirea pe care o văzusem venea dinspre copaci. Sclipeau
cu ceea ce păreau a fi mii de cristale care atârnau de crengi.
Studiam totul, când am văzut o siluetă ieşind din umbră.
Alex arăta mai apetisant ca niciodată intr-un costum gri, cu o
cămaşă turcoaz, care îi accentua ochii strălucitori, şi o cravată
argintie. Aproape m-a făcut să uit că trebuia să fiu supărată pe el.
— Ce părere ai? m-a întrebat el, cu un zâmbet plăcut.
Nu eram sigură dacă se referea la curte sau la hainele lui.
Răspunsul era, în orice caz, acelaşi.
— N-am mai văzut aşa ceva. M-am întors ca să mă uit în spa­
tele meu. Le laşi aprinse tot anul? am întrebat eu, gândindu-mă
că scena îmi amintea de un decor elaborat de Crăciun.
A râs.
— Sigur că nu, sunt pentru tine.
Mi-a căzut faţa.
— De ce? am întrebat. Vreau să spun, nu pot să cred că ci­
neva s-ar deranja atât de mult pentru mine.
El şi-a înclinat capul şi a răspuns:
W i'm iiiU n a ie a ^4{<iiâ/ig 47

— Meriţi asta.
Eram prea uimită ca să vorbesc.
Alex a rupt tăcerea.
— M-am gândit că ar fi drăguţ să fac ceva... mai puţin cap­
tivant decât activităţile tale obişnuite. Ţi-e foame? Cina noas­
tră este gata.
Mi-a arătat o masă rotundă din curtea interioară. Masa era
acoperită cu o pânză neagră şi pregătită cu pahare adevărate
şi argintărie - am observat asta pentru că toate paharele mele
de acasă era din plastic, iar tacâmurile le aveam, de obicei, de
la restaurantele fast-food. M-am îndreptat spre masă, iar Alex
m-a urmat. Când m-am apropiat, am văzut mai multe lumâ­
nări, iar flăcările lor scânteiau ca artificiile. Tulpini de orhidee
roz erau împrăştiate pe lângă lumânări, amintindu-mi de flo­
rile frumoase de acasă.
— Orhidee, am spus eu. De unde ai ştiut că sunt prefera­
tele mele?
Uşor, buzele i s-au arcuit intr-un zâmbet când m-a privit
în ochi.
— Nu pari genul de fată căreia să-i placă trandafirii.
M-am aşezat, încercând să-mi revin din ameţeala pe care o
simţeam. Aproape imediat, un ospătar a ieşit din casa slab lu­
minată, ducând două farfurii cu salată. Salata era decorată cu
panglici cremoase de sos de zmeură, care acopereau frunzele
delicate de spanac; nucile şi brânza feta erau presărate pe salată
ca nişte confetti. Sosul pentru salată^ deschis la culoare, şi frun­
zele verzi contrastau puternic cu farfuria albă pătrată pe care era
servită salata. Semăna cu ceva care ar fi trebuit să se afle intr-un
muzeu de artă şi nu pe o farfurie. Ospătarul a luat o carafa de pe
masă şi ne-a umplut paharele cu limonadă proaspătă - preferata
mea. Am împins tacâmurile de pe şerveţelul negru din in de pe
48 U / frK je fa ( O o i f i f ' M

masă, pe care mi l-am pus în poală, şi am luat furculiţa. Proba­


bil că Alex observase cât de intens mă uitam la mâncarea mea.
— N-o să te muşte, mi-a spus el.
I-am aruncat o căutătură urâtă.
— Arată atât de elegant. Nu vreau să o stric mâncând-o.
— Ei bine, aş putea să le spun să aducă o altă farfurie cu o
salată mai dezordonată, m-a tachinat el.
Mi-am mişcat capul într-o parte.
— Cred că mă voi descurca, mulţumesc.
Am studiat curtea, apoi m-am întors la salata mea. Mi-am
ridicat privirea după câteva înghiţituri şi am văzut că Alex se
uita la mine.
— La ce te gândeşti? m-a întrebat el.
— Chiar te-ai dat peste cap în seara asta, am spus eu.
Pentru o clipă, a părut să se gândească la ceva.
— Detaliile sunt importante, a spus el. Le transmit oame­
nilor că îţi pasă de ei.
— Deci toate astea, am gesticulat eu spre lumânări, cristale
şi mâncare, înseamnă că îţi pasă de mine?
Nu credeam asta nici măcar preţ de o secundă, nu după ce
se întâmplase la lac.
El m-a privit ca şi când ar fi crezut că glumeam. Când şi-a
dat seama că nu glumeam, a spus:
— în ultimele două săptămâni, te-am salvat de ceea ce cre­
deai că era un animal sălbatic, te-am împiedicat să te arunci de
pe stâncă, am fost ghidul tău personal prin munţi, şi te-am scos
dintr-un lac. După toate astea, tot te-am invitat în oraş. Cre­
deam că sentimentele mele pentru tine sunt destul de evidente.
Cu orgoliul lui Alex revenit în forţă, mi-am regăsit mânia
de care uitasem când am intrat în curtea lui şi am înţeles întâl­
nirea extravagantă pe care o plănuise.
r \i‘/)tm i/t> < n i’( i i'ih n / t/ r g 49

— Ştii, am venit să-ţi spun să mă laşi în pace.


Alex a ridicat o sprânceană în vreme ce se rezema de scaun
şi mi-a făcut semn cu mâna ca şi când ar trebui să continui,
ceea ce m-a enervat şi mai mult. Nu trebuia să-i cer voie ca să-i
spun cât de măgar era.
— Cum ar fi putut să fie evidente sentimentele tale? am în­
trebat eu, ridicând vocea. Tu faci comentarii care sugerează
că eşti interesat de mine, dar acţiunile tale indică opusul! Nici
măcar nu mă atingi.
El nu a tresărit, nu mi-a spus că sunt nebună şi nici nu m-a
acuzat că sunt emoţională. în schimb, m-a privit direct.
— îmi pare rău că te-am supărat. N-am vrut să fac asta.
Am aşteptat să continue. Nu a facut-o.
— Asta e tot? am întrebat eu. N-ai de gând să-mi explici?
A închis ochii şi şi-a frecat fruntea cu vârful degetelor.
— N-aş şti de unde să încep. A respirat adânc. îmi pare rău,
Evie. N-am vrut să te supăr. Vreau să petrec mai mult timp cu
tine şi să înţeleg ce se întâmplă între noi.
L-am privit preţ de un minut, evaluându-i chipul neliniştit.
Părea sincer şi îmi dădeam seama că îi părea rău cu adevărat,
în cele din urmă, am dat din cap.
— Bine. Putem încerca. Dar trebuie să încetezi să te mai
porţi ca un snob idiot, sau asta nu va funcţiona deloc.
Alex a râs uşor când şi-a luat furculiţa.
— Voi încerca să nu te mai supăr.
Am zâmbit şi am luat o gură de limonadă.
— Dacă vom avea vreun fel de relaţie, trebuie să te cunosc
mai bine, am zis eu. Povesteşte-mi despre familia ta.
— Nu sunt multe de spus. Părinţii mei au murit demult.
Am fost singurul lor copil. Pentru că părinţii mei nu mai erau,
practic, am crescut într-un internat. Este unul dintre motivele
50 {(///,'<jefu (

pentru care am terminat facultatea atât de devreme. Mi-am


petrecut cea mai mare parte a timpului învăţând şi la facultate
mi-a fost uşor.
M-am simţit groaznic pentru că îl crezusem atât de plin de
sine când l-am întâlnit prima dată şi mi-a spus că parcursese
un program accelerat de studii.
— Familia mea era înstărită. Când au murit părinţii mei,
le-am moştenit toate bunurile şi am investit banii pe care i-am
primit.
M-a uimit nonşalanţa cu care vorbea despre familia lui şi
despre ceea ce, probabil, fusese o tragedie îngrozitoare. Am
simţit impulsul de a întinde mâna şi de a-1 strânge de braţ,
intr-un gest de consolare, dar, dintr-un oarecare motiv, nu mi
s-a părut că trebuia să o fac.
— îmi pare rău, am spus eu. Nu pot să-mi imaginez cum
trebuie să fi fost.
El a ridicat din umeri.
— E-n regulă. Totul se întâmplă cu un motiv.
S-a uitat la inelul lui, care, în lumina lumânării, căpăta o
strălucire eterică. Ochii lui păreau să se concentreze, ca şi când
îşi amintea un alt loc, un alt timp.
• — Ai primit inelul de la părinţii tăi? am întrebat eu încet.
Pentru o clipă nu mi-a răspuns, dar, în cele din urma, a spus:
— într-un fel, presupun. Inelul a fost un cadou.
Am aşteptat să-mi dea mai multe detalii, dar nu a facut-o.
Ştiam că, probabil, îi era greu să vorbească despre moartea pă­
rinţilor lui, aşa că am abandonat subiectul.
în timpul pauzei din conversaţie, ospătarul a adus felul
principal: cartofi noi, prăjiţi în ulei de măsline şi ierburi, pui
cu pesmet, morcovi şi chifle. Mâncarea arăta grozav, iar noi am
continuat să mâncăm.
' 1 \e n u n i/ o < n e a ''H t/ n tttH j 51

Printre înghiţituri, Alex mi-a spus:


— Povesteşte-mi despre familia ta. Ai fraţi?
— Nu am fraţi, sunt doar eu şi părinţii mei, am răspuns,
alegând o chiflă din coşul de pe masă.
— Locuiesc în apropiere?
— Nu, într-un orăşel din Montana, White Sulphur Springs.
— Cum au acceptat venirea ta la şcoală în Colorado?
Am luat cuţitul şi am întins nişte unt sărat pe pâine în
vreme ce îi răspundeam:
— Mamei i-a fost greu. M-am mutat imediat după ce am
terminat liceul. Mama se aştepta să mai stea cu mine încă trei
luni. N-a fost uşor, dar trebuia să plec şi să experimentez lu­
cruri noi.
El a dat înţelegător din cap.
— Crezi că vor veni des în vizită?
Am înghiţit mâncarea ca să pot vorbi.
— Sunt sigură că vor veni aici o dată sau de două ori pe an.
încearcă să nu mă îngrădească, dar mama mă sună şi îmi scrie
des e-mailuri. Tata îmi tot aminteşte să îmi întreţin maşina, iar
mama îmi trimite prin poştă fursecurile ei speciale cu fulgi de
ciocolată.
— Trebuie să o cunosc pe mama ta, a spus Alex. Nu cred că
mi-a trimis vreodată cineva fursecuri de casă.
— O să-i spun. Se va apuca să coacă în seara asta şi vei avea
mai multe fursecuri decât ţi-ai dorit vreodată.
A zâmbit, ca şi când şi-ar fi imaginat-o pe mama lui fa-
cându-i fursecuri.
— Asta ar fi drăguţ, a spus el. ..
Alte câteva minute au trecut cât am mâncat.
— Crezi că îţi va plăcea la facultate? a întrebat Alex, ridi­
când paharul şi luând o înghiţitură.
52 ( ( ( ( jo i {><•//

Am dat aprobator din cap.


— Sunt încântată să cunosc oameni noi şi îmi place să învăţ,
aşa că, deşi e mult de muncă, abia aştept să înceapă şcoala.
— Asta e grozav, a spus el. Facultatea a fost una dintre cele
mai bune experienţe pe care le-am avut vreodată.
— Ce ai studiat?
— M-am specializat în istorie, dar am fost la multe alte
cursuri.
— Ce-ai vrut să faci cu specializarea în istorie? am între­
bat eu.
Nu cunoşteam pe nimeni care să aleagă specializarea asta
fără să vrea să fie profesor sau să îşi ia doctoratul.
— Istoria mi-a plăcut cel mai mult. Ştiam că, pentru mine, a
avea o carieră nu e atât de important cum este pentru majorita­
tea oamenilor. Am vrut să învăţ o materie care îmi plăcea. Acum,
îmi folosesc timpul şi resursele ajutând cauzele în care cred.
Am terminat de mâncat şi m-am rezemat de spătar.
— Ce presupune, mai exact, munca ta de voluntar?
Corpul i s-a încordat uşor.
— Ajut oamenii să depăşească situaţiile dificile.
Ceva din răspunsul lui m-a făcut să mă gândesc la ceva fa­
miliar. Am închis ochii, încercând să scap de senzaţia ciudată.
— E ceva în neregulă? m-a întrebat Alex, îngrijorat.
Am încercat.să alung sentimentul râzând.
— Ai să crezi că sunt nebună, dar, de când te-am cunoscut,
am simţit că te ştiu de undeva.
Alex m-a privit mult timp în ochi. Şi-a trecut limba peste
buze şi mi-a răspuns:
— Şi eu simt acelaşi lucru în privinţa ta. Probabil că între
noi e una dintre acele legături. A zâmbit, schimbând repede
subiectul: Vrei să intrăm în casă?
«^Vemutitoa rea :4ta ifi/n j 53

Am zâmbit şi eu, bucuroasă că nu a crezut că eram nebună.


— Mi-ar face plăcere.
L-am urmat prin uşile masive din mahon. Am trecut
printr-o cameră cu mobilă veche şi pereţii plini de cărţi, din
podea până în tavan.
Am păşit unul lângă altul în vreme ce străbăteam un cori­
dor şi am intrat într-o cameră imensă, care părea a fi o gale­
rie de artă. Pe pereţi erau mai multe tablouri decât văzusem în
unele muzee, şi multe îmi păreau cunoscute. Alex s-a retras şi
m-a privit plimbându-mă prin cameră, observând numele de
lângă tablouri: Philippe Mercier, William Hogarth, Benjamin
West. Am ajuns la un tablou care mi-a atras atenţia. Norii şi
nuanţele de roz deschis şi albastru ale apusului se reflectau în
lacul înconjurat de dealuri, cu munţi în fundal. Numele artis­
tului era Richard Wilson şi ceva din tablou m-a făcut să cred
că văzusem locul, deşi nu îmi aminteam unde anume. Mi-am
lăsat privirea să hoinărească, încercând să îmi amintesc, dar
am fost imediat distrasă când am observat un tablou pe care
l-aş fi recunoscut oriunde. Pânza era o copie a tabloului Noapte
înstelată a lui Vincent Van Gogh, pictura mea preferată. Era o
reproducere fantastică; urmele pensulei şi pergamentul pe care
era pictată păreau atât de autentice.
Mi-am dat seama că Alex stătea lângă mine.
— Este frumos, am spus eu, absorbită de culorile şi de fru­
museţea haotică a stelelor rotitoare. Este pictura mea preferată.
Preţ de câteva secunde, nu mi-a răspuns.
— Este şi una dintre preferatele mele.
— Pare atât de autentică!
Am întins mâna, fermecată. Am trasat urmele pensulei în
aer, cu vârfurile degetelor.
Râsul lui Alex m-a scos din transă.
54 < <•{'<! ( (jn iflrt/

— Este autentică, Evie.


Am icnit şi m-am tras repede înapoi, nedorind nici măcar
ca amprentele mele din aer să se afle în apropierea picturii,
dacă Alex spunea adevărul.
— E imposibil să vorbeşti serios, am spus eu, complet uimită.
— Părinţii mei iubeau arta şi au început această colec­
ţie. Am continuat tradiţia după ce ei au murit. Am cumpărat
Noapte înstelată în urmă cu câţiva ani.
— Credeam că originalul este expus la Muzeul de Artă Mo­
dernă din New York, am spus eu, pe un ton încă neîncrezător.
— împrumut muzeului piesele de artă ale familiei pen­
tru perioade lungi de timp. Pe acesta l-am luat înapoi pentru
seara asta.
Nu mi-am dat seama exact la ce se referea. Dacă aş fi gân­
dit clar, motivul pentru care adusese înapoi, chiar acum, exact
tabloul ăsta, pictura mea preferată, m-ar fi intrigat mai mult.
în schimb, l-am fixat cu privirea, uimită. Nu mi-a venit să
cred şi am început să mă uit mai atent la restul lucrărilor de
artă din cameră. Pe unele le-am recunoscut, un Monet cu si­
guranţă, şi un altul care părea un Picasso. După cum stăteau
lucrurile, putea să o ascundă şi pe Mona Lisa pe un perete,
după colţ.
Uluită, l-am întrebat:
— Şi restul? Sunt şi ele originale?
El a zâmbit din nou, părând să se bucure că mă şoca.
— Da, sunt.
Cum s-a întâmplat asta? în Gunnison, Colorado, unele
dintre cele mai cunoscute lucrări de artă din lume atârnau pe
pereţii uneia dintre cele mai frumoase case pe care le văzusem
vreodată. M-am întrebat ce aveam să mai descopăr în restul
turului. Poate că pe hol era Venus din Milo.
' ^ I em m H txiira ¿"i/ai/uta 55

— Vrei să vii cu mine? m-a întrebat Alex, cu o sclipire în


ochi. Vreau să-ţi mai arăt ceva.
— Sigur, am fost eu de acord, întrebându-mă ce altceva aş
mai fi putut vedea.
L-am urmat prin hol şi am urcat pe scara lată în spirală şi
cu balustrade din mahon, la fel ca uşile de la intrare. Când am
ajuns la ultimul etaj, ne-am oprit în faţa unor uşi imense. El
m-a privit, deschizând încet uşile şi dându-se la o parte. Pen­
tru a zecea oară în seara aia, am rămas cu gura căscată. Po­
deaua era din acelaşi lemn pe care îl văzusem în salonul de
artă de dedesubt. O briză a intrat prin ferestrele care erau din
doi în doi metri de jur împrejurul camerei. întregul etaj era o
imensă sală de bal. Mi-am amintit că aveam încă gura deschisă
şi am închis-o.
— Cred că-ţi place să dansezi, am spus eu.
El a râs şi s-a apropiat de un sistem audio. Cam după treizeci
de secunde, am auzit muzica începând să cânte. Era „Moon
River” al lui Andy Williams, unul dintre cântecele mele clasice
preferate. Ori Alex era un spion, ori se pricepea foarte bine la
ghicit - dar, pe de altă parte, poate că aceleaşi lucruri ne plă­
ceau amândurora.
îndreptându-se către mine, m-a privit în ochi. Inima îmi
bătea atât de repede, încât nu ştiam cât aş mai fi putut să rămân
în picioare, fără ajutor. Părul brunet al lui Alex s-a unduit când
briza a intrat pe ferestre. Ochii îi licăreau ca flăcările şi o ho­
tărâre neobişnuită i se citea pe chip. S-a oprit la jumătate de
metru în faţa mea, făcând o pauză care mi-a părut o eternitate.
— Vrei să dansezi cu mine? m-a întrebat, întinzându-mi
mâna.
Nu ne mai atinseserăm niciodată, dar, fiind atât de ap ro b e
unul de celălalt, parcă între noi curgea un curent electric. I-am
56 (< jn jr fa ( (jtn tivii

zâmbit şi am dat din cap. încet, simţind curentul din ce în ce


mai puternic, m-am întins spre el şi l-am luat de mână. De în­
dată ce ne-am atins, am simţit o căldură în spate, chiar în locul
în care aveam semnul din naştere în formă de crin, dar eram
prea ocupată să mă concentrez asupra lui Alex ca să mă gân­
desc la căldură. Legătura dintre mâinile noastre era intensă, ca
şi când aş fi fost atrasă spre el, şi o parte din mine despre care
nu ştiam că exista şi-a făcut brusc apariţia.
Iar apoi, pe neaşteptate, am simţit că mă cufund într-un
vis. Am privit cum o fată nu cu mult mai mare decât mine
şi-a dat la o parte buclele castanii de pe faţă cu o mână înmă-
nuşată. Era frumoasă, într-o rochie lungă de bal stacojie, cu
un decolteu dantelat şi adânc şi cu o fustă care se deschidea
un pic în faţă, dezvăluind un jupon cu volane dedesubt. O si­
luetă masculină stătea cam la trei metri în faţa ei. Erau afară,
înconjuraţi de întuneric şi copaci. Deşi vedeam clar fata, băr­
batul era prea departe ca să disting vreun detaliu - dar îl
auzeam.
— Asta ai ales? a întrebat el, cu un ton evident dispreţuitor.
Fata a răspuns dând din cap, iar mişcarea uşoară arăta o
tristeţe aproape palpabilă.
— De ce el? a întrebat bărbatul. De ce acum?
— Nu pot să reprim ce simt, a răspuns fata. Sunt îndrăgos­
tită de el.
— Nu, a spus el printre dinţi. A tăcut pentru o clipă, apoi s-a
îndreptat spre un copac şi a lovit trunchiul cu pumnul. Te-ai în­
drăgostit de ce vrea el să vezi, nu de cine este. A expirat neîncre­
zător şi a scuturat din cap. Am făcut tot ce am putut până acum,
iar acum îmi spui că eşti îndrăgostită de el? Dacă m-ai înjunghia
în inimă nu arfi mai puţin dureros.
Fata s-a apropiat de el, privind în jos.
i« § V < '///it/rM o < iU 'fr (f 4 t.a i/ iit< j 57

— îmi pare rău, a spus, venind în spatele lui şi atingându-i


umărul cu mâna. Nu am vrut să te rănesc.
El şi-a înclinat capul spre locul în care se odihnea mâna ei şi,
brusc, a cuprins-o de mijloc, trăgând-o cu el în întuneric. Ea a
suspinat surprinsă când el s-a aplecat şi a sărutat-o, violent la
început, ca şi când ar fi încercat să-i dovedească ceva, apoi mai
blând, până când şi-a dezlipit buzele de ale fetei şi şi-a sprijinit
capul de fruntea ei. Cu o voce răguşită, a întrebat-o:
— încă mai crezi că îl iubeşti?
Ea nu s-a mişcat.
— Mai crezi?
Ea nu l-a privit când a dat din cap aproape imperceptibil.
El i-a dat drumul şi s-a tras înapoi, întorcându-se cu spatele
la ea. Minutele au trecut, iar muşchii umerilor i s-au încordat.
Apoi şi-a înclinat capul într-o parte, cu profilul abia vizibil, şi
i-a spus:
— Te va dezamăgi. )
A mai stat câteva secunde, înainte de a începe să se înde­
părteze.
Ea şi-a trecut uşor degetele peste buze şi şi-a înălţat capul,
privindu-l cu ochi măriţi cum pleca.
— Aşteaptă! i-a strigat. Unde te duci?
El s-a oprit şi s-a întors, cu picioarele depărtate şi cu braţele
încrucişate la piept. Când a fixat-o cu privirea, chipul îi era în­
văluit de părul lung până la umeri. Apoi i-a răspuns la întrebare:
— Să-ţi demonstrez care din noi te iubeşte mai mult.
Când visul s-a risipit şi mi-am revenit, m-am îndepărtat
ezitând de Alex.
— Te simţi bine?
îngrijorarea i se citea pe chip. Am dat din cap, încercând
încă să înţeleg ce văzusem şi dacă era măcar adevărat.
58 ( j/njeta ( ( o l f o J !

— Ce s-a întâmplat? m-a întrebat el. Te-am luat de mână,


iar tu ai închis ochii şi aproape că ai căzut.
Am scuturat din cap, încercând să îmi limpezesc mintea.
— Nu ştiu.
Am vrut să-i spun că avusesem un fel de vis cu ochii
deschişi, dar m-am răzgândit. Nu aveam niciun motiv să-l fac
pe Alex să creadă că înnebuneam. Dacă mă purtasem ciudat în
timpul visului, Alex nu părea să fi observat.
— N-a fost nimic, am răspuns, încercând să mă conving şi
pe mine, şi pe Alex. Am ameţit din senin.
Alex şi-a strâns buzele, încercând să decidă dacă eram cu
adevărat în regulă.
— Zău! Sunt bine, am încercat eu să-l asigur. Iar tu îmi eşti
dator cu un dans.
Alex a schiţat un zâmbet şi s-a întors la echipamentul audio.
„Moon River” a început din nou să cânte. Viziunea - dacă asta
era - s-a petrecut chiar după ce l-am atins pe Alex. M-am în­
trebat dacă avea să se întâmple din nou. Când Alex s-a apro­
piat, m-am întins uşor spre el şi l-am luat de mână. Nimic. Am
zâmbit uşurată şi am încercat să mă asigur că ceea ce văzusem
fusese doar în imaginaţia mea. Nu aveam nicio altă explicaţie
pentru asta.
Alex şi-a aşezat mâna dreaptă pe spatele meu şi mi-a ofe­
rit-o pe cealaltă. Mi-am pus mâna stângă pe umărul lui, încer­
când disperată să-mi amintesc ceva, orice, de la orele de dans
din sala de bal a liceului. Dar când m-a condus în mijlocul ca­
merei, picioarele mi-au alunecat pe ringul de dans ca şi când
eram de mult o dansatoare profesionistă de vals. Am inhalat
mirosul de cedru al coloniei lui Alex şi încă am simţit curentul
în toate locurile în care se atingeau corpurile noastre.
Melodia s-a schimbat, iar Alex s-a retras, încordat, ca şi
când ar fi purtat o discuţie în contradictoriu în minte. După
59

o clipă, s-a apropiat din nou de mine, iar de data asta m-a tras
atât de aproape, încât ne-am îmbrăţişat. Mi-am înfăşurat bra­
ţele în jurul gâtului său, mi-am sprijinit capul de pieptul lui lat
şi am oftat. Alex m-a strâns şi mai tare în braţe.
Cât am dansat, nu am putut să nu mă întreb ce se întâm­
pla cu mine. în câteva ore, repulsia controlată faţă de Alex se
transformase într-un interes romantic. De obicei, sunt o per­
soană foarte raţională. Nu sunt spontană şi mereu analizez în
detaliu fiecare decizie pe care o iau. Dar nu puteam nega cât de
bine mă simţeam în braţele lui Alex - fericită, complet mulţu­
mită. Aproape ca şi când trebuia să fiu acolo.
Ne-am mai ţinut în braţe preţ de câteva minute, dar me­
lodiile care se schimbau m-au anunţat că, probabil, trecuse
mai mult timp. Căldura de pe spatele meu nu dispăruse, iar eu
eram pierdută în euforia momentului: o atingere, un dans, mai
intime decât orice sărut primit vreodată. Prea curând, înainte
să fiu pregătită să mă opresc, Alex mi-a şoptit la ureche:
— Evie, este târziu. Probabil că ar trebui să te duc acasă.
Am oftat din nou, dcar că, de data asta, resemnată.
— Şi dacă nu vreau să plec?
Alex a schiţat un zâmbet.
— Nici eu nu vreau să pleci, a spus el, dar nu vreau să stric
lotul.
Nu puteam să îl contrazic, ştiam că un ritm prea rapid putea
să strice o relaţie. Mi-a luat o clipă să-mi dau seama că tocmai
mă gândisem la noi doi implicaţi într-o relaţie. Credea şi Alex
că aveam o relaţie?
Alex m-a ţinut de mână, electricitatea fiind şi mai puternică
acum. Am coborât împreună scările frumoase. El m-a condus
în bucătăria dotată cu aparatură de inox şi blaturi din mar-
mură neagră. A deschis un dulap şi a luat nişte chei. Am ieşit
pe uşa din spate, prin labirintul de copaci în care cristalele tot
60 (( j/Kjt'fa ( O o ifiett

mai străluceau, de data asta de la lumina lunii şi a stelelor, nu


de la flăcările lumânărilor.
Bine cunoscutul Audi al lui Alex era parcat în faţa gara­
jului imens. Mi-a deschis portiera când am urcat. Alex a tre­
cut la volan şi a pornit motorul. Drumul înapoi a durat mult
mai puţin decât cel spre casa lui Alex - dezamăgitor, după ceea
ce se dovedise a fi o seară atât de minunată. Nu mai întâlni­
sem niciodată o persoană cu care să vreau atât de mult să stau
de vorbă. Voiam să ştiu totul despre el, începând cu mâncarea
preferată şi până la cele mai jenante momente. M-aş fi bucurat
să rămân trează cu el şi să vorbim toată noaptea şi a doua zi.
Am parcat lângă casa mea. Alex a oprit motorul şi a ieşit
din maşină. Eu deschisesem deja portiera şi coborâsem pe ju­
mătate când l-am văzut pe Alex în faţa mea.
— Evie, a spus Alex şi pe faţă i se citea dezaprobarea.
M-am ridicat în picioare, nedumerită de expresia lui.
— Da?
— Nu m-ai lăsat să-ţi deschid portiera.
Am început să râd.
— Trebuie să par neajutorată ca să fiu în preajma ta?
— Nu eşti neajutorată, a spus el. Este un gest cavaleresc.
I-am zâmbit cât de dulce am putut.
— Pot să-mi deschid şi singură portiera.
— Nu e vorba despre asta. Aşa procedează un gentleman.
I-am aruncat o privire evaluatoare.
— Ştii, specialistule în istorie, în anii 1960 a existat ceva care
se numea mişcarea feministă. Ar trebui să cercetezi chestiunea.
Alex s-a încruntat, ca şi când ar fi trebuit să ştiu să nu spun
asta.
— Nu are de-a face cu independenţa ta, ci cu cât de bine
mă port cu tine şi cu faptul că vreau să ştii cât de specială eşti
pentru mine.
' Serinni/iHin'ti (!4/<nftu<j 61

M-am gândit la asta şi mi-am dat seama că nu aveam să câş­


tig disputa, cel puţin nu în seara aceea.
— Cred că ai dreptate.
Mi-a zâmbit victorios.
— Deci, mă vei lăsa să-ţi deschid portiera de acum înainte?
M-am încruntat.
— Dacă îmi voi aminti, bine.
— Nu te voi lăsa să uiţi.
— Dar, am adăugat eu, doar dacă şi eu voi putea face asta
pentru tine uneori.
Alex a părut surprins şi a râs.
— Sună bine.
Mi-am luat poşeta, gata să intru în casă. Alex m-a prins pe
neaşteptate de mână şi am simţit ca şi când m-ar fi străbătut
din nou un fulger, iar semnul din naştere s-a încălzit. M-a con­
dus spre verandă şi mi-a luat cheile din mână. Cât l-am aş­
teptat pe Alex să descuie uşa, am văzut o umbră mişcându-se
în curtea din faţă. Dinspre un copac, a alergat spre o latură a
casei, lângă nişte tufe. Poate că era o i’uzie optică, dar m-a spe­
riat. Alex a observat.
— Ce s-a întâmplat?
M-am aplecat ca să mă uit dincolo de el.
— Mi s-a părut că văd o umbră lângă casă. A dispărut în tufe.
Am încercat să trec pe lângă el ca să investighez ce văzu­
sem, dar Alex, care deschisese uşa, m-a împins de umeri îna­
poi până când am intrat în casă.
— Rămâi aici, mi-a ordonat el, închizând uşa cu plasă.
L-am văzut pe Alex coborând încet treptele de la intrare şi
păşind pe peluză. Am deschis încet uşa şi l-am urmat. Când
am ajuns în spatele lui, se uita atent prin tufa de trandafiri
cu miros dulce şi gardul viu care separau casa mea de cea a
vecinului.
62 (< 'J m ji'ld ( C)rn?lt‘/t

— Ai găsit ceva? am întrebat cu.


Alex s-a încordat şi s-a întors.
— Ştiu că ţi-am spus să rămâi înăuntru.
— Nu-mi place să mi se spună ce să fac, am replicat eu.
Probabil că ar trebui să ştii asta.
— Ştiu de ceva timp. Dar tot sper că, odată, vei asculta. A
mişcat mai multe crengi de gard viu şi s-a întors spre mine. Nu
ştiu ce ai văzut, dar se pare că a dispărut acum. înainte să plec,
mă voi uita şi în curtea din spate.
Am ridicat din umeri.
— Probabil că era doar un câine vagabond.
Alex a continuat să cerceteze rapid curtea, iar eu mi-am dat
seama că era încă îngrijorat.
— Sau poate că a fost vreun monstru, am glumit eu, încer­
când să destind atmosfera.
Alex m-a fixat cu privirea.
— Sunt sigur că ai dreptate. Parcă pierdut în gânduri, m-a
luat de mână. Hai să mergem înăuntru.
săptămâna următoare, stăteam la masă, încercând
să mă gândesc la un status inteligent pe care să-l
postez pe Facebook, când am auzit o bătaie în uşă. M-am ridi­
cat ca să răspund şi l-am văzut pe Alex de cealaltă parte a uşii,
ţinând o petunie roşie pe care o luase din grădina de flori din
curtea mea.
— Bună.
A intrat zâmbind în casă şi mi-a dat floarea.
— Bună şi ţie, am spus eu. Nu te aşteptam.
Şi-a îndreptat atenţia spre nişte fotografii cu mine şi
Jasmine, care atârnau pe perete.
— Aş putea să ies şi să sun mai întâi, dacă vrei.
Am râs.
— E-n regulă. Nu vrei să iei loc? l-am întrebat, arătând spre
canapea.
Alex a trecut pe lângă fotoliul cu două locuri şi s-a aşezat
pe canapea. Am vrut să mă aşez lângă el, când a sunat telefo­
nul. Bănuiam cine era. Mai devreme, îi răspunsesem mamei 1
e-mail şi îi spusesem de un tip cu care mă întâlneam. Eram s;I
gură că mă suna ca să afle detalii.
— Ce repede s-a mişcat, am mormăit eu când m-am ridicat.
64 1<Jit<jff<i ( (jcnflra

M-am întrebat cât timp aşteptase mama la calculator ca să-i


răspund.
Alex s-a încruntat.
— Ce anume?
— Nu contează, am răspuns eu.
Mă temeam că va trebui să evit întrebările mamei cât timp
Alex era cu mine.
Am ridicat receptorul, continuând să mă uit la Alex.
— Alo?
— Evic?
Vocea de la celălalt capăt al firului nu era a mamei, ci a lui
Jasmine. Am oftat uşurată.
— Hei, Jas! Ce mai faci?
— în seara asta, Zach şi cu mine mergem să mâncăm la
pizzerie. Vrei să vii şi tu? Ai putea să-l suni pe Alex şi să ne
întâlnim acolo.
— De fapt, Alex tocmai a ajuns aici. Stai să văd dacă avem
vreun plan. Am acoperit receptorul cu mâna. Vrei să mergem
să mâncăm cu Jas şi Zach în seara asta? am întrebat eu.
Alex şi-a îndreptat spatele, interesat.
— Sigur.
Am revenit la telefon.
— Sună grozav. Când vrei să mergem?
— Am putea să ne întâlnim acolo cam în treizeci de minute?
— Treizeci de minute?
M-am uitat la Alex. El a dat din cap.
— Ne convine, am spus.
— Ura! a făcut Jas, o întâlnire dublă; sunt atât de entuzias­
mată! Ne vedem în curând!
După ce am pus telefonul în furcă, m-am aşezat lângă
Alex. El m-a luat de mână, iar eu am zâmbit. Mă bucuram că
« " itvm t n 'io a ir a i'Ht<nfi/i<j 65

relaţia noastră progresase suficient încât să nu se simtă ciudat


atingându-mă.
— Va fi plăcut să petrecem ceva timp cu prietenii tăi, a spus
Alex.
îi cunoscuse pe Jasmine şi pe Zach cu câteva zile în urmă,
când trecuse pe la mine ca să mă scoată la o cafea. Zach păruse
surprins de cât de drăguţ era Alex, iar Jasmine rămăsese cu
gura căscată. Imediat după plecarea lui Alex, o oră întreagă Jas
a vorbit despre cât de sexy era. Zach nu fusese încântat.
— Da, am fost eu de acord. A trecut ceva vreme de când
nu am mai ieşit în oraş cu ei.
— Unde mâncăm? a întrebat Alex.
— La pizzerie. Ai fost acolo? E destul de bună.
Alex a râs.
— Când eşti la facultate, pizza e întotdeauna bună.
Nu părea să fie amator de pizza... ceea ce putea fi o pro­
blemă pentru viitorul relaţiei noastre.
— Vrei să mergem în altă parte? Pot să-i sun.
— Nu, e bine la pizzerie.
Părea să-l preocupe ceva. în cele din urmă, s-a întors spre
mine şi m-a întrebat:
— Aşteptai un telefon de la Jasmine?
Auzind întrebarea, m-am încruntat.
— Nu, de ce?
— Când te-ai ridicat să răspunzi la telefon, părea că aştep­
tai să te caute cineva.
— Oh, da, am spus eu, amintindu-mi. Credeam că era
mama. I-am trimis un e-mail înainte să vii şi credeam că mă
suna în legătură cu asta.
Asta i-a stârnit interesul.
— Ce i-ai scris încât să te sune atât de repede?
66

Hmm. Situaţia devenea jenantă.


— Nimic, am spus eu, adică doar i-am răspuns la nişte
întrebări.
M-a privit cât timp şi-a trecut degetul mare peste mâna
mea, înainte şi înapoi.
— Ce fel de întrebări? m-a întrebat el nevinovat.
Am ridicat dintr-un umăr.
— Ştii tu, am răspuns eu ambiguu. Chestii despre muncă,
întâlniri, prieteni, Jasmine, maşina mea.
Speram că strecurasem partea cu întâlnirile destul de dis­
cret, încât Alex să nu fi observat. M-am înşelat.
— Hmm... şi ce i-ai spus despre întâlniri? m-a întrebat el,
încercând să nu zâmbească.
M-am uitat la mâna pe care mi-o ţinea.
— I-am spus că am întâlnit un tip într-o excursie în munţi
şi că petrecem mult timp împreună.
— Asta e tot?
— Cam da.
S-a încruntat.
— Ăsta nu pare un subiect care să-l facă pe un părinte să
sune imediat.
— N-o cunoşti pe mama, l-am asigurat eu.
— Nu i-ai mai spus şi altceva? a insistat el, evident curios.
Eram stânjenită, dar m-am gândit să o spun.
— Ăăă... ei bine... probabil că i-am menţionat că îmi place
de tine.
Am încercat să rostesc repede ultima parte, sperând că nu
era în stare să o descifreze. Mi-am ridicat rapid privirea ca să-i
văd reacţia. La început, zâmbea ca şi când s-ar fi gândit la spu­
sele mele. Dar, după câteva secunde, expresia i s-a schimbat
când s-a încruntat, nedumerit. Grozav, deja îl speriasem.
« (' V e / m t i i/ o r n e a ' 67

— Ce s-a întâmplat? am întrebat eu. Nu trebuia s-o spun?


— Nu, nu este asta. Şi-a lins buzele şi s-a întors spre mine.
Credeam că am trecut peste faza cu plăcutul.
Mi-am tras umerii înapoi, stând mai dreaptă.
— Oh! am făcut eu, surprinsă. Ei bine, nu eram sigură.
Adevărul e că n-am prea vorbit despre asta.
După câteva secunde jenante în care mi-am simţit stoma­
cul agitându-se, nu m-am mai uitat la el şi, în loc să-i răspund,
mi-am studiat cuticulele. Nu ştiam cum să încep o conversaţie
despre relaţii sau ce să spun. El a observat şi, uşor, mi-a ridicat
bărbia cu mâna, până când ne-am privit din nou.
— Sentimentele mele pentru tine sunt puternice, Evie. Tu
ce simţi pentru mine? a întrebat el.
Mi-am muşcat buza şi m-am gândit. De vreme ce ultima
mea relaţie se terminase cu motorul distrus al camionetei lui
Luke, nu credeam că mă pricepeam prea bine la discuţii in­
tense despre relaţii. Pentru că asta era ceva nou pentru mine,
trebuia să mă gândesc bine la ce să spun. Ezitarea mea i s-a
părut un semn rău lui Alex.
— E în regulă dacă nu simţi acelaşi lucru pentru mine m-a
asigurat el, cu toate că avea o expresie posomorâtă.
— Nu, nu e asta. Sentimentele mele pentru tine sunt... de
neînţeles.
Chipul lui Alex i-a trădat confuzia.
— Ce vreau să spun este că nu am mai simţit aşa ceva pen­
tru nimeni. Şi sentimentele mele pentru tine sunt foarte...
puternice.
Mărturisirea mea l-a făcut pe Alex să zâmbească larg -
aproape euforic.
— Aşadar, ce înseamnă asta? am întrebat eu.
S-a gândit la întrebarea mea.
68 (< 'fiHjeia ( Cm fie//

— Când vei mai vorbi cu mama ta, cred că ar fi bine să-i


spui despre iubitul tău.
Zâmbetul lui radia, iar eu nu m-am putut abţine să nu
zâmbesc.
— Bine, dar să fii pregătit, probabil că va vrea să înceapă
să-ţi trimită e-mailuri. Vei primi şi fursecuri cu ciocolată la fel
de des ca mine.
Alex a râs.
— Abia aştept.
Eram bucuroasă că scăpasem de conversaţia asta şi mândră
de mine că lămurisem o problemă, fără să recurg la niciun act
de vandalism. M-am uitat la ceas.
— Ar trebui să plecăm. Trebuie să ne întâlnim cu Jas şi
Zach în zece minute.
Mi-am luat cheile şi am ieşit pe uşă.
— Conduc eu, a spus Alex. Maşina mea blochează aleea.
— Bine. Data viitoare conduc eu, am replicat când Alex
mi-a deschis portiera şi am urcat în maşină.
— Vom vedea, a murmurat el când a închis portiera.
Eram sigură că nu voise să-l aud.
— Ce vrei să spui cu „vom vedea”? l-am întrebat când s-a
urcat la volan.
— Nimic, a spus el, cu ochi mari şi nevinovaţi.
L-am privit în timp ce îmi prindeam centura de siguranţă.
— De când te deranjează dacă sunt la volan? am întrebat,
un pic iritată.
Alex a expirat când a pornit maşina şi a ieşit cu spatele de
pe alee.
— Nu mă deranjează dacă tu conduci - cu toate că şi asta e
ceva înspăimântător. Cu maşina ta am o problemă.
Am rămas cu gura căscată.
^ I emu iHoa le« (t'J/fr iH/t<j 69

— Despre ce vorbeşti? Majoritatea băieţilor ar ucide să


aibă o prietenă cu o maşină ca a mea.
Eram atât de enervată, încât nici nu mi-am dat seama că,
pentru prima dată, spusesem că eram prietena lui.
— La asta mă refer şi eu, a spus el. Atragi mai multă aten-
ţie decât îţi dai seama când eşti în maşina ta.
L-am privit cât de sceptic am putut.
— Chiar eşti invidios pe o maşină?
Eram complet uimită. Nu mai avusesem de-a face cu un
tip căruia să nu-i placă Mustangul meu.
— Mă... deranjează că atât de mulţi oameni te observă
când eşti cu maşina, a spus el.
— Ei bine, am spus eu nervoasă, va trebui să te împaci cu
ideea. îmi place să-mi conduc maşina.
Mi-a aruncat o privire calculată.
— Bine, vom face un compromis, a spus el. Poţi să con­
duci Mustangul când ieşi în oraş, dar, când ieşim împreună,
conduc eu.
— E stupid, am spus eu categoric.
— Foarte matur din partea ta.
— Oh, da, şi tu eşti întruchiparea maturităţii, invidios pe
nişte metal şi vopsea.
Alex şi-a încleştat maxilarul, ca şi când ar fi încercat să
păstreze pentru sine ceea ce voia de fapt să zică.
— Şi la ce te-ai referit când ai spus că eu conduc înspăi­
mântător?
El începuse cearta, aşa că, la fel de bine, puteam să clarifi­
căm toate nemulţumirile legate de maşină.
— Evie, s-a întors el spre mine, conduci nebuneşte.
Am inspirat brusc.
— Ba nu!
70

Nu-mi venea să cred că trebuia să-mi apăr abilitatea de a


conduce.
Alex a respirat adânc.
— Măcar îţi dai seama că există un limitator de viteză pe
strada ta? E un indicator galben strălucitor pe care scrie „limi­
tator”, cu săgeţi albe uriaşe care arată spre el. Nici nu cred că
l-ai observat vreodată. îl loveşti ca şi când ai fi Evil Knievel*,
care încearcă să sară peste douăzeci de maşini de fiecare dată.
Pe indicator ar putea, la fel de bine, să scrie „rampă.”
M-am uitat urât la el.
— Şi ce dacă? îmi place să conduc cu viteză; nimeni nu are
de suferit din cauza asta.
— Nu încă, a spus el pe un ton clar dezaprobator.
— Cine te crezi? Tata?
S-a uitat la mine şi s-a încruntat uşor, ca şi când mi-ar fi
spus că reacţionam exagerat.
— Mi-ar plăcea să mai trăieşti o vreme.
Mi-am dat ochii peste cap.
— Conducem pe rând, am propus eu.
El s-a gândit la asta şi ochii i s-au luminat.
— Bine, a spus, dar pentru că Mustangul tău nu are aer
condiţionat, conducem maşina mea dacă sunt peste douăzeci
şi unu de grade. Şi pentru că Mustangurile au tracţiunea pe
spate, luăm maşina mea dacă sunt şanse de ploaie sau ninsoare.
— Trebuie să scriem regulile? am întrebat eu sarcastic.
Alex a rânjit.
— Pot să ţi le scriu eu.

* Evil Knievel, pe adevăratul său nume Robert Craig Knievel


(1938-2007), cascador, animator şi pictor, una dintre marile figure emble­
matice ale Americii anilor 1970, renumit pentru săriturile sale fabuloase
cu motocicleta (n. red.).
« " Vem un'ioatea ?% 71

Deja intram în parcarea de la pizzerie. Chiar nu puteam să


mă cert cu el pentru aerul condiţionat şi tracţiunea pe spate,
deoarece avea dreptate.
— Bine, facem un compromis, am spus.
Alex avea o expresie încrezută, ca şi când ar fi câştigat o altă
victorie. Atitudinea lui mă deranja, dar nu aveam de gând să-l
las să-mi strice seara. Am dat să deschid portiera, dar Alex era
chiar acolo, deschizând-o pentru mine. Când am coborât şi
i-am aruncat o privire urâtă, mi-a zâmbit. A închis portiera, a
pus alarma şi m-a luat de mână. De îndată ce i-am simţit atin­
gerea, m-am calmat, cel puţin mental; restul corpului meu a
devenit mult mai agitat.
Jas şi Zach ne aşteptau în holul restaurantului.
— Hei!
Jas s-a luminat la faţă când ne-a văzut.
— Bună, Jas. Bună, Zach, am spus eu.
— Bună.
Vocea profundă a lui Alex era seducătoare chiar şi pentru
mine. Nu-mi puteam imagina ce efect avea asupra lui Jasmine.
Zach a dat din cap spre Alex, iar Jasmine a zâmbit sfios.
— Bună, Alex. Mă bucur că aţi putut să veniţi cu noi în
seara asta.
Jas era exagerat de cordială şi îşi mesteca guma de parcă era
la concurs. N-o mai văzusem atât de agitată de când aproape
că am fost prinse înşirând hârtie igienică prin curtea profeso­
rului nostru de matematică de la liceu.
— Şi eu, a spus Alex.
Hostessa a luat nişte meniuri de pe etajeră şi am urmat-o
spre o masă din colţul pizzeriei. Mirosul de usturoi, pâine şi
brânză umplea aerul cât am studiat meniurile şi am comandat.
Zach i-a cerut imediat chelnerului un Pepsi; era singurul lucru
72 ! (/ fiiijr / n ( (jm tft’M

pc care îl bea şi era înnebunit după el. Chiar dacă nu stătea


prea mult pe la noi pe-acasă, păstram mereu un bax cu două­
zeci şi patru de doze de Pepsi în frigider pentru el.
Cât am aşteptat mâncarea, Zach i-a pus lui Alex toate între­
bările generale de început, pe care i le pusesem şi eu când l-am
întâlnit prima dată. La rândul lui, Alex le-a pus şi el aceleaşi în­
trebări lui Jasmine şi lui Zach.
Chelnerul ne-a adus mâncarea, iar noi am stat de vorbă cât
am mâncat. Alex i-a întrebat pe Jasmine şi pe Zach cum s-au
cunoscut. în cele din urmă, discuţia aia a dus la observaţiile lui
Jasmine în legătură cu viaţa mea amoroasă.
— Cai siguranţă reprezinţi un progres, i-a spus Jas lui Alex.
Expresia lui era curioasă, invitând-o să continue.
— Evie nu prea are noroc la băieţi, i-a explicat ea.
— Hei! am intervenit eu, încercând să mă apăr. Nu toţi au
fost răi.
— Oh, da? Hai să vedem, a spus Jas şi şi-a ridicat privirea
spre tavan cât se gândea. A fost tipul obsedat de pastramă.
Ţi-aduci aminte de felicitarea pe care ţi-a facut-o de Valentine’s
Day? Când ai deschis-o, a mugit.
Gândul ăsta a facut-o să se înfioare.
— Sau cel care te-a invitat la bal cu condiţia să te ducă acolo
cu maşina ta. Jas s-a aplecat în faţă peste masă şi m-a privit în
ochi. Şi să nu uităm de cel mai tâmpit dintre tâmpiţi: Luke, a spus
ea, îndreptându-şi atenţia iar spre Alex. Aş putea să-ţi spun po­
veşti despre idiotul ăla ore întregi. Una din preferatele mele e aia
în care el i-a spus că nu are timp să se ocupe de sentimentele ei
şi că ar trebui să mediteze la emoţiile ei şi să-şi scrie observaţiile
intr-un jurnal, apoi să-l caute când nu mai e atât de irascibilă.
Un muşchi de sub ochiul lui Alex a pulsat când a zâmbit
intr-un fel care spunea că nu era deloc amuzat.
« 'W enwTttoatwi' "H(<nâ/Hj 73

— Tipii ca ăsta nu merită pe cineva ca Evie. De fapt, a


făcut el o pauză, ca şi când s-ar fi gândit dacă să continue sau
nu, dacă aş fi fost acolo, i-aş fi vărsat paharul cu limonadă
în cap.
Am rămas cu gura căscată. M-am uitat la Jasmine şi am
văzut că era la fel de şocată ca şi mine. După câteva secunde,
Jasmine şi-a revenit.
— De fapt, exact asta a făcut Evie, a spus ea. Doar că atunci
bea Sprite. Jasmine l-a privit precaută pe Alex. De unde ai ştiut
asta?
Alex a zâmbit şiret.
— Am ghicit, a spus el, ridicând paharul şi luând o gură.
Apoi a lăsat paharul pe masă şi şi-a continuat explicaţia: Să
arunci cu o băutură în cineva nu este un concept nou. Fetele
fac asta tot timpul în filme şi în serialele TV.
încă uimită, m-am uitat când la Jasmine, când la Alex. în
mod clar, Jasmine nu era convinsă. Alex s-a aplecat peste masă
şi a râs.
— Sau poate că sunt paranormal, a spus el, fluturând din
degete ca să destindă atmosfera.
Zach a pufnit.
— Dacă e aşa, am nevoie de ajutorul tău pentru lista echi­
pei Fantasy Football.
Alex şi-a atins tâmplele cu vârful degetelor, ca şi când ar fi
ghicit un răspuns.
— Nu poţi da greş cu Drew Brees, a spus.
A luat nota lăsată de chelner şi s-a îndreptat spre tejghea ca
să plătească mâncarea. Zach a vrut să-l urmeze, dar Alex i-a
spus să nu-şi facă griji în privinţa asta, pentru că plătea el cina
pentru toţi.
De îndată ce Alex s-a îndepărtat, Zach a spus:
74

— îmi place de el, Evic. A dat din cap ca să-mi dea de în­
ţeles că Alex trecuse un fel de test bărbătesc. E un băiat bun.
Zach s-a rezemat de spătar. N-am mai auzit povestea asta.
Chiar i-ai vărsat Sprite în cap lui Luke?
— Bineînţeles că a făcut-o! A meritat fiecare picătură, a răs­
puns Jasmine în locul meu, fluturând din mână spre Zach. Şi-a
pus coatele pe masă, îndreptându-şi din nou atenţia asupra
mea, ca şi când Zach nici măcar nu ar fi fost acolo. Nu crezi că
e ciudat că Alex a spus asta? a întrebat ea.
Am ridicat din umeri, încă încercând să înţeleg.
Jas a continuat să vorbească.
— Vreau să spun, este ciudat că a spus ceva atât de aproape
de ce s-a întâmplat de fapt.
înainte să pot răspunde, Alex s-a întors.
— Sunteţi gata de plecare?
— Sigur.
M-am ridicat de la masă. Jas şi Zach m-au urmat. Alex m-a
ţinut de mână cât am mers în linişte spre parcare.
— Mersi că aţi venit la cină cu noi, le-am spus eu lui Jas şi
lui Zach. M-am distrat grozav.
• — Da, trebuie să mai facem asta curând, a sugerat Alex.
— Sună grozav, a răspuns Jas când a deschis portiera maşi­
nii lui Zach, o Grand Cherokee.
— îl adaug pe Brees în echipa mea imediat ce ajung acasă,
a spus Zach.
A făcut semn cu mâna şi a urcat la volan.
Alex mi-a deschis din nou portiera, iar eu am urcat în Audi.
Alex s-a aşezat la volan, a pornit maşina şi am mers în linişte
preţ de câteva minute, până când n-am mai putut să tac.
— Era limonadă, nu Sprite.
Alex mi-a aruncat o privire, fără ca expresia de pe chipul lui
să trădeze ceva.
\ i'/ m n iU x n < ‘( i 4 t< n â n < j 75

— Despre ce vorbeşti?
— Limonada i-am turnat în cap lui Luke, nu Sprite. Jasmine
s-a înşelat. Dar tu nu.
Alex a râs scurt.
— Serios? a întrebat el, fiind mai atent decât de obicei la
semnalizator, când l-a apăsat în jos. E o coincidenţă amuzantă.
Am căscat ochii.
— O coincidenţă? Asta este explicaţia ta?
Când ne-am oprit la semafor, şi-a lăsat mâna peste volan şi
m-a fixat cu privirea.
— Ce altceva ar putea fi, Evie?
Mi-am întins mâinile în faţă, cu palmele în sus.
— Tu să-mi spui.
Alex s-a uitat în altă parte.
— Poate că mi-ai spus tu asta şi ai uitat.
Ştiam că nu o făcusem. în afară de cazul în care îmi băteam
joc de el cu Jasmine, Luke nu era un subiect despre care să-mi
placă să vorbesc.
— Am o memorie excelentă. Şi nu ţi-am spus niciodată po­
vestea asta.
Alex a pufnit.
— Doar nu-ţi aminteşti fiecare secundă din fiecare conver­
saţie pe care am avut-o.
Am ridicat din umeri, provocându-1 din priviri. El s-a uitat
la mine şi a râs fără să pară amuzat.
— Memoria este un lucru complicat. Ai fi surprinsă de lu­
crurile pe care le uiţi.
— Pune-mă la încercare, l-am provocat eu.
Alex şi-a încleştat maxilarul şi a părut să se gândească, dar
nu a spus nimic. Am parcat pe aleea casei mele. Alex mi-a des­
chis din nou portiera.
76 ( u jitije fii (

Am mers până la uşa de la intrare şi, ca întotdeauna, a în­


tins mâna ca să-i dau cheile. Alex a deschis uşa şi a aprins lu­
mina din living. Am intrat în casă; el m-a urmat, încă tăcut. S-a
aşezat pe canapea cât m-am dus la telefon ca să verific căsuţa
vocală. Cu spatele la Alex, am lăsat poşeta pe jos şi am ascul­
tat mesajele. Era un telefon de la mama, desigur - probabil că
primise e-mailul meu - şi un altul de la cineva care o căuta pe
Jasmine. Am scris mesajul pentru ea pe o bucată de hârtie de
lângă telefon şi am apăsat pe butonul de ştergere.
Am rămas în faţa telefonului, întrebându-mă dacă Alex
avea să continue discuţia. Am respirat adânc, apoi m-am în­
tors şi am icnit. Alex era la câţiva centimetri de mine, aştep­
tând. Nici nu îl auzisem apropiindu-se. Ar fi trebuit măcar să
simt că era în spatele meu. în general, îmi dădeam seama des­
tul de bine când cineva pătrundea în spaţiul meu personal.
L-am privit în ochi - păreau să ardă, nu de mânie, ci din
altă cauză. Brusc, discuţia noastră despre limonadă/memorie
a părut mult mai puţin importantă. Alex m-a apucat de mij­
loc, conducându-mă încet până când m-am lipit cu spatele de
peretele sufrageriei. Şi-a aşezat palmele pe perete, lângă ume­
rii mei. Chiar dacă aş fi vrut să mă mişc, şi nu voiam, ar fi fost
imposibil. I-am simţit parfumul rustic de cedru când şi-a în-
treptat capul spre mine şi şi-a mişcat mâna dreaptă spre ceafa
mea. Când s-a lipit de mine, mi-a şoptit ceva ce părea să fie
„Să vedem dacă îţi aminteşti asta”. înainte să-mi dau seama ce
se întâmplă, buzele lui, la care visasem aproape în fiecare zi de
când fuseserăm împreună la lacul montan, s-au atins de ale
mele, apăsându-mi puternic gura, contopindu-se cu ea. Săru­
tul era agresiv, dar totuşi blând, buzele lui erau moi şi calde, şi
o căldură cunoscută îmi furnica spatele, care se înfierbânta din
ce în ce mai tare.
K S tm tn i/ o tn rii '4 / n lâ / K j 77

M-a tras mai aproape, iar gurile noastre s-au deschis. Inima
îmi bătea cu putere, sângele îmi gonea prin vene; electricita­
tea era înspăimântătoare. Felul în care ni se mişcau gurile, în
perfectă armonie, părea să indice că eram făcuţi unul pentru
celălalt.
De-abia mai putea respira, iar dorinţa era atât de puternică,
doream fiecare bucăţică din el, cât mai repede posibil. Alex încă
mă săruta când m-a lăsat în jos şi m-a aşezat încet pe podea. A
îngenuncheat lângă mine şi şi-a trecut un picior peste ale mele.
Mi-a sprijinit capul cu o mână, cu cealaltă alunecând peste linia
gâtului, iar eu i-am simţit atingerea ca pe un curent. A con7
linuat să mă sărute, mângâindu-mi acum uşor clavicula. Nu
ştiam cât aveam să mai rezist. Apoi, am simţit cum s-a retras şi
s-a aşezat lângă mine.
— Ce? am întrebat eu, ridicând capul ca să-l privesc. Ce s-a
întâmplat?
Vocea îmi şovăia şi abia respiram.
— Nu putem să facem asta.
Alex răsufla mai repede decât mine. A încercat să se înde­
părteze, dar l-am prins de braţ şi l-am tras înapoi, până când a
ajuns lângă mine, întins pe podea.
— De ce nu? am întrebat eu, uitându-mă în ochii lui, acum
de un verde închis.
A oftat şi a părut... stăpânit de sentimente contrarii.
— Vreau să continui să te sărut, l-am asigurat eu.
— Nu eşti singura, a spus el, frustrat.
I-am studiat expresia pentru o clipă şi am decis să preiau
conducerea. M-am ridicat în fund şi mi-am mişcat picioarele
pe lângă el, până când am ajuns călare pe abdomenul lui toni­
fiât. M-am apropiat de faţa lui şi am şoptit:
— Atunci, ce mai aşteptăm?
78 ((¿tngefa ( CotSeU'

Mi-am lipit buzele de ale lui şi l-am sărutat, apucându-i cu


mâinile piepţii cămăşii. Sărutul a devenit mai intens. Mi-a cu­
prins spatele cu braţele şi mi-a ridicat cămaşa. Parcă aveam
spatele în flăcări, dar îmi ardea tot corpul. Atingerea degetelor
lui pe o parte a pielii neatinsă de niciun bărbat m-a făcut să mă
înfior din cap până în picioare.
Nu puteam să nu mă gândesc unde voiam să ajungem. Am
început să-mi trec ambele mâini prin părul lui, trăgându-1 de
el în vreme ce îl sărutam şi mai apăsat. El m-a apucat repede de
mâini, dându-le la o parte.
înainte să-mi dau seama ce face, eram pe spate, cu braţele
ţintuite de mâinile lui. Am închis ochii, aşteptând să mă sărute
din nou, dar, în schimb, i-am simţit mâinile alunecând uşor de
pe ale mele. Am auzit podeaua scârţâind când s-a tras repede
spre peretele de lângă mine şi şi-a rezemat capul de el. Părea
învins, dar hotărât.
M-am ridicat şi mi-am aranjat părul şi hainele.
— Ce s-a întâmplat? Am făcut ceva ce nu trebuia?
El şi-a trecut mâinile prin păr.
— Nu, eu am făcut, a spus el. Am lăsat situaţia să-mi scape
de sub control.
Eram nedumerită.
— Ne sărutam. Am crezut că ăsta era şi scopul, să ne lăsăm
duşi de val.
A zâmbit obosit.
— în majoritatea situaţiilor, probabil că este.
— Cu ce e diferită situaţia asta?
Expresia lui m-a făcut să mă simt naivă dintr-un oarecare
motiv.
— Nu este momentul potrivit, Evie.
M-am încruntat.
(i r V enuw iioaiea A it/ifiiH j 79

— Nu e momentul potrivit să ne sărutăm?


El a pufnit.
— Nu doar să ne sărutăm, deşi nici asta nu ar fi trebuit
să facem, dar nu m-am mai putut abţine. Şi-a frecat faţa cu o
mână. Trebuie să luăm lucrurile încet.
Am ridicat vocea, exasperată:
— Ne sărutam! Am respirat adânc şi am continuat pe un
ton mai calm: Atâta doar, ne sărutam.
Neîncrezător, m-a fixat cu privirea.
— Ştii spre ce se îndrepta asta.
M-am uitat în altă parte. La un moment dat, ştiam că aveam
să iau în considerare ideea de a face sex cu Alex, dar nu voiam
să tulbur relaţia acţionând prea repede. îmi doream ca Alex să
aibă încredere în mine; nu eram complet lipsită de autocon­
trol. Dar poate că Alex era cel care şi-ar fi pierdut controlul? în
mod ciudat, gândul m-a făcut să mă simt euforică.
Alex a vorbit din nou, cu o voce blândă şi părând că îi este
greu să rostească acele cuvinte.
— Ce vreau să spun este că acum se întâmplă multe. Nu
cred că ar trebui să facem încă pasul ăsta.
M-am încruntat la el.
— Ce-ar putea să se întâmple care să aibă legătură cu asta?
— Mai multe decât îţi dai seama.
Am scrâşnit din dinţi.
— Nici eu nu cred că ar trebui să mergem atât de departe,
nu încă. Dar faci atâta caz pentru câteva săruturi, încât mă în­
treb dacă vei vrea vreodată şi altceva de la mine.
Alex m-a privit ca şi când mi-aş fi pierdut minţile.
— Nu fi ridicolă. Sunt absolut sigur că vreau asta la fel de
mult ca şi tine. Nici nu ştii... A mormăit ceva ce nu am auzit şi
s-a uitat la peretele alb şi gol din cealaltă parte a camerei. Apoi
80 1< ( CotSM

şi-a întors din nou privirea la mine. Crede-mă, vreau să fiu cu


tine mai mult decât orice - dar nu încă.
Măcar făceam ceva progrese.
— Dacă nu acum, atunci când? am întrebat eu.
— Nu ştiu exact. Dar sper că va fi mai curând decât mai
târziu.
M-am încruntat.
— Şi eu sper la fel. Deci, acum nu mai avem voie să ne
sărutăm?
— Nu. Doar că trebuie ca noi. ..e u ... să fiu mai atent.
S-a apropiat şi s-a întins spre mine, cuprinzându-mi umerii
cu braţele şi trăgându-mă la pieptul lui. A oftat fericit când şi-a
lipit buzele de gâtul meu şi mi-a şoptit la ureche:
— Nici n-ai idee cât timp am aşteptat sărutul ăla.
^-^jy77u a durat mult până când eu şi Alex ne-am dat
4^7
( r seama că trebuia să ne găsim o ocupaţie ca să nu
ajungem din nou pe podeaua din living. în următoarea săptă­
mână, am văzut toate filmele de la cinema, ne-am spălat ma­
şinile, am făcut fursecuri şi chiar i-am decorat dormitorul lui
Jasmine cu hârtie igienică. Până sâmbătă, epuizaserăm lista
noastră cu activităţi. în schimb, am decis să mergem cu ma­
şina în centru şi să cumpărăm îngheţată - cu maşina lui Alex,
bineînţeles. Am intrat în parcarea gelateriei, iar Alex mi-a des­
chis portiera. Gestul, politicos sau nu, mă facea să mă simt ne­
ajutorată, iar mie nu îmi plăcea asta.
— Mulţumesc, am mormăit eu când a închis portiera.
Mi-a zâmbit şi, punându-şi o mână pe spatele meu, m-a
condus spre vitrina magazinului.
— Cu plăcere, a răspuns şi a adăugat: chiar dacă n-o gândeşti.
I-am spus din nou părerea mea, pe care o ştia deja.
— Apreciez gestul, nu înţelesul din spatele lui.
— înţelesul este o chestiune de interpretare, a spus când
mi-a deschis şi uşa gelateriei.
După ce am gustat câteva sortimente, am comandat. Eu
mi-am luat îngheţată cu ciocolată de mentă într-un cornet
82 U 'fn g< '/a (

de vafa, iar Alex ciocolată neagră, într-un bol. M-am îndrep­


tat spre casierie ca să plătesc bunătăţurile, dar Alex mi-a tăiat
calea, dându-i tipului de la casă cincizeci de dolari şi spu-
nându-i să păstreze restul. Mi-am ţuguiat buzele şi m-am în­
cruntat; din nou, Alex nu mă lăsa să plătesc. în mintea mea,
averea lui nu era o scuză ca să plătească pentru tot ce făceam
împreună. Când am ieşit din magazin, m-am întors spre el.
— îţi dai seama că din bacşişul pe care i l-ai lăsat tipului pu­
teai să cumperi cincisprezece cornete de îngheţată?
El a ridicat din umeri.
— A făcut o treabă bună. în plus, nu cred că prea mulţi oa­
meni le dau bacşiş.
Am lins îngheţata şi am ridicat o sprânceană.
— Sunt sigură că oricum nu atât de mult.
Ne apropiam de maşina lui Alex, dar nu aveam chef să mă
întorc acasă.
— Vrei să mâncăm în parc? am întrebat eu.
— Sigur, a spus el, întinzându-se să mă ia de mână.
încă simţeam furnicături în tot corpul şi căldură în semnul
meu din naştere în formă de crin de fiecare dată când mă atin­
gea. Speram ca senzaţia să nu dispară niciodată.
Am mers în linişte până când am ajuns la o bancă retrasă
din parc, înconjurată de copaci şi de flori. De cealaltă parte
a aleii, vedeam nişte raţe înotând într-un mic iaz, cu penele
strălucindu-le în lumina lunii. Credeam că suntem singuri,
până când am observat un bărbat care se plimba în jurul ia­
zului. Din locul în care ne aflam pe bancă, eu vedeam bărba­
tul, dar copacii ne ascundeau privirii lui. Era înalt, poate la fel
de înalt ca Alex, cu păr blond şi ondulat. Când a păşit în lu­
mina unui felinar, am văzut că pe braţ avea un semn ciudat,
de culoare roşie, care semăna cu o pânză de păianjen. Pânza
Hmw u t mo ir t i 'i/<iiâ/i<j 83

părea înfăşurată pe bicepsul lui şi cobora pe antebraţ aproape


ca modelul unei acadele-bastonaş. Am chicotit, gândindu-mă
că tipul urma să regrete serios când tatuajul cu Spiderman nu
avea să mai fie popular.
Alex şi-a dat seama că râdeam şi mi-a urmărit privirea. S-a
uitat pentru o clipă la bărbat şi un amestec de mânie şi panică
i-a traversat chipul când m-a luat de mână. A privit repede în
jur. M-a apucat imediat de braţ şi m-a tras în sus. M-am împie­
dicat, nepregătită pentru părăsirea bruscă a locului, şi mi-am
scăpat îngheţata.
— Hei! Ce faci? am întrebat eu.
Stricase momentul liniştit şi mă făcuse să-mi scap desertul.
— Şşş! a făcut el, cu asprime. Urmează-mă şi nu spune ni-
ciun cuvânt, mi-a şoptit, aruncându-mi o privire severă.
Alex m-a tras după el, aproape alergând. Am privit înapoi şi
nu mi-a venit să cred cât de mult ne îndepărtasem deja. Iazul
nu se mai vedea. Ne-am strecurat printre copacii de la margi­
nea parcului, unde frunzele ne camuflau. Ne-am oprit pentru
o clipă, cât Alex s-a uitat înainte şi înapoi.
Eram acolo doar de câteva secunde, când Alex m-a luat din
nou de braţ, conducându-mă pe o alee întunecată. Părea că
strada ar fi fost o alegere mai sigură. Indiferent ce i s-a părut
că văzuse, ar fi fost mai bine să ajungem intr-un loc în care să
putem cere ajutor dacă aveam nevoie, în loc să ne furişăm pe
alei cu asfalt crăpat şi luminate doar de lună.
Dar, în timp record, am ajuns la maşina lui Alex. A apucat
mânerul şi aproape m-a împins pe locul din dreapta. în câteva
secunde, a fost lângă mine şi a pornit motorul.
— Ce se întâmplă? am întrebat eu, cu sufletul la gură şi un
pic panicată. Ce s-a întâmplat acolo?
Alex nu a spus nimic.
84 !( (jhgfia (

— Alex, spune-mi de ce m-ai târât de-a lungul a trei străzi şi


de ce mergi acum cu o sută treizeci la oră pe un drum pe care
ar trebui să mergi cu şaizeci. Dumnezeule! Şi spui că eu con­
duc nebuneşte.
O expresie serioasă şi buzele strânse îi înlocuiseră zâmbetul
de obicei încrezut şi comportamentul relaxat.
— Am văzut ceva, asta-i tot.
— Ce-ai văzut?
A inspirat.
— Era un bărbat care mergea pe lângă iaz. Mi s-a părut că-1
recunosc.
— Şi ai reacţionat ca un maniac? am întrebat eu. Majorita­
tea oamenilor salută când văd pe cineva cunoscut, n-o iau la
fugă.
Nu înţelegeam ce îl făcuse să reacţioneze aşa.
Tâmplele lui Alex pulsau. Ţinea volanul cu o asemenea
forţă, încât eram sigură că forma degetelor lui avea să fie în­
castrată în volan când i-ar fi dat drumul. Cu siguranţă, asta era
o latură a lui Alex pe care nu o mai văzusem. Latura asta era
plină de furie. De îndată ce am ieşit din Gunnison şi am intrat
în canion, Alex s-a calmat şi a spus:
— Pe unele cunoştinţe nu vrei să le mai vezi vreodată.
Acum că vorbea, aveam să primesc nişte răspunsuri.
— Cine era? De ce ai fugit? Parcă faceai parte din Serviciul
Secret sau ceva de genul ăsta!
Minutele au trecut fără niciun răspuns. începeam să mă în­
treb dacă avea să-mi mai răspundă, când mi-a spus:
— Nu e un om bun. Nu am vrut să mă vadă şi nici să te
vadă pe tine - şi mai ales nu am vrut să mă vadă cu tine.
M-am gândit la asta o secundă.
— Ei bine, poate că s-a schimbat, i-am sugerat eu.
<r S e in in t/n in e a t!itfo lfin g / 85

Chipul lui Alex era încordat şi vocea aspră când mi-a răspuns:
— Nu s-a schimbat.
— De unde ştii? am întrebat eu. Când l-ai văzut ultima dată?
— Ştiu pur şi simplu. Trebuie să ai încredere în mine în pri­
vinţa asta.
Avertismentul din tonul său m-a făcut să mă înfior, iar în­
grijorarea din ochii lui a devenit mai evidentă cu fiecare pri­
vire aruncată în direcţia mea.
— Este foarte periculos, a spus Alex.
Reacţia lui Alex şi sentimentul că aveam o legătură cu îngri­
jorarea lui erau cel puţin tulburătoare. Am rămas din nou tă­
cuţi, Alex privindu-mă la fiecare câteva secunde, ca şi când ar
fi verificat dacă mai eram acolo.
în cele din urmă, am rupt tăcerea.
— Şi acum ce urmează, Alex? Nu putem să conducem toată
noaptea.
Eram sigură că se gândise la acelaşi lucru, dar răspunsul lui
m-a luat prin surprindere.
— Ce-ai zice dacă te-ai muta? m-a întrebat el.
M-am uitat la faţa lui, aşteptându-mă să-i văd zâmbetul fa­
miliar care să-mi spună că glumea. Am rămas cu gura căscată
când mi-am dat seama că vorbea serios.
— Eşti nebun? am întrebat eu neîncrezătoare. Am serviciu,
prieteni, o chirie de plătit! Ca să nu mai spun de isteria care
i-ar lovi pe ai mei dacă aş dispărea brusc.
— Toate astea sunt lucruri care se pot rezolva.
A spus-o ca şi când ar fi făcut oamenii să dispară în fiecare zi.
— Se pot rezolva?
Vocea mea devenea stridentă.
— Nu. în niciun caz, Alex. Asta e problema ta, nu a mea.
Nu există nicio şansă să mă mut din cauză că ai văzut pe cineva
86 ' i J i t j i '/ a (itn tir tt

care semăna cu o persoană pe care ai putea să o cunoşti şi care


ar putea fi sau nu periculoasă. E cel mai prostesc lucru pe care
l-am auzit vreodată.
— Nu, Evie. E o prostie să nu asculţi atunci când ţi se spune
că trebuie să fii atentă.
Deşi nu o spusese direct, îmi pusese la îndoială inteligenţa,
enervându-mă şi mai tare.
— Du-mă acasă, ACUM.
Alex s-a încordat şi i-am văzut venele pulsându-i în gât.
— De ce trebuie să fii atât de-al naibii de încăpăţânată şi de
independentă?
Mi-am încrucişat braţele pe piept.
— De ce trebuie să fii atât de-al naibii de arogant şi de
dominator?
Alex a oftat încet.
— Nu pot să te duc acasă. Nu înainte să îmi dau seama ce-i
de făcut.
— Să-ţi dai seama când ai să ajungi acasă la tine. în ciuda a
ceea ce crezi, nu am nicio legătură cu asta.
El s-a întors spre mine cu o privire arzătoare. A respirat
adânc şi a deschis gura ca să vorbească, dar s-a oprit. După
câteva secunde, a spus:
— S-ar putea să ai mai mult de-a face cu asta decât îţi dai
seama, Evangeline.
Am vrut să îl contrazic, dar nu ştiam de câte ori puteam să
îi explic că orice se întâmpla nu mă privea.
— Faptul că s-ar putea să mă fi văzut şi că poate te-a văzut
şi pe tine cu mine în parc e un motiv suficient ca să fiu îngrijo­
rat, m-a avertizat Alex.
Voiam să ştiu ce făcuse tipul ăsta şi de ce era Alex atât de
îngrijorat şi de convins că aveam o legătură cu reacţia lui, dar
" S/’/ m n i/ o r iic a ''Ş /a iâ / H j 87

ştiam că nu aveam să primesc răspunsurile alea. M-am întors


şi m-am uitat pe geam la copacii pe lângă care treceam. Nu
aveam cum să-l fac pe Alex să tragă pe dreapta şi să oprească.
M-am gândit să deschid portiera şi să sar din maşină. Văzu­
sem asta în filme, dar îmi imaginam că ar fi durut mult mai
mult în viaţa reală. După aproximativ zece minute, Alex a
redus viteza şi a tras maşina lângă marginea drumului, fă­
când o întoarcere largă. A pornit înapoi în direcţia din care
venisem. De îndată ce am ştiut că ne întorceam în Gunnison,
m-am simţit uşurată.
— Te voi duce acasă, a spus Alex, pe un ton rezervat, pre­
caut. Trebuie să aflu ce se întâmplă, să-mi dau seama de ce e
aici. Nu pot să fac asta din alt stat sau din altă ţară.
L-am fixat cu privirea, uimită. Altă ţară? Chiar lua în serios
apariţia tipului ăstuia. N-am spus nimic. Eram doar bucuroasă
că mă întorceam acasă.
— Totuşi, există nişte condiţii, a adăugat el, privindu-mă
serios.
De ce avea mereu impresia că putea să-mi spună ce să fac?
Uneori mă facea să mă simt ca un copil şi asta mă enerva.
— Si* care naiba ar fi alea?/
Eram încă supărată, dar Alex mi-a ignorat tonul.
— în primul rând, trebuie să stau acasă la tine în fiecare zi
şi în fiecare noapte, până aflu mai multe.
Am ridicat surprinsă din sprâncene. Până atunci, fusese atât
de atent să nu facă nimic din ce ar fi putut fi considerat dubios
din punct de vedere moral.
— Din motive de siguranţă, a spus el, citindu-mi expresia
de pe faţă. Voi dormi pe podeaua din dormitorul tău.
Cererea nu părea rea, aşa că am dat aprobator din cap.
— Asta e tot? am întrebat eu.
88 (( j/nj<‘/a i

— Nici pe departe, a spus el. Până nu îmi dau seama ce se


întâmplă, nu vreau să pleci de acasă sau să vorbeşti cu per­
soane străine.
Asta era complet inacceptabil. Nici nu mă gândeam că aş
putea fi ţinută prizonieră din cauza presupunerilor nebuneşti
ale lui Alex.
— în niciun caz, am spus eu, scuturând din cap la condiţia
lui prostească.
— Asta nu este o cerere, a spus Alex. îţi dau de ales. Poţi să
faci ce te-am rugat până aflu ce se întâmplă sau poţi să pleci în
seara asta, chiar acum, departe, intr-un loc în care să poţi avea
o nouă viaţă. Sincer, a doua alegere este de departe mai sigură
şi de preferat, dar pentru că pari să fii mai încăpăţânată decât
ai fost vreodată, sunt dispus să fac un compromis şi să văd mai
întâi ce pot să aflu.
Eram furioasă. Asta nu era o alegere, era o închisoare. Ştiam
că pe Alex îl preocupa siguranţa mea, dar tot nu înţelegeam de
ce considera că situaţia era atât de periculoasă.
— Decizia îţi aparţine, a spus Alex.
Mi-am strâns pumnii, în timp ce furia îmi clocotea pe sub
piele.
— Nu mi-ai dat de ales, am spus eu, fierbând de mânie.
Mi-ai spus că pot să fiu prizonieră în propria mea casă sau să
dispar, să las totul baltă şi să o iau de la capăt în altă parte.
Alex mi-a aruncat o privire dură.
— Dacă nu mă asculţi, nu vei fi doar o persoană dispărută.
Implicaţiile acestei declaraţii m-au făcut să simt încă un fior
pe şira spinării când a întors Audi-ul pe aleea mea şi a mers cu
el până în curtea din spate, unde nu se vedea din stradă.
— Rămâi aici, mi-a cerut el şi a blocat uşile maşinii. A dis­
părut imediat şi s-a întors înainte să am timp să mă gândesc
' l i / o a 7r a 7
lJ / t/ â / K j 89

cu adevărat la ce spusese mai devreme. Toate par la locul lor, a


spus, deschizându-mi portiera. Să intrăm.
— Ştii, i-am zis eu în vreme ce ieşeam din maşină, cred că e
o şansă de cel puţin optzeci la sută să fii nebun.
Mi-a aruncat o privire dojenitoare.
— Să sperăm că nu vei afla că nu sunt, a replicat, luându-mi
cheile şi descuind uşa.
încă eram supărată când am intrat în bucătărie. Alex s-a
plimbat prin casă, a verificat încuietorile de la uşi şi de la fe­
restre şi a tras toate storurile şi draperiile, ca un agent de pază
conştiincios.
Când sunt supărată, fac curăţenie, iar chiuveta plină cu vase
părea un loc bun în care să-mi consum agresivitatea. Am des­
chis robinetul de apă caldă, am turnat nişte săpun de vase în
chiuvetă şi am privit munţii de bule explodând peste vasele
murdare. Când aburul a început să se ridice, am tras deoparte
draperiile şi am deschis încuietoarea ferestrei pe care o închi­
sese Alex, ca să las aerul să circule - şi ca să-l enervez pe Alex.
Am luat buretele şi am început să frec, pierdută în gân­
duri. în ciuda faptului că ne cunoşteam de mai multe săptă­
mâni, Alex continua să presupună, intr-un mod greşit, că aş
fi una dintre fetele care fac ce li se spune. Să-mi dea ordine şi
să-mi interzică să plec de acasă nu este în regulă. Era frustrant
şi faptul că nu-mi răspunsese la multe întrebări. în plus, nu-mi
dădeam seama de ce avea tot timpul aerul ăsta superior, ca şi
când ar fi ştiut mai multe decât mine despre orice pe lume.
Bărbaţii orgolioşi sunt o problemă. Am oftat şi am clătit o ti­
gaie, apoi am luat alta şi am frecat mai tare. Era atrăgător. Aşta
era problema mea. Chiar era foarte atrăgător. Şi faptul că mă
plăcea mă facea să trec mai mult cu vederea lucrurile. Trebuia
să încetez să mai fac asta.
9 0 ( f it je f t i i O n ifir t /

Briza de afară a intrat pe fereastră, mişcând draperiile pe


care le dădusem la o parte. Mi-am ridicat privirea spre garaj. în
secunda în care am privit pe fereastră, am văzut o siluetă întu­
necată fugind prin curte. Am ignorat-o, crezând că era proba­
bil vreun puşti care făcea o farsă, dar silueta nu se deplasa ca o
persoană normală; de fapt, părea să alunece. M-am aplecat îna­
inte, mai aproape de plasă, ca să încerc să văd mai bine şi să-mi
dau seama dacă era ceva cu adevărat acolo sau dacă ochii îmi
jucau feste.
Stăteam cu faţa la câţiva centimetri de plasă, dar nu vedeam
silueta. Umbra alergase din nordul curţii pe lângă garaj, către
partea de sud, spre uşa din spate. Am simţit furnicături pe
braţe. Având în vedere reacţia lui Alex de mai devreme, ştiam
că trebuia să-l chem, dar era destul de agitat pentru amândoi şi
nu voiam să-l alertez dacă nu era nevoie. M-am concentrat din
nou, scrutând curtea din spate, dar nu am văzut nimic.
Am respirat adânc, am hotărât că imaginaţia mea prea ac­
tivă mă îngrozea şi am început să mă retrag de lângă fereastră.
Când am făcut-o, la câţiva centimetri de mine, separaţi doar de
plasa şubredă a ferestrei, au apărut doi ochi. Erau aproape argin­
tii, doar că mai albi, sclipitori şi siniştri. Nu voiam să îmi întorc
privirea. Ochii erau îngrozitor de strălucitori şi mă atrăgeau în
vreme ce stăteam nemişcată, îngrozită. Nu făceam diferenţa din­
tre irisurile lucitoare, ca de platină, şi albul ochilor. în jurul ochi­
lor, vedeam forma întunecată a unui cap: era o persoană.
Silueta şi cu mine ne-am privit până când, în cele din urmă,
ţipătul care mi se formase în gât s-a eliberat, distrugând liniştea
casei. Ochii de platină au licărit şi s-au micşorat instantaneu, ca
şi când silueta s-ar fi retras. Dar când a făcut-o, în vreme ce ţipă­
tul meu încă străpungea aerul, din ochi i-a radiat destulă lumină
cât să-i văd zâmbetul oribil şi viclean, înainte de a dispărea.
C \f//Hnt(ti<n<ia 'J/r/ lâ m j 91

Tot incidentul s-a petrecut foarte repede. în timpul scurs


între ţipătul meu şi dispariţia ochilor nu trecuseră mai mult de
zece secunde. Alex a apărut imediat lângă mine, m-a îmbrăţişat
şi s-a uitat la mine ca să încerce să înţeleagă ce se întâmplase.
Briza a intrat din nou pe fereastră, iar Alex s-a zbârlit sim­
ţind aerul şi am citit pe faţa lui că şi-a dat seama ce se pe­
trecuse. Mi-a dat drumul, întinzându-se furios spre fereastră,
închizând-o cu zgomot şi încuind-o. Cu o smucitură, a tras
tl raperiile.
— De ce era fereastra deschisă? m-a întrebat acuzator, ui-
lându-se rapid prin cameră şi din nou spre fereastră.
Am avut nevoie de câteva secunde ca să-mi revin suficient
încât să vorbesc.
— Spălam vasele şi era cald. Am deschis fereastra ca să
intre aerul, m-am bâlbâit eu, incapabilă să-mi şterg din minte
acei ochi strălucitori.
Alex a respirat zgomotos, străduindu-se să rămână calm.
— Spune-mi ce s-a întâmplat.
Nu ştiam de unde să încep şi începeam să mă îndoiesc de
propria-mi sănătate mintală.
— A m ... văzut... ceva.
— Ce-ai văzut?
El era şi mai neliniştit ca până acum.
— Spălam vasele şi am văzut o siluetă neagră cum alerga
prin curte. Am crezut că poate toate discuţiile ciudate m-au
făcut să am vedenii, aşa că m-am apropiat de plasă ca să încerc
să văd mai bine.
Am respirat adânc, încercând să-mi alung din minte ima­
ginea ochilor.
Alex m-a încurajat să continui.
— Ce s-a întâmplat după aceea?
92 { ¡ A jJ a f O o iflM

— Doi ochi strălucitori au apărut în faţa plasei de la geam.


Silueta se tot uita la mine şi când am ţipat, s-a retras. Am vă-
zut-o zâmbind, apoi a dispărut.
Vocea lui Alex nu mai era calmă acum, ci mânioasă.
— La naiba, Evie! De ce a trebuit să deschizi fereastra? Pro­
babil că din parc şi-au dat seama că există o legătură între noi,
iar acum te-au văzut şi ştiu unde locuieşti.
Tremuram toată, chiar dacă simţeam cum transpiraţia îmi
curgea pe frunte. Am rămas nemişcată lângă aragaz. Ştiam că
făcusem o greşeală. Ar fi trebuit să îl iau mai în serios pe Alex
când mi-a spus despre pericolul în care ne aflam, dar nu m-aş
fi gândit niciodată că deschiderea unei ferestre ar fi atât de
periculoasă.
Alex m-a văzut tremurând, mi-a citit groaza de pe chip
şi m-a tras spre el, înfaşurându-şi braţele în jurul meu ca o
menghină.
— îmi pare rău, îmi pare atât de rău. Este greşeala mea că
ei sunt aici.
— Cine sunt ei, Alex? am întrebat eu, mai liniştită acum în
îmbrăţişarea lui. Ce sunt ei?
Mă ţinea atât de strâns, încât abia puteam să respir şi i-am
simţit căldura respiraţiei alunecându-mi pe păr. La început, a
tăcut, dar în cele din urmă mi-a răspuns:
— îţi aminteşti când ţi-am spus că lucrez voluntar pentru
o organizaţie?
Am dat din cap, pe umărul lui.
— Şi că ajutăm oamenii să iasă din situaţii rele?
Am dat din nou din cap.
— Ăştia sunt bărbaţii şi femeile de care ajut lumea să scape.
M-am retras din îmbrăţişarea lui şi l-am privit în ochi.
Cineva îl căuta şi, din cauza lui, mă căutau acum pe mine.
93

— Ce vor? am întrebat eu.


El a întins mâna şi mi-a aranjat o şuviţă de păr după ureche,
zăbovind cu degetele pe obrazul meu.
— Lor nu le place munca mea, a spus el. Ţi-am pus viaţa
în pericol. Acum trebuie să-mi dau seama ce să fac în privinţa
asta.
Voiam o explicaţie mai bună.
— N-ar trebui să ştiu ce se întâmplă ca să mă pot proteja
singură?
— Nu trebuie să te protejezi singură, m-a liniştit el, de-asta
sunt eu aici.
încă eram tulburată, iar Alex a insistat să mă duc la culcare.
Nu speram să pot dormi - ameninţarea coşmarurilor era su­
ficientă cât să mă ţină trează zile întregi -, dar Alex s-a aşezat
lângă mine, m-a mângâiat pe păr, ajutându-mă să mă relaxez.
Chiar dacă m-am opus, am adormit.

Nu-mi amintesc ce am visat sau dacă am visat ceva. Când


m-am trezit, Alex se afla în aceeaşi poziţie în care era când ador­
misem. Am simţit un miros dinspre bucătărie. Pentru o clipă,
am uitat de evenimentele din seara precedentă şi am întrebat:
— Ce miroase aşa?
— Şuncă, ouă şi clătite. Preferatele tale.
M-am ridicat, m-am frecat la ochi şi mi-am întins braţele
în aer. M-am dat jos din pat, iar Alex m-a urmat pe scări. Mi-a
dat o farfurie cu mâncare şi s-a aşezat în faţa mea, fără să-şi
pună una şi lui. Mi-a zâmbit, dar în ochii lui nu era veselie.
Ceva din înfăţişarea lui mă neliniştea.
— Nu mănânci? am întrebat eu.
94 (f/fu ge/1« ( GotfieM

— Am mâncat deja.
Ciudat, nu observasem o farfurie în chiuvetă când am in­
trat în bucătărie.
— Cum a fost noaptea? Ai reuşit să dormi?
— Nu, a răspuns el.
L-am privit, incapabilă să-i citesc expresia. Părea serios
şi preocupat de gânduri supărătoare. Am început să mănânc
ouăle, până când Alex a spus brusc:
— Evie, nu mai putem să ne vedem.
Inima parcă mi s-a oprit, iar faţa mi-a căzut.
— Ce vrei să spui? am întrebat.
El a rămas indiferent, dar, sub masca dură, vedeam că
suferea.
— Seara trecută m-a făcut să-mi dau seama că te-am pus în
pericol. Trebuie să găsesc o cale să repar asta şi, ca să o fac, tre­
buie să plec o vreme.
Mi-am dat ochii peste cap. Da, silueta obscură fusese un
şoc, iar eu mă speriasem atât de tare, încât aproape făcusem pe
mine, dar Alex exagera. Cu cât mă gândeam mai mult la asta,
cu atât eram mai convinsă că fusese vreun puşti de la facultate,
care facea o farsă.
El a mijit ochii.
— Sunt lucruri pe care nu le ştii despre mine.
Am ridicat din umeri şi am luat o bucată de şuncă.
— Nu suntem împreună de prea mult timp. Sunt sigură că
sunt multe lucruri pe care nu le ştim unul despre celălalt.
Alex a scuturat din cap ca şi când nu aş fi înţeles.
— E vorba de lucruri importante. Lucruri care ţi-ar putea
schimba viaţa.
Am luat o înghiţitură din clătitele făcute de Alex şi erau
minunate.
Tmwr/VW rea i'iia i/tn a 95

— Clătitele astea ar putea să-mi schimbe viaţa. Asta în­


seamnă că şi ele se vor despărţi de mine? am întrebat eu, încer­
când să glumesc şi să destind atmosfera.
Alex a schiţat un zâmbet şi m-a privit.
— Lucrul ăsta e important, Evie. Ei ştiu unde eşti.
Mi-am aruncat mâinile în aer.
— Cine ştie, Alex? Nu mi-ai răspuns la nicio întrebare!
Am hotărât că nu mai voiam să fiu drăguţă, ci foarte supă­
rată. Alex chiar părea că voia să se despartă de mine din cauza
unei prostii de ferestre deschise şi a vreunui glumeţ cu lentile
de contact strălucitoare.
— Şi este mai bine să nu ştii, este mai sigur, a spus el, în-
crucişându-şi braţele la piept şi dând din cap ca pentru sine.
Probabil că ne-au urmărit. N-ar fi trebuit să te pun în situaţia
asta, dar n-am crezut că vor face atât de repede legătura între
noi - sau că o vor căuta, a mormăit rapid, vorbind mai mult cu
el însuşi decât cu mine. Şi-a adunat gândurile şi s-a întors din
nou spre mine. Trebuie să discut cu nişte oameni despre asta,
mi-a spus. Nu voi pleca, dar nu mă vei mai vedea.
L-am fixat cu privirea, încercând să înţeleg ce însemna asta,
dar am renunţat când mi-am dat seama că Alex luase hotărâ­
rea fără mine şi că nu voia să se răzgândească.
— Dacă lucrurile care s-au întâmplat aseară sunt aşa de
înspăimântătoare cum spui, n-ar trebui cu atât mai mult să
rămâi? am întrebat eu. Să îi ţii pe tipii răi departe de mine?
— în mod normal, da, mi-a răspuns. Dar acum, faptul că sunt
aici este motivul pentru care nu eşti în siguranţă, a spus el serios.
Mânia mea era singurul lucru care mă făcea să nu plâng.
— N-am mai simţit asta pentru nimeni, Alex. Eşti egoist,
frustrant şi aş vrea să-mi spui ce se întâmplă, dar tot îmi pasă
de tine. Mult.
96 ((/ jttg e fa ( C tn tirM

Mi-am coborât privirea şi am aşteptat răspunsul lui Alex,


dar zumzetul frigiderului era singurul sunet din cameră. Când
mi-am făcut curaj să-l privesc, chipul lui Alex reflecta triste­
ţea, dar hotărârea întipărită acolo de la începutul conversaţiei
era încă prezentă.
— De ce faci asta? l-am întrebat când amorţeala a început
să mă cuprindă.
Alex s-a ridicat şi m-a mângâiat pe gât, masându-1 cu dege­
tele de parcă ar fi încercat să mă facă să-l uit. A dat să deschidă
gura ca să schimbe subiectul, dar l-am apucat de mână şi l-am
privit în ochi.
— Nu. Dă-mi un răspuns sincer, îmi datorezi asta. Care e
motivul adevărat pentru care pleci?
Mi-a studiat chipul şi, în timpul ăsta, trăsăturile dure ale
feţei lui au părut să se îndulcească un pic, de uşurare. M-am
întrebat dacă hotărâse să-mi spună adevărul. Mi-a atins uşor
fruntea şi, după ce mi-a dat părul pe spate, mi-a sărutat-o uşor
şi mi-a spus:
— Pentru că eşti frumoasă. încet, mi-a mângâiat faţa şi m-a
sărutat pe ambii obraji. Pentru că mă faci să nu-mi mai pese de
consecinţe. S-a dat înapoi suficient cât să mă privească în ochi
când s-a aplecat spre mine. Pentru că, în momentul ăsta, sen­
timentele mele mă fac mai periculos pentru tine decât orice
altceva.
M-a luat în braţe şi m-a sărutat cu pasiune, mişcându-şi bu­
zele cu pricepere. Când sărutul s-a mai domolit, am înţeles de
ce o făcuse - era un sărut de rămas-bun. S-a retras din îmbră­
ţişare şi m-a privit în ochi.
— Sunt oameni care nu vor să fim împreună, a spus.
M-am uitat în ochii lui şi am reuşit să şoptesc răguşit:
— De ce?
97

Şi-a apropiat buzele de urechea mea, iar eu i-am simţit res­


piraţia fierbinte pe gât când mi-a şoptit:
— Pentru că sunt sufletul tău pereche, Evie.
S-a întors şi a ieşit din bucătărie. Uşa de la intrare s-a închis,
iar el a dispărut.

La început, m-am simţit rănită şi confuză. Am stat pe po­


deaua din dormitor şi m-am gândit de nenumărate ori la con­
versaţia noastră. Pericol. Cineva îl urmărea. Lucrurile dintre noi
evoluau prea repede. Singura dată când i-am cerut un răspuns
sincer, mi-a enumerat o mulţime de lucruri care, mai degrabă,
păreau motive pentru care nu ar fi trebuit să plece, şi a încheiat
cu dezvăluirea neaşteptată că pleca tocmai din cauză că era su­
fletul meu pereche. Cine se desparte spunând aşa ceva? Nu avea
niciun sens. Aveam nevoie de lămuriri, de un fel de încheiere,
dar acum nu aveam să mai am parte de asta. Am adunat sca­
mele de pe covor şi m-am întrebat dacă pierdusem persoana cu
care trebuia să-mi petrec toată viaţa. Şi, cu asta, am început să
mă enervez, pentru că tot nu ştiam exact de ce plecase.

în următoarele câteva săptămâni, m-am pregătit pentru în­


ceperea şcolii, am lucrat, mi-am petrecut timpul cu Jasmine şi
am încercat să-l uit pe Alex. Am adunat tot ce îmi dăruise vre­
odată: orhideele uscate, biletul de la cină, un CD cu melodiile
pe care dansaserăm în seara aia, în sala lui de bal. Voiam să le
arunc, dar, când am ajuns la coşul de gunoi, nu am reuşit să o
fac. în schimb, le-am pus într-o cutie în fundul debaralei, unde
98 ( (ij/iq e/ii ( O 'nfit'tt-

nu le mai vedeam. Am încercat să fac acelaşi lucru cu senti­


mentele şi cu amintirile mele, în speranţa că nu aveau să mă
bântuie mai târziu.
Oricât uram să recunosc asta, Alex avusese dreptate în pri­
vinţa unui lucru. De când plecase, în curtea mea nu mai apă­
ruseră umbre sau siluete care să mă îngrozească pe la ferestre.
Silueta malefică din acea noapte de la fereastra bucătăriei mă
făcuse să mă simt neajutorată. Acum, eram mai conştientă de
împrejurimi şi evitam să mă uit în întuneric, de frica lucruri­
lor pe care aş fi putut să le văd. Dedestam că experienţa aia mă
făcuse să devin paranoică. întotdeauna îmi plăcuse să stau sin­
gură, dar acum mă temeam de asta.
Mi-am luat orarul semestrului de toamnă şi cărţile de la li­
brăria din campus. Eram uşurată că şcoala urma să înceapă cu­
rând. Cursurile aveau să fie o distragere a atenţiei bine-venită;
ceva care să mă facă să nu mă mai gândesc la evenimentele
verii - la Alex. Să mă apuc de teme era exact ceea ce îmi trebuia.
Jasmine m-a întrebat dacă voiam să merg să cumpărăm re­
chizite. îmi trebuiau nişte caiete şi pixuri, aşa că ne-am dus la
un magazin din apropierea casei noastre.
în drum spre magazin, Jas m-a întrebat:
— Cum te mai simţi?
Am oftat. Jas mă întreba asta cel puţin o dată pe zi. Ştia
că sentimentele mele pentru Alex fuseseră diferite de ceea ce
simţisem pentru ceilalţi ţipi cu care ieşisem şi îşi făcea griji
pentru mine. Problema era că niciodată nu ştiam cum să-i răs­
pund la întrebare.
— Nimeni nu s-a despărţit de mine astăzi, aşa că totul
merge bine.
Am spus-o în glumă, dar ea şi-a ţuguiat buzele şi şi-a supt
obrajii, îngrijorată. Am râs.
■ VemmttoH tea 'iltn fiiitj 99

— Glumeam, Jas! Serios, sunt bine.


— Dacă erai bine, casa n-ar fi fost atât de curată. Niciun
şlefuitor industrial n-ar fi putut îndepărta toate straturile alea
de murdărie de pe podeaua din bucătărie.
Am ridicat din umeri.
— Ştii că fac curat atunci când sunt supărată. Aşa gestionez
eu lucrurile. Mă simt mult mai bine.
Jasmine nu ştia despre silueta din faţa ferestrei de la bucă­
tărie, de pericolul care îl îngrijora pe Alex sau de bărbatul din
parc. Credeam că era mai bine ca un număr cât mai mic de oa­
meni să afle despre incidentele alea. Ei şi lui Zach le spusesem
că Alex se despărţise de mine şi că plecase fără nicio explicaţie.
Au fost la fel de consternaţi ca şi mine.
Jas m-a privit din cap până-n picioare, insistând asupra
feţei, în vreme ce mă evalua. Când şi-a dat seama că mai de­
grabă aş freca toaleta decât să mă înec în ea, m-a întrebat:
— Crezi că va mai încerca să se împace cu tine?
Mi-a căzut faţa.
— Mi-a spus că trebuie să înţeleagă nişte lucruri, dar că nu
îl voi vedea. Poate că se va întoarce până la urmă, dar nu ştiu
ce-aş face dacă ar apărea din nou.
Chipul lui Jas îl oglindea pe al meu, doar că pe faţa mea se
citeau tristeţea şi confuzia, iar pe a ei mila imensă, ceea ce m-a
făcut să mă simt şi mai prost. Am oprit în parcare şi am intrat
în magazin. Amândouă am găsit rechizitele care ne trebuiau,
dar Jas a văzut secţiunea cu îmbrăcăminte şi s-a abătut pe acolo.
Având în vedere cât de supărată eram, nu mă interesa să trec
prin angoasa de a proba şi haine. Am găsit un scaun lângă ca­
bina de probă şi am aşteptat. De pe scaunul meu, printre sten-
derele cu haine, vedeam unul din culoarele principale. I-am
urmărit pe oamenii care mergeau pe acolo şi, la fiecare câteva
minute, Jas ieşea din cabina de probă şi îmi cerea părerea.
100 {c/fuge/n, (

Era acolo o mamă cu un copilaş şiret, care tot lua lucruri


de pe rafturi şi le punea în cărucior. Mama nu părea să ob­
serve. Gândul că va ajunge la casă şi că va găsi obiectele în plus
în coşul ei m-a făcut să zâmbesc. Nişte fete tinere, probabil de
liceu, stăteau în jurul unui stender cu bluze şi pantaloni scurţi
şi vorbeau despre culorile care li se potriveau cel mai bine şi
hotărau ce ţinute să poarte în prima zi de şcoală.
Am aruncat o privire în partea din spate a magazinului şi
am observat un bărbat în blugi şi un tricou roşu. Era înalt şi
slab. Părul brunet îi cădea peste urechi într-un mod intenţi­
onat dezordonat. Părea că se uită direct la mine. Suspiciunea
mi-a fost confirmată când şi-a dat seama că şi eu îl priveam şi
s-a întors imediat către stenderul cu sutiene din dreapta lui,
luând câteva de pe el. Tipul ăsta îmi părea cumva cunoscut,
dar nu ştiam exact de ce. Mă făcea să mă simt neliniştită.
M-am ridicat şi am bătut la uşa cabinei de probă în care
era Jas.
— Cât crezi că mai durează? am întrebat eu.
în momentul ăla, a ieşit din cabină.
— Sunt gata! a zâmbit ea. Să mergem. Vrei să luăm cina
undeva?
— Sigur.
Am ieşit din zona cabinelor de probă. M-am întors spre
secţiunea cu sutiene, dar bărbatul dispăruse. Am scrutat şi res­
tul magazinului, dar nu l-am văzut pe nicăieri.
Cât am aşteptat la rând, Jas a frunzărit revistele de scandal
expuse. Eu mă concentram la imaginea bărbatului din mintea
mea şi încercam să-mi dau seama ce recunoşteam la el. Era
clar că bărbatul nu avea ce căuta în secţiunea cu sutiene, şi
atunci, ce făcea acolo? Şi de ce mă urmărea?
Gândindu-mă la asta, am aruncat o privire prin maga­
zin, dar m-am oprit brusc când l-am văzut din nou pe bărbat.
ii " V r im n iin a n '» 1 01

Stătea lângă vitrina cu bijuterii, cam la cinci metri de mine, şi


mă urmărea constant. Când nu m-am mai uitat în ochii lui, am
observat lucrul care îmi făcuse memoria să tresară: un semn
roşu ca o pânză de păianjen, înfăşurată în jurul braţului şi al
bicepsului său. Doar că de data asta eram destul de aproape
ca să văd că semnul nu era un tatuaj, ci un fel de cicatrice. Nu
era acelaşi tip pe care îl văzusem înconjurând lacul din parc.
Şansa ca doi bărbaţi să aibă aceeaşi cicatrice pe braţ, în acelaşi
loc, părea mică. Poate că, până la urmă, Alex avusese drep­
tate. Inima a început să-mi bată mai tare, panicată. M-am în­
tors să-i spun lui Jasmine că trebuia să plecăm, dar în scurtul
limp în care privisem în altă parte, bărbatul dispăruse din nou.
M-am uitat prin magazin, dar nu se zărea pe nicăieri.
M-a străbătut un fior, şi mi-am frecat braţele, dorindu-mi
ca Alex să fi fost prin preajmă ca să-i pot spune despre per­
soana care mă urmărise. Dar Alex mă abandonase. Eram su­
părată şi frustrată, iar tristeţea care mă învăluia era ca un doliu.
Am respirat adânc, încercând să mă calmez. Supravieţuisem
optsprezece ani înainte ca Alex să intre în viaţa mea; puteam
să-i trăiesc şi pe următorii optzeci fără el.
Ne-a venit rândul la casă şi am plătit pentru tot ce luaserăm.
Am ajutat-o pe Jas să-şi ducă bagajele la maşină. în vreme ce
ne îndreptam spre restaurant, nu am putut să nu mă gândesc
la bărbatul din magazin care mă urmărea. M-am întrebat cât
timp o făcuse.
Si de ce.
ra prima mea zi de şcoală la Western State şi, până
V-y acum, totul decursese aşa cum era de aşteptat. Spre
deosebire de unii dintre ceilalţi studenţi, nu eram emoţionată
că începeam facultatea. Lucrasem în campus în ultimele trei
luni şi asta mă ajutase să aflu unde erau toate clădirile. în tim ­
pul verii, îi întâlnisem chiar şi pe unii dintre profesorii mei.
Deja aveam o temă de pregătit pentru două cursuri şi mai
aveam de mers la încă un curs.
M-am plimbat prin College Center, căutând-o pe Jasmine
în zona în care se lua masa. Stabiliserăm să ne întâlnim în
pauza de prânz, dar nu o vedeam nicăieri. Cât timp m-am uitat
prin clădirea aglomerată, am zărit un tip. Dintr-un motiv inex­
plicabil, stătea singur la o masă şi citea. Părul lui, de culoarea
nisipului auriu în lumina soarelui, era ondulat. Avea maxilarul
pronunţat, iar muşchii braţelor i se vedeau prin tricoul maro
pe care îl purta. Nu ştiu cât timp m-am uitat la el, dar, când şi-a
ridicat ochii, privirile ni s-au întâlnit şi am simţit că îl cunoş­
team dintotdeauna.
Jenată, am încercat rapid să mă uit în altă parte, dar nu am
reuşit. Gura i-a zvâcnit ca şi când ar fi fost amuzat şi şi-a lăsat
capul într-o parte. După ce ne-am mai uitat unul la celălalt
£ je/nm iin a tea i'4ta rfia y 103

câteva secunde, s-a ridicat încet de pe scaun, continuând să


mă privească. Oamenii s-au dat automat din calea lui când a
mers prin mulţime şi s-a apropiat de mine ca şi când ar fi fost
tras de un fir care facea legătura între piepturile noastre. Fără
să se oprească în faţa mea, aşa cum făceau majoritatea oame­
nilor când întâlneau pe cineva pentru prima dată, s-a apropiat
până când ne-au mai despărţit doar câţiva centimetri. Mi-a
atins obrazul cu mâna, iar eu am tremurat involuntar; reacţia
mea l-a făcut să zâmbească. Mi-a atins uşor pomeţii cu vârfu­
rile degetelor, coborând spre gât. Mi-am simţit inima bătând
mai tare cu fiecare mişcare şi căldura a început să-mi cuprindă
spatele - o căldură pe'care nu o mai simţisem de când mă atin­
sese Alex. Faptul că pătrunsese în spaţiul meu m-ar fi supă­
rat - dacă aş fi putut să mă mişc.
Apoi, s-a întâmplat din nou - am alunecat într-un alt vis.
De data asta, fata cu bucle castanii se plimba printr-o cameră
mare, într-o rochie decoltată de un albastru închis, care curgea
în valuri din dreptul taliei strâns încorsetate. Dantela de cu­
loare crem accentua decolteul şi mânecile lungi până la coate.
Vorbea cu cineva pe care nu îl vedeam. Era răguşită şi lacrimile
îi alunecau pe obraji.
— Nu înţeleg.
Sunetul slab al suspinelor ei reverbera din pereţi.
Vocea unui bărbat s-a auzit din cealaltă parte a camerei.
— Ai şi alte opţiuni.
Ea a scuturat puternic din cap.
— Dacă plec, mă vor găsi.
— Nu, a răspuns el, nu te vor găsi.
Ea s-a uitat la covorul de pe podea, cu ochi înceţoşaţi.
— De unde ştii?
— Pentru că, a spus hotărâtă vocea, mă voi ocupa eu de asta.
104 ( (ijto je / n

Ea a slrâns în mână o batistă şi a ridicat-o spre faţă.


— Cred că ar fi mai rău să te părăsesc decât să rămân.
— Va fi dificil, a fost de acord vocea pe un ton hotărât, dar
asta doar până când vei uita.
Cuvintele lui au făcut-o din nou să plângă. Când a putut
vorbi din nou, ea a şoptit:
— Şi tu? Vei uita?
— Nu, a răspuns el imediat. Niciodată.
Şi cu asta, visul s-a stins.
Am clipit, încercând să alung viziunea din mintea mea şi,
în timpul ăsta, mi-am dat seama că braţul băiatului era acum
în jurul taliei mele, iar ochii lui de un albastru-gri încă mă
priveau. Mâna i-a alunecat pe ceafa mea când m-a tras mai
aproape şi m-a sărutat, iar buzele noastre s-au lipit într-un
dans graţios. Nu ştiu când mi-am amintit să respir sau dacă am
facut-o. Sărutul a părut să dureze doar câteva secunde. Când
nu m-a mai sărutat, am vrut să-l apuc, să-l forţez să rămână
acolo, să-i simt buzele şi gustul de scorţişoară amestecându-se
cu al meu. Acţiunile lui păreau mânate de ceva urgent, iar el
mă sărutase intens, aşa cum nimeni nu o făcuse niciodată, nici
măcar Alex. S-a retras câţiva centimetri fără să-şi ia mâna de
pe gâtul meu, m-a privit în ochi, iar eu am simţit că aş fi putut
să mă pierd în ei.
— Ai cei mai frumoşi ochi de safir, mi-a spus el.
M-am simţit slăbită şi total copleşită. Mi-a zâmbit uşor.
— Eu sunt Emil Stone.
Respiram sacadat. Nu puteam să mă concentrez, ca să nu
mai vorbesc de a rosti o propoziţie. Reacţia mea părea să-l
amuze. în cele din urmă, am reuşit să mă uit în altă parte pen­
tru o clipă şi să spun, bâlbâindu-mă:
— Evie. Evie Starling.
105

— Eşti în primul an la Western State, Evie? m-a întrebat el,


rostindu-mi numele cu o voce răguşită, care m-a făcut să tre­
mur chiar dacă afară erau treizeci de grade.
— Da. început. Boboacă.
Cu eleganţă, nu mi-a atras atenţia că nu eram în stare să for­
mulez o propoziţie.
— Ei bine, a spus el, trebuie să-ţi cer o favoare. S-a uitat la
mine, probabil încercând îşi dea seama ce efect avea asupra mea.
Poate că, dacă afla, îmi spunea şi mie. Crezi că poţi să-mi arăţi
campusul? Tocmai m-am transferat aici de la o facultate din Est.
Nu eram sigură de ce l-ar fi interesat ca eu să-i arăt cam­
pusul. Era evident că ar fi putut să-l ghideze toată echipa de
majorete, dacă voia asta. Eram recunoscătoare pentru ultimele
luni pe care le petrecusem hoinărind prin preajma facultăţii,
pentru că aşa ajunsesem să cunosc clădirile.
— Sigur.
Am început să respir mai normal.
El a zâmbit din nou.
— Când ai cursuri astăzi?
Asta era o întrebare bună. De vreme ce creierul meu era în
grevă, am scos absentă orarul, ca să verific.
— Termin la două şi jumătate.
— Sună perfect, a spus el cu o voce dulce. Ne întâlnim
lângă mesele de biliard, la trei.
Am dat aprobator din cap şi l-am urmărit pe Emil întor-
cându-se la masa lui ca să-şi ia cartea şi rucsacul. S-a răsucit
ca să mă mai privească o dată, cu o expresie care m-a făcut să
simt că mă săruta din cealaltă parte a camerei. A zâmbit amu­
zat când a ieşit pe uşă.
Acum că pleca, şocul a devenit mai puternic când am încer­
cat să înţeleg ce se întâmplase. Faptul că atinsesem un tip mă
106

făcuse iar să visez, iar spatele mi se încălzise din nou. De ce se


tot întâmpla asta? Şi, pe lângă viziunea nebunească şi semnul
din naştere încălzit, ce fel de tip săruta o străină? Toate instinc­
tele îmi spuneau că ar fi trebuit să-i trag o palmă. Nici măcar
nu-1 cunoşteam! Eram supărată pe mine, dar, indiferent cât de
mult încercam, nu reuşeam să mă enervez, chiar mai rău - îmi
doream să o facă din nou.
Am devenit conştientă de şoaptele celor din jur care vă­
zuseră incidentul şi mi-am dat seama că cineva stătea lângă
mine. Jasmine. Intrase în clădire în acelaşi timp în care l-am
sărutat, apoi l-am cunoscut pe Emil. Jasmine a văzut tot ce s-a
întâmplat, împreună cu majoritatea studenţilor de la Western
State, şi era la fel de uimită ca mine. Tipii ca Emil nu sărutau
fetele ca mine, nu aşa, nu în public, niciodată.
— Dumnezeule!
Ochii lui Jasmine erau imenşi.
— îl cunoşti?
Dacă ar fi deschis mai mult gura, i-ar fi căzut guma.
Mi-am mişcat încet capul dintr-o parte în alta.
— Ce ţi-a spus?
— Ochi. Mi-a spus că am ochi frumoşi, am bolborosit eu şi
am înghiţit ca să pot vorbi. M-a rugat să-i arăt campusul.
Jasmine a făcut un balon de gumă, scuturând şocată din
cap.
— Ăsta e cel mai uimitor lucru pe care l-am văzut vreodată,
a spus ea. Zach nici n-o să mă creadă.
Mi-am coborât privirea şi mi-am verificat hainele. Jasmine
a observat când mi-am trecut mâna peste abdomen.
— Ce faci? m-a întrebat ea.
— Mă asigur că mai am tricoul pe mine. Pentru o clipă, am
crezut că mi-a scos hainele când m-a sărutat.
107

în şocul ameţitor de după întâlnirea cu Emil, eu şi Jasmine


ne-am luat ceva de mâncare. Când m-am aşezat să mănânc, mi
s-a părut că recunosc o faţă supărată în mulţime, în spatele unui
grup de studenţi, care mă urmărea ca şi când ar fi fost acolo şi ar
fi văzut totul. M-am mişcat ca să încerc să văd mai bine, dar când
mi-am schimbat poziţia, tipul care semăna cu Alex dispăruse.

Următorul meu curs era Dezvoltarea Adultului. Timpul


părea să se scurgă mai încet decât la orice alt curs la care par-
licipasem. Profesorul trecea în revistă lucrurile tipice pentru
prima zi - programa, ce aştepta de la noi, cum să nu picăm
examenul -, dar eu mă gândeam doar la Emil şi la sărutul ui­
mitor. Ca să nu mai spun de forţa inexplicabilă pe care o sim­
ţeam când mă gândeam la el, aproape ca şi când am fi fost
împinşi unul spre celălalt. Felul în care m-a sărutat mi-a dat de
înţeles că avea multă experienţă în domeniu. M-am încruntat,
întrebându-mă dacă sărutarea la întâmplare a fetelor din cam­
pus era un lucru pe care îl făcea des.
în cele din urmă, ora s-a terminat. Profesorul ne-a stri­
gat ce trebuia să citim, dar ieşisem deja din sală. Aveam să mă
uit în programă şi să îmi dau seama mai târziu. Am traversat
repede campusul şi am ajuns la College Center cu cincispre­
zece minute mai devreme. Credeam că trebuia să-l aştept pe
Emil să sosească, dar când am dat colţul, l-am văzut aplecat
peste o masă de biliard. Corpul lui forma o linie perfectă cu
tacul pe care îl ţinea şi am observat un inel negru şi argintiu
pe al patrulea deget al mâinii lui drepte. Imaginea siluetei lui
impecabile m-a lăsat fără suflare, şi am sperat la un nou sărut
minunat.
108 Ic 'f n jt 'f d ( C o ttie tt-

Când mi-am revenit, m-am îndreptat spre Emil.


— Hei, am spus eu, zâmbind cât de încântător am putut.
— Bună, frumoaso, mi-a zâmbit el.
Am rămas surprinsă. Niciun tip nu-mi mai spusese mie aşa.
M-am uitat în spate, ca să văd dacă în urma mea era o fată mai
scundă şi mai sexy. Nu era, şi m-am întors spre el, încercând
să-mi ascund nedumerirea.
— Cum a fost cursul? m-a întrebat el.
— Ăăă... bine. Eşti gata pentru un tur? am întrebat eu, încă
neîncrezătoare în comentariul lui cu „frumoaso”.
— Te-aş urma până la capătul pământului.
Chipul i s-a întunecat pentru o fracţiune de secundă, deşi
probabil că nu aş fi observat dacă nu l-aş fi privit atât de atent.
Am râs nervos.
— Nu cred că va trebui să mergem atât de departe.
Am părăsit clădirea şi ne-am aventurat prin campus, ur­
mând aleile. Western State este o facultate mică, ce se întinde
doar pe câteva cvartale, nu pe kilometri întregi, ca universită­
ţile mai mari. I-am cerut orarul lui Emil şi i-am arătat clădirile
în care urma să aibă cursuri şi alte clădiri cu care trebuia să se
familiarizeze, cum ar fi biblioteca.
Am ieşit de după un colţ şi Emil a observat grădinile.
— Ce-i asta? a întrebat el.
— E grădina botanică a universităţii.
S-a îndreptat spre un petic de iarbă deasă de un verde în­
chis, înconjurat de tufe şi flori albe şi roz. S-a uitat la mine peste
umăr şi s-a aşezat. L-am urmat şi am luat loc lângă el. în linişte,
auzeam clipocitul apei din pârâul care curgea prin grădină.
— Este frumos, a spus Emil, uitându-se în jur la flori şi co­
paci, un loc rar de singurătate şi intimitate.
— Este unul din locurile mele preferate, am fost eu de acord.
\rf!/d u 'tv a u 'a '¡ t a i â n j 109

Nu i-am spus că fusesem aici de multe ori în ultimul timp,


încercând să-mi dau seama cum stăteau lucrurile şi să-mi ges­
tionez sentimentele pentru Alex.
A rânjit.
— Poate că ar trebui să mai venim aici cândva. Am putea să
ne facem temele sau... ceva, a spus el pe un ton sugestiv.
Am respirat tremurat.
— Oricând, i-am răspuns, în speranţa că nu roşeam la fel
de mult cum simţeam că o fac. Am încercat rapid să schimb
subiectul. Ai vizitat Western State înainte să te transferi?
— Nu, a răspuns el. Mutarea mea aici a fost o decizie
neaşteptată.
— Oh, am spus eu, dorindu-mi să ştiu mai multe, dar fără
să fiu indiscretă.
A părut să înţeleagă şi mi-a explicat:
— Un prieten de-al meu avea nevoie de ajutor.
— Aşadar, ai venit ca să-ţi ajuţi prietenul şi ai hotărât să
rămâi?
Emil mă impresiona. Nu ştiam mulţi oameni care şi-ar fi
lăsat în urmă toată viaţa şi ar fi schimbat totul ca să ajute pe
cineva.
— Mda, a răspups el fără nicio altă explicaţie.
Emil nu părea genul de băiat care să ofere mai multe infor­
maţii decât trebuia, ceea ce m-a intrigat şi mai mult. Deja voiam
să-i aflu secretele, şi îl cunoscusem doar cu câteva ore în urmă.
O vreme, am stat şi am ascultat pârâul. în mintea mea se în­
vârteau un milion de întrebări. Voiam să îl întreb despre sărut:
de ce eu, de ce în Center College, în cea mai aglomerată zi din
an, dar nu credeam că era momentul potrivit.
— Locuieşti în campus? am întrebat eu.
— Nu, am închiriat o casă, a spus el. Şi tu? La cămin?
D O (' ( ( j o i $<■//'

— Nu, dar toţi cei care locuiesc acolo spun că este haos tot
timpul.
Emil a zâmbit ca şi când ar fi fost perfect conştient de dezmă­
ţul şi distracţia care veneau la pachet cu locuitul într-un cămin.
— Tu unde stai?
— Locuiesc împreună cu cea mai bună prietenă a mea,
Jasmine. Am închiriat o casă într-un cartier din apropiere.
— îţi place să locuieşti cu cineva? m-a întrebat el.
— Da, Jasmine este minunată. Ar trebui să vii în vizită, am
spus eu.
Pentru o secundă, m-am întrebat dacă era inteligent să invit
la mine acasă un tip pe care nu-1 cunoşteam prea bine. Dar, pe
de altă parte, ne sărutaserăm deja, iar muşchii lui abdominali
îmi înceţoşau raţiunea.
— Ştiu că lui Jasmine i-ar plăcea să te cunoască, i-am spus
eu când m-am gândit la reacţia ei de mai devreme, din timpul
prânzului.
— OK, ce faci în seara asta? a întrebat el.
Mi-am înclinat capul, plăcut surprinsă. Emil nu pierdea
timpul. Mi-a luat o secundă să alung şocul cauzat de prompti­
tudinea lui şi aproape că am râs. Sărutul de la prânz fusese in­
solent; în comparaţie cu el, să vrea să mă vadă în seara asta nu
era nimic.
— Nu am planuri, am spus şi am scos o bucată de hârtie şi
un pix din rucsac. Să-ţi dau adresa şi numărul meu.
I-am scris cum să ajungă la casa mea şi i-am dat hârtia.
Ne-am ridicat de la concertul pe care ni-1 oferea pârâul şi
ne-am întors pe alee. Când ne-am apropiat de clădirea arhivei,
Emil s-a oprit.
— Trebuie să vorbesc cu cineva în legătură cu orarul meu,
a spus el.
111

— Bine, la ce oră vrei să vii? l-am întrebat.


— Acum este patru şi jumătate, deci ce spui de ora şase?
— Minunat, am spus eu, zâmbind.
— Grozav, mi-a răspuns şi s-a întors ca să intre în clădire.
Am început să mă îndepărtez, când l-am auzit strigându-mi
numele. M-am răsucit şi privirile ni s-au întâlnit din nou.
— Abia aştept să ne vedem în seara asta, Evie.
A deschis uşa şi a dispărut.

M-am dus să-mi găsesc maşina în parcare, dar nu înainte


de a o suna pe Jas şi de a-i spune să fie acasă în seara asta, dacă
voia să-l cunoască pe misteriosul băiat care mă sărutase. Am
trecut printre maşini pierdută în gânduri. Emil cu siguranţă
mă interesa. Era foarte atrăgător şi deja mă sărutase.
Când m-am apropiat de Mustang, mi-am dat seama că ci­
neva se rezema de portbagaj, aşteptându-mă. Pieptul mi s-a
strâns şi în minte mi-au apărut imagini cu siluete întunecate şi
cicatrice roşii, ca pânza de păianjen. Am scotocit prin rucsac
(.lupă spray-ul cu piper, dar am continuat să merg, hotărâtă să
înfrunt pe oricine ar fi fost acolo şi să nu-mi fie teamă.
Am înaintat până când, de la o anumită distanţă, am recu­
noscut persoana. Era Alex. M-am oprit brusc, total nepregă­
tită pentru prezenţa lui acolo. Chiar nu credeam că aveam să-l
mai văd vreodată. Eram sigură că Alex fusese în College Cen-
ter mai devreme. De ce mă urmărea prin campus? încet, m-am
îndreptat spre el. I-am văzut chipul şi era furios. Mi-am luat
cheile din rucsac şi am respirat adânc în clipa în care m-am
apropiat de maşină. Braţele îi erau încrucişate la piept, picioa­
rele depărtate la nivelul umerilor, şi era supărat. Am rămas în
112 (N fn g e /a (

faţa lui, de cealaltă parte a portbagajului, astfel încât maşina să


fie între noi. Ne-am privit în ochi. Parcă eram în Vestul Sălba­
tic, pregătindu-ne să ne înfruntăm cu pistoalele. Am decis să
trag prima.
— Eşti ultima persoană pe care mă aşteptam să o văd, am
spus eu cu răceală.
Mânia pe care o acumulasem de la sfârşitul relaţiei noastre
ameninţa să explodeze.
Din trăsăturile dure ale feţei lui, furia a radiat înapoi spre
mine.
— Ţelul tău este să te săruţi cu fiecare tip din campus?
L-am fixat cu privirea, lividă. El mă părăsise pe mine. Nu
avea niciun drept să-mi judece acţiunile.
— Să nu îndrăzneşti să mă judeci, am spus eu, cu ochii mi­
jiţi şi pe un ton grav. Nu este treaba ta pe cine sărut eu. Ce cauţi
aici?
M-a ignorat întrebarea şi, în schimb, mi-a pus o alta.
— Măcar îl cunoşti, Evie?
Mi-au sclipit ochii.
— Acum, da, am rânjit eu. Ce cauţi aici? l-am întrebat din
nou, răspicat.
Mâinile îi erau strânse în pumni şi mă privea cu ochi duri.
— Ţi-am spus că te voi urmări.
Am râs fără să mă amuz.
— Nu te-am văzut până azi. Dacă eşti gelos, îţi amintesc că
tu te-ai despărţit de mine, iar apoi ai dispărut.
— Nu m-ai văzut, dar asta nu înseamnă că nu am fost prin
preajmă. După ce ţi-am văzut micul episod din College Center,
am decis că era timpul să-ţi amintesc ce am spus, că nu plec.
Mi-am muşcat buza şi mi-am coborât privirea în pământ,
apoi am inspirat adânc.
« [tm in i/o rn i'a i4t<rt/(n<j .113

— Chiar ai plecat, Alex. Indiferent de ce spui, nu te-am văzut


de săptămâni bune. Mi-ai spus o poveste stupidă despre su-
llcte-pereche - de departe cel mai creativ mod prin care mi s-au
dat papucii, aşadar, felicitări pentru asta -, iar apoi ai plecat.
Aproape că vedeam cum îi creştea tensiunea lui Alex. Ve­
deam cum se lupta din greu să rămână calm.
— Nu a fost o poveste stupidă, Evie.
Mi-am dat ochii peste cap şi mi-am pus mâinile în şolduri.
— Mda, pentru că sufletul meu pereche, despre care se pre­
supune că mă iubeşte mai mult decât orice pe lume, mi-a spus
că sunt în pericol, iar apoi m-a părăsit fără nicio explicaţie şi
Iară să-mi spună, măcar aproximativ, când se va întoarce. Are
sens, am spus eu, fără să-mi ascund sarcasmul. Mi-am dat
seama că plănuia să se apere, aşa că am ridicat mâna şi l-am în­
trerupt. Nu vreau să-ţi aud scuzele, i-am spus. Am trecut peste
asta. Iar în ceea ce priveşte confruntarea asta, dă-mi voie să-ţi
aduc aminte că nu te mai priveşte ce fac şi cu cine.
Alex m-a măsurat cu privirea.
— Şi dacă e periculos?
Am zâmbit viclean.
— Atunci, voi muri fericită.
— Nu. N-o vei face, a rostit pe un ton autoritar. Nu trebuie
să te mai întâlneşti cu el.
Discuţia nu avea rost, iar eu am hotărât să o închei. M-am
îndreptat spre portiera maşinii şi am deschis-o. Voiam să plec
de acolo şi plănuiam să trec peste el, dacă nu se mişca. Dar,
când să intru în maşină, am simţit brusc impulsul de a-i spune
lui Alex exact ce gândeam, tot ce nu am reuşit să-i spun în
acele săptămâni de după plecarea lui.
Am întors capul şi m-am apropiat de el, puternică şi hotă­
râtă. Am rămas la un pas de el şi am zâmbit seducător.
114 V fu <]<•/<! i O oifirtt'

— Oh, am spus eu, lingându-mi buzele, plănuiesc să-l văd


mai mult decât l-am văzut deja.
Alex a îngheţat, uimit.
— Dar pe tine nu vreau să te mai văd vreodată. Să nu-mi
mai vorbeşti, să nu te mai uiţi la mine şi nici măcar să nu te
mai gândeşti la mine. Ai avut o şansă. Ce a fost între noi s-a
terminat.
Alex a rămas nemişcat când m-am întors, am urcat în ma­
şină şi am plecat fără măcar să mă uit în oglinda retrovizoare,
ca să văd unde era. Nu am simţit o lovitură când am dat cu spa­
tele, aşa că am presupus că nu îl atinsesem.
Tot drumul spre casă am fost furioasă pe Alex şi m-am tot
gândit la discuţia noastră. Avea mult tupeu să-mi vorbească
aşa şi să se poarte ca şi când l-ar fi cunoscut pe Emil. Alex nu
avea niciun drept să încerce să-mi strice şansele cu un tip nou.
De ce băieţii nu-şi dau niciodată seama cât de mult îşi doresc
o fată până când ea nu se arată interesată de altcineva? Reac­
ţia lui Alex doar mi-a întărit hotărârea. Aveam să fiu cu Emil.
)m ajuns acasă şi am intrat ca să fac repede curăţe­
nie, înainte de a veni Emil. Ştiam că şi Jas avea să
fie în curând acasă. Am dat cu aspiratorul şi am şters masa din
sufragerie şi hiaturile din bucătărie şi baie. Adunam mărunţi­
şurile din living când Jasmine a intrat pe uşă.
A aruncat rapid o privire prin cameră, aşteptându-se să
vadă pe cineva.
— A ajuns?
— încă nu, am spus eu, aranjând revistele de pe măsuţa de
cafea. A avut ceva de făcut.
Ea s-a aplecat peste masă, cu ochi scânteietori.
— Ce-aţi făcut voi doi astăzi?
— I-am arătat campusul, apoi am stat în grădina botanică
un timp şi am vorbit.
— Deci, îţi place de el? a întrebat Jasmine, bătând cu dege­
tele pe masă, aşteptând.
— Da, am răspuns eu, zâmbind uşor când m-am gândit la
felul în care ne-am cunoscut în College Center. îmi place de el.
— I-am povestit lui Zach despre sărut. Nu i-a venit să
creadă şi a zis că tipul ori are mult curaj, ori chiar e prost, a
spus ea. El ce ţi-a zis despre sărut?
116

Am şters nişte praf de pe poliţa şemineului.


— N-am vorbit despre asta.
Ea s-a oprit, nemişcată ca o statuie, apoi a strigat:
— Ce? - şi gura i-a rămas deschisă. Un tip pe care nu l-ai
întâlnit niciodată te-a sărutat, te-a sărutat cu adevărat, aproape
în faţa întregii şcoli, iar tu nici măcar n-ai pomenit de asta când
ai rămas singură cu el?
Am ridicat din umeri.
— N-am crezut că era momentul potrivit. îl voi întreba
despre asta, cândva.
Ea a scos un „hm” şi s-a încruntat.
Am schimbat subiectul.
— Ghici cine stătea lângă maşina mea când am plecat spre
casă?
Jas a luat un măr din bolul de pe masă şi a muşcat din el.
— Cine?
— Alex.
Jas a inspirat atât de repede, încât am crezut că s-ar putea
îneca. Brusc, surprinderea i s-a transformat în mânie.
— Ce căuta el acolo? a întrebat ea.
— L-a văzut pe Emil cum m-a sărutat azi. Mi-a spus că tre­
buie să am mai multă grijă şi că Emil este periculos. Mi-am dat
ochii peste cap. Cred că este gelos sau ceva de genul ăsta.
— Dar ce căuta în campus? a întrebat ea. A absolvit acum
un an! De la altă facultate!
— Nu ştiu. S-a purtat foarte ciudat. I-am spus să mă lase în
pace pentru că nu este treaba lui pe cine sărut eu.
Jas a zâmbit.
— Bun, avea nevoie să audă asta. Are mare noroc că n-am
fost eu acolo. N-ar fi supravieţuit.
Am râs.
117

— De-asta eşti o prietenă atât de bună, am spus eu, îmbră­


ţişând-o rapid.
S-a auzit soneria, iar eu m-am uitat la ceas. Emil venise la
timp. M-am dus în living şi am deschis uşa. El ţinea o cutie cu
bomboane de ciocolată şi un buchet de trandafiri a căror cu­
loare era un amestec de lila şi gri. Mi-a dat florile.
— Astea sunt pentru tine, a spus el. Iar bomboanele, pentru
colega ta de cameră.
M-am uitat la cadouri, surprinsă. Majoritatea tipilor nu s-ar
li gândit să aducă ceva.
— Mulţumesc! Dar nu trebuia, am spus eu, arătând spre
Hori şi bomboane.
— Măcar atât să fac, mi-a răspuns el.
— Intră.
Am pus bomboanele de ciocolată pe masă şi am luat o vază
de pe poliţa şemineului. Cât am aranjat florile frumoase, unice
prin culoarea lor, nu am putut să nu-mi aduc aminte de Alex,
care spusese că nu păream genul de fată care să aprecieze tran­
dafirii. Alex se înşela în multe privinţe. Aş fi putut să fiu genul
care să iubească trandafirii, dacă mi i-ar fi adus tipul potrivit.
Jas a venit repede de după colţ. Eram surprinsă că reuşise să
se abţină atât de mult.
— Emil, ea este prietena mea cea mai bună, Jasmine. Jasmine,
el este Emil.
Emil a dat din cap spre ea.
— Mă bucur să te cunosc, Jasmine.
— Şi eu, a spus Jas, măsurându-1 din cap până-n picioare.
Cu un licăr maliţios în privire, ea a continuat: Te-am văzut mai
devreme în College Center.
Am mijit ochii. Ce facea?
— Serios? a rânjit el cu înţeles. După ce a intrat Evie, n-am
mai observat pe nimeni altcineva.
118 1< 'fru je / ’a ( C o i/ le ă

— Ei bine, cred că pot să spun că toată lumea v-a văzut.


El s-a abţinut să zâmbească.
— Mda, nu am fost atât de greu de observat, nu-i aşa?
— Glumeşti? a spus Jas. Sunt sigură că cine a filmat sărutul
l-a pus deja pe YouTube.
Probabil că pe faţa mea nu se citea umilinţa pe care o sim­
ţeam, ori asta, ori lui Emil şi lui Jas nu le păsa.
— Deci, ca să nu fiu indiscretă, a început Jas.
Am întrerupt-o:
— Jas, lasă-1 în pace, abia l-ai cunoscut.
S-a încruntat.
— Şi tu la fel, a subliniat ea.
Emil mi-a zâmbit liniştitor.
— E-n regulă. Reacţionează ca o bună prietenă.
Jas a rânjit triumfătoare, hotărâtă să fie mai prietenoasă
decât voiam eu să fie, şi a întrebat:
— De ce ai sărutat o necunoscută în faţa tuturor celor de la
Western State?
El a zâmbit liniştit, ceea ce a părut să o facă pe Jas să se
relaxeze.
— Ca să fiu sincer, nu aveam cum să mă abţin să nu o sărut
pe Evie, nici dacă aş fi încercat - ceea ce n-am făcut.
Privirea lui s-a pironit într-a mea ca mai devreme în acea
zi, când l-am văzut în College Center. Mă simţeam gata să mă
prăbuşesc.
— Hm, a spus Jas. Deci, ce program ai mâine? Ai de gând
să o ceri de soţie?
Am icnit.
— Jasmine!
Statutul ei de cea mai bună prietenă era în pericol.
Lui Emil i-au strălucit ochii.
§'Semu-itf0 (n e a - (isf/ffi /u k j 119

— Mă gândeam să păstrez asta pentru săptămâna viitoare.


Crezi că va accepta?
Ce naiba se întâmpla aici?
— OK, voi doi puteţi să încetaţi să-mi mai plănuiţi viitorul,
am spus eu.
Amândoi s-au întors spre mine ca şi când ar fi uitat că eram
acolo. Eram sătulă de tipii care îmi spuneau prea curând ce
simţeau pentru mine. Nu aveam nevoie de asta şi din partea
lui Emil.
— Vă e foame? am întrebat eu. Vreţi să luăm cina?
— Aş mânca parcă ceva, a spus Emil.
Jas a sărit în sus.
— îl sun pe Zach ca să văd dacă vrea să ne întâlnim undeva.
Am hotărât să mâncăm la un restaurant italian din oraş,
iar Emil s-a oferit să ne ducă acolo cu maşina lui. M-am oprit
brusc atunci când i-am văzut maşina pe alee şi am admirat
designul atrăgător al ingineriei germane. Era un BMW 545xi
negru, cu geamuri fumurii şi jante argintii. M-am mişcat încet
ca să deschid portiera, degetele zăbovindu-mi uşor peste vop­
seaua care părea să se schimbe dintr-un negru intens într-un
onix strălucitor, amestecat cu albastru închis. Interiorul era
colorat în gri şi negru, cu panouri din lemn gri. Dacă Diavo­
lul ar fi condus o maşină, eram sigură că pe asta ar fi ales-o.
BMW-ul lui Emil semăna cu răul întruchipat. Când mi-am
pus centura de siguranţă, nu am putut să nu mă gândesc la
faptul că, trecând prin Gunnison, oamenii aveau să creadă că
eram fie celebri, fie nişte traficanţi de droguri.
Restaurantul se afla la doar cinci minute distanţă. Când am
ajuns acolo, Zach ne aştepta afară, bucurându-se de aerul rece
de munte. Ne-am apropiat de el, Jas i-a sărit în braţe, iar Zach a
sărutat-o. Am zâmbit şi am observat că şi Emil zâmbea.
120 (c/finjefa ( (jo i{>>•({

— Hei, a dat Zach din cap spre noi.


— Bună, Zach, am spus eu. El este Emil, un prieten de-al
meu. Emil, el este iubitul lui Jas, Zach.
— El e tipul de mai devreme? a întrebat-o Zach pe Jas.
Jasmine a dat din cap, abţinându-se să chicotească.
— Trebuie să-ţi spun, omule. Ai curaj, a zis Zach.
M-am uitat urât la el, în speranţa că săgeţile din ochii mei
aveau să-l lovească.
Emil a zâmbit.
— Mulţumesc. Fetele ca Evie nu apar în fiecare zi. M-am
gândit că se impunea să fac un gest măreţ, a spus el când ne-am
întors ca să intrăm în restaurant.
Hostessa ne-a aşezat într-un separeu din colţ, iar noi nu am
vorbit cât timp am hotărât ce să mâncăm. Când a venit chel­
nerul la masă, Zach a cerut imediat un Pepsi. Jasmine l-a ta­
chinat pe Zach cum că trupul lui era alcătuit şaizeci la sută din
Pepsi, în loc de apă. Jas a comandat un sandvici cu chiftele, iar
Zach a cerut spaghete. Emil a ales fettuccine alfredo cu pui, iar
eu am comandat gnocchi, mâncarea mea preferată. Când a ple­
cat chelnerul, am început din nou să vorbim.
— Cum a fost azi la cursuri? ne-a întrebat Zach pe mine şi
pe Emil.
— Bine, am răspuns eu şi Emil în acelaşi timp.
Jas şi Zach s-au uitat unul la celălalt şi au zâmbit.
— Şi pentru voi cum a fost? i-am întrebat pe Zach şi pe
Jasmine.
— Cursul meu de chimie o să fie nasol, a spus Zach, dar, în
afară de asta, totul este bine până acum.
— Cursurile mele ar trebui să fie destul de uşoare semes­
trul ăsta, a spus Jas, luând o gură din sucul ei.
Zach şi-a îndreptat din nou atenţia spre Emil.
i'U h n fi/ H j 121

— Ăsta e primul tău an la Western State?


Emil a luat o grisină din farfuria adusă de chelner.
— Da, tocmai m-am transferat. îmi place că facultatea e
mică, iar vremea e cât se poate de frumoasă. E grozav că sunt
atât de aproape de munţi.
— îţi place să faci drumeţii? a întrebat Jas, aruncându-mi
o privire.
— La nebunie, a spus Emil.
— Şi lui Evie îi plac drumeţiile, l-a informat Jas. Ar trebui
să te duci cu ea. Găseşte toate locurile bune.
Aveam senzaţia că prietenii mei ieşiseră cu Emil, nu eu.
Abia dacă scosesem un cuvânt.
Emil s-a întors spre mine.
— Serios? Ar trebui să mergem cândva.
Am zâmbit.
— Ar fi amuzant, de obicei merg în weekenduri, dar n-am
mai fost de ceva vreme.
Gândul la motivul pentru care nu mai plecasem în drume-
ţii - teama care mă împiedicase să fac lucrurile de una sin­
gură - mi-a dat fiori. Emil a observat şi mi-a cuprins mijlocul
cu un braţ, fără să înţeleagă de ce tremuram. Munţii ar fi fost
minunaţi dacă aş fi avut cu cine să merg; în plus, ar fi fost fru­
mos să petrec mai mult timp cu Emil.
Chelnerul a venit cu mâncarea noastră şi, cât am mâncat,
Emil i-a întrebat pe Zach şi Jas ce studiau. Jas îşi schimba spe­
cializarea aproape lunar, dar astăzi i-a spus lui Emil că era asis­
tenţa medicală. Zach i-a spus că se pregătea pentru medicină.
— Tu ştii în ce vrei să te specializezi, Emil? l-a întrebat
Zach.
— Ştiinţe politice, a răspuns Emil. După ce termin, vreau să
mă înscriu la Drept.
122 <‘fa ' (

Zach a dat aprobator din cap.


— Uau, în ce an eşti?
— în ultimul an, a spus Emil.
Mi-am întors repede capul ca să-l privesc, total uimită. Era
mai drăguţ sau mai nebun decât credeam. Ce persoană în­
treagă la minte se transferă la o altă facultate în ultimul an?
Jas se gândea la acelaşi lucru.
— Te-ai transferat în ultimul an? a întrebat ea şocată. Eu
n-aş putea să fac asta! N-ai pierdut o groază de credite?
— Nu a fost rău, a spus Emil. Western State a fost dispusă
să lucreze cu mine şi majoritatea creditelor au fost transferate.
Aşadar, absolvea şi probabil că urma să plece să studieze
Dreptul undeva departe. Am oftat şi am decis că era amuzant
atâta cât dura. M-am supărat în sinea mea pentru această ple­
care iminentă, până când m-am gândit la ceva. Petrecusem
prea mult timp întorcând pe toate părţile evenimentele verii şi
timpul petrecut cu Alex. De ce să nu mă bucur şi eu o vreme?
îmi plăcea de Emil, dar nu prea îl cunoşteam; în plus, pleca
într-un an. Era candidatul ideal pentru o relaţie care să mă
ajute să-mi revin dintr-o alta. Era frumos şi, dintr-un motiv
oarecare, deja îi plăcea de mine. Cel mai important, când eram
cu Emil, mintea mea era mai puţin aptă să hoinărească spre
amintirile verii. Emil era perfect pentru planul meu de a-1 uita
pe Alex.
Cât am mâncat, am vorbit mai mult. Când cina s-a termir
nat, ne-am îndreptat spre maşinile noastre.
Jas m-a tras într-o parte.
— Eu rămân la Zach, deci dacă eşti de acord, o să merg cu
maşina lui, mi-a şoptit ea.
— Da, e-n regulă, am spus eu, întorcându-mă spre Emil.
El şi Zach râdeau de ceva.
' \<‘f i i i r u ' i » ( n e a i4 (< n / î/ t g - 123

— Emil, Jas rămâne la Zach în seara asta; m-ai putea duce


înapoi acasă?
Emil a dat din cap, zâmbind.
— Nicio problemă.
— Mulţumesc, i-am zâmbit şi eu. O seară frumoasă, copii,
ne vedem mâine.
— Şi ţie la fel, a spus Zach.
— A fost frumos să-l întâlnesc pe bărbatul din spatele săru­
tului, a spus Jas şi mi-a făcut cu ochiul când deschidea portiera.
Le-am făcut cu mâna şi am pornit spre maşina lui Emil. El
a deblocat portierele, iar alarma a ţârâit. Am urcat amândoi în
maşină.
— Jasmine rămâne des la Zach? m-a întrebat el în drum
spre casă.
— Da, sunt împreună de un an. Vin acasă din când în când.
Niciodată nu ştiu dacă vor fi acolo când ajung acasă.
El a dat din cap şi, pentru o clipă, a părut pierdut în gân­
duri, înainte de a spune:
— Mulţumesc că m-ai invitat la tine. Prietenii tăi sunt
drăguţi.
Părea sincer.
— îmi pare rău pentru toate întrebările, m-am strâmbat eu.
Sunt un pic prea protectori.
— înţeleg, a spus el. Sunt prietenii tăi şi vor să se asigure că
persoana cu care îţi petreci timpul este un tip cumsecade.
L-am privit neîncrezătoare. Majoritatea băieţilor n-ar fi fost
atât de înţelegători.
— Uau, tu nu greşeşti niciodată cu nimic? l-am întrebat.
A râs pentru o clipă.
— Sunt cunoscut pentru obrăznicia mea.
Ştiam că se referea la sărutul de mai devreme.
124

— Câteodată, asta nu e un lucru rău.


Am oprit la un semafor, iar Emil a întors capul spre mine.
— Sper că nu te-am supărat când te-am sărutat.
Am clipit. Dacă acel sărut era ofensator, putea să mă insulte
cât voia. Semaforul s-a făcut verde.
— Nu, deloc. Am fost doar surprinsă. Nu în fiecare zi te
sărută... un străin. De obicei, fetele trebuie să se străduiască
mult ca să capete genul ăla de afecţiune, etalată în public. îţi
dai seama că acum toată lumea crede că suntem împreună?
am spus eu.
Una din sprâncenele lui Emil s-a ridicat, iar colţurile gurii
i-au zvâcnit într-un rânjet viclean.
— Cu siguranţă cred că ar trebui să... fim împreună.
— Oh! am spus eu, surprinsă şi încercând să îmi revin - din
nou.
— Eşti de acord cu asta? m-a întrebat Emil.
— Sigur. Adică, e grozav! am răspuns eu, încercând încă să
mă obişnuiesc cu gândul că în urmă cu zece ore nici nu îl cu­
noşteam pe Emil, iar acum ieşeam împreună.
Având în vedere părerile mele despre relaţii, asta evolua
chiar repede. în plus, încă nu-mi dădeam seama de ce exista o
legătură atât de puternică între noi.
Emil mi-a observat expresia.
— La ce te gândeşti? a întrebat el, întrerupându-mi
meditaţia.
— La nimic, am minţit eu.
El şi-a dat seama.
— Poţi să fii sinceră cu mine. Ce e?
Cum puteam să spun asta? Trebuia, totuşi, să ştiu - chiar
dacă era doar o relaţie care să mă ajute să-mi revin după o alta,
trebuia să primesc un răspuns la întrebarea asta.
(i ^WemuJUttMViea/ iâfoJtAng* 125

— Ei bine, mă... întrebam.


Ochii lui mi-au studiat chipul, aşteptând întrebarea.
— De ce eu? am întrebat eu. Dintre toate fetele pe care le-ai
fi putut săruta, de ce m-ai ales pe mine?
El a râs şi a rânjit.
— Ai să spui că sunt nebun, a zis el.
în mod clar, nu ştia că, recent, ieşisem cu un nebun.
— încearcă-mă.
A inspirat adânc.
— Când te-am văzut azi în College Center, m-am simţit...
tras către tine. S-a uitat la mine, să vadă cum primeam ideea
lui metafizică. De îndată ce privirile ni s-au întâlnit, â trebuit
să fiu lângă tine. Toţi ceilalţi din clădire au dispărut. Nu te-am
văzut decât pe tine.
Mi-am amintit să respir.
A intrat pe aleea mea şi a parcat maşina. S-a întors spre
mine, s-a uitat în ochii mei, iar eu nu am putut să mă mişc.
— Am vrut să te sărut mai mult decât mi-am dorit orice
altceva, de foarte mult timp. A zâmbit uşor: Şi nu am fost
dezamăgit.
Am rămas nemişcată pentru o clipă, cât Emil a oprit
motorul.
— Şi eu am simţit ceva asemănător. Te-am văzut şi nu am
putut să mă uit în altă parte.
S-a întins şi m-a luat de mână.
— Nu ştii cât de fericit sunt să aud asta, a recunoscut el.
I-am strâns mâna şi am zâmbit.
— Deci, ieşim împreună.
El a dat aprobator din cap.
— Probabil că ar trebui să ne cunoaştem un pic mai bine.
— Da, am fost eu de acord. Ar fi bine.
126 {c/j/ţgefa/ ( (j<n£ett/

îţi place să joci biliard? m-a întrebat el.


M-am strâmbat.
— îmi place. Nu joc foarte bine, am recunoscut eu, dar îmi
place să joc.
— Când vom termina, vei fi o expertă, a spus el. Putem să
jucăm ori de câte ori avem o pauză între cursuri.
Nu m-am gândit la cât de mult urma să mă fac de râs. Gân­
dul de a petrece mai mult timp cu el şi de a-1 privi aplecându-se
peste masa de biliard era prea greu de ignorat.
— Sună bine.
A zâmbit, arătându-şi în întuneric dinţii de un alb străluci­
tor. Am coborât din maşină, iar Emil m-a condus spre veranda
de la intrare.
— Mulţumesc că ţi-ai petrecut ziua cu mine, am spus eu.
Aveam nevoie de asta.
M-a privit în ochi cât mi-a dat la o parte o şuviţă de păr, su­
flată de vânt peste faţă.
— Mă bucur atât de mult că te-am găsit, Evie.
S-a aplecat, luminat de becul de pe verandă, şi m-a săru­
tat dulce. Sărutul ăsta nu semăna cu cel de mai devreme, era
blând, dar emoţionant, iar senzaţia de căldură de pe spatele
meu s-a intensificat.
— E târziu, ar trebui să plec, a spus el, deşi mâna care îi ză­
bovea pe obrazul meu dădea de înţeles că nu voia să plece.
Am dat din cap şi am scos cheile din poşetă. A aşteptat să
deschid uşa şi a zâmbit când s-a îndepărtat. M-am uitat la fa­
rurile albe strălucitoare ale maşinii lui Emil când a ieşit de pe
alee. După ce a dispărut, am încuiat uşa şi m-am rezemat de
ea. M-am uitat în tavan şi am zâmbit, întrebându-mă în ce mă
băgasem şi entuziasmată de ceea ce mă aştepta.
)doua zi, pe tot drumul spre şcoală m-am gândit
, la ziua şi seara precedentă cu Emil. Am intrat în
parcare şi mi-am luat rucsacul. îmi încuiam maşina, când am
auzit un fluierat din celălalt capăt al parcării. M-am întors spre
sunet şi l-am văzut pe Emil apropiindu-se. A venit lângă mine
şi mi-a cuprins mijlocul cu braţele.
— Hei, frumoaso, mi-a fost dor de tine.
Am zâmbit şi n-am putut să nu mă gândesc că aş putea să
mă obişnuiesc cu asta.
— Hei şi ţie, am spus eu.
S-a întors spre maşina mea, cu o privire admirativă.
— Frumooos, a spus el. E un Mustang GT din ’66?
Am ridicat din sprâncene; se pricepea la maşinile clasice.
— Da, l-am restaurat, am spus eu, uitând că nu îmi văzuse
maşina - de vreme ce ne-am cunoscut doar cu o zi în urmă.
Era impresionat.
— Va trebui să mă plimbi cu ea, a spus el. Cum de mai ai
permis? Pun pariu că e un magnet pentru poliţişti.
— A trebuit să-mi iau un detector de radar, am rânjit eu. Tata
a fost atât de mândru de prima mea amendă, încât a înrămat-o.
Emil a râs.
128 (c/Jityi'/a ( Ooiflett'

— Cred că îmi va plăcea de tatăl tău.


Ne-am îndepărtat de maşină.
— Când începi cursurile? am întrebat eu.
— La zece. Şi tu?
— La zece, am răspuns eu.
— Când termini azi?
— Am o pauză la prânz, la unu. Termin la trei.
— Eu termin la două şi jumătate, a spus el. Vrei să ne întâlnim
după cursul tău de la trei şi să începem lecţiile alea de biliard?
Am rânjit, amintindu-mi cum arătase el jucând, cu o zi în
urmă.
— Absolut.
Emil m-a condus spre clădirea în care aveam cursuri, apoi
a plecat la cursul lui. îmi era greu să mă gândesc la şcoală când
voiam să fiu cu Emil, dar, în cele din urmă, cursurile mele s-au
terminat. Am intrat în College Center, iar Emil a sărit de pe o
canapea şi mi-a zâmbit seducător când m-a văzut. A luat două
tacuri şi mi-a dat mie unul. Mi-am lăsat rucsacul jos şi l-am
urmat, acoperind capătul tacului cu cretă albastră.
— Deci, cunoşti regulile? m-a întrebat el.
M-am rezemat de masă.
— Da. Foloseşti băţul ca să loveşti bila albă şi speri că bila
albă va băga o altă bilă într-o gaură. Dar nu vrei câ bila albă să
intre în gaură, iar bila neagră trebuie să rămână pe masă până
la sfârşitul jocului.
El a râs.
— Măcar ştii lucrurile de bază. Ce-ar fi ca jocul ăsta să iei
tu bilele pline, iar eu jumătăţile? Trebuie să le ţinteşti doar pe
cele pline şi să le bagi în buzunare - sau găuri, cum le spui tu.
Părea că îl amuzam.
— OK, am spus eu.
« ^Xrin<nt/o<nea: i'Î/ai/î/ry 129

în afară de faptul că mă prosteam la sălile de jocuri când


eram mică, nu aveam multă experienţă la jucat biliard. Am luat
tacul, ţinându-1 între degete ca pe o ţigară. Am aliniat tacul cu
bila albă folosindu-mă de mâna stângă pentru a-1 ghida şi de
mâna dreaptă ca să-l mişc înainte şi înapoi, aşa cum văzusem
că făceau oamenii la televizor.
încercarea mea de a sparge triunghiul de bile a fost un de­
zastru. în loc să lovesc bila din mijloc, aşa cum plănuiam, am
lovit puternic masa, zgâriind pânza verde. Tacul a intrat sub
bila albă şi a trimis-o dincolo de covorul pe care stătea masa de
biliard, pe podeaua de gresie, cu un zgomot strident.
L-am văzut pe Emil chicotind, în timp ce toată lumea de la
primul etaj al clădirii s-a întors ca să vadă cauza agitaţiei. Emil
s-a dus şi a ridicat bila pierdută.
— Să mai încercăm o dată, a spus el, punând bila albă îna­
poi pe masă. De data asta, mai puţin agresiv.
încă zâmbea.
M-am încruntat, jenată şi supărată. Jucam acest joc stupid
doar ca să fiu mai aproape de el; nu trebuia să râdă de mine. A
simţit că nu mă distram şi mi-a dat nişte sfaturi despre cum să
îndrept tacul. A doua încercare a fost mai reuşită şi chiar am
reuşit să sparg bilele, deşi nu s-au rostogolit prea departe.
Era rândul lui Emil şi îmi dădeam seama că încerca să nu
joace prea bine ca să nu mă simt eu prost. Cât am jucat, am stat
de vorbă. El m-a întrebat despre familia şi prietenii mei şi des­
pre viaţa din Montana. Discuţia părea ciudat de familiară - ca
aceea purtată cu Alex mai devreme în timpul verii.
Cât am jucat, nu am putut să nu observ strălucirea inelu­
lui pe care îl purta. Cele două părţi ale inelului, una neagră şi
una argintie, erau împletite. M-am gândit la asta şi am hotărât
să-l întreb.
130

— îmi place inelul tău, din ce metal e?


Pil a studiat masa, hotărând următoarea lovitură.
— în mare parte, din aur alb.
Am dat din cap.
— Modelul e deosebit. N-am mai văzut aşa ceva.
— Este diferit, a fost el de acord, aplecându-se peste masă.
Până şi un suspect de crimă mi-ar fi oferit mai multe deta­
lii decât Emil.
— Majoritatea băieţilor nu poartă inele, am continuat eu,
încercând să-l fac să-mi spună de ce îl purta.
în schimb, el şi-a aliniat tacul şi a lovit bila. Când a termi­
nat, l-am întrebat:
— Are vreo semnificaţie aparte?
El şi-a îndreptat postura, privindu-mă calm.
— Este simbolic. Nu-1 scot niciodată.
— Aha. Am lăsat tacul pe podea şi m-am sprijinit în el. Ce
simbolizează?
Colţurile gurii lui i-au zvâcnit de amuzament.
— Simbolizează trecutul meu şi familia mea.
în sfârşit! O informaţie personală.
— Unde ai copilărit? am întrebat eu.
A băgat o bilă portocalie cu dungă într-un buzunar.
— Am locuit peste tot, mi-a răspuns şi şi-a aliniat tacul
pentru următoarea lovitură.
— Părinţii tăi lucrau în armată sau ceva de genul ăsta?
El a lovit, a băgat bila în buzunar şi s-a uitat la mine.
— Nu, afacerea familiei ne-a purtat prin toată lumea.
Emil nu îmi spunea prea multe, dar am continuat oricum.
Faptul că am crescut într-un orăşel mă făcuse o băgăcioasă.
— Unde locuieşte acum familia ta?
— îţi place să pui întrebări, a observat el.
f imwr/VWlw/ 131

— Am crezut că scopul jocului nostru de biliard era să ne


cunoaştem mai bine. Sunt sigură că familia ta va vedea sărutul
nostru pe YouTube. Mi-ar plăcea să ştiu şi eu mai multe despre
ei. Plus că eu am răspuns la toate întrebările tale.
El s-a aplecat din nou peste masă şi lovit o altă bilă dun­
gată, dar bila a ratat buzunarul cu câţiva centimetri. Poate că
nu voia să-mi răspundă la întrebări, dar nici nu părea stânjenit
de ele. Un lucru pe care îl aflam despre Emil era că îşi pierdea
rar controlul asupra emoţiilor. S-a îndreptat şi m-a privit, cu
tacul în mână.
— Mama mea a avut un travaliu dificil şi a murit când
m-am născut, a spus el. Tata a murit când aveam optsprezece
ani. Am un frate, dar locuieşte în afara ţării:
Acum mă simţeam ca o ticăloasă pentru că îl întrebasem.
— îmi pare atât de rău, am spus eu.
— Nu trebuie. S-a întâmplat cu mult timp în urmă.
— N-a trecut aşa de mult de când ai avut optsprezece ani,
am spus eu. Ai doar douăzeci şi unu, nu-i aşa?
Emil şi-a muşcat buzele ca şi când ar fi fost prins spunând
ceva ce nu trebuia.
— Pentru mine s-a întâmplat acum mult timp. în plus, nu
mă înţelegeam prea bine cu tata. între noi nu exista cine ştie
ce legătură, aşa că nu mi-a fost greu să trec peste moartea lui.
— Oh, am spus eu, neştiind ce altceva să zic.
Emil mi-a arătat o bilă mov de pe masă.
— Bila asta este chiar lângă buzunarul din mijloc. Dacă lo­
veşti un pic descentrat, bila va intra.
Am lovit aşa cum mi-a spus şi bila s-a rostogolit încet în
gaură. Mi-a arătat o altă bilă în care să lovesc. Nu aveam să
fiu vreodată o campioană de biliard ESPN, dar, cu ajutorul lui
Emil, aş fi putut să nu-i lovesc cu tacul pe studenţii neavizaţi.
132 : </fn<j<>/a- ( C o iS M

Am vorbit şi am flirtat în cele două ore în care am jucat. După


ce am terminat, m-a condus la maşină.
— Mâine la aceeaşi oră? m-a întrebat el.
Mi-am verificat în minte orarul.
— O să termin la patru, am spus eu.
— Ne vedem la masa de biliard.
A făcut un pas înapoi ca să pot deschide portiera maşinii.
Am intrat şi am coborât geamul. Emil m-a privit lung şi pe
chipul lui am citit dorinţa. Am presupus că expresia lui era o
apreciere la adresa maşinii mele. A fluierat.
— La naiba, Evie.
Ochii lui păreau să se întunece.
— O fată sexy într-o maşină sexy. Nici nu ştii ce-mi faci.
Am zâmbit ca o fetiţă. Mi-am coborât privirea, am băgat
maşina în marşarier şi am încercat să-mi ascund obrajii
roşii. Totuşi, sinceră să fiu, mă zăpăcea gândul că mă credea
atrăgătoare.
— Ne vedem mâine, a spus el.
I-am făcut semn cu mâna şi am plecat acasă ca să-mi fac te­
mele. Dacă eu şi Emil aveam să ne petrecem mult timp împre­
ună, trebuia să mă asigur că nu rămâneam în urmă cu temele.
Când am ajuns acasă, Zach se uita la televizor în sufragerie şi
bea Pepsi.
— Hei! am spus eu. Unde-i Jasmine?
— îşi schimbă hainele pentru a zecea oară. Cine ştia că
pentru a merge la un film trebuie să te schimbi de atâtea ori?
Am râs.
— Eşti cu ea de mai bine de un an, ar fi trebuit să te obiş­
nuieşti cu asta.
— Cu cât suntem împreună de mai mult timp, cu atât are
mai puţin sens.
133

Mi-am pus rucsacul pe masă şi am început să-mi scot căr­


ţile. După un minut, Zach a întrerupt sunetul televizorului şi
s-a întors spre mine.
— Cum merge şcoala?
Am ridicat din umeri.
— Bine. Trebuie să fac nişte teme.
Zach părea gânditor. Ştiam că voia să spună ceva, dar că se
abţinea.
— La ce te gândeşti? l-am întrebat eu.
S-a încruntat, ca şi când ar fi încercat să-şi dea seama cum
să formuleze ceea ce voia să spună. în cele din urmă, a rostit,
cu o privire îngrijorată:
— Alex părea un tip drăguţ înainte să te rănească. Şi Emil
pare drăguţ, dar cine ştie. Ai grijă, Evie.
M-am încruntat, confuză. Zach nu-mi mai dăduse nicio­
dată sfaturi despre relaţii.
— Ştiu că Emil este direct, dar acesta este unul din motivele
pentru care îmi place de el, am spus eu.
Credeam că Zach avea să zâmbească măcar, dar nu a facut-o.
— Evie, ştiu că ai fost rănită şi că treaba asta ţi se pare acum
o idee bună. Ştiu că tu crezi că e o relaţie care să te ajute să-ţi
revii, dar... A inspirat profund. Nu vreau să fii rănită din nou.
Se purta ca un fel de frate mai mare. îi înţelegeam îngrijora­
rea, dar nu aveam de gând să nu mă mai văd cu Emil din cauza
asta. I-am zâmbit dulce.
— Ştiu că ai grijă de mine, Zach. Nu mă voi implica-până
peste cap, promit.
Jasmine a coborât scările în acelaşi moment.
— Hei, Evie! S-a întors spre Zach. Cum arată asta?
— Seamănă cu aia cu care te-ai îmbrăcat prima dată, a răs­
puns el.
134

S-a uitat la el ca şi când ar fi fost cea mai neatentă persoană


din lume.
— Tipic masculin. De data asta, colierul este diferit, iar
pantofii sunt roşii.
El a pufnit.
— Cum de mi-a scăpat asta?
— O să ne întoarcem târziu, m-a anunţat Jasmine. Vrei să
vii cu noi, Evie?
I-am arătat cărţile de pe masă.
— Am multe teme de făcut. Distracţie plăcută.
— Bine, ne vedem mai târziu.
Jasmine şi-a luat poşeta şi a ieşit pe uşă.
Zach a dat să închidă uşa.
— Nu uita ce ţi-am spus, Evie.
A închis uşa şi, în următoarele cincisprezece minute, nu am
putut să fac altceva decât să mă gândesc la avertismentul lui
Zach.

în următoarele două zile, programul meu cu Emil a rămas


încărcat. Câtă vreme niciunul din noi nu avea cursuri sau de
lucru, eram la masa de biliard, iar abilităţile mele se îmbună­
tăţeau treptat.
Joi după-amiază, Emil s-a întâlnit cu mine în faţa clasei şi
m-a luat nonşalant de mână când ne-am îndreptat spre Col-
lege Center. Am ajuns la masa de biliard pentru jocul nostru
de după-amiază, dar masa era deja ocupată.
— Sunt şi alte mese de biliard în cămin, am spus eu. Am
putea să ne strecurăm înăuntru şi să împrumutăm una.
El s-a gândit pentru o clipă.
' <
' \<‘t H tn U tta 'te a tâ m j 135

— Am o idee mai bună.


A mers înainte, trăgându-mă spre cantină. Spre deosebire
de majoritatea şcolilor, la cantina de la Western State se găseau
diverse feluri de mâncare. Emil a luat nişte tacâmuri din plas­
tic, băuturi, sandviciuri şi mere.
— Vrei ceva în mod deosebit? m-a întrebat el.
— Mmm, nu, nu chiar, am răspuns eu. Ce facem?
A rânjit.
— Unde mergem?
— E o surpriză, a spus el, misterios.
— Nu-mi plac surprizele, i-am spus eu şi m-am strâmbat
când mi-am amintit de surpriza lui Alex din vara asta, care mă
determinase să am sentimente serioase pentru el.
Pe bune, în general urăsc surprizele. îmi place să ştiu ce se
întâmplă, mă face să simt că deţin mai mult controlul asupra
lucrurilor.
Emil mi-a observat expresia, dar a atribuit-o comentariului
meu în legătură cu surprizele. A rânjit din nou.
— Mie îmi place să fac surprize oamenilor, aşa că obiş-
nuieşte-te. A plătit mâncarea. Haide, a spus el, ţinând, punga
într-o mână şi luând-o pe a mea cu cealaltă.
Am traversat campusul şi am cotit pe drumul cunoscut spre
grădina botanică. L-am urmat pe Emil spre o zonă izolată cu
iarbă, înconjurată de trandafiri agăţători şi de copaci ai căror
frunze atât de dese aproape că formau o cupolă deasupra cape­
telor noastre. Pârâul clipocea pe pietre, iar aerul mirosea a ca-
prifoi şi a pământ proaspăt săpat. M-am aşezat lângă Emil, în
vreme ce el scotea mâncarea din pungă.
— Facem un picnic? am întrebat eu.
— Aşa se pare, a spus el, punând mâncarea pe iarba de
lângă noi.
136 (c/j/igefa- (

Mi-a dat un sandvici, chipsuri şi ceva de băut. Mi-am des­


chis cutia de suc şi am luat o gură.
— Trebuie să recunosc, e mai bine decât să iau bătaie la
biliard.
— Te descurci mult mai bine acum decât atunci când ai în­
ceput, m-a încurajat Emil.
— Da, acum apuc să bag două bile în buzunare înainte să
câştigi tu.
A râs.
— Ei bine, cel puţin oamenii nu se mai feresc de fiecare
dată când te văd că încerci să loveşti o bilă.
Mi-am dat ochii peste cap.
— Te rog, mingea a lovit podeaua doar o singură dată, toate
celelalte au sărit la câţiva zeci de centimetri de masă, pe covor.
— Evident, nu i-ai observat pe oamenii care s-au mutat in­
tenţionat de pe canapelele de lângă masă de câte ori te-au văzut
jucând, m-a tachinat el.
I-am aruncat o privire jucăuşă.
— Nu e vina mea dacă bilele vor să se sinucidă, m-am jus­
tificat eu, muşcând din sandvici.
Emil a râs şi am mâncat în tăcere, ascultând sunetul linişti­
tor al apei care curgea pe pietre. După ce am terminat de mân­
cat, am inspirat adânc şi am zâmbit. Mă simţeam lipsită de
griji. Să fiu cu Emil mă făcea mai fericită decât fusesem în ul­
timele săptămâni.
M-am uitat într-o parte şi l-am văzut pe Emil privindu-mă
intens, cu pleoapele coborâte pe jumătate. Gândul la Emil m-a
făcut să simt fluturi în stomac şi am roşit. Emil şi-a înclinat
capul ca şi când mi-ar fi simţit emoţiile, ochii lui albaştri-gri
întunecându-se ca norii de furtună. A venit mai aproape şi
m-a tras spre el până când m-am sprijinit cu spatele de pieptul
i \r/ m n i / t x n r<i ')/ a t/i/tq 137

lui. Cu vârfurile degetelor, m-a mângâiat pe palme şi în sus pe


braţe, iar eu le-am simţit ca pe nişte pene. îmi odihneam capul
pe umărul lui când mi-a atins obrazul cu buzele.
— Există o legendă veche care îmi place mult, a spus el, iar
respiraţia lui caldă mi-a atins faţa. Legenda spune că lumea
a fost creată de Zeiţe şi de sufletele lor pereche. Zeiţele erau
atotputernice, iar împreună cu partenerii lor, au săvârşit un ri­
tual care a creat două suflete - care se potriveau perfect, în
toate privinţele. Sufletelor ăstora li se spuneau complemente
divine. Dar sufletele trebuiau să înveţe şi să crească, aşa că, în
loc să rămână împreună, au fost trimise în lumea oamenilor
şi s-au contopit cu trupurile copiilor care erau pe cale să se
nască. Sufletele şi-au petrecut vieţile căutându-şi cealaltă ju­
mătate. Când trupurile lor de oameni mor, sufletele lor se reîn­
carnează ca să continue căutarea. Sentimentul de déjà-vu sau
legătura instantanee pe care oamenii o simt câteodată atunci
când întâlnesc pe cineva necunoscut înseamnă că sufletele lor
se ştiu din altă viaţă... şi că ar putea fi chiar sufletul-pereche al
acelei persoane.
Pentru o clipă, m-am gândit la poveste şi m-am întrebat de
ce mi-o spunea Emil. într-un colţ al minţii mele, credeam că
era puţin ciudat ca Emil să aducă vorba despre o poveste cu su-
flete-pereche, când Alex se proclamase ca fiind al meu acum
o lună.
— Este un concept frumos, am spus eu în cele din urmă, dar
nu sunt sigură că eu cred în lucruri de genul ăsta. Mi-am întors
uşor capul ca să-i pot vedea faţa. Tu ce zici? l-am întrebat eu, cu
un zâmbet provocator pe buze. Ne-am cunoscut în altă viaţă?
El a schiţat un zâmbet.
— îţi garantez asta.
Mi-am ridicat privirea spre el, surprinsă de seriozitatea lui.
138 ( ( / j/ tg e fa - ( O o i/ lM

— Zău? am spus eu, ridicând sfioasă o sprânceană. Aşadar,


cum eram, oh-expertule-în viaţa-mea-anterioară?
Un zâmbet i-a alunecat pe buze. Cât timp s-a gândit, a părut
să fie în altă parte. Când a ieşit din transă, mi-a răspuns:
— Cam cum eşti acum. Inteligentă, amuzantă, uimitor de
frumoasă... şi jucai îngrozitor biliard şi pe atunci.
A râs când l-am lovit în umăr.
— Foarte amuzant, am spus eu.
— Totuşi, loviturile tale de pumn dureau mai puţin.
M-am luptat cu impulsul de a scoate limba şi, în schimb,
l-am atacat, împingându-1 pe spate. A început cu un gâdi­
lat uşor, dar, curând, braţele şi picioarele noastre s-au împle­
tit strâns, Emil a ajuns deasupra mea, respirând greu pe gâtul
meu. Când privirile noastre s-au întâlnit, joaca s-a transformat
în cu totul altceva, în ceva mult mai încins. Emil s-a apropiat,
atingându-şi uşor buzele de ale mele, şi mi-a şoptit:
— Ne pricepeam şi la asta.
Când buzele lui moi le-au întâlnit pe ale mele, mi s-a părut
că tot trupul mi se topise - lichid şi fierbinte, se mişca la uni­
son cu al lui. Mi-a depărtat buzele cu limba şi m-a sărutat mai
profund. Cu o mână mi-a cuprins faţa, în timp ce cu cealaltă
mi-a mângâiat trupul. Mâinile mele îi explorau spatele, abdo­
menul şi umerii. Când am ajuns la bicepsul lui, degetele mele
au atins o umflătură neobservată până atunci, iar Emil s-a în­
cordat deasupra mea. Nu m-a mai sărutat şi s-a dat jos de pe
mine. în mod clar, se simţea jenat şi asta avea legătură cu um­
flătura pe care o simţisem. Totuşi, nu voiam să insist dacă nu
era pregătit să vorbească despre asta, aşa că, în schimb, am aş­
teptat. Deşi se îndepărtase, încă mă ţinea de mână şi, după
câteva minute de tăcere pe care le-am folosit că să încerc să mă
calmez, mi-a spus în cele din urmă:
139

— îmi pare rău. Nu vreau să grăbesc lucrurile.


I-am mângâiat mâna şi l-am privit în ochi.
— Nu mă plângeam.
A zâmbit.
— Nu, presupun că nu. A mai aşteptat alte câteva minute
şi a inspirat adânc. A schimbat subiectul, nedorind să discute
despre umflătură. N-am hotărât când plecăm în drumeţie, a
spus.
Am dat din cap.
— Da, ar trebui să facem asta curând. Când vrei să mergem?
— Săptămâna asta? a întrebat el.
— Sigur, am spus eu, adunând gunoiul şi punându-1 în
pungă. Ce spui de mâine?
La Western State se ţin cursuri de luni până joi, aşa că avem
un weekend de trei zile în fiecare săptămână.
— Se pare că am stabilit, a spus el.
— Am nişte teme de făcut în seara asta, deci ar trebui să plec.
M-am ridicat şi mi-am luat geanta. Dar ne vedem mâine-dimi-
neaţă, pe la opt?
El a dat din cap.
— O să vin să te iau de acasă.
Am zâmbit şi i-am făcut semn cu mâna când m-am îndrep­
tat spre maşină. Mi-am dat seama că mă gândeam mai rar la
Alex, acum că Emil era în viaţa mea. Măcar Alex fusese de
acord cu dorinţele mele. Nu mai auzisem de el de la începutul
săptămânii în care încercase, gelos, să mă convingă că Emil era
periculos.
Cu toate astea, mai erau momente în care ceva făcea să-mi
revină în minte Alex, iar eu îmi aminteam, fără să vreau, de lu­
cruri pe care aş fi vrut să le pot reprima. Gândul la următoarea
mea drumeţie cu Emil era una dintre acele ocazii.
140

Relaţia dintre mine şi Emil era atât de diferită de relaţia cu


Alex. Emil era misterios şi fermecător. Când ne atingeam, mi
se stârneau nişte emoţii diferite faţă de cele pe care le mai sim­
ţisem. Când mă sărutam cu Emil, parcă mă fulgera - şi îmi
plăcea asta.

Când am ajuns acasă, am găsit un mesaj de la Jasmine, prin


care îmi transmitea să o sun pe mama. în ultima vreme, comu­
nicasem cu părinţii mei doar prin e-mailuri, aşa că am luat te­
lefonul şi am sunat la numărul cunoscut din Montana. Mama
mi-a răspuns după ce telefonul a sunat de trei ori.
— Bună, mamă, am salutat-o eu.
— Evie! Părea entuziasmată. Aşteaptă un pic, lasă-mă să
mă ocup de un client.
Părinţii mei deţin una dintre benzinăriile din White Sulphur
Springs. Mama s-a întors la telefon.
— Mă bucur mult să te aud. Cum merg lucrurile? Cum
merge şcoala?
— Grozav, am răspuns eu. Cursurile nu par să fie prea
grele. Ce faceţi tu şi tata?
— Bine. Suntem aglomeraţi la benzinărie. Tatăl tău pregă­
teşte motocicletele pentru drumeţia la dunele de nisip. Anun-
ţă-mă dacă poţi să vii, ne-ar plăcea să fii acolo cu noi.
— Să văd cum sunt cursurile săptămâna viitoare, am spus.
Mama a tăcut preţ de câteva secunde. Puteam să ghicesc ce
urma să mă întrebe.
— Cum merg lucrurile cu Emil?
Părea îngrijorată. Pe mama o supărase despărţirea bruscă
de Alex. Cât am fost cu Alex, îi vorbisem frecvent de el, iar
« %Srnuni/atitea ''HtaiâiKj 141

mama fusese încântată că eram fericită. Când Alex s-a despăr­


ţit de mine, am fost confuză şi deprimată. Mama m-a amenin­
ţat de câteva ori că va veni să aibă grijă de mine, dar Jasmine
a reuşit să o convingă că eram bine. Nu mai trebuie să spun că
părinţii mei erau supăraţi pe Alex din cauza felului în care mă
părăsise şi suspicioşi în privinţa lui Emil, dar şi bucuroşi că pă­
ream să merg mai departe.
— Biletul lui Jasmine zicea că trebuie să-mi spui ceva, am
continuat eu.
— Oh, ei bine, cel mai drăguţ tip posibil a intrat ieri în ben­
zinărie, căutându-te.
Nu ştiam cine m-ar fi căutat în White Sulphur Springs.
— Cine era? Cineva de la liceu? am întrebat eu.
— Nu, nici gând. Nu era de pe aici.
— Ciudat, am zis eu. Ce a spus?
— A spus că te cunoaşte de la facultate. A spus că i-ai po­
vestit unde ai crescut şi că părinţii tăi au o benzinărie aici.
Acum chiar devenea ciudat. Rareori le spuneam oamenilor
despre oraşul meu natal, ca să nu mai vorbesc de slujba părin­
ţilor mei.
— Hm. Nu-mi amintesc să fi spus cuiva despre asta, dar în­
tâlnesc mulţi oameni, am raţionat eu. A spus cum îl cheamă?
— Da, Caleb.
— Nu ţi-a spus şi numele de familie?
îmi scotoceam mintea, încercând să-mi amintesc de vreun
Caleb pe care îl întâlnisem la şcoală. Nu-mi aminteam de
niciunul.
— Nu, dar a fost foarte drăguţ, a spus ea. L-a rugat pe tatăl
tău să-i repare o pană şi cât s-a ocupat el de asta, mi-a pus multe
întrebări despre tine.
Am început să simt ceva în stomac, o senzaţie neplăcută.
142 (C4fit<jrf<i■ t 6t>

— Ce fel de întrebări? am vrut cu să ştiu..


— Voia să ştie dacă îţi place şcoala. I-am spus că ţie chiar îţi
place Western State şi cât de aproape e de munţi. M-a întrebat
dacă locuieşti în cămin. I-am spus că locuieşti cu prietena ta,
într-o casă din apropierea campusului. Lucruri din astea.
Nodul din stomac devenea mai mare.
— A spus că mă cunoaşte de la facultate?
— Da.
Dacă m-ar fi ştiut de la şcoală, ar fi cunoscut răspunsurile la
majoritatea întrebărilor pe care i le pusese mamei.
— A spus el Western State?
Mama a făcut o pauză cât s-a gândit.
— Ei bine, nu, presupun că nu. M-am gândit că dacă te cu­
noştea şi vorbea despre şcoală...
Nu ştiam cine era Caleb sau de ce mă căuta, dar acum îi
cunoscuse pe părinţii mei, ştia ce afacere aveau, putea să le
găsească uşor locuinţa şi aflase mai multe despre mine decât
mi-aş fi dorit. O altă problemă cu traiul intr-un mic oraş: toată
lumea crede că poate avea încredere în oricine.
— Mamă, dacă se întoarce, trebuie să mă anunţi imediat,
am zis eu încordată. Şi nu-i mai spune nimic despre mine sau
despre tine şi tata.
Acum, mama era îngrijorată.
— De ce, Evie? Ce se întâmplă?
— Nimic, este doar o măsură de precauţie, am răspuns eu.
Nu cunosc niciun Caleb şi nu-mi amintesc să fi spus cuiva atât
de multe despre locul în care am crescut. în plus, nu a zis nici­
odată că învaţă şi el la Western State. Mi se pare dubios.
La celălalt capăt al liniei a fost linişte pentru o clipă.
— îmi pare atât de rău, scumpo! Nici măcar nu m-am gân­
dit la asta. Părea să te cunoască atât de bine!
£ Srimnitfxi tea i'Httnfing 143

Vocea îi devenea mai stridentă, ceea ce însemna că era din


ce în ce mai neliniştită.
— Să-l sun pe şeful poliţiei ca să-i spun ce se întâmplă?
Majoritatea oamenilor sună la poliţie când ceva nu este în
regulă, dar nu şi mama - ea apelează direct la şeful poliţiei.
— Nu, nu cred, am spus eu. Dar în cazul în care Caleb îşi
mai face apariţia pe-acolo, s-ar putea să nu fie o idee rea.
— Bine, a spus ea, încă îngrijorată. Dar dacă încearcă să te
găsească?
M-am gândit un minut, nesigură de ce aş face.
— O să sun la poliţie, am spus eu. Cum arăta?
Ea s-a gândit un minut.
— Avea păr castaniu care îi trecea de urechi şi aproape doi
metri.
Aproape jumătate din băieţii din campus arătau aşa, dar nu
voiam ca mama să fie şi mai îngrijorată decât era deja.
— Probabil că nu e nimic. Dacă un străin care arată aşa în­
cearcă să mă contacteze, voi suna la poliţie şi nu va fi o pro­
blemă. Ştiam că mama era îngrijorată de moarte, aşa că am
liniştit-o: Sunt bine, mamă, serios. întotdeauna sunt parano­
ică. Mă cunoşti.
— Ştiu, dar vreau să mă ţii la curent dacă se întâmplă ceva
ciudat, a spus ea îngrijorată.
Eram la fel de alarmată ca mama, dar nu voiam să o supăr şi
mai mult decât era, aşa că am schimbat subiectul.
— Emil mă învaţă să joc biliard.
— E grozav, Evie! Deci voi doi petreceţi mult timp împreună?
— Da, cam în fiecare zi, am spus eu. Jucăm biliard sau stăm
împreună după ore. Chiar e drăguţ.
— Mă bucur că ai găsit pe cineva care se poartă frumos
cu tine.
144 (r 'fnjrfd ( OmfirH

— Şi eu, Mâine mergem pe munte. Sunt încântată.


Prin telefon, am auzit soneria de la benzinărie.
— Evie, trebuie să mă ocup de clientul ăsta, dar o să-ţi trimit
un e-mail cu toate detaliile pentru excursia la dunele de nisip.
— Bine, vorbim mai târziu. Te iubesc.
— Şi eu te iubesc, a spus ea. Tata spune să-ţi aminteşti să
verifici lichidul de frână.
Faptul că tata îmi aducea aminte să am grijă de maşină era
felul lui de a-mi spune că mă iubeşte, fără să o rostească de fapt.
— Sigur, am răspuns. Spune-i tatei că şi eu îl iubesc.
— Aşa voi face. Te iubesc, a spus ea când a închis telefonul.
Am lăsat telefonul jos şi am continuat să mă gândesc la dis­
cuţia despre Caleb. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât
eram mai îngrijorată. Prea multe lucruri ciudate se întâmplau
în ultima vreme. Pe lângă silueta pe care o văzusem de la fereas­
tră, era tipul din parc cu cicatricea în formă de pânză de păian­
jen pe braţ, şi bărbatul pe care l-am văzut în magazin când eram
cu Jasmine şi care avea aceeaşi cicatrice. Acum, un bărbat străin
îi căuta pe ai mei ca să afle informaţii despre mine.
Voiam să vorbesc cu cineva despre asta. Să cer cuiva ajuto­
rul, dar cui? în afară de Alex, nu puteam spune nimănui. Indi­
ferent cum stăteau lucrurile între noi, eram destul de sigură că
pe Alex încă l-ar fi îngrijorat faptul că mă urmărea cineva. Dar
am simţit că nu puteam să-l sun... că nu trebuia să-l sun. Tre­
buia să merg mai departe. Poate că era o greşeală, dar am ho­
tărât să mă descurc singură.
)m avut o noaptea agitată, bântuită de vise cu silu­
ete întunecate şi străini care mă urmăreau. Pen­
tru că nu am putut să dorm cu adevăraţ, m-am trezit devreme
şi am făcut un duş, m-am pieptănat, m-am spălat pe dinţi şi
m-am îmbrăcat cu un tricou alb şi blugi. Mi-am luat rucsacul
de drumeţie, scotocind prin el ca să mă asigur că aveam tot ce
îmi trebuia. Când am căutat, am dat peste GPS, acelaşi pe care
îl uitasem în acea zi din iunie, motivul pentru care îl cunos­
cusem pe Alex. Amintirea m-a făcut să tresar. M-am întrebat
dacă avea să vină vreodată vremea în care să uit de el.
O bătaie uşoară în uşa de la intrare m-a distras de la gân­
durile mele şi, înşfăcându-mi rucsacul, am coborât repede scă­
rile. Am alergat prin bucătărie şi am luat sticlele cu apă din
frigider. Am deschis uşa, iar Emil stătea acolo, îmbrăcat cu o
pereche de blugi spălăciţi, un tricou albastru-închis şi un ha­
norac negru. în mână ţinea o cafea şi o brioşă.
— Bună, frumoaso.
Emil a rânjit când mi-a dat mâncarea.
— Mi-ai salvat viaţa! am spus eu, lăsând rucsacul lângă uşă.
N-am dormit foarte bine noaptea trecută.
— Eu nu pot trăi fără cafea, a spus el. E o cafea cu lapte şi
mult caramel. Preferata ta, nu-i asa?
146 (r (fitiji'fa ( Ooi fi<'«

Am zâmbit surprinsă.
— Sunt impresionată că ai ţinut minte.
îi spusesem că preferam cafeaua dulce în timpul unui joc
de biliard.
El m-a privit direct.
— îmi amintesc totul despre tine.
Declaraţia mi-a părut ciudată. Nu mă cunoştea de atât de
mult timp, deci nu erau multe de ţinut minte, dar am ignorat
asta şi l-am întrebat:
— Unde e mâncarea ta?
— Am mâncat deja, a răspuns el. Conduc eu ca tu să poţi
mânca pe drum.
— Sună bine pentru mine.
Emil mi-a observat rucsacul de lângă uşă.
— Astea sunt lucrurile tale pentru drumeţie?
— Da, am spus eu, înghiţind o gură de cafea.
— Bine. Emil mi-a luat bagajul. Să mergem.
Mi-am luat cheile de pe masa de lângă scări, iar Emil mi-a
ţinut brioşa cât am încuiat uşa. Mi-a aruncat rucsacul lângă al
lui, pe bancheta din spate a BMW-ului său.
— Unde mergem azi? m-a întrebat el, pornind motorul.
— La Treasure Falls. Ştii unde e?
— Pe Autostrada 160, nu? m-a întrebat când a ieşit cu spa­
tele de pe alee.
— Da, am răspuns eu, surprinsă că ştia zona atât de bine,
cu toate că abia se mutase aici.
De fiecare dată când mă gândeam cât de aproape era
Gunnison de nişte munţi atât de frumoşi, apreciam şi mai mult
frumuseţea împrejurimilor. Mi-am mâncat brioşa şi am băut
cafeaua cât Emil a condus pe muzica unui vechi CD cu U2.
Stând lângă Emil, mi-am dat seama cât de natural părea totul.
«^Sefiiiiu'/om ea 4(<nân(j 147

începusem relaţia asta cu gândul că avea să fie doar un tip care


să mă ajute să-mi revin, dar el chiar părea să mă placă. Trecuse
doar o săptămână, dar poate că asta avea să devină o relaţie
adevărată, iar eu o să am un viitor cu Emil.
Am ajuns în parcarea cascadei şi ne-am luat rucsacurile din
maşină. Am inspirat mirosul proaspăt, de pământ reavăn, cât
eu şi Emil ne-am pus rucsacurile în spate.
— După tine, a spus el, întinzând mâna şi dându-mi prioritate.
înconjuraţi de copaci, am urmat poteca îngustă, cu mine în
frunte. M-am aplecat pe sub crengi şi am sărit peste bolova­
nii din potecă. Am mers o vreme în linişte, până ce Emil m-a
întrebat:
— Deci, de ce nu ai dormit prea bine noaptea trecută?
Uitasem că i-am spus asta. Ce persoană nebună îşi amin­
teşte totul atât de devreme dimineaţa? Am inspirat adânc şi
i-am răspuns:
— Tot am nişte coşmaruri ciudate. Am ocolit un copac mare
care căzuse pe potecă, apoi am continuat: De obicei nu-mi amin­
tesc visele, dar în ultimul timp au fost mai intense.
— De ce crezi că le ai? m-a întrebat el.
Nu aveam cum să-i răspund sincer lui Emil fără să încep o
discuţie despre fostul prieten. Ştiam că avea să se întâmple mai
devreme sau mai târziu. Jasmine îl menţionase deja pe „măga­
rul de Alex”. Emil îi ignorase politicos numele, dar poate că era
timpul să-i spun de ce era Alex atât de ticălos.
M-am oprit şi m-am întors încet.
— Ei bine... nu am vorbit mult despre asta, dar presupun
că acum este un moment la fel de potrivit ca oricare altul. Am
inspirat adânc şi am spus: Visele au început când am întâlnit
un tip, astă-vară. Am ieşit împreună, dar ne-am despărţit cam
acum o lună.
148

Emil s-a strâmbat şi a tăcut preţ de câteva secunde, apoi a zis:


— Aş putea să spun că-mi pare rău că fostul tău prieten a
fost destul de prost încât să te părăsească, dar nu e aşa, pentru
că acum eşti a mea.
Am zâmbit, dar felul în care a spus „eşti a mea” a sunat ca
şi cum ar fi crezut că îi aparţineam. Detest atitudinea asta. Nu
aparţin nimănui şi nimeni nu-mi aparţine, indiferent de cât de
dedicaţi suntem unul celuilalt.
Am mers mai departe. De data asta, Emil a mers lângă
mine, aşa că mi-a fost mai uşor să vorbesc.
— Deci, a spus Emil, cine era idiotul care a renunţat la tine?
Am tras de curelele rucsacului, dorindu-mi să nu fi deschis
subiectul „foşti prieteni”.
— Numele lui este Alex.
Pentru o fracţiune de secundă, am văzut că Emil i-a recu­
noscut numele, ca şi când i-aş fi confirmat ceva.
— Deci el este „măgarul de Alex” despre care vorbeşte
Jasmine? a întrebat Emil.
— Da, el este.
M-am crispat când i-am auzit numele şi din cauza senti­
mentelor care m-au copleşit.
— Te deranjează să vorbeşti despre el? m-a întrebat Emil,
observându-mi expresia şi întinzându-se să mă ia de mână.
Atingerea lui liniştitoare m-a ajutat să continui discuţia.
— Nu, îmi e greu, dar e-n regulă, am spus eu. Mă ajută
să-mi gestionez mai bine amintirile.
Emil era gânditor.
— Deci, de ce v-aţi despărţit?
Am oftat.
— Nu ştiu cu adevărat. A crezut că era mai bine pentru
mine să nu fiu cu el. N-am înţeles, iar el nu m-a lămurit în pri­
vinţa asta.
n î \fn m 4 / a iâ m j 149

Emil a pufnit.
— Ar fi putut măcar să-ţi spună de ce.
Am dat din cap şi am spus încet:
— Da.
— A mai luat legătura cu tine de când a plecat în iulie?
Emil era foarte curios, având în vedere că vorbeam despre
fostul meu prieten. Acelaşi tip de care fusesem cândva foarte
atrasă şi la care încă mă gândeam mai des decât ar fi trebuit.
M-am întrebat dacă lui Emil îi plăcea să fie torturat. Eram pe
cale să-i răspund, când am simţit că poate nu ar trebui să spun
nimic despre faptul că Alex mă abordase în parcarea şcolii şi
mă avertizase în privinţa lui Emil. I-am spus o versiune editată
a adevărului.
— A cam dispărut după ce ne-am despărţit, am spus eu.
Vestea a părut să-l facă pe Emil să se mai relaxeze.
— Ţi-a fost greu când a plecat?
Grimasa mea ar fi trebuit să fie singurul răspuns de care
avea nevoie, dar i-am răspuns oricum.
— Mai greu decât am crezut că va fi, am recunoscut eu, mai
mult mie însămi decât lui Emil.
Credeam că Emil avea să se simtă stânjenit să mă audă recu-
noscându-mi sentimentele pentru un alt bărbat, dar, în schimb,
am văzut o expresie necunoscută pe chipul lui Emil - mânie.
Mânia părea să i se ridice din gât, să urce spre faţă şi să-i ardă
în ochi. Credeam că Emil era supărat pe mine, din cauza sen­
timentelor mele pentru Alex. Brusc, m-am simţit foarte vino­
vată. Am încercat să dreg lucrurile.
— Dar acum ţine de trecut şi mă văd cu tine, deci a ieşit
ceva bun din toată chestia asta.
Pentru o clipă, Emil s-a uitat în altă parte, ca şi când ar fi
avut nevoie de o secundă ca să-şi adune gândurile. Când m-a
privit iar, mi-a zâmbit calm.
150 U 'U jo t’a I Oniflett

— Mă bucur că asta crezi.


Am ajuns în dreptul unei stânci înalte, deasupra unei cas­
cade spectaculoase. Apa curgea pe suprafaţa rocilor într-un
şuvoi imens până ce ajungea peste margine, prăbuşindu-se în
bazinul de dedesubt şi lăsând în urma ei nori de ceaţă.
Cât am privit apa, mi-am dat seama că tot ce am recunos­
cut în legătură cu Alex ar fi putut să-l rănească pe Emil. Să-l
rănesc era ultimul lucru pe care mi-1 doream. Dintr-o curiozi­
tate morbidă şi ca să schimb subiectul, am hotărât să-l întreb
pe Emil despre fostele lui relaţii.
— Eu ţi-am povestit despre Alex, acum este rândul tău, am
spus eu. Ai vreo fostă prietenă?
Emil şi-a mascat rapid uimirea.
— Am avut inima frântă, a recunoscut el.
— îmi pare rău, am spus, luându-1 de mână.
El a schiţat un zâmbet, fără să se amuze.
— Nu trebuie să-ţi pară rău, â fost greşeala mea.
— Ce s-a întâmplat? am întrebat eu.
Ne-am îndepărtat de cascadă şi am pornit înapoi spre maşină.
— Aveam vieţi diferite, a spus el, gândindu-se în mod clar
la trecutul lui. Am vrut amândoi să meargă relaţia noastră şi
am încercat, dar ne-au stat în cale prea multe obstacole.
M-am oprit şi l-am privit cu compasiune.
— Cred că ţi-a fost foarte greu.
Emil mi-a aruncat o privire calmă.
— Sunt sigur că poţi să-ţi imaginezi asta.
Am început din nou să mergem, iar eu mi-am scos apa din
rucsac şi am băut o gură.
— Şi alte fete? am întrebat eu. Ai mai ţinut şi la altcineva?
Emil mi-a răspuns imediat.
— Nu. Doar la fata de care ţi-am povestit.
Senul uu>a u ’a b jta i/În g 151

— Cum o chema?
El m-a privit cu ochi trişti. Cu o voce gravă, mi-a răspuns:
— Cassandra.
M-am gândit la numele ăsta şi m-am întrebat ce îi făcuse fe­
meia de îl afectase atât de mult pe Emil.
— Ai mai vorbit cu ea de când a plecat? am întrebat eu.
El a tăcut, apoi:
— Am încercat să nu mă mai bag în viaţa ei.
Eram surprinsă.
— Dacă ea este cea cu care vrei să fii, de ce nu o recucereşti?
El a ezitat din nou.
— Este complicat.
începeam să cred că poate nu eram singura care căuta o re­
laţie pentru a uita de o alta şi că Emil nu avea intenţii serioase
cu mine.
— Dacă eşti sincer, dacă dragostea ta este statornică, nimic
nu-ţi poate sta în cale.
La început am fost hotărâtă, apoi nesigură de ce îl încura­
jam să mă părăsească şi să-şi găsească adevărata dragoste.
Emil a cercetat pământul înainte să se uite în ochii mei.
— Ar fi frumos dacă ar fi adevărat.
M-am gândit la vorbele lui şi, mergând, neliniştea m-a cu­
prins. Mi-am dat seama că eu chiar eram fata cu care Emil
încerca să-şi revină. După ce mi-am adunat gândurile, am ho­
tărât să-i testez reacţia lui Emil.
— Aşadar, sunt roata ta de rezervă? am spus eu în glumă.
Mă ţii prin preajmă până când fata pe care o iubeşti cu adevă­
rat decide să se întoarcă? Am dat din cap: E bine de ştiut.
Emil era uimit.
— Asta crezi tu?
Surprinderea lui m-a şocat.
152 ' < in iji't'd f O m flet/

— Nu asta ai spus?
Mi-am dat scama că atinsesem un punct sensibil.
— Nu eşti... „roata mea de rezervă”, s-a crispat el când a re­
petat cuvintele. Valorezi mult mai mult pentru mine.
Am continuat să merg, nedorind să mai spun ceva care să-l
supere; în mod evident, fostele relaţii erau un subiect sensibil.
— N-ai nimic de spus? m-a întrebat Emil.
— Nu prea, am răspuns eu cât am putut de calm. Chiar
dacă mă interesează adevărata dragoste a vieţii tale, cred că
voi păstra pentru mine părerile despre subiectul ăsta.
Emil părea că îşi muşcă limba, dar nu mi-a răspuns. Am
observat că nu încercase să mă contrazică atunci când vor­
bisem de adevărata lui dragoste. într-o singură dimineaţă
scurtă, sărisem de la gândul că aş putea avea un viitor cu Emil
la înţelegerea că el iubea pe altcineva. Acum ştiam că, în orice
clipă, femeia pe care o iubea Emil ar fi putut să revină în viaţa
lui - iar eu, să dispar din ea.

Când ne-am întors la maşină, a început melodia celor de


la U2 „I Still Havent Found What I’m Looking For”*. Cât de
potrivit, m-am gândit eu. Mă bucuram de timpul petrecut cu
Emil, dar ceea ce-mi spusese azi despre starea lui emoţională
mă făcea să am îndoieli. Emil s-a străduit să înveselească at­
mosfera în drum spre casă. Am încercat să-i fac pe plac, dar
gândul că amândoi încă mai simţeam ceva pentru alţi oameni
nu-mi dădea pace, chiar dacă nu îi spusesem lui Emil că tot
mai aveam sentimente pentru Alex. Când am ajuns acasă,
Emil m-a condus până la uşă.
* „încă nu am găsit ce caut” (n. tr.).
' i \ennni'tf>(iu‘ii il'J\/<nitn<j 153

— Mulţumesc că m-ai însoţit în drumeţie, a spus el.


— Nicio problemă, mulţumesc că ai venit.
I-am zâmbit neconvingător. Ieşirea cu Emil mă făcuse şi mai
confuză, în loc să-mi limpezească mintea aşa cum sperasem.
Ca de obicei, Emil s-a aplecat ca să mă sărute de rămas-bun.
Am fost surprinsă şi m-am întrebat dacă nu era conştient de
cât de distantă eram. Sărutului îi lipsea pasiunea - eram dis­
trasă şi el părea la fel. După scurtul sărut, Emil mi-a spus:
— Sper că nu te-am supărat azi.
— Nu, am spus eu. A fost bine că am aflat mai multe des­
pre tine.
Asta nu era chiar o minciună.
Emil mi-a studiat chipul, în încercarea de a vedea ce voiam
de fapt să spun, dar am avut grijă să nu-şi dea seama de asta.
— Ne auzim mâine, a spus el.
Am dat din cap, am intrat în casă, am închis şi am încuiat
uşa. Eram singură şi, cât mi-am târât rucsacul pe scări, mi-am
aruncat hainele în coşul de rufe şi am intrat la duş, nu am putut
să mă gândesc decât la adevărata dragoste a lui Emil. Am lăsat
apa să curgă peste mine şi aburii să umple aerul, în speranţa
că asta avea să mă ajute să îmi limpezesc mintea şi să înţeleg
ce simt.
Dacă aş fi crezut că exista o şansă ca Emil şi cu mine să
dăm uitării relaţiile anterioare şi să mergem mai departe îm­
preună, aş fi facut-o într-o secundă. Emil era un băiat bun care
se purta frumos cu mine. Pe lângă toate celelalte lucruri, nu
negam legătura pe care o aveam. îmi dorisem să fac relaţia să
meargă, dar, după ziua de azi, mi-am dat seama că, probabil,
era imposibil.
în mod evident, Emil era îndrăgostit de altcineva. Şi, cu cât
mă gândeam mai mult la asta, cu atât mai mult îmi dădeam
154 ( (/ jitţje fa ( (jo iS e / A

seama că încă aveam sentimente pentru Alex şi că trebuia să le


gestionez. Nu ştiam cum să procedez mai bine. Pe de o parte,
chiar îmi plăcea să-mi petrec timpul cu Emil şi nu voiam să
renunţ la asta, dar el era indisponibil emoţional, iar eu eram
la fel. Poate că ăsta era, totuşi, un lucru bun? Poate că ăsta era
motivul pentru care prieteniile cu beneficii funcţionau. Dacă
amândoi aveam sentimente pentru alţi oameni, nu trebuia să
ne mai facem griji că am putea să ne rănim reciproc.
Am ieşit de la duş şi mi-am pus nişte pantaloni de pijama şi
un tricou. Am luat Pe aripile vântului din bibliotecă şi am în­
ceput să citesc una dintre părţile mele preferate. Ultimul lucru
pe care mi-1 aminteam era că Rhett şi Scarlett se certau, ceea ce
mă ducea cu gândul la bărbaţii din viaţa mea. Am adormit, cu
visele înceţoşate de imagini cu Alex şi Emil.
n dimineaţa următoare, îmi încreţeam părul când
a sunat telefonul. M-am dus în camera mea şi am
răspuns:
— Alo?
— Bună, frumoaso, i-am recunoscut vocea lui Emil la celă­
lalt capăt al firului.
Având în vedere ce se întâmplase în drumeţia noastră, nu
ştiam cum să reacţionez.
— Bună.
Vocea mea era indiferentă, dar nu a părut să observe sau,
dacă a făcut-o, a ignorat-o.
— Cum ai dormit?
— Bine. Am dormit până mai târziu în dimineaţa asta, a
fost frumos.
— Ce faci după-amiază? a întrebat el.
— Doar nişte teme, i-am răspuns eu. De ce?
— Aş vrea să te văd, mi-a spus. Mă gândeam să mergem la
un film. Vrei să vii?
Chiar aveam teme, dar nu trebuia decât să citesc ceva şi să
caut informaţii pentru referatele la care lucram. Nu eram si­
gură dacă să mă văd cu Emil, dar am decis că, în afară de mica
noastră problemă cu sentimentele neclarificate pentru alţi
156 ( ( /j’iţgrfa. ( (jni fi)’t /

oameni, nu exista niciun motiv pentru care să nu ne petrecem


timpul împreună.
— Ar fi grozav un film, la ce oră începe?
— La trei şi jumătate, mi-a răspuns el. Vin să te iau pe la trei.
— OK. Ne vedem curând.
Când am închis telefonul, m-am întrebat dacă petrecerea
timpului cu Emil avea să fie ciudată acum. Tonul relaţiei noas­
tre se schimbase de ieri - cel puţin pentru mine.
Ştiam că eram ipocrită, având în vedere că în fiecare zi spe­
ram în secret ca Alex să apară pe veranda mea, să-şi declare
sentimentele pentru mine şi să-mi ofere o explicaţie completă.
Ştiam că apariţia lui în parcarea facultăţii era, probabil, singu­
rul lucru care avea să se apropie vreodată de fantezia mea. în
ziua aia fusesem atât de furioasă, încât nu voisem să discut cu
el. Chiar şi atunci, nu îmi cerea să fiu cu el - îmi cerea să nu fiu
cu Emil. Am oftat, gândindu-mă la ce ar fi putut fi între mine
şi Alex.
Mi-am făcut un sandvici cu brânză şi l-am adus la masă.
Mi-am scos cărţile din rucsac şi m-am apucat de citit, când am
auzit o bătaie în uşă. M-am uitat la ceas şi mi-am dat seama că
era mai târziu decât credeam. Mi-am lăsat cărţile pe masă şi
m-am ridicat ca să deschid uşa.
Blugii lui Emil îi atârnau foarte sexy pe şolduri, iar tricoul
negru i se mula pe piept. A zâmbit cu un colţ al gurii.
— Hei, eşti gata de plecare? m-a întrebat el.
— Nu chiar, am pierdut noţiunea timpului. Am deschis
uşa din plasă, iar Emil a intrat în casă. Trebuie să-mi schimb
hainele. Mă întorc imediat, i-am strigat şi am luat-o la fugă pe
scări spre camera mea.
Mi-am scos repede nişte jeanşi de un albastru închis, un tri­
cou alb şi sandalele.
Emil a fluierat când am coborât scările.
« lit n t n r u id C tn / t/ iy 157

— La naiba, ce bine arăţi!


Am zâmbit, dar am facut-o mai mult din politeţe, nu ca
pe o recunoaştere a complimentului său. Mi-am luat geanta
şi cheile de pe masă şi am ieşit după Emil. Mi-a ţinut deschisă
uşa din plasă cât am încuiat uşa. Când ne-am îndreptat spre
BMW-ul lui, mi-a atins uşor spatele cu mâna.
De îndată ce am pornit-o spre cinema, Emil mi-a aruncat o
privire îngrijorată.
— Ce s-a-ntâmplat, Evie?
Mă întrebam cât timp îi luase ca să-şi dea seama de schim­
barea stării mele de spirit. O ignorase de ieri după-amiază sau
sperase că era ceva ce urma să dispară?
— Nimic, am răspuns eu într-un limbaj tipic fetelor.
Indignarea i se citea pe chip.
— Nu face asta, mi-a zis el. Nu eşti genul de fată care se
teme să spună ce gândeşte. Nu te schimba acum.
Am privit tăcută pe geamul maşinii.
— Dacă nu vrei să-mi spui ce se întâmplă, e-n regulă...
câtă vreme nu are legătură cu mine.
Am ridicat din sprâncene.
— Chiar dacă ar fi ceva în neregulă, ce te face să crezi că te
implică pe tine?
El a inspirat adânc.
— Când te-am luat ieri-dimineaţă, abia aşteptai să ne pe­
trecem ziua împreună, dar ieri după-amiază te-ai purtat de
parcă aveam vreo boală contagioasă.
— Ce spirit de observaţie, am remarcat eu, încrucişându-mi
braţele la piept.
— Aşadar, e din cauza mea.
Nu era o întrebare.
— N-am spus asta, am răspuns eu. Am spus că ai un spirit
de observaţie neobişnuit pentru un băiat.
158 1< 'Jikjc/ ii '(' G oltiett

Cu toate că încerca să nu o arate, îmi dădeam seama că Emil


începea să se enerveze. A găsit un loc de parcare şi a oprit mo­
torul în tăcere. Şi-a întors capul spre mine şi m-a privit direct
în ochi.
— La un moment dat, astăzi, ai să-mi spui ce te deranjează.
Era un ordin, nu o întrebare - şi nu primesc prea bine
ordinele.
Am deschis portiera maşinii în loc să-i răspund. L-am auzit pe
Emil oftând exasperat. Am aşteptat să iasă din maşină şi am intrat
împreună în cinematograf. Nu eram sigură de ce eram atât de su­
părată pe el. Nu aveam niciun motiv să fiu geloasă pe Cassandra.
Nu o întâlnisem niciodată şi aveam şi eu sentimente pentru altci­
neva. Situaţia n-ar fi trebuit să mă deranjeze atât de mult.
în timp ce mă gândeam, Emil mi-a cumpărat biletul la film.
Am spus că voi lua eu popcornul, de vreme ce luase el biletele.
După ce am stat la coadă pentru popcorn cu unt şi sucuri, am
intrat în sală şi ne-am aşezat cam pe al şaptelea rând din spate.
Filmul nu era nou şi rula în mijlocul zilei, într-o sâmbătă, aşa­
dar cinematograful era relativ gol. în afară de câţiva oameni
care stăteau în faţă şi lângă noi, nu mai era nimeni acolo.
A trebuit să aşteptăm doar câteva minute pentru ca recla­
mele filmelor să înceapă, iar eu am fost recunoscătoare că nu
mai trebuia să discut despre starea mea de spirit cu Emil până
după film. Nu ştiam ce-ar fi trebuit să-i spun. Nu înţelegeam
eu însămi ce simţeam, deci cum aş fi putut să-i explic lui asta?
La jumătatea filmului, am auzit pe cineva intrând în sală. Pro­
babil că s-a aşezat în spatele nostru, pentru că nu am văzut pe
nimeni mergând pe interval şi nu am auzit uşa deschizându-se
din nou. După cele nouăzeci de minute, filmul s-a terminat şi cei
câţiva oameni din faţa noastră au început să iasă din sală.
— Eşti gata de plecare? m-a întrebat Emil, luându-şi paha­
rul gol şi nişte şerveţele.
f Semn u fa a ie rt 4(< n â / n j 159

încerca să pretindă că nu era nimic în neregulă.


— Da, am spus eu, punându-mi gunoiul în găleata de pop-
corn, ca să-l pot arunca.
Toţi cei care stăteau în faţa noastră plecaseră şi rămăsese-
răm singuri în sală. M-am ridicat, iar Emil m-a urmat. Când
ne-am îndreptat spre uşă, am văzut pe cineva ieşind pe inter­
val dintr-o umbră din dreapta noastră. Am icnit şi am înghe­
ţat. M-am gândit imediat la străinii cu cicatrice roşii ca pânza
de păianjen pe braţe.
M-am întors ca să caut o altă ieşire şi să-mi dau seama cât de
departe era Emil în urma mea. Când am făcut asta, l-am văzut
pe Emil, care stătea nemişcat şi îl fixa cu privirea pe bărbatul de
pe interval, cu ochii aprinşi şi clocotind de furie. Bărbatul de
pe interval - încă în umbră - şi-a întors capul spre mine, apoi
spre Emil şi a început să meargă încet înainte. Emil a făcut la fel.
în clipa în care bărbatul s-a apropiat, a intrat în raza uneia din­
tre luminile din sală, iar eu am rămas fără suflare. Nu ştiam dacă
să fiu uşurată, fericită sau furioasă. Am hotărât să aleg o combi­
naţie a celor trei. Mă bucuram că nu era unul dintre urmăritorii
mei şi eram fericită că am avut şansa să-l văd, dar mânioasă pen­
tru că ne urmărise pe mine şi Emil la cinema şi nu ştiam de ce.
Alex şi Emil s-au oprit la câţiva paşi unul de celălalt. Eu ră­
măsesem în spatele lui Emil şi mă uitam la ei, îngrijorată. Alex
mi-a aruncat rapid o privire, ochii lui de smarald strălucind
chiar şi în lumina slabă a cinematografului. Părând să se justi­
fice, mi-a spus:
— îmi pare rău, Evie. Ştiu că mi-ai zis să te las în pace, dar,
de data asta, nu pot.
Confuză, m-am uitat la Alex şi am văzut cum mânia era din
ce în ce mai vizibilă pe chipul lui Emil. Nu ştiam sigur ce se în­
tâmpla, dar un lucru era clar: Alex şi Emil se cunoşteau. Nu ştiam
de unde, dar era evident din faptul că se priveau cu ură. Brusc,
160 {c / iiig e fa / ( (¡01d M

mi-am amintit ce am vorbit cu Alex în ziua aia, în parcare. între­


bările pe care mi le pusese Alex despre Emil şi posibilitatea ca el
să fie periculos - era imposibil să aibă dreptate, nu-i aşa? Stăteam
uitându-mă când la unul, când la celălalt, total confuză.
Alex şi Emil s-au măsurat din priviri, până când Alex a vorbit.
— N-a fost suficient să o răneşti cu minciunile tale cândva,
acum trebuie să o faci din nou?
Alex vorbea printre dinţi, pe un ton acuzator.
Emil s-a uitat urât la el şi i-a replicat:
— De parcă tu n-ai distrus-o. Cum ai putut să pretinzi că o
iubeşti şi totuşi să stai deoparte şi să te uiţi cum suferă? Nu te
preface atât de nobil. Ştii că tu eşti motivul pentru care a venit
la mine. La mine, Night, ea m-a vrut pe mine.
întreaga înfăţişare a lui Emil se schimbase, până şi vocea
lui. Totul în el părea mai întunecat.
Alex şi-a strâns pumnii.
— Nu ea a venit la tine, Stone, a spus el, aproape scui-
pându-i numele. Ai manipulat-o. Te pricepi la asta.
Emil a mijit ochii.
— Habar n-ai despre ce vorbeşti. Fii sigur că tu eşti cel care
a facut-o atât de vulnerabilă.
Alex părea resemnat şi mânios.
— Ştiu ce s-a întâmplat din cauza judecăţii mele greşite,
de-asta sunt acum aici. Tu ştii asta deja, dar simt că trebuie să
mă justific. Te urmăresc.
Emil a râs sec.
— Evident, a răspuns şi şi-a înclinat capul. La ce te gân­
deai? Relaţia voastră a făcut legătura mai puternică şi mai uşor
de urmărit.
Alex i-a aruncat lui Emil o privire tăioasă, dând din cap
spre mine ca şi când ar fi vrut să spună că nu erau singuri. Eu
stăteam şi îi priveam, cu o figură nedumerită.
ii f Ve/nuii/oa 1ea. id /a i % 161

— N-am spus că am luat decizia corectă, am spus că mă voi


asigura că nu vor mai fi repercusiuni din cauza asta.
în vocea lui Alex se auzea ameninţarea.
— Cred că e puţin cam târziu să încerci să remediezi situa­
ţia asta, a spus Emil.
Alex a făcut un pas în faţă şi, cu o şoaptă ameninţătoare pe
care abia am auzit-o, a spus:
— Nu da greş, Stone. Dacă o răneşti pe Evie, te ucid.
Emil i-a zâmbit ostil.
— Eu nu i-aş face rău şi să mă ucizi e o ameninţare destul
de serioasă, având în vedere pedeapsa pentru asta.
Privirea lui Alex era ameninţătoare şi rece când i-a spus lui
Emil printre dinţi:
— Este o condamnare pe care sunt mai mult decât dispus
să o risc. Nu ştiu ce încerci să faci, dar voi afla.
Emil s-a încruntat când Alex s-a întors spre mine, cu o ex­
presie rugătoare:
— Evie, dacă vrei, te duc acasă.
Nu eram sigură ce voiam. Nici măcar nu ştiam ceea ce toc­
mai se întâmplase. înainte să pot spune ceva, Emil a răspuns
în locul meu:
— S-a descurcat bine fără tine timp de câteva săptămâni
bune, se va descurca şi acum.
— N-am plecat niciodată de lângă ea, iar întrebarea mea
era pentru Evie, nu pentru tine, a mârâit Alex.
— Cred că Evie ar spune altceva despre prezenţa ta în viaţa ei.
Emil s-a întors spre mine. Este prietena mea. Eu o voi duce acasă.
Alex s-a uitat la mine.
— Asta vrei, Evie? m-a întrebat el.
L-am privit pe Alex, apoi pe Emil; amândoi aveau chipuri
dure, aşteptând răspunsul meu.
— Emil poate să mă ducă acasă.
162 (c/J/igt'fa- ( G oirfi'tâ

Voiam să-mi petrec timpul cu Alex, dar m-am gândit că dacă


mergeam cu Emil, aveam o şansă mai mare să aflu ce se petrecea.
Lui Alex i-a căzut faţa, iar Emil i-a rânjit superior.
— Presupun că nu însemni atât de mult pentru ea pe cât
credeai.
Am vrut să protestez, dar n-am putut să vorbesc. Cu du­
rere în ochi, Alex mi-a aruncat din nou o privire, iar eu am
încercat să-i arăt ce nu puteam să spun. Alex s-a îndepărtat, lă-
sându-mă uimită, iar pe Emil încă iritat. După ce a plecat, Emil
s-a întors spre mine, frustrat.
— Eşti gata?
Mi-a vorbit aspru şi mânios.
Nu ştiam dacă voiam să merg acasă cu el în starea în care
era acum, dar am dat din cap şi l-am urmat, ieşind din cinema­
tograf şi îndreptându-ne spre BMW-ul lui.
înainte să urcăm în maşină, îmi mai revenisem şi voiam
o explicaţie. Mi-am pus centura, mi-am împreunat mâinile şi
l-am fixat cu privirea pe Emil. El a băgat cheia în contact şi a
pornit maşina. A ieşit din parcare, fără să-mi întâlnească pri­
virea întrebătoare.
Am crezut că-mi va spune ceva, dar am mers spre casă în li­
nişte. Am intrat pe alee şi Emil a oprit motorul. S-a uitat în jos
înainte de a-mi vedea chipul înfuriat. A inspirat adânc şi a spus:
— Fostul tău prieten o să fie o pacoste.
Asta era tot? Asta era tot ce avea de zis, după tot ce îşi spu­
seseră Alex şi Emil? Nu avea nici măcar de gând să-mi explice
cum de îl cunoştea pe Alex? Nu avea cum să scape fără să-mi
dea mai multe lămuriri.
— Ce naiba s-a întâmplat? am întrebat eu, pe un ton mai
strident decât în mod normal, dar fără să ţip.
Emil s-a uitat în gol pe geam, ca şi când nu m-ar fi auzit.
— Mai nimic. O veche rivalitate.
" ( Si'iiu n ilm n e a i'ih n â n g 163

Eram enervată şi plină de îndoieli.


— De unde îl cunoşti pe Alex?
Emil mi-a zâmbit şiret şi ciudat.
— Poţi să spui că facem parte din fraternităţi rivale.
Eram nedumerită.
— Alex nu mai e la facultate.
Emil a râs uşor.
— Cu siguranţă nu e.
— Ce legătură am eu cu discuţia voastră? am întrebat.
— Nu contează, Evie.
Deveneam tot mai furioasă.
— Tocmai mi-am văzut prietenul şi pe fostul prieten cum
aproape s-au luat la bătaie. Poţi să fii al naibii de sigur că asta
contează. Spune-mi despre ce vorbeaţi!
Emil tăcea, iar eu eram nervoasă.
— Deci, nu-mi spui nimic? am întrebat eu.
Emil şi-a lăsat încheietura mâinii pe volan.
— Nu trebuie să ştii nimic acum.
Mânia mea atingea cote maxime. Am hotărât că trebuia să
plec; altfel, aveam să spun ceva ce n-ar fi trebuit. Am deschis
portiera.
— Relaţia mea cu Alex s-a terminat pentru că nu a putut să
fie sincer cu mine. Sună-mă când decizi că vrei să-mi spui ce
se-ntâmplă.
Emil nu m-a privit când mi-a răspuns cu o voce tăioasă:
— Ce mai cerere de la o fată care n-a vrut să-mi spună de
ce era supărată mai devreme.
Clocoteam. Dacă voia o ceartă, urma să aibă parte de una,
iar mie nu avea să-mi pese de cât de mult l-ar fi rănit.
— Vrei să ştii de ce eram supărată? I-am vorbit aspru şi încet.
Ieri mi-ai spus că încă eşti îndrăgostit de o altă fată. Nu ştiu de ce
ai o relaţie cu mine când eu, în mod evident, nu sunt cea pe care
164

ţi-o doreşti, iar tu nu faci decât şă aştepţi ca altcineva să revină la


tine. Am văzut cum şocul a înlocuit mânia care i se citea pe chip
şi am continuat: Pentru că azi îţi e atât de greu să-ţi exprimi emo­
ţiile, lasă-mă să te ajut. Refuz să fiu pe locul doi. Am terminat-o.
Mi-am luat geanta din poală şi am coborât din maşină,
trântind portiera.
Prin parbriz, am văzut chipul încă şocat al lui Emil şi m-am
îndreptat hotărâtă spre uşa de la intrare. Mă aşteptam ca Emil
să coboare din maşină şi să încerce să mă oprească, dar nu a
facut-o. Am descuiat uşa, am intrat şi am încuiat-o în urma
mea. Eram surprinzător de calmă, având în vedere că tocmai
mă despărţisem de un alt iubit.
Mi-am lăsat jos geanta şi am început să mă plimb prin casă,
încercând să uit cinematograful şi despărţirea dintre Evie şi
Emil. în cele din urmă, m-am aşezat pe canapea şi m-am gân­
dit la cearta noastră. Nu aşa intenţionasem să discutăm des­
pre relaţia noastră. în timpul filmului, pusesem totul la cale, în
final dorind să-i spun ceva de genul „Vreau să fiu prietena ta,
dar cred că amândoi trebuie să lămurim nişte lucruri”. Acum,
nici măcar nu mai eram sigură că voiam să fiu prietenă cu
Emil. Se uitase la Alex mânios, aproape malefic. Nu voiam ca
Emil să mă privească vreodată şi pe mine aşa.
Probabil că am adormit în timp ce mintea mea încerca să
înţeleagă tot ce se întâmplase, pentru că m-a trezit o bătaie în
uşă. Ştiam că era Emil, care încerca să-mi vorbească sau să mă
facă să mă răzgândesc. Poate că exagerasem punând capăt re­
laţiei noastre, dar nu voiam să am de-a face cu drama chiar
acum. L-am lăsat să bată la uşă, în speranţa că va înţelege ideea
şi va pleca. Totuşi, după zece minute, bătăile în uşă nu au înce­
tat şi am hotărât că ar fi mai uşor dacă aş răspunde.
M-am târât spre uşă şi am descuiat-o. Mi-am adunat puterile
ca să-l confrunt pe Emil şi am deschis uşa, ca să-l văd pe... Alex.
?ocul mi s-a imprimat pe chip în vreme ce Alex mă
cerceta din priviri, evaluându-mi înfăţişarea.
Evie, eşti în regulă?
Nu părea să creadă că ar fi trebuit să fiu.
Am dat din cap.
Alex m-a privit intens.
— Pot să intru?
Am dat din nou din cap şi m-am uitat neîncrezătoare la el.
Nu eram sigură ce voia sau de ce era aici. S-a îndreptat către
canapea şi s-a aşezat, în vreme ce eu am închis uşa şi am rămas
în picioare, lângă un scaun din colţ.
— Nu vrei să iei loc? mi-a zis şi a făcut semn spre scaunul
de lângă mine.
— Sunt bine, am răspuns, cu mai multă încredere decât
aveam. Ce cauţi aici, Alex?
El a aşteptat o clipă, alegându-şi cuvintele.
— D upă... altercaţie, la cinema, voiam să mă asigur că eşti
în regulă.
S-a uitat în sus, la mine, iar eu i-am întâlnit privirea.
— Ce s-a întâmplat acolo? l-am întrebat.
Speram sincer că, în cele din urmă, cineva îmi va da un
răspuns.
166 {(■ ¡»(je/a l O tn fiett

Alex a oftat exasperat.


— Evie, ţi-am spus să fii precaută când ai început să-ţi pe­
treci timpul cu Emil. El e mai mult decât pare.
— Ce naiba vrea să însemne asta? am întrebat eu.
Eram supărată şi plictisită de răspunsurile vagi pe care le
primeam de la toată lumea.
— Nu-ţi vrea binele, mi-a răspuns Alex.
Mi-am aruncat mâinile în aer.
— M-am săturat ca toată lumea să fie atât de secretoasă!
Alex a rămas tăcut pentru o clipă.
— Ştiu că este frustrant pentru tine.
— Nici n-ai habar! am spus eu clocotind.
Trecusem de punctul în care eram drăguţă şi înţelegătoare,
în clipa aia, toată mânia pe care am simţit-o când a plecat Alex
şi întrebările fără răspuns m-au copleşit.
Alex a oftat, cu o expresie încordată.
— Dacă facem asta, trebuie să te aşezi.
L-am privit precaută când mi-a făcut semn spre scaunul de
lângă canapea. în cele din urmă, m-am aşezat. Când Alex a
părut satisfăcut că nu urma să mă mişc, a spus:
— Evie, trecutul tău e mai lung decât crezi.
L-am fixat cu privirea.
— Te cunosc mai bine decât îţi dai seama, a adăugat.
Asta nu avea mai mult sens decât lucrurile pe care deja mi
le spusese Alex.
— Despre ce vorbeşti? am întrebat eu. După o lună de în­
tâlniri, nu poţi spune că mă cunoşti ca-n palmă.
Mă deranja că se purta ca şi când m-ar fi cunoscut mai bine
decât mă cunoşteam eu.
Menţionarea fostei noastre relaţii a părut să-l întristeze. S-a
forţat să-şi îndepărteze încruntarea, s-a ridicat, a venit spre
167

mine şi s-a aplecat în faţă până când i-am simţit respiraţia gâ-
dilându-mi obrazul când mi-a şoptit:
— Sunt lucruri la care nu te-ai gândit de secole.
Am aşteptat gluma, apoi mi-am dat seama că vorbea serios.
Aparent, despărţirea noastră îl transformase intr-un nebun.
Probabil că ar fi trebuit să fiu flatată.
— Serios, Alex, nu trebuie să te porţi ca un copil. Este în re­
gulă dacă vrei să mă vezi din nou, dar data viitoare, spune-mi
pur şi simplu şi nu mai inventa poveşti prosteşti.
Alex a părut exasperat.
— încerc să te ajut. Emil nu este cine crezi tu că e.
M-am încruntat, suspicioasă, dar Alex a continuat oricum:
— Este extrem de periculos.
— Mda. Mi-ai mai zis asta, am spus eu. Ce nu mi-ai zis este
de unde ştii că e periculos şi de ce ar trebui să am încredere în
tine?
— Ştiu pentru că... - şi-a supt buzele, gândindu-se dacă să
continue - pentru că am văzut unele lucruri.
Am râs. Grozav. Fostul meu prieten nebun avea acum şi ve­
denii. Poate că am putea discuta despre lucrurile de vis pe care
le văzusem eu şi să ne comparăm notiţele.
Neîncrederea mea nu părea să-l influenţeze.
— Voiam să mai aştept ca să-ţi spun toate astea, a zis el. Nu
voiam să ai de-a face cu asta, cel puţin nu atât de curând. Şi tot
nu îţi pot spune totul.
— Cu ce să am de-a face? am spus eu printre dinţi.
Voiam să ţip.
— Ziua aia în care l-ai văzut pe bărbatul din parc... cel cu
semnul roşu de pe braţ, ca o pânză de păianjen - a făcut o
pauză ca să vadă dacă îmi aminteam, iar eu am dat aprobator
din cap. Pânza este o cicatrice care arată că bărbatul aparţine
168 (r /jrtgefa ( Ooi£eM/

unui grup din care face parte şi Emil. Ştiam că prezenţa lui aici
ar putea să însemne că Emil va apărea curând, dar noi nu am
mai avut probleme cu... grupul lui Emil de câţiva ani, aşadar
am sperat că mă înşelam. Emil şi-a făcut apariţia acum câteva
săptămâni. Nu a pierdut timpul să-ţi arate că este interesat de
tine. Ştiam că a fost trimis să te găsească.
Chipul lui Alex era aproape tragic în timp ce îmi explica.
Mi-am lăsat capul într-o parte şi am mijit ochii. Eram des­
tul de sigură că Alex înnebunise.
— îţi pierzi minţile. Grupuri, iluzii şi vedenii - ai nevoie de
un psihiatru bun şi de nişte medicamente. Eram supărată şi am
continuat: Ca să înţeleg şi eu, crezi că din cauză că un tip nou
de la şcoală mi-a acordat atenţie vine sfârşitul lumii?
Clocoteam, supărată pe Alex, pe Emil - şi pe toată situaţia.
Alex şi-a dat ochii peste cap.
— Nu exagera. Ştii că nu la asta m-am referit. Spun că Emil
are motive ascunse.
M-am rezemat de spătar, împreunându-mi mâinile pe ab­
domen. I-am aruncat o privire precaută.
— Bine. Să spunem că eu cred povestea ta nebunească. Ai
spus că ai văzut unele lucruri, aşadar, ce ai văzut mai exact?
A scuturat din cap.
— Nu-ţi pot răspunde la întrebarea asta.
Mi-am ţuguiat buzele şi am dat din cap cu înţeles.
— Bineînţeles că nu poţi.
— Pot să-ţi spun că siguranţa ta este foarte importantă.
Dacă Emil ştie că fac parte din viaţa ta şi că vorbim din nou, va
fi mai precaut. Nu mai pot să te urmăresc de la distanţă. Tre­
buie să petrec mai mult timp cu tine.
A spus-o ca şi când a-şi petrece timpul cu mine era ultimul
lucru pe care voia să-l facă.
it ‘a, h'Hta i % 169

Mi-a'm ridicat mâinile în faţă ca pentru a mă apăra.


— Nu-mi face nicio favoare, Alex, am spus şi el s-a crispat
la tonul meu. Nu înţeleg ce vrei, am continuat eu. Pari să fii un
expert în a apărea atunci când crezi că se petrece vreun fel de
criză. M-ai părăsit pentru că ai spus că nu eram în siguranţă.
Acum, îmi spui că trebuie să fii cu mine din cauză că nu sunt
în siguranţă. Cum rămâne, până la urmă?
Alex şi-a strâns buzele într-o linie subţire.
— Ţi-am răspuns deja la întrebarea asta. A trebuit să plec
pentru că sunt sufletul tău pereche.
Am râs strident.
— Mda, îmi amintesc scuza asta. Nici acum nu are prea
mult sens.
— Doar pentru că nu are sens, nu înseamnă că nu este ade­
vărată. Alex şi-a înclinat capul într-o parte, în timp ce m-a
fixat cu privirea. Poţi să negi multe lucruri, Evie, dar legătura
noastră nu este una dintre ele.
— Ascultă, prietene, am spus eu, îndreptând un deget către
el. Doar pentru că avem - am fluturat mâna în aer, încercând
să găsesc un cuvânt mai bun decât „sentimente” - hormoni
unul pentru celălalt, nu înseamnă că suntem suflete-pereche.
Am făcut o pauză, apoi am adăugat: Hormonii mei s-au mani­
festat pentru mulţi băieţi.
El a ridicat dintr-un umăr, iar ochii i-au sclipit.
— Dacă ar fi vorba doar despre hormoni, ar fi destul de
uşor să rezolvi problema. în mod evident, este mai mult decât
o simplă atracţie. A zâmbit încrezător. Şi chiar dacă ai avut
sentimente pentru alţi băieţi, ei nu se vor compara niciodată
cu mine. Băieţii ăia sunt o distracţie. Eu sunt cealaltă jumă­
tate a ta.
Am scuturat din cap, complet uimită.
170 I < lilK jl'fd ( (jO lfi)'H '

—- Tu eşti nebun, asta eşti. Mi-am ridicat privirea spre tavan,


în speranţa că voi găsi nişte răspunsuri, dar nu erau acolo. Gro­
zav, am bombănit eu. Dintre toţi băieţii de pe planetă, eu l-am
găsit pe cel care crede în suilete-pereche care mă urmăresc.
Indiferent ce gândeşti, faptul că încerci să-mi explici cum stă
treaba cu sufletul-pereche tot nu explică de ce ai plecat.
Alex s-a crispat.
— Nu mă aşteptam ca legătura noastră să fie atât de puternică
atât de repede, Evie. A trebuit să plec şi să primesc... sfaturi. Dar,
ţi-am spus, nu am fost niciodată plecat cu adevărat. Am fost un
prost să cred că aş putea să am o relaţie cu tine şi să nu te pun în
pericol. Acţiunile mele au fost cel puţin iresponsabile. Din cauza
relaţiei noastre fizice, prezenţa mea în preajma ta a devenit pe­
riculoasă; deci va trebui să ne descurcăm cu asta - iar eu încerc
să-mi dau seama cum anume. Totuşi, având în vedere lucrurile
care se petrec acum, este şi mai periculos să te las singură.
L-am privit atentă.
— De ce ar trebui să te cred? Nu-mi dai niciun răspuns se­
rios şi lucrurile pe care le spui te fac să pari şi mai nebun.
El şi-a încleştat maxilarul, fixându-mă cu privirea.
— Ştiu că este greu de crezut, dar îţi spun adevărul.
Privirea i-a devenit meditativă şi în acel moment a părut să
ia o hotărâre.
— Pot să ţi-o dovedesc, a spus.
I-am întâlnit ochii, întrebându-mă ce ar fi putut să-mi
spună ca să mă convingă.
— Cum?
Alex s-a întins şi mi-a mângâiat mâna. Când a făcut asta,
semnul din naştere în formă de crin de pe spatele meu s-a în­
călzit la fel de mult ca în celelalte ocazii în care mă atinsese sau
sărutase.
ii ■X e / tu n ttm n t'« ¿ 4 t< n â n g - 171

— Simţi asta? m-a întrebat Alex.


Am mijit ochii şi am dat foarte uşor din cap.
— Pe spate ai un semn care seamănă cu un crin. Când
ne-am întâlnit prima dată, semnul s-a închis la culoare. Acum,
de fiecare dată când ne atingem, eşti conştientă de semn pen­
tru că se încălzeşte.
Am rămas cu gura căscată. Nu avea de unde să ştie asta. Nu
mă văzuse niciodată fără cămaşă, iar eu nu spusesem nimănui
despre senzaţia ciudată pe care mi-o dădea semnul sau că, în
ultimele câteva luni, semnul începuse încet să se închidă la cu­
loare - acum era roz-închis.
— De unde ştii asta? am întrebat eu.
El şi-a luat mâna de pe a mea.
— Pentru că toată lumea are unul. Ele sunt semnele sufle­
tului - un semn care călătoreşte cu sufletul tău în fiecare nou
corp în care locuieşte. Semnele sufletelor unor oameni sunt
mai evidente decât ale altora. Majoritatea oamenilor ignoră
semnele din naştere, asta dacă le observă.
— Pentru ce sunt? am întrebat eu.
— De obicei, au două scopuri. Sunt o metodă de identificare
a unui suflet şi un fel de peţitori. Când îţi întâlneşti prima dată
sufletul-pereche, semnul se închide la culoare. Imediat după
contactul fizic cu persoana respectivă, semnul se încălzeşte de
fiecare dată când te atinge şi culoarea se închide. Căldura şi cu­
loarea se intensifică în funcţie de cât de intimi deveniţi; acea in­
timitate face ca între tine şi sufletul tău pereche să se formeze o
legătură. Unii oameni sunt mai sensibili la asta decât alţii.
Mi-am înclinat capul, întrebându-mă dacă glumeşte.
— încerci să-mi spui că tu chiar crezi că eşti sufletul meu
pereche? am întrebat eu.
Alex mi-a schiţat un zâmbet conspirativ.
172

—- Semnul sufletului tău parc să creadă asta.


Am mijit ochii şi am întrebat:
— Semnul sufletului tău ce crede?
Alex a zâmbit şi nu mi-a răspuns.
Enervată, am scuturat din cap.
— Ei bine, dacă un semn al sufletului recunoaşte doar un
singur suflet-pereche, semnul sufletului meu este defect. Am
avut aceeaşi senzaţie dinspre semnul sufletului meu când m-aţi
atins şi tu, şi Emil.
Din încordarea maxilarului lui Alex mi-am dat seama că
nu se bucura de faptul că semnul sufletului meu îl recunoştea
pe Emil.
— Din nefericire, nu este defect. Deşi semnele sufletelor
celor mai mulţi dintre oameni recunosc doar un singur suflet,
al tău se pare că recunoaşte două. Pentru o clipă, s-a uitat în altă
parte şi a părut să-şi adune gândurile. Când m-a privit din nou,
mi-a spus: Dar nu trebuie să ne ocupăm de asta chiar acum.
I-am aruncat o privire piezişă.
— Deci, dacă ce spui tu este adevărat, şi tu, şi Emil aţi putea
fi sufletele mele pereche?
Alex şi-a muşcat buza de jos, gândindu-se.
— Presupun că orice este posibil, a răspuns el iritat. Acum
mă crezi?
încă nu eram convinsă, dar Alex ştia prea multe lucruri
despre mine ca să îl ignor. Am tăcut un minut, gândindu-mă.
Alex a continuat să mă privească. Voiam să ştiu ce îl făcea pe
Emil atât de periculos şi cine erau bărbaţii care păreau să mă
urmărească. Voiam mai multe răspunsuri şi mi-am dat seama
că aveam ceva ce voia Alex. Dacă el simţea că trebuia să facă
parte din viaţa mea şi voia ca eu să cooperez, poate că am fi
putut ajunge la un compromis.
' \<‘rn<nitt><n<'/r 173

— Bine, am spus eu, facându-i pe plac. De vreme ce se pare


că te-ai numit garda mea de corp, cum propui să îmi asiguri
siguranţa?
A schiţat un zâmbet, presupunând că deja câştigase o victo­
rie personală şi că poate aş fi vrut să-i iau în considerare aver­
tismentele. I-am zâmbit la rândul meu, gândindu-mă la târgul
pe care avea să-l facă pentru a obţine ce voia.
— Cea mai mare problemă este timpul pe care îl petreci cu
Emil. Voi încerca să te urmez pe cât de mult posibil - aşa cum
am început să o fac de când a sosit Emil prima dată. Dar Emil
nu este singura persoană la care trebuie să fiu atent. Trebuie
să-mi spui când ai de gând să te vezi cu el, în caz că nu sunt
deja acolo. Şi va trebui să te împaci cu el şi să vă reluaţi relaţia.
M-am holbat la Alex, cu gura căscată. Nu avea de unde să
ştie despre despărţire. Abia se întâmplase - nici măcar Jasmine
nu ştia despre asta!
— De unde ai ştiut că ne-am despărţit?
Alex a ridicat din umeri.
— Am ghicit.
Când un nod a început să mi se formeze în stomac, am
mijit ochii.
— Nu. Nu ai ghicit. Tot aşa cum nu a fost o coincidenţă
că ai ştiut de limonada pe care i-am vărsat-o în cap lui Luke.
Spune-mi de unde ai ştiut.
Alex s-a prins de nas cu degetul mare şi cel arătător şi a
oftat.
— Dintre toate lucrurile pentru care trebuie să-ţi faci griji
acum, ăsta e ultimul.
— Nu pot să mă gândesc la altceva mai important, am spus
eu, în vreme ce nodul din stomacul meu se mărea. Mă sperii.
Nu aveai de unde să ştii că ne-am despărţit.
174 , /J/((ji>fn ( C jo if ir t t

Expresia lui Alex reflecta o îngrijorare pe care nu o înţe­


legeam.
— Cândva, îţi voi spune toate secretele mele, Evie, dar pen­
tru moment, trebuie să ne concentrăm asupra siguranţei talc.
Trebuie să te împaci cu el.
încă încercam să înţeleg de unde ştia ce se întâmplase cu
Emil şi aproape că nu l-am auzit. Când mi-am dat seama că
vorbea serios, m-am enervat.
— în niciun caz! am strigat eu.
— Ascultă-mă, mi-a spus Alex pe un ton calm. Nu ai de ales.
Am râs sacadat.
— Ba da, am. Aleg să nu mă mai văd cu Emil. Vezi cât de
simplu a fost? Credeam că, dintre toţi, tu te vei bucura, pentru
că tu ai fost cel care mi-a spus să stau departe de el.
Alex şi-a trecut o mână prin păr şi s-a uitat cu atenţie la
covor.
— Acum o săptămână, m-aş fi bucurat, dar acum despărţi­
rea voastră este o problemă.
— Ai de gând să-mi explici asta sau ai să-mi spui că este
mai bine să nu ştiu? am întrebat eu.
El m-a privit mustrător.
— L-ai sărutat şi l-ai lăsat să intre în viaţa ta fără să ştii
măcar cum îl cheamă. Acum, are avantajul că te ştie pe tine şi
pe prietenii tăi şi orice altceva i-ai spus în ultimele săptămâni.
Ţi-am explicat deja că e periculos. Când eraţi împreună, exista
o şansă să nu facă nimic prostesc pentru că multă lume ştia că
sunteţi împreună. Dacă v-aţi despărţit, între voi nu mai e nicio
legătură. Acum, nu are motive să nu îţi facă rău.
I-am aruncat o privire neîncrezătoare, dar mi-am amintit
de bărbatul care mă urmărise în magazin şi de tipul care aflase
informaţii despre mine de la mama mea, din Montana.
(( \ c / H in iftitn < ’a ¿4 {< n ân < j 175

— Nu ţi-am spus asta, dar m-au urmărit nişte oameni.


Eu nu mă sperii uşor, dar, când mi-am dat seama că era po­
sibil ca Alex să nu fie complet nebun şi că aş fi putut, cu ade­
vărat, să fiu în pericol, am simţit cum fiorul de pe şira spinării
mi-a coborât pe braţe.
Alex şi-a îndreptat rapid privirea spre mine.
— Ce? De unde ştii?
— Era un tip intr-un magazin, la sfârşitul lui august. O aştep­
tam pe Jasmine să probeze nişte haine, iar el mă urmărea. Pe braţ
avea un semn roşu, ca o pânză de păianjen, ca bărbatul din parc.
Privirea serioasă a lui Alex s-a întunecat; era mânios.
— Asta-i ceva important, Evie. A mai fost şi altcineva?
Vocea mi-a tremurat uşor când i-am răspuns:
— Un tip pe nume Caleb s-a oprit la benzinăria alor mei,
în Montana, şi le-a spus că m-a cunoscut la facultate. Mama a
crezut că era un prieten şi i-a spus o mulţime de lucruri despre
mine, dar eu n-am auzit niciodată de el.
Alex s-a ridicat şi a lovit cu pumnul în perete, făcând foto­
grafiile să tremure.
— La naiba! Ar fi trebuit să-mi dau seama că vor face orice
să te găsească.
— Ai mei mi-au spus că vor anunţa poliţia dacă se întoarce,
aşa că măcar ei vor fi în siguranţă.
Alex a rămas cu spatele la mine.
— Nu pentru părinţii tăi îmi fac griji, deşi mă bucur că
mi-ai spus, în caz că vor încerca să se folosească de familia ta
ca să ajungă la tine.
— Cine sunt oamenii ăştia? am întrebat eu. Ce vor de la
mine? Ce vrea Emil?
Alex s-a întors la canapea şi s-a aşezat.în faţa mea. Şi-a pus
coatele pe genunchi şi s-a aplecat spre mine.
176

— Ei vor să te folosească, Evie, dar eu nu le voi permite.


L-am măsurat din priviri şi am avut sentimentul copleşitor
că mă va proteja cu adevărat.
— Despre ce fel de pericol vorbim? am întrebat eu preca­
ută. Ce mi-ar putea face ei sau Emil?
Alex m-a privit în ochi.
— Ei... el... ar putea să te omoare. Dar nu asta vor să-ţi
facă. Ei cred că îi poţi ajuta şi vor face orice ca să-ţi folosească
talentele.
— Ce talente? am întrebat eu.
Alex mi-a răspuns încruntându-se şi scuturând din cap.
— Nici asta nu pot să-ţi spun.
Am rămas nemişcată cât timp Alex s-a uitat în gol, spre bu­
cătărie. Frica se lupta violent cu mânia mea. Am inspirat adânc
de câteva ori, cât am încercat să adun toate datele în minte,
alarmându-mă şi mai mult în timpul ăsta.
— Lasă-mă să mă asigur că am înţeles, am reluat eu. îmi
spui că Emil, tipul cu care m-am văzut, este periculos?
Alex a dat din cap, încă privind în direcţia mesei din bucătărie.
— Că oamenii din grupul din care face parte Emil mă
urmăresc, mă caută şi îi pun în pericol pe oamenii pe care îi
iubesc, la fel ca şi pe mine?
Alex a dat din nou din cap.
— Şi spui că, acum, pentru că sunt deja cu Emil sau am
fost, până acum câteva ore, trebuie să mă împac cu el?
Ridurile tot mai adânci de pe fruntea lui Alex îi scoteau în
evidenţă îngrijorarea.
— Eşti nebun? am strigat eu.
Alex părea resemnat.
— Este cea mai bună şansă a noastră. El ştie unde eşti. Dacă
îl scoţi pe Emil din viaţa ta acum, asta nu va face decât să-l im­
pulsioneze să-şi pună imediat planul în aplicare.
((^'VrmmUoaiea- (f4c<iiiin<j 177

M-am ridicat înfuriată şi am început să mă plimb prin


sufragerie.
— Dacă mă împac cu el, ce urmează? am întrebat eu frus­
trată. Trebuie să pretind că nu s-a întâmplat nimic şi să nu-mi
fac griji pentru tot ce mi-ai spus?
Cât timp s-a gândit, o cută s-a format între sprâncenele lui
Alex.
— Nu văd altă soluţie... doar dacă nu vrei să pleci din ţară.
Dar probabil că nici măcar asta nu-i o cale destul de sigură
acum. Grupuri ca al lui Emil sunt peste tot în lume.
M-am gândit la asta confuză şi îngrijorată.
— Nu voi putea niciodată să mă port firesc în preajma lui
Emil. îşi va da seama că se întâmplă ceva.
Alex a ridicat din umeri.
— Va trebui să joci teatru foarte bine.
Mi-am frecat braţele ca şi când, brusc, în cameră s-ar fi lăsat
frigul. M-am gândit la situaţie preţ de câteva minute.
— Dacă fac asta, am spus eu. Dacă mă împac cu el, promiţi
că nu voi păţi nimic?
— Absolut, a răspuns imediat Alex, încrezător. Aşa cum
am spus, Emil nu este singurul pe care-1 am acum în vizor, dar,
câtă vreme ştiu când îţi petreci timpul cu el, nu va trebui să-ţi
faci griji niciodată.
— Cum poţi să-mi garantezi asta? am întrebat eu.
— Există modalităţi prin care pot să mă asigur că eşti în si­
guranţă, Evie.
Am deschis gura ca să întreb despre ce vorbea, dar el şi-a
ridicat mâna.
— Nu pot să-ţi spun cum... cel puţin nu încă. îmi displace
să-ţi cer să faci asta din nou, dar te rog, te rog să ai încredere în
mine. Nu vei avea de ce să te temi.
178 (c / jrig v & i' ('

M-am scufundat iar în scaun. Mi-a căzut faţa la gândul de


a reveni la relaţia cu Emil când Alex stătea în faţa mea. To­
tuşi, dacă Alex spunea că eram mai în siguranţă cu Emil decât
fără el, aveam să-l ascult. Nu uitasem de ultima dată în care
nu o făcusem, sau de silueta întunecată din faţa ferestrei de la
bucătărie, care îmi bântuia visele.
— Deci, trebuie doar să rămân cu Emil pentru totdeauna?
am întrebat eu.
Alex şi-a încordat uşor maxilarul.
— Nu. Dar îţi va fi de ajutor dacă vei fi cu el în viitorul ime­
diat - până îmi voi da seama ce să fac.
M-am încruntat şi am întrebat încet:
— Dar dacă Emil nu este persoana cu care vreau să fiu?
Alex m-a privit atent, cu un licăr întrebător în ochi.
— La cine altcineva te referi?
Mi-am coborât privirea, nedorind să intru în detaliile dra­
gostei mele oarbe pentru el. în loc să-i răspund, i-am spus:
— Nu ştiu ce să cred despre lucrurile astea cu sufletul-pere-
che sau despre ce mi-ai spus în legătură cu Emil, dar nu pot să
neg că ai avut dreptate în privinţa unor chestii. Din cauza asta,
am să fiu precaută şi-am să fac ce spui, dar, ca să ştii, tot cred
că există cincizeci la sută şanse să fii nebun.
El a zâmbit plin de el.
— Acum sunt doar cincizeci la sută? Ei bine, atunci mi se
îmbunătăţesc şansele.
M-am uitat urât la Alex.
— în schimbul cooperării mele, trebuie să faci nişte lucruri
pentru mine.
Nu uitasem de compromisul pe care voiam să-l accepte Alex.
El m-a privit cu un amuzament nedumerit.
— Şi care ar fi acele lucruri?
179

— Vreau nişte răspunsuri sincere, am spus eu, încruci-


şându-mi picioarele şi stând dreaptă. Ce ai văzut? De ce m-ai
părăsit, mai exact?De unde ştii că Emil este periculos? Am făcut
o pauză, iar când am continuat, am vorbit mai blând, aproape
şoptit: A meritat să mă pierzi pentru toată treaba asta?
I-am studiat chipul când i-am pus întrebările, sperând să
văd că încă mai simţea ceva pentru mine.
El m-a fixat cu privirea.
— îţi promit, îţi voi răspunde la întrebările astea, dar nu as­
tăzi. Am nevoie de timp ca să-ţi explic tot şi... înţelegere din
partea ta. Trebuie să aşteptăm până vom putea să discutăm
despre toate astea.
— Nu văd niciun motiv pentru care să nu putem vorbi acum.
Alex a oftat.
— Cred că ai aflat destule pentru o singură seară.
Replica lui nu m-a mulţumit, dar măcar ştiam că urma să
primesc nişte răspunsuri. Puteam să trăiesc cu gândul ăsta.
— Câtă vreme eşti de acord să-mi răspunzi la întrebări mai
degrabă curând decât mai târziu.
— Va fi curând, sper, a spus el, dar zâmbetul lui nu era
convingător.

Alex a plecat, lăsându-mi sarcina de a fi din nou. cu Emil


cât mai curând posibil. Nu ştiam cum voi reuşi asta. încă eram
furioasă pe el pentru felul în care mă tratase, iar acum mă şi
temeam de el. Nu pretindeam că eram o bună actriţă şi ştiam
că nu va fi uşor. Mi-am lovit unghiile între ele cât m-am gân­
dit ce să fac.
Chiar dacă ne împăcăm, cum trebuia să pretind că aveam
sentimente pentru Emil când mă gândeam la altcineva? Cel
180 ,4,

puţin nu îi spusesem lui Emil despre sentimentele mele pentru


Alex. Mi-.am imaginat că, dacă ar fi ştiut, s-ar fi comportat ca
un taur în faţa căruia se agita o pânză roşie.
Mi-am muşcat buza în timp ce m-am gândit la asta, plim-
bându-mă prin cameră. Emil, prietenul meu sexy şi posibil peri­
culos. Părea că cea mai bună idee era să mă concentrez la partea
sexy şi să pretind că nu ştiu nimic despre partea periculoasă. în
acelaşi timp, totuşi, Emil nu-mi trezise niciun sentiment negativ,
niciodată. Era atent, grijuliu şi părea că voia cu adevărat să mă
facă fericită. Dezvăluirile lui Alex mă făcuseră să mă îndoiesc de
asta. Mă întrebam dacă frica mă făcea să nu mai gândesc - iar eu
nu eram aşa. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât voiam
să discut cu Emil şi să-i dau şansa să-şi explice acţiunile. Acum,
că aflasem de ce Alex nu avea încredere în Emil, aveam să fiu
mai atentă în preajma lui, dar nu voiam să-l urmez orbeşte pe
Alex şi să fac ce îmi spunea. Alex credea că aş fi mai în siguranţă
dacă mă împăcăm cu Emil, dar voiam să iau singură hotărârea,
şi nu pentru că asta îmi cerea Alex. Voiam să aştept până să iau
o decizie, nu înainte de a vorbi cu Emil. în timp ce mă gândeam
la opţiuni, am auzit sunând telefonul mobil, care mă anunţa că
aveam un mesaj vocal. Mesajul era de la Emil.
„Evie, vreau să vorbesc cu tine... despre ziua de ieri, despre
cea de azi, despre tot. Sună-mă.”
Măcar părea a fi din nou în apele lui şi încă voia să mă vadă,
ceea ce era un semn bun. Poate că nu avea să fie atât de greu să
mă împac cu Emil pe cât credeam.

M-am trezit obosită. Visele haotice despre o gaşcă de băr­


baţi şi siluete întunecate care pluteau în jurul meu mă făcuseră
a ' irm /n t/o a K’a :'4/a ifiinj 181

să mă agit toată noaptea. După ce am primit mesajul lui Emil,


am hotărât că trebuia să-mi acord o noapte ca să mă gândesc
la unele lucruri înainte să îl sun.
După ce am făcut duş şi m-am îmbrăcat, am coborât la par­
ter şi mi-am luat telefonul. Emil mi-a răspuns imediat. ■
— Evie?
Părea neliniştit, răvăşit.
— Bună.
— Evie, îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat ieri.
— Da, a fost o după-amiază grea.
— Vreau să discut cu tine, a spus el pe un ton îngrijorat. Ce
faci azi? Pot să trec pe la tine?
Am ezitat, gândindu-mă la avertismentele lui Alex, dar
le-am ignorat.
— Da, poţi să treci pe aici. Şi eu vreau să discut cu tine.
Emil părea uşurat.
— Ajung în zece minute.
— OK, ne vedem curând.
Am încheiat apelul, mi-am cuprins faţa cu mâinile şi m-am
întrebat în ce mă băgăm. I-am dat un mesaj lui Alex, ca să-l
anunţ că Emil venea la mine.
Am deschis una din cărţile mele de psihologie şi am înce­
put să citesc, dar nu înţelegeam nimic din ce era scris acolo.
Reciteam un paragraf pentru a zecea oară, când am auzit o bă­
taie în uşă şi m-am ridicat ca să răspund.
Emil stătea în faţa uşii, cu cearcăne la ochi şi părul ciufulit.
Nu-1 mai văzusem niciodată atât de neîngrijit. De fapt, părea
deprimat. I-am făcut semn să intre. Când a intrat, am închis
uşa şi el m-a urmat spre canapele. S-a aşezat, iar eu am luat loc
în faţa lui, pe fotoliu.
Părea nesigur.
182 ( ( jt n /><•(/

— Mulţumesc că m-ai primit, a spus el. Ştiu că n-am nicio


scuză pentru cum m-am purtat ieri şi vreau să-mi cer iertare
pentru asta.
Mi-am încrucişat picioarele.
— Ce s-a întâmplat? am întrebat eu, pretinzând că Alex
nu fusese în aceeaşi sufragerie seara trecută, spunându-mi că
Emil era un tip rău.
— Mi-am pierdut cumpătul când l-am văzut pe Alex la ci­
nema, mi-a explicat el. N-am cum să mă justific, n-ar fi trebuit
să o fac, mai ales cu tine acolo.
M-am uitat atent la chipul lui, căutând semnele care mi-ar
fi putut spune că mă minţea.
— Ce vrei să spui? am întrebat eu. Ce legătură am eu cu
asta?
Emil şi-a trecut degetele prin păr.
— Alex şi cu mine nu ne înţelegem, iar eu n-ar fi trebuit
să te bag la mijloc. Ultimul lucru pe care îl vreau este să te ră­
nesc, Evie.
I-am pus întrebarea la care nu primisem un răspuns deta­
liat în ziua precedentă.
— De unde vă cunoaşteţi?
Emil şi-a frecat faţa cu mâinile.
— Ne-am cunoscut când eram mai mici. Nu ne-am înţeles
nici atunci. Nu ne înţelegem nici acum.
— I-ai făcut ceva care să-l facă să creadă că eşti periculos?
am întrebat eu.
Emil a râs sec.
— Par periculos?
— Nu, i-am spus eu, observând că îmi răspundea la între­
bare cu o alta. Dar la cinema, Alex părea destul de convins că
n-ar trebui să fiu prin preajma ta.
'' 1'emu.u'/oa tea/ i4 /a iân<j 183

Nu i-am spus de toate lucrurile aflate de la Alex cu o seară


în urmă.
Emil a scuturat din cap.
— Alex are părerile lui. Ce contează este ceea ce simţi tu.
Crezi că sunt periculos?
L-am evaluat un minut, gândindu-mă la spusele lui Alex şi
la sentimentele mele. Alex avea tendinţa să exagereze şi părea
să creadă că eram incapabilă să am grijă singură de mine. To­
tuşi, avusesem dintotdeauna instincte bune, iar când venea
vorba de Emil, nu mă simţeam ameninţată. Nu excludeam
ceea ce-mi spusese Alex, dar nici nu lăsam frica să-mi dicteze
alegerile. De acum înainte, voi afla ambele versiuni ale po­
veştii. Asta nu însemna că eram liniştită în preajma lui Emil
şi încă voiam să pun multe întrebări, dar aveam destul timp
să primesc răspunsuri. Emil s-a uitat ferm în ochii mei, iar eu
am decis.
—- Nu, am spus eu hotărâtă. Nu cred.
Emil îşi ţinea umerii încordaţi, ca şi când ar mai fi aştep­
tat ceva.
— Este bine, a spus el încet.
Mi-am lăsat mâinile în poală şi l-am privit în ochi.
— Nu ştiam că Alex va fi la cinema. Sunt sigură că şi tu
ai fost surprins să-l vezi, pentru că el şi cu mine fuseserăm
împreună.
Lui Emil i-a căzut faţa, ca şi când l-aş fi lovit.
— Da, n-a fost uşor, a recunoscut el.
Am respirat adânc.
— Ei bine, sunt sigură că nu se va mai întâmpla. Data vii­
toare nu-ţi va mai fi greu să-mi spui ce se întâmplă, am zis eu.
Şocul i s-a citit pe chip.
— Data viitoare? a întrebat el.
184 (c/j/ţgefw ( CoTfiett'

Am încercat să mă port ca şi când ar fi fost evident.


— Da, data viitoare. Ţi-ai cerut scuze, le accept. Credeai
că ne vom despărţi din cauza unei certe stupide pentru fostul
meu prieten?
Am rostit cuvintele, ştiind cât de derutante trebuie să fi
părut, mai ales după felul în care reacţionasem ieri, când mo­
tivul principal pentru care am vrut să mă despart de Emil era
că iubea pe altcineva.
Surprinderea de pe chipul lui Emil nu a dispărut.
— N-am ştiut ce voiai. După ce ai ieşit din maşină... şi lu­
crurile pe care le-ai spus, apoi nu m-ai sunat aseară. Am crezut
că va trebui să mă umilesc măcar câteva zile.
Am râs.
— Nu sunt genul ăla de fată, l-am asigurat eu. Nu-mi place
drama mai mult decât 1^ place băieţilor.
Emil a zâmbit.
— Ăsta e unul dintre multele motive pentru care îmi place
de tine.
I-am zâmbit şi eu şi am tăcut preţ de câteva minute. Mi-am
dat seama că Emil mai voia să spună ceva, dar că îi venea greu
să-şi găsească cuvintele.
— Evie, a rostit în cele din urmă. Mai trebuie să-ţi spun ceva.
Emil s-a ridicat şi a venit spre fotoliul pe care stăteam. A
îngenuncheat în faţa lui ca să se uite în sus, la mine, iar mâi­
nile lui de pe braţele scaunului m-au făcut să mă simt cap­
tivă - ceea ce, având în vedere lucrurile pe care mi le spusese
Alex, m-a neliniştit puţin.
— Ieri ai zis ceva şi aş vrea să... te lămuresc. Nu ştiu cum
să-ţi spun şi am stat treaz toată noaptea ca să-mi dau seama. Nu
cred că are mai mult sens acum, dar, iată. Ai spus că eu ţi-am zis
că sunt îndrăgostit de altcineva, dar nu sunt. Nu la asta m-am
r \ i w t t i i / n t i i t ’a 'U a i/u H j 185

referit. Cassandra face parte din trecutul meu, dar timpul nos­
tru împreună s-a încheiat. Singura persoană pe care o vreau,
singura pe care o iubesc, eşti tu.
Am rămas cu gura căscată, şocată. După cearta de ieri, după
toate lucrurile în privinţa cărora mă avertizase Alex, Emil îmi
spunea că mă iubeşte. Şi ne cunoşteam doar de o săptămână.
Cum trebuia să-i răspund? Emil se purta la fel de nebuneşte ca
Alex. Eram sigură că expresia mă trăda din nou, iar Emil ştia
ce simţeam. Când nu i-am răspuns, Emil m-a luat de mână şi a
continuat să vorbească.
— Nu cred că mi-am exprimat sentimentele prea bine când
am fost în excursie. Vreau să fiu clar. M-am îndrăgostit de tine,
Evie. Aseară, când am crezut că te-am pierdut, am simţit că
îmi pierd minţile. Am aşteptat toată viaţa ca să fiu cu tine şi nu
mai vreau să te pierd. Am nevoie de tine. Şi, mai mult de-atât,
te iubesc.
Eram complet uimită. După câteva secunde, am rupt tăce­
rea cu o voce blândă:
— Eu... nu ştiu ce să spun.
Chipul lui era plin de compasiune.
— Nu trebuie să spui nimic. Ştiu că sunt multe de asimilat.
Simţeam nevoia să-ţi mărturisesc asta.
Am dat din cap.
— Mulţumesd, am şoptit eu.
Emil s-a aplecat în faţă şi m-a sărutat pe obraz.
— Nu, eu îţi mulţumesc pentru că m-ai ascultat. Pentru că
mi-ai mai dat o şansă.
Am zâmbit când i-am observat cearcănele şi m-am întrebat
dacă apucase să doarmă.
— Ar trebui să te culci, pari foarte obosit.
— Sunt, mi-a confirmat el. N-am dormit. Mi-am făcut prea
multe griji pentru tine. Pentru noi.
186 ((/j/ig efa , ( (jo ifiri/,

.— Ei bine, acum nu mai trebuie să-ţi faci griji în privinţa


asta, i-am spus eu.
S-a frecat la ochi.
— Nu vreau să te părăsesc.
Nu voiam să creadă că încercam să scap de el, dar fusese un
weekend lung şi aveam nevoie de ceva timp singură. Am luat
o decizie de moment. Peste câteva zile, părinţii mei urmau să
se ducă la dunele de nisip. Trebuia să plec de aici ca să mă pot
gândi la toate. Excursia cu cortul era scuza perfectă.
— Ştiu, dar am o tonă de teme de făcut înainte de a pleca,
am spus eu.
Emil era nedumerit.
— Să pleci? Unde te duci?
— în vacanţă, cu părinţii mei. în fiecare an ne ducem în
Idaho, cu cortul. Voiam să-ţi spun mai devreme, dar am uitat.
A părut nemulţumit.
— Cât timp vei fi plecată? a întrebat.
Nu gândisem atât de departe şi, rapid, am luat o hotărâre.
— Plec joi dimineaţă devreme şi mă întorc duminică, am
spus eu.
— N-ai să rămâi în urmă la cursuri? a întrebat el.
M-am gândit la asta un minut, pentru că nu luasem temele
în considerare acum cinci secunde, când hotărâsem să plec în
excursie.
— Nu, joi am doar două cursuri şi semestrul abia a început.
Pentru cele mai multe teme trebuie să citesc şi să scriu eseuri,
dar am să-mi iau laptopul cu mine şi am să lucrez cât am să
stau acolo, am spus eu.
I-a căzut faţa.
— Te mai văd înainte să pleci?
— Nu ştiu, i-am spus eu. Te anunţ dacă am timp să ne
întâlnim.
' 1''Xmiiiu'/oaie« ‘5(tllÎtr/fj 187

Expresia lui nu s-a schimbat.


— Bine.
Am zâmbit.
— Du-te acasă şi odihneşte-te.
— Mulţumesc.
Buzele i s-au mişcat într-un zâmbet obosit şi s-a aplecat să
mă sărute uşor. în ciuda tuturor lucrurilor pe care mi le spu­
sese Alex, chiar şi un sărut scurt cu Emil încă făcea legătura
dintre noi să clocotească.
— Te sun când mă întorc, am promis eu.
El s-a ridicat şi s-a îndreptat spre uşa de la intrare.
— Va fi un weekend lung fără tine, a oftat el.
— Şi eu simt la fel, i-am spus. Ne vedem curând.
Am urmărit cum uşa s-a închis şi am încuiat-o în urma lui.
M-am rezemat de ea şi am inspirat adânc de câteva ori. Una
peste alta, toate se desfaşuraseră mai bine decât anticipasem,
iar eu abia aşteptam să plec pentru o vreme, ca să-mi limpe­
zesc mintea. Am luat telefonul şi am anunţat-o pe mama că îi
voi însoţi pe ea şi pe tata în camping săptămâna asta.
^ât ai să fii plecată? m-a întrebat Jasmine.
îmi făceam bagajele pentru călătoria mea de
ultim minut. îi povestisem lui Jasmine despre incidentul de la
cinematograf şi despre despărţirea şi împăcarea mea cu Emil.
Am exclus în mod convenabil discuţia nebunească avută cu
Alex. Când mă gândeam la ea, nici nu era de mirare că sim­
ţeam nevoia să plec.
— Mă întorc duminică, am răspuns eu.
Am luat un teanc de pantaloni şi de tricouri şi le-am pus în
valiză. Mai devreme în acea zi, schimbasem uleiul de la Mus-
tang, verificasem transmisia şi lichidul de frână şi îmi umplu-
sem radiatorul, ca să mă asigur că maşina era pregătită pentru
lungul drum spre Idaho.
— încă nu-mi vine să cred că Alex a apărut, a spus Jas, pri-
vindu-mă cum îmi făceam bagajul. Şi ce era în mintea lui Emil
când ţi-a spus că iubeşte pe altcineva, înainte să se răzgân­
dească şi să-ţi spună că te iubeşte pe tine?
Am ridicat din umeri, ca şi când i-aş fi spus că nu ştiam,
dar, în realitate, mă gândeam la lucruri mai importate - cum ar
fi de unde ştia Alex atât de multe despre ce se întâmpla în viaţa
mea, mai multe decât mine? Care erau adevăratele intenţii ale
' <
' Yt’/n u ’iU »a lea 4t<n/i'/i<j 189

lui Emil? Şi, cel mai important, trebuia oare să am încredere în


vreunul din ei?
Jasmine s-a uitat la ceas.
— Rahat, am să întârzii la cursul de anatomie umană, as­
tăzi examinăm cadavre.
Am strâmbat din nas.
— Bleah! Distracţie plăcută.
Jasmine a zâmbit şi a ieşit din cameră. Am auzit-o scoto­
cind prin rucsacul ei şi, imediat după aceea, mi-a strigat:
— Pa, distracţie plăcută la dune! Ne vedem când te întorci.
Am auzit uşa închizându-se în urma ei.
în mintea mea, am făcut o listă cu tot ce-mi trebuia, ştiind
că precis voi uita ceva. Tocmai îmi puneam în valiză peria de
păr şi fardurile, când am auzit o bătaie în uşă. M-am gândit că,
probabil, era Jasmine; avea obiceiul de a uita lucruri acasă - in­
clusiv cheile ei. Am coborât în fugă scările. Când am deschis
uşa, Alex se sprijinea cu ambele mâini de tocul uşii şi mă fixa
cu privirea, cu ochii lui strălucitori de un verde deschis. Era
superb, dar expresia de pe chipul lui părea să mă dojenească.
— Aveai de gând să-mi spui despre planurile tale de vacanţă?
L-am privit cu ochi mari, prefacându-mă surprinsă.
— Oh, iată! Unul din sufletele mele pereche este aici.
— Nu e deloc amuzant, Evie, a spus Alex. De ce nu mi-ai zis
că aveai de gând să pleci?
Am stat în pragul uşii şi am oftat, întrebându-mă cât timp
trebuia să-l mai implic pe Alex în toate aspectele vieţii mele.
— Mă duc în excursie la dunele de nisip din Idaho, cu părinţii
mei, am spus eu. Nu ştiam că trebuia să dau o declaraţie de presă.
El şi-a dat ochii peste cap şi a intrat, neinvitat, în casă.
— Având în vedere situaţia prezentă, ar fi un avantaj să ştiu
unde eşti, a spus el, trecând pe lângă mine. Ştii, în caz că vrei
să mai trăieşti.
190 < h n ji'/ ii ( (jm t it ’t t

Am ridicat din umeri, încă nesigură dacă ameninţarea des­


pre care vorbea Alex exista măcar. Emil părea îndrăgostit lulea
de mine când a venit să-şi ceară scuze.
— Ei bine, acum ştii unde plec, aşa că nu e nicio problemă.
M-am gândit la asta timp de un minut. Dar de unde ştiai că plec?
Peste umăr, mi-a aruncat o privire condescendentă, care
părea să-mi indice că trebuia să ştiu deja răspunsul la întrebare.
—- O, stai, probabil tot aşa cum ai ştiut despre despărţirea
mea de Emil şi despre limonada din pahar, în loc de Sprite. Am
dreptate?
El a rânjit.
— Mi-ai trimis un mesaj înainte să vină Emil. Eram afară
şi am auzit toată conversaţia. De ce nu-ţi ţii ferestrele închise?
Faptul că trăsese cu urechea mă deranja.
— Dacă voiai să ţin ferestrele închise, poate că ar fi trebuit
să rămâi prin preajmă şi să-mi dai mai multe instrucţiuni de-a
lungul verii.
I-a căzut faţa şi, pentru o secundă, am regretat că spusesem
ceva care să-l rănească.
— Sunt multe lucruri pe care ar fi trebuit să le fac diferit,
a spus el când s-a aşezat pe canapea, iar eu l-am urmat, gân-
dindu-mă dacă să stau sau nu lângă el.
Din nefericire, cinismul meu nu-mi afectase hormonii; dar
de vreme ce sentimentul nu părea mutual, m-am aşezat la ce­
lălalt capăt al canapelei, lăsând o pernă între noi.
Am tăcut amândoi, până când el m-a întrebat:
— Când vrei să pleci?
— în noaptea asta, de fapt, dimineaţa devreme. Conduc
mai bine când nu e cald afară, am spus eu, amintindu-mi cât
de mult nu-i plăcea lui Mustangul meu sau faptul că nu avea
aer condiţionat.
' ^Yemau ¿valea (kH/ar/iag 191

— Ei bine, nu trebuie să-ţi faci griji în privinţa asta. O să


luăm Audi-ul.
Am ridicat din sprâncene, nedumerită.
— Despre ce vorbeşti?
El s-a lăsat pe spate pe canapea şi şi-a întins picioarele în
faţă, pe podea.
— în mod sigur nu merg în sauna ta clasică douăsprezece
ore, tocmai până în Idaho, m-a luat el peste picior.
Am început să râd.
— Ce? Crezi că vii cu mine?
Hohotele mele au devenit din ce în ce mai isterice.
Acum era rândul lui Alex să pară nedumerit.
— Bineînţeles că vin. Doar nu crezi că te-aş lăsa să pleci
singură, când eşti urmărită?
M-am oprit din râs când mi-am dat seama că vorbea serios.
— Oh, nu! am spus eu, fluturând din mâini în faţa mea şi
scuturând din cap. Tu nu vii în vacanţa mea cu familia.
— Ba da. Vin.
Am râs din nou.
— Cred că glumeşti.
L-am fixat cu privirea, cu gura pe jumătate deschisă. Alex
mă privea serios, iar eu mi-am dat seama că nu avea de gând să
se răzgândească. Trebuia să-l fac eu să renunţe.
— Ascultă - tata nu are armă, dar dacă te apropii de rulota
lor, va găsi una pentru mama, ca să te poată împuşca ea. Nu
vreau ca mama să fie acuzată de crimă, cu toate celelalte lu­
cruri care se întâmplă.
Alex s-a încruntat, perplex.
— De fiecare dată când am vorbit cu ea la telefon, mama ta
părea să mă placă.
M-am uitat la el cu ochi mari, întrebându-mă cât de tâm­
pit putea fi.
192

— Da, când eram împreună, înainte să pleci. Acum ea crede


că eşti nenorocitul care i-a frânt inima singurului ei copil.
Nu avea rost acum să vorbesc frumos despre asta.
Alex s-a crispat şi nu a spus nimic, dar hotărârea i s-a citit
din nou pe chip.
— îmi dau seama că asta ar putea fi o problemă, dar pot să
mă descurc. Sunt destul de fermecător.
Am pufnit.
— în mod evident, nu-1 cunoşti pe tata. în afară de tenta­
tiva de crimă, cum ar trebui să le explic de ce te-am adus pe
tine şi nu pe iubitul meu adevărat, Emil? Sunt convinsă că o să
creadă toată chestia asta un pic ciudată.
S-a gândit la ce i-am spus. Eram destul de sigură că eu câş­
tigasem disputa şi că puteam continua să îmi fac bagajele, dar
el mi-a zis:
— Va trebui să rezolvăm lucrurile astea când ajungem
acolo. Nu pleci singură.
Asta m-a enervat. Nu mi se spunea ce să fac.
— Alex, în seara asta mă urc în maşină şi plec. Mâine
după-amiază o să fiu în maşina mea, cu nisip în urechi, fără
să mă gândesc la tine sau la Emil. Mă duc singură, chiar dacă
pentru asta trebuie să te leg şi să te las în pivniţa casei tale.
Expresia lui Alex era dură.
— Bine. Dacă asta vrei, n-o să te opresc, dar îţi dai seama la
ce pericol te expui?
Am ridicat din sprâncene şi mi-am întins mâinile în faţă.
— De fapt, nu ştiu. Nu mi-ai dat niciun detaliu. Dacă cei
care mă urmăresc vor să o facă până în Idaho, e fantastic. Poate
vor căpăta nişte cartofi şi o vacanţă frumoasă.
Alex a scrâşnit din dinţi.
— Tu nu înţelegi cât de reală e situaţia, Evangeline. Faptul
că ai putea muri ar trebui să te îngrijoreze mai mult.
193

Am ridicat indiferentă din umeri.


— Dacă vrei să-mi dai nişte detalii, Alexander - i-am ros­
tit numele pe acelaşi ton condescendent pe care îl folosise el ca
să-l pronunţe pe al meu aş fi mai mult decât bucuroasă să-ţi
ascult raţionamentul, dar până când nu vei fi dispus să-mi dai
nişte detalii, nu vii cu mine.
El era furios şi nu mi-a răspuns. I-am considerat tăcerea un
răspuns.
— OK, am zâmbit eu, ne vedem săptămâna viitoare.
Supărarea nu i-a dispărut de pe chip când s-a ridicat şi s-a
îndreptat spre uşă. L-am urmat. S-a întors când a ieşit şi mi-a
zâmbit prefăcut.
— Drum bun, a spus.
— Nu-ţi face griji pentru mine, o să fiu bine, l-am asigurat
eu. Ne vedem curând.
A plecat, mormăind ceva ce nu am înţeles.

Am plecat spre Idaho miercuri noaptea. Mi-am pus în priză


iPodul şi am cântat împreună cu Coldplay şi Green Day, în
vreme ce încercam să mă gândesc la tot ce se întâmpla cu Alex
şi Emil. Muzica şi gândurile mele m-au ţinut ocupată tot dru­
mul şi am ajuns la ieşirea de pe autostradă spre dunele de nisip
din St. Anthony la ora unsprezece dimineaţa. Când am virat
pe drumul care şerpuia spre campingul de lângă Lacurile Egin,
unde stăteau părinţii mei, un sentiment de uşurare m-a copleşit
la gândul că mă puteam relaxa cu oamenii care mă iubeau. Am
mers prin camping până când am găsit rulota părinţilor mei şi
remorca de marfa anexată pe care o foloseau ca să-şi transporte
ATV-urile, vehiculul de nisip şi motocicleta tatălui meu.
194

Unii oameni cred că nu campezi cu adevărat până nu ai parte


de un cort, saci de dormit, pământ şi câteva muşcături de insecte.
Nu m-am numărat niciodată printre acei oameni. Sunt foarte fe­
ricită în rulota de zece metri a părinţilor mei, care are un cuptor
cu microunde, televizor, DVD player, pat, apă curentă, baie, în­
călzire şi aer condiţionat. îmi place să campez la fel de mult ca
oricine, dar nu văd de ce ar trebui să sufăr pentru asta.
Când am coborât din maşină, m-am rezemat de portieră
pentru un minut, ca să respir mirosul aspru al nisipului, ames­
tecat cu motorină şi ulei de motor. Am zâmbit când am privit
împrejur la cele patru mii cinci sute de hectare de nisip galben
şi auriu care se ridica în toate direcţiile. în unele locuri, dunele
păreau că ar fi putut să atingă norii. Chiar şi cu zgomotul mo­
tocicletelor, ATV-urilor şi vehiculelor de nisip, dunele tot erau
mai liniştite decât oricare alt loc în care fusesem vreodată. Ma­
joritatea deciziilor importante din viaţa mea fuseseră luate la
aceste dune. Simţeam că aici puteam să gândesc mai bine decât
oriunde în altă parte.
Am încuiat maşina şi am început să-mi scot bagajele din
portbagaj. Rulota fusese fixată, iar cricurile, montate. Marchiza,
scaunele pliante, cratiţele şi toate celelalte articole de camping
erau deja afară. Luam ultimele lucruri din portbagaj, când am
auzit-o pe mama strigând:
— Evie!
Am zâmbit, fericită să-i aud vocea familiară şi să ştiu că eram
într-un loc în care mă simţeam în siguranţă, chiar dacă Alex spu­
nea că nu eram. Am alergat spre ea, iar mama şi-a întins braţele şi
m-a îmbrăţişat strâns. Când mi-a dat drumul, i-am spus:
— Mi-a fost dor de tine!
— Mie mi-a fost şi mai dor de tine. A zâmbit şi m-a mai îm­
brăţişat o dată rapid. Mă bucur că ai venit.
<
" \e/ntttHo<nea 4(arânij 195

Tata a apărut de după colţ. Mi-a zâmbit când m-a văzut.


— Cum merge maşina?
— Bine. N-am avut nicio problemă cu ea.
El a dat din cap.
— Cât stai aici, am să o verific eu.
— Mulţumesc, tată.
Mi-a luat bagajele şi le-a dus în rulotă, în timp ce mama m-a
luat de mână şi m-a condus spre scaunele de sub marchiză.
— Mă bucur atât de mult că ai hotărât să vii! Eşti sigură că
nu pierzi nimic important la şcoală?
— Nu săptămâna asta. Mi-am adus laptopul ca să pot lucra
la nişte eseuri şi am ceva de citit, dar asta este tot.
— Bun. Suntem foarte fericiţi că eşti aici!
— Şi eu, i-am răspuns şi m-am rezemat de spătar. Chiar
aveam nevoie de asta.
Expresia de pe chipul ei s-a transformat într-una de îngrijorare.
— S-a întâmplat ceva?
M-am gândit la ce ar fi trebuit să spun. Sunt îndrăgostită de
fostul meu iubit, care probabil e nebun şi crede că este sufletul
meu pereche şi care insistă să rămână în viaţa mea, ca să mă
protejeze de actualul meu iubit, care ar putea sau nu să fie pe­
riculos. Şi nu ştiu dacă pot să am încredere în vreunul din ei.
Nimic în neregulă, chiar nimic. în schimb, am oftat.
— Probleme cu băieţii, ştii tu. Mă bucur că iau o pauză.
— Oh, scumpo, pot să te ajut cu ceva? m-a întrebat ea. Vrei
să vorbeşti despre asta?
M-am crispat, ştiind că nu puteam spune nimic fără ca
mama să creadă că am înnebunit.
— Nu chiar acum, poate mai târziu.
Ştiam că probabil va trebui să vorbesc cu ea despre băieţi
cândva în timpul excursiei, aşa că, dacă se întâmpla asta, aş fi
196 ic i CocfieH

putut să-i spun că Emil îmi zisese că era încă îndrăgostit de o


altă fată. în drum spre dune, m-am gândit la Emil şi am hotărât
că încă voiam să aflu mai multe despre sentimentele lui.
— Bine, mi-a spus mama în timp ce m-a mângâiat pe picior.
— Cum sunt lucrurile acasă? am întrebat eu, schimbând
subiectul.
— Bune. Alţi câţiva prieteni de-ai tăi se căsătoresc; ţi-am
adus invitaţiile.
Toţi prietenii mei păreau că se grăbesc să se căsătorească.
Parcă nu-şi dădeau seama că aveau doar optsprezece ani şi
că trebuiau să trăiască împreună cu persoana cu care se că­
sătoreau pentru următorii şaizeci de ani. Mama ştia ce părere
aveam despre asta şi a continuat:
— Tipul care s-a oprit la benzinărie ca să te caute nu s-a
mai întors. Nici ceilalţi din oraş nu l-au mai văzut. Le-am spus
tuturor să fie atenţi.
Doar într-un orăşel era posibil aşa ceva. Nu m-ar fi surprins
dacă mama i-ar fi făcut portretul-robot şi l-ar fi pus la avizierul
magazinului alimentar.
Cu toate astea, eram uşurată să aud că nu se întorsese. Spe­
ram ca părinţii mei să fie în siguranţă.
— Asta e bine; probabil a fost o coincidenţă sau ceva de
genul ăsta, am minţit eu.
Ştiam că nu mă crede, dar voia să o facă, iar asta era ceea
ce conta.
— Ai mâncat de prânz? m-a întrebat ea.
— încă nu, am răspuns.
Ea a zâmbit şi s-a ridicat.
— Am adus toate mâncărurile tale preferate. Ce vrei?
Punctul central al vieţii mamei mele era să-i ajute pe alţii.
Ăsta era unul dintre lucrurile care mă făceau să o iubesc, dar şi
să simt că profităm de ea.
(\<
‘nnni/<itnra (fi/Zrzifi/iij 197

— Nu trebuie să-mi pregăteşti nimic, pot să-mi iau singură.


Ea s-a încruntat.
— Nu mai am ocazia să-ţi gătesc, aşa că o să-ţi pregătesc
masa de prânz.
Am dat aprobator din cap.
— OK, merge un sandvici, nu prea mi-e foame.
Mi-a zâmbit, bucuroasă să fie bucătarul meu personal.
— Asta e bine. La cină avem pizza făcută la cratiţă.
Am râs în sinea mea, dându-mi seama că probabil pregă­
tise meniul pentru întreaga drumeţie în funcţie de mâncărurile
mele preferate. Era cea mai bună mamă. A dispărut în rulotă şi
a apărut din nou după zece minute cu un sandvici cu brânză şi
şuncă, împreună cu tatăl meu. Cât am mâncat, mama mi-a pus
întrebări despre Jasmine, Zach şi despre cursurile mele. Eram
obosită după lunga călătorie şi m-am ghemuit într-unul dintre
şezlongurile de sub marchiza rulotei şi am adormit. M-am trezit
o oră mai târziu şi mi-am întins mâinile şi picioarele. Tata a ob­
servat că m-am trezit şi m-a întrebat dacă voiam să merg cu el.
Abia aşteptam să mă urc în ATV şi mi-am luat casca şi mănuşile
din rulotă. I-am făcut semn cu mâna mamei şi am strigat:
— Ne întoarcem.
M-am dus spre partea laterală a rulotei, unde se aflau o
Yamaha Banshee neagră, un vehicul de nisip galben, făcut la
comandă, şi motocicleta tatei, o Honda CR-500 roşie. Eram bu­
curoasă că ai mei aveau ATV-ul şi vehiculul de nisip pe care le
puteam folosi când mergeam cu ei în călătorii.
Mi-am pus casca şi am pornit ATV-ul; tata a făcut la fel,
pornindu-şi cu piciorul motocicleta. Vehiculele au prins zgo­
motos viaţă. Tata a demarat, iar eu l-am urmat spre intrarea în
zona de cursă a dunelor. Am accelerat rapid şi am sărit peste
micile dâmburi din nisip. Dâmburile luau naştere când nivelul
apei din lac se ridica şi se extindea spre zona de cursă a dunelor.
198 1<'Jiliji'ln i (u n (!<•<(

M-am ghemuit deasupra scaunului când am condus peste dâm­


buri, ca să nu fiu aruncată din Banshee când ATV-ul escalada
şi cobora nisipul.
Ne-am îndreptat spre capătul vestic al dunelor. Tata mer­
gea în faţa mea, ca să găsească cele mai bune rute pentru
ATV-ul meu. Pe o motocicletă, tata poate merge oriunde, dar
Banshee-ul este mai lat şi mai greu de controlat peste dunele
abrupte. în vreme ce îl urmam, nu m-am gândit decât la cât
de mult îmi plăcea să merg împreună cu tata. Nu aveam multe
în comun, dar Mustangurile şi motocicletele creau o legătură
între noi. După o oră de mers, ne-am oprit în vârful unei dune
din partea opusă lui Chokecherry Hill, un munte masiv din
nisip, care se înălţa la peste o sută cincizeci de metri, cea mai
înaltă dună din St. Anthony.
Cel puţin treizeci de oameni mergeau pe dună. Duna era
atât de înaltă, încât motocicliştii semănau cu nişte insecte
care se agitau pe nisip. Alţi câţiva motociclişti stăteau la poa­
lele dealului, urmărindu-i pe cei care încercau să escaladeze
duna. Tata a urcat rapid spre vârful lui Chokecherry Hill. L-am
urmat de câteva ori înainte să rămân la poale şi să-l privesc
cum trece în viteză pe lângă ţipi de două ori mai tineri ca el.
Mi-am scos casca şi mănuşile şi m-am aşezat pe Banshee ca
să-l privesc pe tata întrecându-se cu ceilalţi ţipi până în vârful
dunei. Erau şi câteva fete pe acolo, dar era clar că le interesa
mai mult flirtul decât să gonească printre dune. Mi-am sim­
ţit telefonul vibrând în buzunar şi l-am scos. Aveam un nou
mesaj. Am atins ecranul ca să-l citesc.
Nu te-am văzut înainte să pleci. Mi-e dor de tine. Emil.
Am zâmbit şi m-am gândit că era drăguţ că se gândea la mine.
Ştiam că tata avea să mai gonească o vreme şi am hotărât că, pen­
tru a ţine pasul cu şarada relaţiei, trebuia să-l sun pe Emil.
Telefonul a sunat de trei ori.
>( <
'' S't‘rn < tii to n te w 199

— Evie! a răspuns el, părând puţin surprins. Ce faci?


— Bine, am spus eu.
Zgomotul motocicletelor şi vehiculelor de teren aproape
îmi acoperea vocea.
— Unde eşti? m-a întrebat el. Nu te aud prea bine.
— îmi pare rău, sunt la dunele de nisip, am răspuns eu
strigând.
Probabil că nu era cea mai bună idee să dai un telefon lângă
cea mai aglomerată dună, dar îmi dădea şansa să-l asigur de
relaţia noastră.
— Ce? Unde? a întrebat din nou Emil.
— La dunele de nisip St. Anthony din Idaho.
Zgomotul s-a atenuat puţin când unul dintre ATV-urile
mai gălăgioase a părăsit zona şi a urcat rapid pe Chokecherry.
— Oh, cum merg lucrurile? Eşti de mult acolo? a întrebat el.
— Am ajuns aici acum câteva ore. Am ieşit la curse împre­
ună cu tata.
— Sună grozav, a spus, părând că încerca să fie entuzias­
mat. Deci, mai rămâi acolo câteva zile?
— Da, până duminică, am răspuns eu. Am primit mesajul
tău. Cum stau lucrurile în Gunnison?
— Ca de obicei, mi-a spus el. Era mai bine dacă erai aici.
Am zâmbit fără să vreau. Chiar încerca să se asigure că
ştiam că îi păsa de mine.
— Nu lipsesc mult, i-am promis eu, încercând să o spun
intr-un fel care să-i dea de înţeles că şi mie îmi era dor de el.
Am făcut o pauză când câteva ATV-uri de lângă mine au
pornit motoarele, iar eu abia auzeam ceva.
— E cam mult zgomot, ar trebui să plec, am spus.
El a răspuns ceva ce nu am înţeles din cauza vacarmului,
aşa că, în schimb, i-am strigat:
— Ne vedem curând! Pa.
200 (< j/« jf/a ( (jtn (><'<<•

Şi am încheiat apelul.
L-am privit pe tata urcând muntele şi sărind. Era distrac­
tiv să-i vezi pe toţi tinerii cu motociclete mai noi emoţionaţi
să facă săriturile pe care le făcea tata. Erau mai nesăbuiţi, dar
părea că experienţa câştiga în faţa prostiei. Când tata a termi­
nat cursa, ne-am îndreptat înapoi spre tabără.
Ne-am întors la rulotă cam pe la patru după-amiaza. Am
parcat lângă rulotă şi mi-am scos casca şi mănuşile. Am au-
zit-o pe mama vorbind; părea că vorbeşte la telefon. Am oco­
lit până la intrarea în rulotă şi am observat pe cineva stând
sub marchiză împreună cu ea, cu spatele spre mine. Neliniş­
tită, mama s-a uitat la mine. Am ridicat din sprâncene, între-
bându-mă care era problema. Probabil că cineva dintr-o tabără
învecinată venise în vizită.
— Evie! Te-ai întors! a spus ea cu un entuziasm pronunţat.
Ai un musafir.
A ridicat din sprâncene şi un rid adânc i s-a format pe frunte
când şi-a înclinat capul spre persoana de pe scaunul din faţa ei.
Ar fi trebuit să-l recunosc încă dinainte să-i văd faţa, dar
scaunul mare de camping îmi bloca vederea. El s-a întors uşor,
cu soarele reflectându-i-se în părul negru şi în ochii de sma­
rald. Eram furioasă.
— Bună, Evie, mi-a spus el şi a încercat să fie cât mai fer­
mecător posibil când mi-a zâmbit larg.
Nu aveam nicio îndoială că şarmul era singurul motiv pen­
tru care mama îi permisese să rămână în tabără de îndată ce
aflase cine era. Din câte ştiau părinţii mei, Alex nu mai făcuse
parte din viaţa mea după ce ne-am despărţit.
Vocea îmi era joasă şi supărată, iar ochii mijiţi într-o linie
furioasă. Am întrebat printre dinţi:
— Alex, ce cauţi aici?

’Ie w m i/o a 7f<r ‘4t(n/Î/t<j 201

Când mi-a recunoscut tonul, buzele i-au luat forma unui


zâmbet cunoscător.
— Un prieten venea în direcţia asta şi mi-am amintit cum
mi-ai spus că vei fi la St. Anthony şi că ar trebui să vin să te văd
şi să-ţi cunosc părinţii.
A trebuit să-mi muşc limba ca să nu ţip „Mincinosule!” şi
alte câteva cuvinte alese. I-am aruncat o privire urâtă, pe care
mama a remarcat-o.
— Bine. Ea este mama mea, Karen.
Ca la un semn, tata a apărut de după colţ, încă îmbrăcat cu
pantalonii lui intimidanţi din piele neagră, cu bocancii negri
şi grei şi cu geaca roşie Thor de curse. în mână îşi ţinea casca
roşie cu negru.
— Şi tatăl meu, Denys, am adăugat.
Tata ne-a examinat, încercând să-şi dea seama ce se întâmpla.
— Tată, el este Alex Night.
La auzul numelui lui Alex, chipul tatei a devenit mai aspru.
Alex s-a ridicat şi i-a întins mâna tatei.
— Domnule, mă bucur să vă cunosc în sfârşit.
Tata i-a strâns puternic mâna lui Alex, dar Alex nici nu a
tresărit.
— Am auzit multe despre tine, a spus tata, precaut.
— Şi eu, a zâmbit Alex. Evie are cea mai populară maşină
din Gunnison datorită ajutorului dumneavoastră.
îl cunoşteam destul de bine pe Alex ca să ştiu că nu era un
compliment, dar asta l-a făcut pe tata să se simtă ceva mai bine
şi i-a dat drumul mâinii lui Alex.
— Evie te-a invitat aici? a întrebat tata.
— Mda, a minţit Alex. Mi-a spus unde se ducea şi că ar tre­
bui să trec pe aici, dacă am timp.
Pe chipul tatei se citea aceeaşi îngrijorare pe care o afişase
mama când revenisem în tabără. I s-a adresat din nou lui Alex.
202 <J/Kji'/n i O oifiett

— Poţi să rămâi, clar numai dacă vrea Evie.


Am oftat.
— E-n regulă, tată. Mulţumesc.
Puteam să am singură grijă de mine, dar ştiam că părinţii
mei erau conştienţi de cine era exact Alex şi prin ce mă făcuse
să trec. Ei încercau să mă protejeze, dar dacă voiam ca Alex să
rămână, mi-ar fi respectat decizia şi ar fi încercat să-l cunoască.
Totuşi, asta nu facea atmosfera mai puţin ciudată. Tata ne-a pri­
vit dezaprobator, iar mama a încercat să facă conversaţie.
— Ai mai participat la curse, Alex?
— Nu la dunele astea, a răspuns Alex.
— Dar ştii să mergi cu motocicleta? a întrebat tata.
— Mda, a spus el. Am ceva experienţă.
Mi-a zâmbit, s-a întors şi mi-a făcut cu ochiul! Am rămas
cu gura căscată când am văzut că nu-i păsa deloc că eram atât
de mânioasă.
— Ai putea să mergi cu Evie, a sugerat mama.
Tata i-a aruncat o privire, ca să o avertizeze. Mama a obser­
vat şi a adăugat:
— Dacă vrea Evie, vreau să spun.
Sunt sigură că se gândea că o cursă avea să fie o ocazie pen­
tru ca eu şi Alex să fim singuri şi să discutăm.
Alex a rânjit.
— Mi-ar plăcea asta. Ar fi frumos să explorez puţin. Am
observat un indicator pe care scria Lacurile Egin, iar oamenii
treceau pe lângă el în costume de baie.
— Lacul ăla nu e departe de tabără, a spus mama.
Am dat din cap,- încă ostilă.
— Aşa e, Alex, vrei să sari în el? Pot să-ţi arăt care-i cel mai
adânc loc, ba chiar pot să te trag până acolo cu ATV-ul.
Alex mi-a aruncat zâmbetul lui sarcastic, mama s-a uitat
dojenitor la mine, iar tata a rânjit amuzat.
' \ <’/////t/Vo(/it'n 'J/s/ lfi/Hj 203

— Ştiu că te pricepi de minune să găseşti locul în care apa


e cea mai adâncă, m-a tachinat Alex. Pun pariu că multor oa­
meni le place să meargă cu ATV-ul prin lac.
Ştiam la ce făcea aluzie şi i-am aruncat o privire de averti­
zare. Nu le povestisem părinţilor experienţa mea cu lacul de
munte.
— De acolo ţi-a venit ideea? a vrut să ştie Alex.
—• Ce idee? a spus tata, încă suspicios în privinţa lui Alex.
— Evie nu v-a zis nimic despre aventura noastră de la lac?
a întrebat Alex, prefăcându-se mirat.
Părinţii mei s-au arătat interesaţi.
— Am făcut o drumeţie în munţi, într-o după-amiază de
iunie. Evie a intrat cu ATV-ul în mijlocul lacului, dar apa era mai
adâncă decât crezuse ea. Motorul s-a oprit, iar ea a rămas blocată.
Tata, trădătorul, a început să râdă. I-am aruncat o privire
urâtă.
— Tată!
— Ce? a spus el nevinovat. Ar fi trebuit să-ţi înveţi lecţia de
prima dată când ai păţit-o.
— Prima dată? a întrebat Alex, curios.
în ziua aceea, îi spusesem lui Alex că nu era prima dată în
care rămâneam blocată în lac. El doar se folosea de poveste ca
să se apropie de părinţii mei.
Tata a zâmbit.
— Mda, acum câţiva ani, Evie a rămas blocată în mijlocul
lacului de aici. Nu voia să-şi ude pantofii sau să aibă de-a face
cu insectele din apă, aşa că a stat acolo, cu picioarele pe scaun,
şi a aşteptat ajutor.
Acum râdeau şi Alex, şi mama. Era stânjenitor şi exasperant.
— Ha-ha-ha, am făcut eu. Am trecut prin acelaşi loc cu câ­
teva săptămâni înainte, fără probleme. N-am ştiut că nivelul
204 (r'(fngr/(i ( (jtnilrH '

apei se va schimba atât de mult; cel puţin când mi s-a întâm­


plat în munţi, am ştiut cum s-o rezolv.
— Pariez că apa din lacul de munte a fost rece când a tre­
buit să cobori şi să împingi ATV-ul spre mal, m-a tachinat tata.
Am vorbit înainte ca Alex să o facă.
— N-a trebuit să împing ATV-ul.
Tata a ridicat din sprâncene, curios.
— Alex nu m-a urmat în apă pentru că s-a gândit că era
prea adâncă. Avea o frânghie şi a legat-o de ATV. El m-a tras la
mal când s-a oprit motorul.
Tata era impresionat, ceea ce m-a deranjat şi mai mult.
— Este un adevărat erou, am spus eu sarcastic. Pantofii mei
au fost în totală siguranţă de data asta.
— Ce bine că ai fost acolo, Alex, a spus tata. Cine ştie cât
timp ar fi stat în mijlocul lacului dacă ar fi fost singură.
I-am aruncat tatei o privire care ar fi putut ucide, dar, vă­
zând-o de sute de ori de-a lungul anilor, devenise imun la ea.
M-am întors spre Alex.
— Vrei să mergem acum?
Am intrat în rulotă ca să iau cheile vehiculului de nisip.
Tata i-a aruncat lui Alex o privire precaută.
— Nu e o persoană pe care să vrei să o enervezi, l-am auzit
spunându-i lui Alex pe când coboram treptele.
— Am învăţat şi lecţia asta, a răspuns Alex.
Apoi a rânjit şi m-a urmat.
De îndată ce am rămas singuri de cealaltă parte a rulotei,
l-am întrebat încet:
— Unde ţi-e maşina şi când pleci?
Ochii i-au sclipit.
— Ţi-am spus, Evie, m-a adus un prieten. Nu plec. Mama
ta m-a invitat să rămân şi să folosesc cortul de rezervă.
' ( \i'w < n<(< i< nea i'^ n i/ În g 205

Sfânta trădare! Am mormăit un şir de înjurături printre


dinţi. Mama şi manierele ei ridicole. întotdeauna insista să ia
cu ei cortul în caz că apărea cineva şi trebuia să-l împrumute,
în cele din urmă, vigilenţa ei dăduse roade.
— Sper să te muşte un şarpe, am spus eu zeflemitor.
El a continuat să zâmbească şi a ridicat din umeri.
— N-am probleme cu şerpii.
Am aruncat o jachetă spre el, lovindu-1 în stomac.
— Cât timp ai vorbit cu mama?
Dacă îi oferise un loc în care să rămână, probabil că era
acolo de ceva timp.
— Nu ştiu, poate o oră.
Mi-am dat seama că urzise micul lui plan viclean înainte
chiar ca eu să plec din Gunnison. Probabil că m-a urmărit
până aici şi, când am plecat cu tata, Alex a folosit ocazia ca să
discute cu mama. Asta m-a supărat şi mai mult.
— Şi cum ai manipulat-o ca să creadă că nu eşti diavolul?
Inocent, a dat dintr-un umăr şi şi-a ridicat un colţ al gurii.
— Nu mi s-a părut că mă crede rău. Pare să mă placă.
— Nu te place, i-am răspuns eu. Este doar amabilă. Să
mergem.
M-am urcat pe scaunul şoferului din vehiculul de nisip.
Alex a urcat în dreapta. Am luat căştile de pe acoperişul ve­
hiculului şi i-am dat o pereche lui Alex. Căştile ne permiteau
să ne auzim peste zgomotul motorului vehiculului, în caz că
trebuia să vorbim în timpul cursei. Ştiam exact unde să-l duc.
După ce ajungeam la micul lac izolat din mijlocul dunelor,
unde era linişte, eu şi Alex trebuia să purtăm o discuţie lungă,
iar eu să primesc nişte răspunsuri. Simţeam că fusesem mai
mult decât răbdătoare. Dacă avea de gând să-mi strice vacanţa,
putea măcar să-mi dea nişte răspunsuri serioase. Dacă nu...
Speram că ştia să înoate.
u ne-am vorbit în timpul drumului de zece minute
spre apă. Uneori, micul lac albastru era adânc, al­
teori mai puţin adânc şi, ocazional, chiar dispărea, în funcţie
de cantitatea de ploaie din zonă. Majoritatea oamenilor care se
îndreptau cu viteză spre dunele mai mari abia observau lacul.
Locul retras în care se afla era ideal pentru ceea ce trebuia să
fie o discuţie informativă.
Am urcat pe o zonă plată din apropierea malului lacului şi
am oprit motorul. Mi-am scos centura de siguranţă şi căştile
şi am coborât. Combinaţia de nisip fierbinte şi apă facea aerul
să miroasă ca o plajă. M-am îndreptat spre o porţiune de nisip
uscat din apropierea malului. Alex m-a urmat şi s-a aşezat la
câţiva metri distanţă.
La început nu am vorbit, ci am fixat cu privirea munţii de
nisip care se ridicau în toate direcţiile. Cam după cinci minute,
am rupt tăcerea.
— Vrei să-mi spui cum m-ai găsit, când ţi-am spus în mod
categoric să nu vii?
— Te-am urmărit, a recunoscut el fără remuşcări.
Faţa mi s-a înroşit de furie. Alex mi-a observat repede
reacţia.
■^iiv/tin i/tu n f/t l/tn y 207

— Nu înţelegi - cu asta mă ocup eu. Nu puteam să fiu con­


vins că eşti în siguranţă decât dacă eram aici.
— Cu asta te ocupi tu?
întrebarea mea mustea a indignare.
— Cine te-a desemnat paznicul meu?
Alex tăcea, dar am hotărât că era timpul să mă lămurească.
— Ascultă, Alex, am avut încredere în tine încă din iunie,
dar trebuie să ştiu ce se întâmplă. Dacă oamenii care mă urmă­
resc sunt destul de periculoşi încât să-mi ia urma prin trei state
şi să-mi pună familia în pericol, trebuie să-mi dai detalii. Ai spus
că ai să-mi oferi răspunsurile pe care le vreau atunci când o să ai
timp să-mi explici. Avem destul timp, aşa că, hai, vorbeşte.
Alex a oftat, în mod clar reticent să îmi dea informaţii.
M-am întors cu spatele la el şi am ascultat motoarele motoci­
cletelor care se întreceau pe dune. Fusese linişte atât de mult
timp, încât am tresărit când l-am auzit vorbind.
— Nu ştiu exact cum să încep, a spus el. Ştiu că ţi se va
părea o nebunie, dar ai răbdare cu mine.
Nu credeam că putea fi ceva mai nebunesc decât lucrurile
pe care le văzusem şi le trăisem deja, dar introducerea lui m-a
făcut şi mai curioasă.
— Oamenii care te caută fac parte dintr-un grup a cărui
misiune este să găsească îndrăgostiţi şi să-l omoare pe unul din
cuplu. S-a oprit ca să îmi evalueze expresia de pe chip. Nu sunt
nişte asasini obişnuiţi. Sunt puternici, Evie.
Mânia din vocea lui era profundă.
L-am analizat, nedorind să cred ce-mi spunea, încercând
să asimilez totul. Cu asta începea el? Am sperat că era cea mai
rea parte şi că îmi dăduse mai întâi veştile proaste. Fără să fiu
complet conştientă de asta, m-am înfiorat. I-am pus întrebarea
care părea să fie cea mai evidentă.
208 (<'Injt'l'ii i (jmtiett

— Ce şi-ar putea dori ei de la mine?


Alex a inspirat adânc.
— Tu eşti deosebită, Evie.
Sprâncenele i s-au împreunat când a încercat să fie mai clar.
S-a întors spre mine.
— Ce ştii tu despre conceptul de eternitate?
Eternitate? Ce? Nu înţelegeam cum putea asta să explice de
ce mă căutau nişte psihopaţi.
— înseamnă pentru totdeauna, că lucrurile nu se termină
după ce mori.
Alex s-a apropiat de mine, privindu-mă în ochi.
— Dar dacă eternitatea nu începe când mori? a întrebat el
precaut. Dacă eternitatea ta a existat încă dinainte să te naşti?
L-am fixat cu o privire care nu exprima nimic, întrebân-
du-mă ce droguri lua.
— îţi aminteşti când ţi-am spus că am văzut lucruri? a în­
trebat el, iar eu am dat ezitant din cap. Darul ăla e de la insti­
tuţia de care aparţin, Societatea Amaranthine. Eu sunt unul
dintre Protectori. Lucrurile pe care le cunosc, mi-a explicat el
încet, sunt lucruri care s-au întâmplat în vieţile tale anterioare.
M-a privit atent, cercetându-mi faţa pentru a vedea o
reacţie.
Am rămas nemişcată, încercând să înţeleg ce îmi spusese.
— Ca în cazul reincarnării? am spus-o. eu mai mult ca pe o
întrebare pentru mine însămi.
Alex mi-a răspuns:
— într-un fel, deşi este un pic diferită de definiţia reincar­
nării cu care probabil că eşti familiarizată.
A continuat să se holbeze atât de tare la mine, încât mi s-a
părut că privirea lui ar fi putut să mă doboare, chiar dacă stă­
team jos.
' ' Smut lito a rea 'Î/a iâ m j 209

— Ce este diferit? am întrebat eu confuză.


— Majoritatea oamenilor cred că reincarnarea e în legătură
directă cu acţiunile din vieţile lor anterioare. Ei cred că viaţa
pe care o trăiesc acum este un mijloc pentru a învăţa ceva şi
pentru a evolua. De exemplu, dacă ai făcut ceva într-o viaţă
anterioară, cum ar fi să abuzezi pe cineva, în viaţa următoare
ai putea să revii ca o victimă a abuzului. Este un mod prin care
sufletul tău se maturizează. Chiar dacă acel aspect al reincar­
nării face parte din crezul Societăţii Amaranthine, mai există
unul, mult mai puternic. Dragostea, a spus el, continuând să
mă privească atent. Reincarnarea este un mod de a-ţi găsi su-
fletul-pereche. Sufletele îşi petrec sute, chiar mii de ani tră­
ind şi murind în căutarea unicei lor iubiri adevărate. Societatea
Amaranthine lucrează să se asigure că toată lumea are oportu­
nitatea, cea mai bună şansă posibilă, de a-şi găsi sufletul-pere-
che şi de a fi împreună pentru totdeauna.
Aveam atât de multe întrebări, încât nu ştiam de unde să
încep, dar Alex a tras aer adânc în piept şi a continuat.
— în afară de Societatea Amaranthine, există alţii care
aparţin unei organizaţii sinistre, Rezistenţa Daevos. M-a privit
atent şi a adăugat: Emil este unul dintre oamenii ăia.
Am inspirat brusc. Alex îmi spusese că Emil era periculos,
iar acum părea că, în sfârşit, primeam şi o explicaţie.
— Membrii Daevos sunt hotărâţi să extermine sufletele,
să lase sufletul-pereche al unei persoane să hoinărească etern,
fără cealaltă jumătate. Fiecare suflet are opţiunea de a deveni
bun sau rău, dar găsirea sufletului-pereche te face fericit şi îţi
echilibrează emoţiile, astfel încât eşti mai puţin înclinat să alegi
o cale negativă. Dacă sufletele-pereche sunt vizate, iar sufletul
unei persoane rămâne fără jumătatea lui, este mai probabil ca
sufletul rămas să se alăture Rezistenţei Daevos. Ţelul celor din
210

Daevos este să aducă în Rezistenţă cât mai multe suflete posi­


bil şi să-şi sporească armata. Chiar dacă cei din Daevos au
puterea de a lua suflete, nu au puterea de a simţi legătura care
indică faptul că oamenii sunt suflete-pereche. Pentru asta, au
nevoie de un Urmăritor. Unii Urmăritori se alătură grupă­
rii Daevos de bunăvoie, dar cei mai mulţi sunt răpiţi şi for­
ţaţi să-i ajute. Când s-a organizat Rezistenţa Daevos, cei din
Amaranthine şi-au asumat responsabilitatea de a-i proteja
pe Urmăritori. Să ai de-a face cu Daevos este un proces care
cere timp, dar nu este neobişnuit de dificil. Membrii Rezisten­
ţei Daevos au abilitatea de a se eschiva, dar, în afară de asta,
Societatea Amaranthine deţine toate puterile. Alex şi-a ridi­
cat genunchii şi şi-a sprijinit braţele pe ei cât timp a examinat
dunele de pe celălalt mal al apei. Apoi a zis: îţi aminteşti când
ţi-am spus despre semnele sufletului?
Am dat din cap.
— Semnul sufletului tău este un pic diferit. Chiar dacă acţi­
onează ca un semn pentru sufletul tău şi reacţionează la sufletul
tău pereche, este o variaţie a nodului trinităţii, care reprezintă
viaţa, moartea şi renaşterea. Este semnul unui Urmăritor şi ră­
mâne acelaşi de fiecare dată când te reincarnezi.
Absentă, am întins mâna şi mi-am scărpinat crinul de pe
spate.
— Urmăritorii au abilitatea de a localiza orice legătură. Pot
să găsească legăturile sufletului-pereche, dar şi legătura din­
tre un Protector şi un Urmăritor. Sunt nepreţuiţi pentru Rezis­
tenţa Daevos, din ambele motive.
— Ce vrei să spui? am întrebat eu. De ce au nevoie Protec­
torii şi Urmăritorii de o legătură?
— Pentru că Urmăritorii sunt ca oricare alt suflet. Se reîn­
carnează de multe ori. De îndată ce Societatea Amaranthine
' ' \ rn iin i(o (n r ti ''H t a i/ i/ K j 211

ştie că un suflet este un Urmăritor, acestuia îi este atribuit un


Protector. Protectorul şi Urmăritorul formează o legătură care
permite Protectorului să urmărească acel suflet prin fiecare
încarnare.
— Şi ce se întâmplă când moare Protectorul? am întrebat eu.
— Durata vieţii unui Protector nu este aceeaşi ca a unui
om normal, mi-a explicat el. Ţi-am spus că societatea mea are
multe puteri, una dintre ele fiind aceea că trăim o perioadă
foarte lungă de timp. De îndată ce suntem siguri că un Protec­
tor nu mai este necesar unui suflet, avem de ales: să devenim
din nou oameni sau să ni se atribuie alt caz.
— Aşadar, nu îmbătrâniţi niciodată? am întrebat eu.
— Nu câtă vreme suntem Protectori. Când împlinim două­
zeci şi unu de ani, nu mai îmbătrânim. Dacă alegem vreodată
să părăsim societatea, procesul de îmbătrânire se declanşează
din nou.
— Deci, câţi ani ai de fapt? am întrebat eu, dar m-am gândit
la o altă întrebare, şi mai presantă: Stai puţin! Câţi ani am eu?
Alex şi-a ridicat privirea şi a urmărit suprafaţa lacului.
— Sunt Protectorul tău de două sute cincizeci de ani, dar
îmi imaginez că sufletul tău este mult mai bătrân decât atât. Nu
ştiu ce s-a întâmplat în vieţile pe care le-ai trăit înainte ca eu să
devin Protectorul tău.
Am încercat să calculez în minte. Nu fusesem niciodată
foarte bună la matematică. Iar când mi-am dat seama cât de
bătrân era Alex şi de cât timp mă proteja, am exclamat:
— Ai cel puţin două sute şaptezeci de ani!
El s-a crispat.
— Două sute şaptezeci şi unu, de fapt.
îmi era prea greu să înţeleg numărul.
— Nu pari atât de bătrân.
212 1< '}/l< Ji’l'd ( (¡rn

Mi-a zâmbit şi şi-a înclinat capul într-o parte.


— Ne adaptăm pentru fiecare nou ciclu de viaţă. Nu vrem
să atragem inutil atenţia asupra noastră.
M-am gândit pentru o clipă, dar totul era atât de nou şi de
greu de înţeles. Părea că Alex îmi dezvăluia ceva de fiecare dată
când vorbea.
— Durata vieţii membrilor Daevos este similară cu a celor
din Amaranthine?
El a dat aprobator din cap.
— Nici ei nu mai îmbătrânesc după douăzeci şi unu de ani.
— Pot să fie ucişi?
Ales a ridicat o scoică mică, roşu cu alb, care stătea lângă el
pe nisip şi a frecat-o absent.
— Da, dar sufletelor li se oferă multe vieţi ca să se mântu­
iască. în cele din urmă, unele suflete devin atât de rele, încât
sunt luate tot aşa cum membrii Daevos iau suflete. Amintirile
le sunt smulse şi ele sunt trimise în Neant, unde îşi petrec eter­
nitatea incapabile să-şi mai aducă aminte ceva. Este o moarte
îngrozitoare. Cei din Amaranthine nu au voie să ia suflete fără
să primească ordine.
Mi-am întins picioarele în faţa mea şi mi-am frecat mâinile
de coapse cât am inspirat adânc.
— Bine, am spus eu, întorcând capul spre el, să spunem că
decid să cred toate astea. Cum funcţionează? Reincarnarea,
vreau să spun. Nu sunt aceeaşi persoană de fiecare dată când
mă întorc. Nu am cum să fiu, nu-i aşa?
— Aspectul fizic ţi se schimbă cu fiecare incarnare, dar per­
sonalitatea este asemănătoare, mi-a răspuns el. Nu eşti exact la
fel, dar, în mare parte, ai aceleaşi trăsături.
— Aha, am spus eu, întrebându-mă ce aspecte personale
călătoriseră cu mine prin timp.
" \«'/nai/(ouu'u 'l((nf(fuj 213

— Crede-mă, a spus Alcx. Erai la fel de încăpăţânată, inde­


pendentă şi directă în urmă cu două sute cincizeci de ani ca şi
acum. Faptul că nimeni nu a încercat să te decapiteze mă ui­
meşte în mod constant.
M-am luptat cu impulsul de a scoate limba la el. Deşi, sin­
cer, îmi dădea o satisfacţie ciudată să ştiu că, în ciuda tuturor
anilor şi a corpurilor diferite, rămăsesem la fel. Am luat nişte
nisip şi l-am lăsat să-mi curgă printre degete.
— Explică-mi legătura pe care o avem. Cum mă găseşti
după ce mor, înainte ca sufletul meu să renască?
— Atunci când mori, trecutul sufletului tău este judecat.
Dacă se hotărăşte că sufletul tău nu este pregătit să treacă spre
viaţa de apoi, atunci intră imediat în corpul unui copil care este
pe cale să se nască. în timpul procesului morţii şi al renaşterii,
sufletul tău lasă un semn ce poate fi urmărit de cineva care are
o legătură cu sufletul tău. Este ca un fel de urmă.
— Nu-ţi faci niciodată griji că mergi după o urmă greşită?
Colţurile gurii i-au tresărit.
— Nu, semnul şi legătura sunt specifice sufletului tău.
— Adică mă întâlneşti în fiecare viaţă sau cum? am între­
bat eu.
— Nu, mi-a răspuns el. Mă implic în viaţa ta doar dacă eşti
ameninţată în mod direct. în ultimele câteva luni, mai mulţi
Urmăritori şi chiar şi Urmăritori cu Protectori au dispărut.
Legătura Protector/Urmăritor se rupe cumva, iar Urmăritorii
nu pot fi găsiţi. Din cauza asta, Amaranthine a ordonat ca toţi
Protectorii să devină o prezenţă fizică în vieţile Urmăritorilor
lor. Un Protector nu poate apăra un Urmăritor de la distanţă;
trebuie să fim prezenţi fizic pentru a face asta.
— Nu eşti cu mine în fiecare secundă, deci cum mă
protejezi?
214 (< (f/ ig v fa i C o if if t t

A schiţat un zâmbet şi şi-a ridicat mâna dreaptă. Lumina


soarelui s-a reflectat în piatra neagră a inelului de pe degetul
arătător, pe care îl observasem când l-am întâlnit prima dată.
— Inelul ăsta este conectat la legătura noastră.
A întins mâna şi l-a ţinut în faţa mea, atingându-1 cu de­
getul mare al mâinii lui stângi. Când a făcut asta, a apărut un
simbol. Semăna cu un cerc cu două semiluni pe fiecare parte a
cercului. Şi-a trecut degetul mare peste simbol cu trei mişcări
rapide, prima dată la dreapta, apoi la stânga, apoi direct în sus.
Brusc, pe inel a apărut o imagine.
Am privit mai atent şi am rămas cu gura căscată. Era o ima­
gine cu mine şi Alex stând pe nisip, pe malul lacului. Am flutu­
rat mâna în aer, iar imaginea s-a mişcat şi ea, ca o transmisiune
video. Alex şi-a trecut degetul mare de încă trei ori în direcţia
opusă; imaginea a dispărut.
— Inelele sunt date Protectorilor ca un mod de a ne privi
Urmăritorii şi de a ne asigura că sunt întotdeauna în siguranţă.
Nu te privesc tot timpul, dar te verific. Inelul îmi permite şi să
ajung imediat la tine, aşa că, dacă ai nevoie de ajutorul meu,
pot să ajung acolo instantaneu. Te-am rugat să-mi spui când
vei fi cu Emil ca să mă asigur că te pot urmări în fiecare se­
cundă petrecută alături de el.
— Deci aşa ştiai despre limonada şi despărţire? am între­
bat eu, uimită.
Asta era una dintre întrebările la care voisem cel mai mult
să aflu un răspuns. Şi, dacă nu ar fi avut inelul ca să-mi arate,
eu aş fi fost cea care ar fi sunat la spitalul de nebuni.
A dat din cap.
— Luke a meritat fiecare picătură din limonada aia.
Am tăcut câteva minute, cât timp şi mai multe întrebări şi
înţelesuri mi-au invadat mintea. Când m-am gândit la pictura
( H 'o '¡t u iâ / H j 215

lui Van Gogh din casa lui Alex, mi-am acoperit ochii cu mâi­
nile şi am scuturat din cap. Când am deschis ochii, Alex mă
privea cu o expresie nedumerită.
— Când mi-ai arătat Noapte înstelată, ar fi trebuit să-mi
dau seama că era mai mult decât o coincidenţă că pictura mea
preferată atârna pe peretele tău.
— A trebuit să cer o mulţime de favoruri, dar numele fami­
liei mele este bine cunoscut pentru colecţia noastră de artă, aşa
că am reuşit să îl aduc la timp pentru cină.
Faptul că Alex i-a menţionat pe ai lui m-a făcut să fiu curi­
oasă şi în privinţa lor.
— Lucrurile pe care mi le-ai spus despre trecutul tău? Fa­
milia ta? Au fost toate nişte minciuni?
— Nu, am încercat să fiu cât de sincer posibil cu tine. To­
tuşi, nu am moştenit casa; am cumpărat-o când tu ai hotărât
să mergi la Western State. Familia mea a făcut parte din aris­
tocraţia londoneză în anii 1700. Tata era moşier şi era foarte
bogat. Aveam proprietăţi în Franţa, Italia şi Londra, unde
m-am născut. Când aveam paisprezece ani, părinţii mei s-au
înecat într-o călătorie pe mare. Eram singurul lor copil şi sin­
gura lor rudă, aşa că le-am moştenit toate bunurile - inclusiv
colecţia de artă, la care am continuat să adaug. Am fost destul
de norocos să trăiesc în Londra în timpul revoluţiei industri­
ale. Am investit o parte din moştenirea mea şi, de atunci, am
continuat să fac investiţii foarte bune. După ce mi-am termi­
nat studiile, am fost abordat de nişte prieteni de familie, care
m-au întrebat dacă aş fi interesat să devin membru al Societă­
ţii Amaranthine.
Nu reuşeam să înţeleg prin ce trebuie să fi trecut Alex odată
cu moartea părinţilor, ca să nu mai spun de decizia de a se ală­
tura Societăţii Amaranthine, care îi schimbase viaţa.
216 r l/ ljt'/ a i (>rn f>rit

— De ce ai hotărât să îmi spui acum toate astea? am între­


bat eu. Ai fost mereu atât de atent la ce spuneai.
El a oftat.
— Din câteva motive. Deveneai frustrată. Curiozitatea şi
nervii tăi mă făceau să-mi fie greu să te fac să mă asculţi şi să
ai încredere în mine.
— Imaginează-ţi, am spus eu, dându-mi ochii peste cap.
— Trebuia să mă iei în serios şi să înţelegi că Emil este
membru Daevos - şi că asta îl face foarte periculos.
M-am foit, încă stânjenită de ideea că Emil era un tip rău.
— Nu puteam să risc să vorbeşti cu Emil sau cu oricine alt­
cineva despre teoriile tale în privinţa mea. Trebuia să crezi ce
îţi spuneam despre el, dar nu erai dispusă să faci asta fără o ex­
plicaţie completă.
Am studiat nisipul pentru o clipă, gândindu-mă la Daevos
şi Emil. în cele din urmă, mi-am ridicat privirea.
— îmi este greu să cred că face parte dintr-o organizaţie
atât de îngrozitoare sau că vrea să-mi facă rău.
Alex mi-a aruncat o privire severă.
— Membrii Daevos sunt maeştrii manipulării, a spus el.
De-aia am apărut lângă maşina ta săptămâna trecută şi ţi-am
spus să stai departe de Emil. în plus, există şansa ca singura lui
misiune să fie aceea de a te găsi. Nu ştiu sigur care sunt intenţi­
ile lui. Ar fi putut să te răpească în prima zi în care te-a sărutat
sau în orice moment de atunci.
— De ce nu mi-ai spus asta mai devreme? am întrebat eu.
— Te-am avertizat să stai departe de el, dar atât am putut
să fac atunci. Nu puteam să-ţi spun altceva până nu primeam
permisiunea din partea conducerii Amaranthine. Când mi-au
spus că pot vorbi cu tine, am hotărât că excursia ta la dunele de
nisip ar fi o ocazie bună.
i ^'XeminMoaiea- ( 4taifin<j- 217

Am privit apa clipocind pe nisip, încercând să mă gândesc


la spusele lui Alex, cum că Emil nu era doar periculos, ci şi rău.
Cu colţul ochiului, vedeam că Alex mă privea.
— Acum mă crezi? a întrebat Alex.
Lucrurile pe care mi le spusese îmi păreau exagerate, dar
era greu să neg ce văzusem cu ochii mei - puterea inelului său.
— Am nevoie de ceva timp ca să mă gândesc la asta, am
răspuns eu. Tot mai există şansa să fii nebun.
îl tachinam, deşi vorbeam totuşi destul de serios.
Zâmbetul lui Alex avea o urmă de dezamăgire.
— Care-i acum procentul meu?
Mi-am muşcat buza de jos, gândindu-mă.
— Sunt douăzeci la sută şanse să fii nebun.
Alex a râs.
— încă n-ai sunat la spitalul de nebuni, deci iau asta ca pe
un semn bun.
— Trebuie să recunoşti, nu pare o poveste pe care ar in­
venta-o o persoană raţională. Cum credeai că o să reacţionez?
— Ai fost mai ostilă decât am crezut că vei fi, a spus el, schi­
ţând un zâmbet.
— Poftim? Credeai că am să fug la tine cu braţele deschise,
incapabilă să mă abţin să te ating?
Alex s-a crispat.
— Ar fi fost o idee proastă să mă îmbrăţişezi şi să mă săruţi.
Am icnit şi m-am simţit de parcă m-ar fi pălmuit. M-am
întors ca să nu-mi poată vedea reacţia. Simţeam cum lacrimile
îmi înţepau ochii şi eram hotărâtă să le opresc. De ce îi tot per­
miteam să mă rănească aşa?
Nu mă mai simţeam legată de nisip. M-am ridicat repede şi
m-am îndreptat spre vehiculul de nisip. Alex a văzut că eram
supărată şi m-a urmat.
218

— Evie, ce s-a întâmplat? a întrebat el, părând să nu-şi dea


seama.
Am strâns pumnii şi i-am aruncat o privire aspră.
— Evie? a întrebat el din nou.
— Pune chestia asta pe lista cu ocaziile în care m-ai rănit,
Alex, am spus eu printre dinţi.
Şocul i s-a citit pe chip.
— N-am vrut să sune aşa.
M-am străduit să râd.
— Chiar mai contează? Ai fost foarte clar. Eşti aici ca să faci
o treabă; asta e tot.
— Lasă-mă să-ţi explic, a început el, ridicând mâinile.
Există un motiv...
— Las-o baltă, l-am întrerupt eu. Eram mai mult rănită
decât mânioasă, iar el îşi dădea seama. Dacă vrei să te duc îna­
poi în tabără, ar trebui să urci, i-am spus. Va fi mai uşor să-i
conving pe părinţii mei că te vreau aici dacă nu mă întorc sin­
gură. Şi ăsta e singurul motiv pentru care eşti aici, nu-i aşa? Ca
să joci teatru, ca să te asiguri că sunt în siguranţă? Ar fi mai
bine să ne întoarcem la mica noastră şaradă.
Alex părea surprins de reacţia mea, deşi nu înţelegeam de
ce. Dacă nu-şi dădea seama că încă aveam sentimente pentru
el, era un idiot. A urcat fără să mai spună un cuvânt. Vehiculul
de nisip a prins viaţă cât m-am pregătit pentru teatrul pe care
trebuia să-l joc atunci când ne întorceam în tabără. Pe tot dru­
mul înapoi, mi-am alungat din minte lucrurile pe care mi le
spusese Alex, ca să mă gândesc mai târziu la ele.

Când am ajuns în dreptul rulotei, am văzut-o afară pe


mama, care pregătea deja cina.
^ I e w tn j(o < i u -a 'H ttn â iH j 219

— Cum a fost plimbarea? m-a întrebat cu un zâmbet când


ne-am apropiat de ea.
— Minunată! am spus eu, cu un fals entuziasm.
Alex i-a povestit mamei toată călătoria, adăugând chiar câ­
teva informaţii despre nişte dune pe care nu le vizitaserăm.
Când le-a spus părinţilor mei că nu mai văzuse dunele astea,
i-a cam minţit. Cu ajutorul inelului, venise pe aici de fiecare
dată când fusesem şi eu.
Eram amărâtă şi rănită... şi cea mai rea parte era că ştiam
că nu va fi ultima oară când se întâmpla. Mi-am dorit să nu
trebuiască să fiu în preajma lui, dar nu se putea aşa ceva. Aşa­
dar, trebuia să mă împac cu ideea că el era constant aici şi să
încerc să nu mă gândesc la asta. M-am consolat cu gândul că,
după ce voi muri, probabil că în viaţa următoare nu-mi voi
aminti de spusele lui Alex.
— Unde este tata? am întrebat eu când Alex a hotărât să tacă.
— A plecat să mai facă o cursă, dar se întoarce curând, a
spus mama. Uite nişte aluat pentru amândoi, puneţi ce vreţi în
el şi ne apucăm de gătit.
Alex m-a urmat şi, pe pizza lui, şi-a pus sos, carne, brânză
şi legume de pe masa din faţa rulotei. Când am terminat, am
aşezat capacele pe cratiţele cu un diametru de douăzeci de cen­
timetri. Mama a aranjat cărbunele în diferite moduri, ca să asi­
gure o coacere uniformă.
A trebuit să aşteptăm vreo treizeci de minute ca pizza să
se coacă. Am folosit timpul ca să pretind că-mi fac temele şi
să-i arunc priviri urâte lui Alex cât de des posibil. Am mân­
cat într-o linişte relativă, cu excepţia câtorva întrebări puse de
mama mea. Când s-a întors tata, mama a intrat în rulotă ca să
mănânce cu el şi a închis uşa, lăsându-ne pe mine şi Alex afară,
unde puteam să mă încrunt la el între patru ochi. După ce am
terminat de mâncat, Alex s-a ridicat. Mi-am sprijinit braţele pe
220 (( ¿f/Kjr/'d ( O o if>

masă şi l-am privit cum ia cortul pe care mama îl lăsase lângă


lada frigorifică. A dat să se îndepărteze.
— Unde crezi că pleci? am întrebat eu.
— Să mă pregătesc pentru noapte, mi-a spus el. Doar un
singur drum intră în tabără. Cea mai bună vedere spre el este
la două locuri mai jos de aici, aşa că îmi voi instala cortul acolo.
Mă întorc curând.
Alex a dispărut după partea din faţă a rulotei.
Cam la cinci minute după plecarea lui Alex, părinţii mei au
ieşit afară şi s-au aşezat în faţa mea la masa de picnic, ameste­
când un pachet de cărţi Uno.
— Joc şi eu, am spus, arătând spre cărţi.
— Unde-i Alex? m-a întrebat mama în vreme ce făcea trei
teancuri de cărţi, câte unul pentru fiecare dintre noi.
A întors prima carte din teanc. Era roşie.
— îşi montează cortul, am răspuns eu, luându-mi cărţile.
Nu erau grozave, dar aveam totuşi o carte neagră „+4”.
Şi ai mei s-au uitat la cărţile lor. Mama a lăsat jos un nouă
de roşu, ca să înceapă jocul.
— Părea un pic deprimat când v-aţi întors din plimbare, a
remarcat ea.
Tata a pus jos următoarea carte; am urmat eu.
— Alex nu ştie ce îl face fericit, i-am răspuns.
— Hm, a mormăit mama cu buzele strânse, ca şi când ar fi
vrut să spună mai multe. A mai aşteptat câteva secunde, până
când natura ei iscoditoare a învins-o. Ce se întâmplă cu el? a
întrebat ea. Nu ştiam că sunteţi din nou prieteni.
Am tras o carte din teanc.
— Nu eram, dar şi-a cerut scuze pentru tot. Cred că încer­
căm să ne dăm seama cum să fim civilizaţi. M-a surprins că a
apărut aici.
— Evie, dacă nu-1 vrei pe Alex aici, mă ocup eu de asta.
221

Când a lăsat jos o altă carte, tata a încuviinţat o dată din


cap, dându-mi de înţeles că avea ceva de spus în privinţa asta.
— E-n regulă, este bine, tată, am spus eu, încercând să fiu
pe cât de convingătoare posibil.
Mama m-a privit peste cărţile pe care le ţinea ca pe un evan­
tai în mână, cu ochii mijiţi de îngrijorare.
— Cum merg lucrurile cu Emil? a întrebat ea. Mai sunteţi
împreună?
Ar fi trebuit să fiu pregătită pentru întrebarea asta, dar nu
eram. Da, încă eram împreună, dar numai de încercare, până
aflam dacă era un asasin de suflete. Nu prea puteam să le ex­
plic asta părinţilor mei, aşa că, în schimb, am ridicat din umeri
şi am spus:
— Mda. Nu ne întâlnim de mult timp, dar ne plăcem mult.
— Ce crezi că va spune Emil când va afla că Alex a venit în
tabără cu tine? a întrebat mama.
Am ridicat din umeri şi am pus jos o carte „Ia două”.
— Sunt sigură că n-o să fie încântat, dar n-am ce face. L-am
invitat în treacăt pe Alex, am spus eu, supărată că trebuia să-mi
mint părinţii din cauza poveştii inventate de Alex. Nu mă gân­
deam că el chiar o să vină.
— De ce crezi că a venit Alex să te vadă? a întrebat mama,
punând altă carte „Ia două” peste a mea şi obligându-1 pe tata
să tragă patru cărţi.
— Nu ştiu, am spus eu.
Ochii mamei erau imenşi, iar sprâncenele foarte ridicate.
— Dacă nu ştii, înseamnă că nu eşti deştul de atentă. ,
Eram nedumerită.
— Ce vrei să spui?
Cu toate că relaţia mea cu Alex era oarecum derutantă, mi
se părea că fusese destul de clar în privinţa faptului că nu-1 in­
teresa decât să fie Protectorul meu... asta dacă era intr-adevăr.
222 (( jiiijt'l'a ( (jorfletl,

— Evie, am petrecut doar câteva ore cu voi doi şi simt atrac­


ţia de la cincisprezece metri. Am văzut cum te priveşte, dorinţa
din ochii lui. Nu aşa te uiţi la cineva pe care-1 vrei doar ca prieten.
A spus-o ca şi când aş fi fost cea mai naivă persoană din lume.
Imaginea şi părerile mamei despre Alex m-au tulburat. Oare
Alex chiar mai simţea ceva pentru mine sau era doar un bun
actor? în momentul ăsta, nu-mi dădeam seama şi nu ştiam
ce să cred. Am hotărât că, pentru a-mi împiedica inima să se
frângă în şi mai multe bucăţi, mă voi baza doar pe ce ştiu, iar
ceea ce ştiam era că Alex se pricepea de minune să creeze iluzii.
Am ridicat din umeri.
— Ei bine, mie nu mi-a spus ce simte.
— Poate că de-asta e aici, a sugerat tata.
— Poate, am răspuns eu, încercând să fac să pară că teoria
tatei putea fi corectă, chiar dacă ştiam adevăratul motiv pentru
care Alex se autoinvitase în excursia mea.
După alte câteva jocuri, l-am auzit pe Alex venind în spa­
tele meu şi salutând pe toată lumea. Nu m-am întors ca să-l
privesc. Speram că folosise inelul şi că auzise discuţia cu pă­
rinţii mei. Dacă se simţea jignit, aşa îi trebuia pentru că trăgea
cu urechea.
— Ai instalat bine cortul? a întrebat mama.
Tata s-a ridicat ca să aprindă focul pentru noapte, iar Alex
s-a aşezat lângă mine.
— Da. Mulţumesc că mă lăsaţi să-l folosesc, a spus el. Este
frumos că pot să rămân şi să petrec ceva timp cu familia voas­
tră - şi mai ales cu Evie.
Alex m-a privit direct, cu o expresie intensă şi cu ochi stră­
lucitori. Respiraţia mi s-a oprit în gât. Nu îi mai văzusem chi­
pul aşa din noaptea în care am fost la el acasă şi am dansat în
sala de bal.
( fum7//natw 4(<nfin<j 223

S-a lăsat liniştea când Alex şi cu mine ne-am fixat cu pri­


virea, dar am simţit că mama se uita la noi, atentă. Ea a rupt
tăcerea.
— Ei bine, ne bucurăm că eşti aici.
Nu m-am mai uitat la Alex.
— Vrei să joci Uno? l-a întrebat ea.
— Sigur, a spus el, daţi-mi cărţi.
în noaptea aia, eu am dormit în rulotă cu părinţii mei, iar
Alex a intrat în cort, fără să spună vreun cuvânt despre privi­
rea pe care mi-o aruncase. M-am tot agitat, gândindu-mă la
imposibilitatea tuturor lucrurilor pe care mi le explicase Alex.
Dar, într-un colţ al minţii mele, rămânea un gând - şi dacă
Alex minţise?
Sau - şi mai înfricoşător - dacă tot ce îmi spusese era
adevărat?
^ - - ^ o â n d m-am trezit, mama strânsese deja micul dejun.
( Am făcut un duş, deloc îngrijorată că ne instalase­
răm pe un morman de nisip. în anii trecuţi, le spusesem clar
alor mei că nu aveam de gând să miros urât doar pentru că
eram într-o tabără. Din fericire, rulota avea un rezervor de
două sute optzeci de litri, deci obsesia mea pentru duş nu era o
ameninţare pentru rezerva noastră de apă.
Când am ieşit din baie, Alex şi tata erau deja plecaţi. Tata
hotărâse să-l ia pe Alex ca să-i arate dunele mari. Speram ca
Alex să nu se sinucidă pe ATV; chiar nu ştiam câtă experienţă
avea la condus. Dar mi-am amintit că, dacă ar fi avut un acci­
dent, probabil că nu s-ar fi rănit sau cel puţin aşa lăsase el să se
înţeleagă. Era cumva îngrijorător pentru mine că mă gândeam
logic la nişte lucruri care sfidau logica.
Mama stătea întinsă pe un şezlong şi citea cel mai nou
roman al lui Mercy Thompson. Mi-a făcut semn din cap spre
farfuria cu mâncare pe care mi-o păstrase. M-am aşezat la
masă cu micul dejun şi manualele mele, folosind timpul ca pe
o scuză pentru a mai face nişte teme. De-a lungul zilei, tot mai
mulţi oameni apăreau în tabără, ca să profite de relaxarea de
sfârşit de săptămână.
■'W m ittu/otitea 4/<nân<j 225

Pe la unu după-amiaza, eram pregătită să iau o pauză de la


învăţat şi să fac o cursă. De vreme ce tata şi Alex erau plecaţi cu
ATV-ul, eu am luat cheile vehiculului de nisip.
Prefer ATV-ul vehiculului de nisip pentru că este mai mic
şi mai uşor de stăpânit, dar vehiculul de nisip este mai bun
decât nimic. Am traversat încet micile dune din zona uscată a
fundului lacului, ca să mă asigur că nu stric amortizoarele ve­
hiculului. De îndată ce am trecut de lac şi am intrat în dune, a
fost mai distractiv. Am mers printre ele, fără să mă gândesc la
nimic pentru moment. M-am concentrat asupra bucuriei pe
care mi-o dădeau nisipul şi frumuseţea peisajului.
Mi-am ignorat gândurile despre Alex şi Emil, Amaranthine
şi Daevos, criminali şi reincarnare, cât de mult timp posibil,
apoi m-am îndreptat spre lacul mai mic la care fusesem în ziua
precedentă. Am coborât din vehicul şi m-am aşezat la umbra
unui copac.
Lumea asta mistică despre care îmi spusese Alex era la li­
mita nebuniei şi, totuşi, nu prea puteam să nu-1 cred. M-am
gândit la tot ce mi-a spus, analizându-i vorbele, încercând să
înţeleg. Aveam atât de multe întrebări. Cu cât mă gândeam
mai mult la asta, cu atât mai multe întrebări apăreau. Voiam să
ştiu totul despre vieţile mele anterioare, inclusiv despre viaţa
în care îl întâlnisem pe Alex şi cum devenise Protectorul meu.
Alex spunea că semnul sufletului meu însemna că puteam să
urmăresc legăturile. Dacă era aşa, de ce simţeam o legătură şi
cu Alex, şi cu Emil? De ce nu puteam să-mi dau seama care
dintre ei era sufletul meu pereche?
M-am gândit şi la viziunile ca de vis pe care le-am avut când
i-am atins pe Alex şi pe Emil. Dacă tot ce spusese Alex era
adevărat, poate că viziunile nu erau deloc viziuni; poate erau
amintiri? Dacă aşa era, din ce viaţă aveam amintirile şi de ce
226

îmi apăruseră atunci când i-am atins pe Alex şi pe Emil? Am


oftat. încă mai aveam multe lucruri de aflat. Concluzia la care
am ajuns era că Alex nu avea niciun motiv să mă mintă în legă­
tură cu asta. într-un vârtej ciudat al nebuniei, tot ce mi-a spus
ieri m-a ajutat să-i înţeleg acţiunile anterioare.
Asta nu mi-a alungat durerea sau confuzia cauzată de sen­
timentele lui pentru mine. Puteam să petrec ore întregi încer­
când să înţeleg ce se întâmpla în mintea lui şi tot nu reuşeam.
Nu puteam să-mi dau seama dacă reacţia lui faţă de relaţia mea
cu Emil era gelozie sau nevoia lui înnăscută de a mă proteja de
ceea ce credea el că era o situaţie rea. Dacă era gelos, însemna
că trebuia să aibă ceva sentimente romantice pentru mine.
Nici revelaţia mamei şi nici reacţia lui Alex la conversaţia au­
zită noaptea trecută nu îmi ofereau răspunsuri. Am ajuns să fiu
doar şi mai tulburată.
M-am aşezat pe nisip, revăzând iar şi iar acţiuni şi conver­
saţii, vreme de ceea ce părea a fi ore bune. în cele din urmă, am
hotărât că trebuia să mă întorc în tabără şi să văd dacă mama
avea nevoie de ajutor ca să pregătească cina.
Când m-am întors, Alex şi tata deja erau acolo.
— Hei, Evie, a spus tata. Cum a fost cursa?
— Grozavă, şi a voastră?
— Bună. L-am dus pe Alex la Chokecherry şi în alte câteva
locuri. E un motociclist destul de bun.
Am ridicat o sprânceană, ştiind că experienţa lui s-ar fi
putut datora memorării stilului de a merge cu motocicleta al
fiecărei persoane pe care o văzuse la dune de-a lungul anilor.
— Da, se pare că Alex are multe talente, am replicat eu.
Alex mi-a înţeles aluzia, dar părinţii mei nu şi-au dat seama.
— Ce avem la cină? am întrebat eu.
— Salată Taco, a spus mama. Mâncarea este aproape gata.
^ \eonnMoaiea ¿'Ji’a iâ a q 22 7

M-am întors spre Alex.


— De cât timp te-ai întors?
— De vreo oră, mi-a răspuns el. Mi s-a spus să te găsesc, ca
să nu ratezi cina. Tocmai voiam să vin după tine când ai ajuns
aici.
Am luat o măslină din bolul de pe masă şi am băgat-o în
gură.
— Ei bine, atunci e un lucru bun că m-am întors. N-aş fi
vrut să-ţi pierzi timpul.
El m-a fixat cu privirea.
— N-ar fi fost o pierdere.
Astfel de comentarii mă derutau: n-ar fi fost o pierdere pen­
tru că voia să fie singur cu mine - sau pentru că era responsa­
bilitatea lui?
Cina a fost gata în curând şi ne-am aşezat la masa de picnic
de sub marchiză ca să mâncăm. Tata ne-a povestit despre nişte
copii care s-au aruncat de pe vârful unei dune, crezând că era
nisip pe cealaltă parte, când, de fapt, nu era. S-a plâns de mo-
tocicliştii neexperimentaţi şi de felul în care făceau dunele mai
periculoase pentru toată lumea. Gânditor, Alex s-a tot uitat la
mine în timpul cinei.
După ce am mâncat, Alex şi cu mine am ajutat la strân­
sul mesei. După ce am terminat de spălat vasele, m-am aşezat
din nou pe unul din scaunele pliante de afară, ca să mai citesc
pentru şcoală. Citisem câteva pagini din capitol, când Alex s-a
apropiat şi a rămas lângă mine.
— Mă duc la o plimbare. Vii cu mine?
Părea că avea ceva în minte.
Eram intrigată.
— Ah, sigur.
Am lăsat cartea şi m-am ridicat.
228 ( r 'f/Kjf/a (' O<n/!<•//

Părinţii mei stăteau afară, de vorbă. Când am vrut să-l


urmez pe Alex, am auzit portiera unei maşini închizându-se
undeva în apropierea rulotei. Am pornit spre drumul de pă­
mânt, eu în faţă, iar Alex în urma mea. Abia am făcut câţiva
paşi, când un chip cunoscut a apărut de după colţ, în faţa ru­
lotei părinţilor mei. El m-a văzut şi mi-a zâmbit, dar zâmbe­
tul i s-a transformat repede în mânie când s-a uitat în spatele
meu. Fir-ar să fie! Ce mai căuta şi el aici? Şi cum naiba aveam
să explic asta? Am inspirat adânc şi i-am zâmbit cât de frumos
am putut.
— Emil! am spus eu cu un entuziasm zgomotos şi l-am îm­
brăţişat. Ce cauţi aici?
Am făcut un pas înapoi. Alex îşi schimbase total înfăţişa­
rea: chipul îi împietrise şi îl fixa cu privirea pe Emil. Faţa lui
Emil ar fi putut fi o reflexie a chipului lui Alex când l-a privit
şi el furios.
în cele din urmă, Emil şi-a întors ochii de la Alex la mine.
— Voiam să te surprind, a spus el. Presupun că ar fi trebuit
să sun mai întâi.
— Crede-mă, nu eşti singurul care m-a surprins în ultimele
câteva zile, am mormăit eu.
— Stone, a spus Alex drept salut, cu o voce mânioasă.
— Night, a răspuns Emil printre dinţi.
Alex şi Emil îşi ţineau pumnii strânşi, iar venele de pe bra­
ţele lor erau umflate. Nu ştiam care din ei ar fi dat prima lo­
vitură, dar am hotărât că, probabil, trebuia să opresc lupta
înainte de a începe.
— Emil, vino cu mine, vreau să-i cunoşti pe părinţii mei.
L-am luat pe Emil de mână, trăgându-1 de lângă Alex. Ştiam
că cel mai important lucru era să-i ţin la distanţă unul de ce­
lălalt. Ai mei urmăriseră cu interes schimbul de cuvinte, cu
229

toate că eram prea departe de ci ca să ne audă şi nu ştiau cine


era tipul cel nou.
— Mamă, tată, vreau să vi-1 prezint pe prietenul meu, Emil.
Vocea mi s-a ridicat cu o octavă când am rostit cuvântul
„prieten”. Odată cu ridicarea tonului, s-au ridicat şi sprânce­
nele alor mei. Şi-au revenit repede.
— Emil, ea este mama mea, Karen, şi tatăl meu, Denys.
— Emil, a zâmbit mama, am auzit atât de multe lucruri des­
pre tine.
— Mă bucur să te cunosc, a spus tata, încercând să se ab­
ţină să nu râdă de situaţia neplăcută în care eram, acum că şi
Alex, şi Emil apăruseră în tabără.
Emil părea mai calm acum. Mi-am întors uşor capul, destul
cât să arunc rapid o privire peste umăr şi să văd că Alex încă
stătea acolo, rezemat de rulotă cu braţele încrucişate, afişând
un zâmbet dispreţuitor.
— Mă bucur să vă cunosc. Evie vorbeşte tot timpul despre
voi, a spus Emil.
Părinţii mei au zâmbit.
— Ce te-aduce pe aici? a întrebat tata.
— Evie mi-a spus că va fi aici, aşa că m-am gândit să-i fac
o surpriză. Voiam şi să o însoţesc acasă. Ştiu că îi place să con­
ducă noaptea, iar gândul de a o şti singură mă îngrijorează.
L-am privit pieziş, gândindu-mă că apariţia lui Emil se baza
pe un motiv ciudat. Totuşi, justificarea lui a părut să-i impresi­
oneze pe părinţii mei.
— Ei bine, mă bucur să ştiu că are cineva grijă de Evie,
chiar dacă locuieşte departe de noi. Nu ştiam că are... prieteni
atât de devotaţi.
Când a spus asta, mama i-a aruncat o privire lui Alex.
230 (< 'jit ije fn ( (jo ifir M -

— Chiar aşa, mi s-a adresat tata, nu va trebui să ne facem


griji că nu vei ajunge acasă în siguranţă. între Alex şi Emil, vei
fi bine.
La menţionarea numelui lui Alex, Emil s-a zbârlit.
— Deci, Emil, rămâi aici până duminică? a întrebat mama.
— Acesta era planul meu, a spus Emil, uitându-se înapoi
la Alex.
— Ei bine, ţi-aş oferi cortul nostru, dar când Alex a apărut
aici fără să aibă unde să doarmă, i l-am dat lui. Este destul de
mare pentru două persoane, dacă vrei să stai cu el, i-a propus
mama, fără să-şi dea seama ce idee îngrozitoare era.
Am văzut cum ochii lui Emil s-au întunecat de mânie. Ulti­
mul lucru de care aveam nevoie era ca Alex şi Emil să doarmă
în acelaşi cort. Ar fi fost mai bine dacă nici măcar nu s-ar fi
aflat pe acelaşi continent. încercam să mă gândesc la o alterna­
tivă, când Emil a spus:
— Mulţumesc pentru ofertă, dar este în regulă, mi-am adus
propriul cort.
Tata a zâmbit larg şi a dat din cap în direcţia mea.
— Iată, Evie, Emil chiar este pregătit.
— Apropo de asta, ar trebui să-mi instalez cortul, a spus
Emil. Evie, vrei să mă ajuţi?
Privirea pe care mi-a aruncat-o îmi spunea că voia să fim
singuri, undeva unde să putem vorbi.
— Da, hai să mergem să găsim un loc bun, am răspuns eu.
Venim repede.
Ne-am întors şi am trecut pe lângă Alex.
— Pot să vă ajut cu ceva? ne-a întrebat el, într-un fel care
însemna că nu accepta un refuz.
— Ne descurcăm.
Autoritatea din vocea lui Emil îl provoca pe Alex să-l sfideze.
<r\cnnnt/<i<n<’ti i-j(<nfin<j 231

— Sunt sigur de asta. Alex a zâmbit şi le-a făcut semn cu


mâna părinţilor mei, cât noi am înconjurat rulota. Unde este
semnul jurământului tău? l-a întrebat Alex nonşalant pe Emil.
— L-am ascuns, i-a răspuns Emil.
— Cum ai reuşit asta? a întrebat Alex. Ar fi trebuit să-l ai
la vedere.
Emil a zâmbit într-un mod deloc prietenos.
— Sunt multe lucruri de care nu ai habar, Night.
M-am uitat pe rând la amândoi, simţind o uşoară agitaţie
în stomac. Semne ale jurământului? încă un lucru care trebuia
să-mi fie explicat.
Chiar dacă, în mod clar, Alex nu fusese invitat să ajute la in­
stalarea cortului, ne-a urmat. De îndată ce am ajuns de cealaltă
parte a rulotei, Emil s-a răsucit cu faţa la Alex şi şi-a încrucişat
braţele. Alex s-a oprit la câţiva centimetri de el.
— Am spus că nu avem nevoie de ajutor, a zis Emil pe un
ton jos, ameninţător. Aşa că poţi să te întorci la rulotă sau, şi
mai bine, în Gunnison.
— Crede-mă, nu plec nicăieri. Mai ales că acum eşti aici,
l-a avertizat Alex.
Emil s-a înfuriat şi şi-a îndreptat postura, ca şi când ar fi în­
cercat să se aplece peste Alex, chiar dacă erau cam la fel de înalţi.
— Pe naiba nu pleci.
Alex a început să râdă. Orgoliile lor preluau din nou con­
trolul. Ştiam că nu va dura mult până când Emil va lovi şi că nu
va dura prea mult până când Alex îl va doborî pe Emil. M-am
băgat între ei şi am stat într-o parte, privindu-i pe amândoi.
— Ce contează, Emil? am întrebat eu. Chiar dacă ar pleca,
asta nu înseamnă că ar pleca pe bune.
Şocul de pe chipul lui Emil s-a transformat repede în mânie
când şi-a îndreptat atenţia de la mine la Alex.
232

— Ce ştie ea, Night? a întrebat Emil.


Alex a hotărât să se folosească de ce ştiam în avantajul lui
şi a zâmbit.
— Ştie destule.
— Asta nu-mi răspunde la întrebare, a spus Emil mânios.
— Şi nu am niciun motiv să îţi răspund.
în loc să continue să-i vorbească lui Alex, Emil s-a întors
spre mine.
— Evie, n-aş vrea să te implic în cearta asta, dar trebuie
să-mi spui, ce ţi-a zis Alex despre mine?
Expresia lui Alex era inconfundabilă; nu voia să spun nimic.
Am încercat să mă gândesc rapid cum să-mi acopăr scăparea
anterioară.
— Nimic, de fapt. Mi-a spus că mă urmăresc nişte oameni
şi că el mă supraveghează ca să fiu în siguranţă. Mi-a spus că
a făcut parte din armată şi că are o mulţime de abilităţi unice,
din experienţa lui de soldat.
Alex a părut uşurat când Emil mi-a studiat chipul, neîn­
crezător în explicaţia mea. Uşurat, Emil a oftat. Dar era clar că
nu avea să fie ultima dată când discutam dezvăluirile lui Alex.
Chiar dacă ştiam că nu trebuia să pomenesc nimic de asta, o
parte din mine voia să aibă şansa de a vorbi cu Emil şi de a afla
dacă povestea lui Alex era adevărată. Mai ales pentru că Emil
şi Alex păreau să aibă o mulţime de secrete între ei.
Mai calm acum, Emil şi-a deschis portbagajul maşinii şi a
scos cortul. A găsit un loc de cealaltă parte a rulotei, lângă nişte
tufe. L-am ajutat să-l instaleze, în timp ce Alex ne privea cu
braţele încrucişate şi cu un zâmbet dispreţuitor.
în timp ce fixa un ţăruş, Emil s-a oprit şi şi-a ridicat privi­
rea spre Alex.
— Vrei să-mi spui exact ce cauţi în excursie cu iubita mea?
'< ' ic / i/ in if o tn / 'a i 'jh n / t / it j 233

Alex i-a zâmbit neruşinat.


— Poate că ea m-a invitat.
Emil a pufnit dispreţuitor.
— Sigur. De ce şi-ar dori ca ticălosul care i-a frânt inima să
vină în vacanţă cu ea?
Alex a ţâţâit.
— Râde ciob de oală spartă.
Trăsăturile lui Emil s-au înăsprit. Alex a continuat:
— Doar pentru că nu-şi aminteşte ce s-a întâmplat, să nu
crezi, nici măcar pentru o secundă, că n-am să-i aduc eu aminte.
Mi-am pus mâinile în şolduri.
— Dacă vreţi să-mi spuneţi ceva, ar trebui să o faceţi.
Alex şi Emil mi-au ignorat comentariul. Venele de pe gâtul
lui Emil zvâcneau şi mi-am dat seama că era furios.
— Tu nu ştii ce s-a întâmplat, Night. Nu te mai preface
că ştii.
— Ştiu tot ce trebuie să ştiu. Dacă faci o singură mişcare
greşită, Evie va afla.
— Ce să aflu?
Mă irita că nu mă ascultau şi că nu îmi răspundeau la între­
bări - din nou.
— Mă ameninţi? l-a întrebat Emil pe Alex, vizibil mânios.
— Nu, a spus Alex. Este o promisiune şi un avertisment.
Nu plec. Te-aş sfătui să nu fii la fel de prost ca de obicei.
Stăteam ţintuită-n loc, privindu-i pe Alex şi pe Emil, şi
parcă îmi simţeam stomacul în gât. Reacţia lui Emil la ame­
ninţările lui Alex părea să confirme că Alex nu minţise; măcar
o parte din povestea nebunească pe care mi-o spusese despre
Amaranthine şi Daevos trebuia să fie adevărată. Mi-am dat
seama că cearta dintre ei va escalada. M-am gândit să le cer
amândurora să plece, dar ştiam că niciunul nu m-ar fi ascultat.
234 r iiK jt'C « ( (lo r& e tt

în momentul ăla, tata a apărut de după colţ şi a întrebat


dacă poate ajuta la instalarea cortului. M-am întrebat dacă ai
mei auziseră cearta dintre Alex şi Emil. Cortul a fost înălţat re­
pede. Tata a spus că trebuia să facă focul şi l-a rugat pe Alex
să-l ajute. Alex a acceptat fără tragere de inimă, ştiind că tre­
buia să mă lase singură cu Emil, dar, dacă Alex voia ca „relaţia”
mea cu Emil să funcţioneze, trebuia să-mi acorde ceva timp ca
să-i explic cum stăteau lucrurile. De îndată ce Alex s-a înde­
părtat destul de mult, l-am luat pe Emil de mână.
— îmi pare rău, Emil. Nu ştiam că va apărea aici joi. Asta
nu m-a bucurat.
Emil mi-a dat drumul la mână.
— Joi?
Am crezut că o să-i sară ochii din orbite şi să i se rostogo­
lească pe nisip.
— De ce nu mi-ai spus că era aici când m-ai sunat?
îmi vorbea pe un ton acuzator şi părea să-şi piardă calmul
controlat pe care îl avea de obicei.
— Abia când m-am întors în tabără am aflat că e aici, m-am
apărat eu.
— De ce a venit? a întrebat Emil, ca şi când ar fi ştiut deja
răspunsul şi mă testa.
Am ridicat din umeri.
— Cred că voia să se asigure că eram în siguranţă.
— De ce n-ai fi în siguranţă? Cine sunt oamenii ăştia des­
pre care spune că te urmăresc? a întrebat Emil.
Mi-am dat seama că ar fi putut crede că Alex îmi spusese
mai multe decât lăsam să se înţeleagă. Am încercat să-i răs­
pund cât mai sincer.
— Alex mi-a spus că a observat nişte ţipi care s-au interesat
recent de mine şi că a vrut să se asigure că nu mă deranjau. în
^'Ve/natifon- tea <t'J/a tâng. 235

plus, nu i-a plăcut niciodată maşina mea. Mereu îşi face griji că
s-ar putea strica sau că aş putea să am un accident. Jasmine i-a
spus unde eram şi a ajuns aici la câteva ore după mine.
Emil s-a gândit pentru o clipă.
—. Dacă te-a urmărit cineva, de ce nu mi-ai spus?
— Pentru că nu am ştiut asta înainte ca Alex să apară aici
şi să-mi spună.
Eram calmă, convingătoare şi destul de impresionată de
mine şi de abilităţile mele de a minţi.
Emil m-a privit, încercând să decidă dacă trebuia sau nu să
continue interogatoriul.
— Când ai hotărât să începi să-ţi petreci timpul cu el?
Ridurile de pe fruntea lui se adânceau şi mai mult.
— După tot ce ţi-a făcut, nu credeam că vei mai vorbi vre­
odată cu el, ca să nu mai spun să-l laşi să vină în tabără cu pă­
rinţii tăi.
Mi-am aruncat mâinile în aer.
— Nu este ca şi când l-aş fi invitat!
Deveneam tot mai nervoasă cu fiecare minut.
— Nici nu i-ai cerut să plece, a replicat Emil cu o voce joasă.
învăţasem demult că atacul era cea mai bună apărare, aşa
că i-am răspuns:
— De unde ştii? Nu erai aici şi, apropo de asta, chiar ai con­
dus douăsprezece ore ca să mă vezi sau ai hotărât să apari din
alt motiv? Nu prea poţi să te superi pe Alex când şi tu ai făcut
exact acelaşi lucru. Nu v-am invitat pe niciunul din voi. Aş pre­
fera să fiţi amândoi înapoi în Colorado.
— Diferenţa e că eu sunt prietenul tău, iar Alex nu este, a
spus el enervat. Şi, în plus, Alex este fostul tău prieten! Cum
crezi că pare asta?
— Nu-mi pasă cum pare. Ştii ce simt.
236

De fapt, el nu ştia exact ce simţeam, dar eram prea nervoasă


ca să-mi mai pese de semantică.
— Credeam că ştiu, dar poate că am judecat greşit, a zis
Emil cu o voce tăioasă.
— Nu eşti singurul, m-am răstit eu.
Am dat să plec în grabă, când Emil m-a prins de mână.
— Aşteaptă.
L-am privit furioasă. A închis ochii cât a inspirat adânc de
câteva ori. Când mi-a vorbit din nou, era calm.
— Voiam să te văd, mai ales după tot ce s-a întâmplat săp­
tămâna trecută. Vreau să îţi vorbesc despre nişte lucruri şi cre­
deam că vom petrece ceva timp împreună. Nu m-am bucurat
să aflu că Alex era deja aici, cu tine. îmi pare rău.
Şi-a cerut scuze cu un zâmbet, iar eu i-am citit sinceritatea
în ochi.
Am expirat prelung.
— Mda, ar fi fost frumos să petrec ceva timp cu tine, dar,
de fapt, tot ce voiam de la excursia asta era să fiu singură şi să
am timp să mă gândesc. Cei doi oameni de care am încercat să
scap în Gunnison m-au urmat aici.
— îmi pare rău, Evie. Plec, dacă asta vrei.
Măcar Emil se oferise să plece, spre deosebire de Alex, care
spusese opusul - că nu va pleca niciodată.
— Nu, acum că eşti aici, ai putea măcar să te distrezi până
vom pleca duminică dimineaţa. Haide, am spus eu zâmbind.
Sunt sigură că focul este aprins şi că putem face nişte bezele.
I-am întins mâna. El şi-a împletit degetele cu ale mele, iar
când ne-am îndreptat spre foc, am simţit cum semnul meu din
naştere ardea.
Tata scosese două scaune pentru noi şi ne-am aşezat. Alex
stătea cam la un metru în stânga mea. M-am gândit că era mai
(\emini/t><n<‘(i '§t<nân<j 237

bine să rămân între Alex şi Emil şi să-i ţin la o distanţă cât mai
mare unul de celălalt. Nu prea m-am uitat la Alex înainte ca
eu şi Emil să ne aşezăm pe scaune, dar când în cele din urmă
am făcut-o, focul nu era singurul lucru care ardea. Privirea lui
Alex ardea şi ea, concentrată doar asupra mâinii lui Emil ţi-
nând-o pe a mea, iar chipul îi era livid.
Seara s-a scurs, în timp ce căldura focului îmi încălzea pi­
cioarele. Fumul plutea dens prin aer. Emil făcea glume şi dis­
cuta cu părinţii mei, în vreme ce eu mă prefăceam că ascult ce
spuneau. Cu toate acestea, nu mă concentram la situaţia ne­
plăcută în care ne aflam eu, Alex şi Emil sau la oamenii despre
care se presupunea că încercau să mă răpească. în schimb, nu
mă puteam abţine să nu-1 privesc pe furiş pe Alex. încercarea
de a-mi da seama ce se întâmpla în mintea lui mă epuiza. Nu
înţelegeam de ce era atât de supărat sau de ce părea să fie fu­
rios pe cuplul pe care îl formam cu Emil. Alex era cel care voia
să am o relaţie cu Emil. Asta în cazul în care nu se schimbase
ceva, iar eu nu îmi dădeam seama care era problema.
Faptul că m-am concentrat asupra lui Alex m-a făcut să
pierd noţiunea timpului. După un timp, părinţii mei au ple­
cat la culcare. Ca să nu fiu motivul unei alte certe între Alex şi
Emil, am hotărât să merg şi eu la culcare.
— Plec şi eu, am spus. Noapte bună, băieţi.
— Noapte bună, mi-a zâmbit Alex.
— Somn uşor, frumoaso, mi-a spus Emil şi i-a rânjit supe­
rior lui Alex, ca şi când l-ar fi provocat.
— Ne vedem dimineaţă, i-am asigurat pe amândoi, spe­
rând că nu se vor omorî în timpul nopţii.
Alex i-a aruncat o privire fermă lui Emil, ca răspuns la
provocare.
— Ne vedem curând, m-a asigurat el.
238 (r 'J/(<jcfa (

Am înţeles dublul sens, ştiind că Alex nu avea să mă lase


singură cu Emil aici nicio secundă. Judecând după privirea
dură a lui Emil şi după linia strânsă pe care o forma gura lui,
mi-am dat seama că şi el înţelegea la ce se referise Alex.
Pe părinţii mei îi amuzau cei doi băieţi care călătoriseră do­
uăsprezece ore ca să petreacă ceva timp cu mine. Mamei nu-i
venea să creadă cât de arătoşi erau. Tata a refuzat să-mi spună
părerea lui. Ştiam cam cum ar fi reacţionat amândoi părinţii
dacă ar fi aflat adevărul despre interesele mele romantice.
Chiar mă bucuram că nu îl ştiau.
)m dormit cu întreruperi, îngrijorată de cearta care
)ar fi putut începe în orice moment în faţa rulotei.
M-am trezit mai devreme decât de obicei, am făcut un duş şi
m-am îmbrăcat. Când am ieşit afară, am fost uşurată să văd că
toată lumea supravieţuise nopţii fără nicio zgârietură.
Alex şi Emil tot nu păreau să-şi vorbească, dar Alex a zâm­
bit, iar buzele lui Emil s-au arcuit într-un surâs când am ieşit
din rulotă. în micul nostru loc de camping era mai multă
dramă decât în vestiarul unor fete de liceu.
— Mă bucur că te-ai trezit, a spus Emil.
— Bună dimineaţa, a zâmbit Alex.
— Bună, le-am spus eu amândurora. Bună dimineaţa,
mamă şi tată.
Am mâncat nişte cereale la micul dejun. Cât am mâncat,
tata a întrebat dacă eu, Alex şi Emil voiam să mergem într-o
cursă cu el.
Alex şi Emil păreau să se eschiveze, aşteptând reacţia mea.
Mi se părea că orice activitate era mai bună decât să stau şi să-i
privesc pe Alex şi Emil încruntându-se unul la celălalt toată
ziua, aşadar am spus:
— Sigur, când vrei să plecăm?
240 ( ( 'f/Kji'/a ( Qtiiflett

— Imediat după micul dejun.


Tata şi-a ridicat privirea spre cer ca şi când ar fi încercat
să-şi dea seama cum va fi vremea.
Spiriduşii vremii nu îmi vorbesc, aşa că mie mi s-a părut că
cerul arăta bine.
— S-ar putea să plouă mai târziu, a spus el, dar vom vedea.
Alex a acceptat invitaţia tatei.
— Vin şi eu.
— Grozav, a spus tata. Şi tu, Emil?
Pentru o secundă, Emil a părut precaut, dar a fost de acord.
— Mda, vin şi eu.
Preţ de o clipă, m-am întrebat dacă Emil ştia să conducă un
ATV sau un vehicul" de nisip, dar am hotărât că n-ar fi venit
aici dacă nu ar fi ştiut. în plus, el era Emil cel robust, atractiv
şi misterios - bineînţeles că ştia să conducă ceva atât de sim­
plu ca un ATV. Probabil că avea un Ducati undeva prin garaj.
Totuşi, gândul mi-a rămas în minte. Să mergi cu un vehicul de
teren sau cu o motocicletă era ceva, iar să te descurci cu succes
printre dune, când nu ştii ce sau cine ar putea fi în partea cea­
laltă, era o cu totul altă poveste. Trebuia să fii pregătit să am­
balezi motorul ca să urci un deal abrupt şi să te opreşti foarte
repede în vârf, dacă atingeai creasta dunei. îngrijorarea m-a
sâcâit pe toată durata micului dejun.
Toată lumea părea să mă aştepte, aşa că mi-am terminat re­
pede cerealele şi mi-am luat echipamentul de cursă. M-am în­
tâlnit cu băieţii afară. Nu eram sigură care era aranjamentul cel
mai bun, de vreme ce doi dintre noi trebuiau să fie în vehiculul
de nisip, iar unul în ATV. Tata a apărut de după colţ, ţinându-şi
casca în mâini.
— Cine vrea să conducă ATV-ul şi cine vrea să conducă ve­
hiculul de nisip? a întrebat tata.
Alex a răspuns primul:
— Mi-ar plăcea să încerc să conduc vehiculul de nisip, dacă
se poate.
— Sigur, a spus tata.
Am mijit ochii la Alex, ştiind că alegea primul în mod in­
tenţionat. Ştia că nu l-aş fi lăsat să meargă cu Emil în vehicu­
lul de nisip.
— Eu mă duc cu Alex.
M-am uitat la Emil şi am încercat să-i transmit că îmi părea
rău, dar el nu a părut să observe şi, în schimb, afişa o expresie
îngrijorată.
Tata şi Emil şi-au pus căştile pe cap. Alex şi cu mine ne-am
pus centurile şi căştile, ca să ne putem auzi peste zgomotul mo­
torului. Cât ne-am pregătit să plecăm, m-am uitat cu atenţie la
Emil. A pornit ATV-ul fără probleme. Am hotărât că, probabil,
era îngrijorat că stăteam atât de aproape de fostul meu prieten.
Am râs un pic în sinea mea; dacă Emil ar fi ştiut cât de puţin ar
fi trebuit să se îngrijoreze.
Totul a început fără probleme. Pentru o vreme, chiar m-am
simţit bine, ceea ce nu era uşor; vehiculul de nisip îmi plăcea şi
mai puţin când nu eram eu cea care îl conducea. Apoi, Alex a
început să-mi pună întrebări.
— Ce-a spus Emil ieri, când tatăl tău m-a luat cu el?
Am râs scurt.
— Cred că ai putea să ghiceşti.
— Nu vreau să ghicesc, vreau să-mi spui exact ce s-a
întâmplat.
— Bineînţeles că vrei, am spus eu. Sunt sigură că ţi-a fost
greu să nu-ţi poţi folosi abilităţile obişnuite de voaieur prin
inelul tău magic.
Colţul gurii lui Alex s-a ridicat într-un rânjet.
242 i , /fugrfn i (jtn {!<’((

— Este bine că ştiu ce crezi cu adevărat despre mine. Acum,


ce a spus Emil?
I-am aruncat o privire urâtă.
— Voia să ştie ce cauţi aici.
— Şi tu ce i-ai răspuns?
— I-am zis că ai trecut pe acasă să mă vezi şi Jasmine ţi-a
spus că plecasem în Idaho. Tu erai îngrijorat în .privinţa tipilor
care mă urmăriseră, aşa că ai venit cu un prieten cu maşina, ca
să te asiguri că eram în siguranţă.
Alex s-a încruntat.
— Şi te-a crezut?
Am ridicat din umeri.
— Părea că da.
Preţ de un minut, Alex nu a spus nimic.
— Cum merg treburile între voi?
A încercat să-şi ascundă curiozitatea cu un ton indiferent.
— Bine, cred.
Pentru o fracţiune de secundă, faţa lui Alex a devenit dură,
ca atunci când îl supăra ceva, dar apoi înfăţişarea i-a revenit la
normal.
— Din ce motiv a venit aici fără să te anunţe? a întrebat Alex.
— Voia să stăm de vorbă. Se simţea departe de mine din
cauza celor petrecute săptămâna trecută şi voia să petreacă
ceva timp împreună cu mine.
— Ce s-a întâmplat săptămâna trecută? a întrebat Alex,
confuz.
L-am privit cu neîncredere.
— Nu-mi spune asta, Alex. Probabil că inelul tău ţi-a ară­
tat tot ce am făcut săptămâna trecută, începând cu emisiunile
pe care le-am văzut la televizor şi terminând cu ce am mâncat
la cină.
\f/n< nt/nau‘H 4(<nâ/Hj 243

Alex a scuturat din cap şi a urcat pe o dună, încetinind când


s-a apropiat de creastă.
— Te urmăresc, dar nu chiar atât de atent. Săptămâna tre­
cută am fost puţin ocupat încercând să-i găsesc pe membrii
Daevos din Gunnison. Sunt doar eu, singur. Nu am putut să te
văd în fiecare secundă.
— Oh.
Eram uşurată că existau unele momente în care eram sin­
gură, chiar dacă nu prea multe.
— Evie, săptămâna trecută? Ce s-a întâmplat?
— Ei bine, pe lângă faptul că ai apărut la cinema, Emil mi-a
spus nişte lucruri care m-au supărat destul de mult. în parte,
din cauza asta m-am despărţit de el.
Lui Alex îi pulsau tâmplele.
— Ce-a spus Emil de te-a supărat atât de mult?
Nu credeam că ar fi trebuit să vorbesc despre ceva atât de
personal cu Alex, dar ştiam că nu va renunţa până când nu îi
spuneam. Am inspirat adânc.
— Vorbeam despre relaţiile din trecut. Mi-a spus că a fost
o singură fată pe care a iubit-o cu adevărat. Pe una Cassandra.
La auzul numelui ei, Alex a mijit ochii şi a strâns mai tare
volanul, până când i s-au albit degetele. Nu eram sigură de ce
informaţia asta îl facea pe Alex să reacţioneze aşa de puternic.
— De ce te-ar supăra aşa ceva? a întrebat el, încercând să-şi
păstreze un ton calm.
Alex era un idiot.
— Deoarece chiar începea să-mi placă de Emil când mi-a
spus, din senin, că nu va mai iubi vreodată pe cineva la fel de
mult ca pe fata asta. Dacă aş fi rămas cu el, aş fi ştiut întot­
deauna că eram pe locul al doilea, iar el probabil că s-ar fi gân­
dit mereu la Cassandra.
244 ( c/jtţg e/a/ ( Ctnfiett'

Răspunsul lui Alex nu a fost ccl aşteptat, dar asta nu era


ceva neobişnuit, în cazul lui.
— Nu pot să cred că ai ţinut la Emil.
— De ce nu?
Mi-a aruncat o privire piezişă, în vreme ce ocoleam o adân­
citură de nisip.
— Aş putea să-ţi dau o listă lungă de un kilometru, dar,
pentru început, este malefic şi nu prea e genul tău.
Am râs sarcastic.
— Tu nu ştii ce gen îmi place mie.
Amuzat, a ridicat din sprâncene.
— îţi urmăresc iubiţii de mai bine de două sute cincizeci de
ani. Aş spune că ştiu ce gen ţi se potriveşte.
—■Chiar mă îndoiesc că genul meu rămâne acelaşi de-a
lungul tuturor vieţilor mele, am raţionat eu.
Alex a mormăit printre dinţi:
— Ai fi surprinsă.
M-am întrebat la ce se referea, dar nu mi-a mai dat şi alte
detalii, aşa că am decis să-i spun exact de ce mi se părea Emil
atrăgător.
— Emil este misterios, mă provoacă, mă ascultă şi îi pasă
de ce gândesc, şi chiar e sexy. Cu siguranţă este genul meu.
Grimasa de pe chipul lui Alex a devenit mai pronunţată cu
fiecare trăsătură enumerată. A tăcut un minut, apoi a început:
— Evie, trebuie să-ţi spun...
S-a întâmplat în momentul ăla, în cel mai prost moment
posibil. Am aşteptat ca Alex să continue ceea ce speram că era
o propoziţie care îmi explica de ce încă mai avea sentimente
pentru mine, dar s-a oprit brusc şi s-a uitat cu atenţie în faţa
noastră. I-am urmărit privirea.
Din cauza conversaţiei cu Alex, nu mai fusesem atentă la
Emil sau la peisajul din jur. Se pare că Alex era mai conştient,
)em u it'/ou teu. (i4/u ifi/uj 245

ceea ce era bine, pentru că el conducea. M-am întors la timp


ca să-l văd pe Emil ambalând motorul ATV-ului ca să urce pe
o dună mare, dar mergea prea repede ca să se oprească în vârf.
Emil a ţâşnit peste vârful dunei ca din tun. în clipa următoare,
şi Emil, şi ATV-ul erau în aer, dar problema era că nu împre­
ună. ATV-ul a sărit la un metru de pământ şi a aterizat undeva
de cealaltă parte a dunei. Emil era la cel puţin doi metri în aer
şi a zburat cam încă trei, înainte ca un nor de praf să ţâşnească
din locul în care a aterizat. Nu l-am văzut nicăieri pe tata, deşi
ştiam că se va întoarce când îşi va da seama că nu mai eram în
urma lui.
Am coborât imediat din vehiculul de nisip şi am alergat
spre locul în care nisipul se împrăştiase. într-o clipă, mi-am
dat seama că nu alergam pentru că Emil se prăbuşise, alergam
ca să mă asigur că cineva la care ţineam nu era rănit. Indife­
rent cât de periculos credea Alex că era Emil, ştiam că îmi păsa
de el, iar sentimentele mele pentru Alex şi Emil aveau să fie
mereu conflictuale. Alex m-a urmat intr-un ritm mai lent, fără
să-şi facă griji. M-am întors şi i-am strigat:
— Ce faci? Emil a căzut, nu eşti îngrijorat?
Alex a ridicat din umeri.
— Nu.
Am spus neîncrezătoare:
— S-ar putea să fie grav rănit.
• Alex a oftat. .
— Măcar de-am fi atât de norocoşi. Totuşi, nu suntem. E-n
regulă.
I-am vorbit pe un ton ridicat.
— De unde ştii? Ai văzut alt ATV decât am văzut eu?
— Membrii Amaranthine şi Daevos sunt, practic, nemuri­
tori, Evie. Ne vindecăm repede.
246

M-am gândit la vorbele lui, dar ele nu mbau încetinit paşii.


L-am găsit pe Emil întins pe spate, în nisip. întocmai cum spu­
sese Alex, nimic nu părea rupt, zgâriat sau măcar lovit. Cu
toate acestea, era inconştient. M-am aplecat peste el şi i-am
atins obrajii cu mâinile, în speranţa că atingerea îl va trezi.
Nimic.
— Parcă ai spus că nu va păţi nimic, i-am şuierat lui Alex.
— îşi revine. Lasă-1 o secundă.
— Poate să audă ce vorbim? am întrebat eu.
— Nu până se trezeşte, mi-a răspuns Alex.
M-am lăsat pe vine şi l-am privit pe Emil, gândindu-mă la
ce îmi spusese Alex.
— Dacă membrii Amaranthine şi Daevos sunt atât de re­
zistenţi, cum moare vreodată cineva?
— Ţi-am spus, nu luăm suflete decât dacă ni se ordonă asta.
— Mda, dar primiţi ocazional ordine. Deci, cum o faceţi?
— Este complicat.
Am aşteptat, dar, când Alex nu a continuat, l-am întrebat:
— Ai de gând să-mi spui de ce e atât de dificil?
— Nemuritorii sunt greu de ucis, mi-a spus Alex pe un ton
condescendent, iar eu i-am aruncat o privire urâtă. Daevos
sunt rezistenţi, deşi nu sunt chiar indestructibili ca Protecto­
rii. Protectorii nu pot fi ucişi câtă vreme lucrează pentru Soci­
etatea Amaranthine, pentru că jurămintele Protectorilor sunt
făcute să ne protejeze minţile de membrii Daevos. Totuşi, e ne­
voie de o anumită pricepere ca să ucizi un Daevos.
— Ce fel de pricepere?
Alex şi-a dat ochii peste cap.
— Nu e ca şi când aş putea să împuşc un Daevos cu o armă
sau să-l înjunghii cu un cuţit de bucătărie. Chestia asta nece­
sită timp, energie şi concentrare.
247

Eram pe cale să-i cer lui Alex să-mi dea detalii, când
Emil a început să îşi mişte capul, iar eu i-am văzut pleoapele
tresărindu-i.
— Emil? am spus, atingându-i obrazul cu o mână şi pieptul
cu cealaltă. Emil? Te simţi bine?
Emil a deschis ochii.
— Nu te mişca, l-am avertizat eu, ai putea fi rănit.
Emil a râs şi s-a ridicat în capul oaselor.
— Sunt bine. Mulţumesc, totuşi, că ţi-ai făcut griji.
I-am aruncat o privire lui Alex, iar expresia lui îmi zicea
„ţi-am spus eu.” Am scuturat din cap. Toată povestea asta de­
venea complicată.
Emil şi-a mişcat capul, căutând ceva.
— Unde-i ATV-ul, este în regulă?
Observasem ATV-ul când am escaladat duna. Era la poa­
lele dealului, în mod miraculos în regulă şi nemişcat.
— A supravieţuit căzăturii mai bine decât tine, l-am asigu­
rat eu.
— N-ar fi trebuit să fiu atât de prost, a spus Emil.
— Nu mă surprinde, a spus euforic Alex.
L-am lovit în picior.
— Nu-ţi face griji, l-am liniştit. A fost doar un mic acci­
dent. Se întâmplă chiar şi celor mai buni.
Emil s-a crispat, dar nu de durere.
— Mda, nu sunt unul dintre ei. Ar fi trebuit să cer nişte lec­
ţii. Am fost cu un ATV doar de câteva ori şi n-am mai condus
unul pe nisip.
— De ce ai venit azi, dacă nu ştiai să-l conduci? am între­
bat eu.
Emil a pufnit.
— Chiar crezi că aveam de gând să te las să-ţi petreci toată
ziua cu el? m-a întrebat, făcând un semn din cap spre Alex.
248 ( ( (fu<jcCd ( OvifleM '

— Ar fi trebuit să iei vehiculul de nisip, am spus cu.


— Ăsta era planul meu, până când Alex a hotărât să-l con­
ducă el.
Alex a rânjit, iar eu am oftat.
— Alex, erai conştient că Emil nu ştie să conducă ATV-ul?
Alex mi-a zâmbit viclean.
— Nu chiar. Vreau să spun, aveam o bănuială, dar nu am
fost sigur până când nu i-am văzut reacţia când şi-a dat seama
că va trebui să conducă un ATV.
M-am uitat cu gura căscată la Alex, uimită.
— De ce nu l-ai oprit?
— De ce aş fi făcut-o? a replicat Alex, fără urmă de regret.
Nu e treaba mea să am grijă de el.
M-am încruntat la Alex. Eram pe cale să-i spun exact ce
gândeam, când am auzit un motor şi l-am văzut pe tata apă­
rând peste o dună, la vest de noi. Emil stăteam acum în pi­
cioare şi părea să se simtă bine, dar eu nu eram convinsă.
Tata şi-a oprit motocicleta şi şi-a scos casca.
— V-am pierdut, băieţi.
— Emil a avut un accident, dar e-n regulă, i-am explicat eu.
îngrijorat, tata l-a studiat pe Emil.
— Eşti sigur că te simţi bine?
Emil a dat aprobator din cap.
— Mda, am urcat duna prea repede.
— Se întâmplă oricui. Mai vrei să faci o cursă sau preferi să
te întorci în tabără?
— Nu, vreau să conduc, a zâmbit el, dar am văzut că ezita
când s-a uitat spre ATV.
— Am să-l iau în vehiculul de nisip, i-am spus tatei şi i-am
aruncat o privire directă lui Alex.
Pe chipul lui Emil se citea un „mulţumesc.”
249

— Alex poate să meargă cu ATV-ul, am adăugat.


încă eram supărată pe Alex şi, oricum, preferam să merg cu
Emil. Sugestia mea l-a făcut pe Alex să se încrunte, dar nimeni
altcineva nu a părut să observe.
— Bine, a fost de acord tata. Eşti gata de plecare?
— Da, am răspuns eu.
I-am lăsat pe Emil şi pe Alex pe creasta de nisip. Am aler­
gat înapoi spre vehiculul de nisip, l-am pornit şi am condus
spre bărbaţii care aşteptau. Emil a urcat în locul din dreapta,
în timp ce eu l-am pocnit pe Alex în stomac cu casca, mai tare
decât ar fi trebuit. El a pufnit ca şi când mi-aş fi pierdut vremea
încercând să-l rănesc. S-a uitat la Emil şi i-a spus:
— Sunt cu ochii pe tine.

Restul cursei a decurs repede. Ne-am îndreptat spre Choke-


cherry şi i-am privit pe Alex şi pe tata urcând cu viteză pe
munte. Am rămas în urmă, ca să fiu cu Emil şi să mă asigur
că era în regulă. Când am fost gata de plecare, Emil s-a întors
către tabără cu mine în vehiculul de nisip, urmaţi de Alex.
Amândoi aveam căşti în urechi. După un timp, Emil a spus:
— Este linişte aici, Evie. înţeleg de ce îţi place atât de mult.
I-am aruncat o privire.
— A fost mereu unul dintre locurile preferate ale familiei
mele. Aici pot să gândesc mai limpede.
— Chiar îmi pare rău că am accidentat ATV-ul, s-a scuzat
el pentru a zecea oară.
Am fluturat o mână în aer.
— Nu-ţi face griji în privinţa asta. Nu ştii câţi oameni l-au
accidentat - doar că ei au reuşit să distrugă mai mult ATV-ul
250 (c/J/wr/ri ( OoideM

şi să se rănească mai tare ca tine. Mă bucur că n-ai păţit nimic.


Nu l-am crezut pe Alex când mi-a spus că vei fi bine.
Ştiam că Alex nu voia să-i spun lui Emil despre toate lucru­
rile pe care mi le zisese la lac, dar era evident că Emil şi Alex
deţineau unele informaţii comune. Să-l fac pe Emil să-i con­
firme povestea lui Alex m-ar fi ajutat să-mi dau seama cât din
ea era adevărată. Alex nu va fi bucuros, dar am hotărât să risc.
— Vrei să-mi spui ce sunt semnele jurământului?
Emil şi-a ţuguiat buzele.
— Ai auzit asta ieri, nu?
— Era cam greu de ratat.
Emil a oftat, exasperat.
— Ce ţi-a spus Alex?
— Multe prostii care păreau dintr-un roman fantasy. Pen­
tru că pare că citiţi din aceeaşi carte, mi-ar plăcea să cunosc
perspectiva ta.
Emil s-a gândit la situaţie şi a luat o hotărâre.
— Presupun căştii despre Societatea Amaranthine, a spus el.
Am dat din cap, surprinsă că era atât de deschis, de vreme
ce cu greu aflasem ceva de la Alex.
— Deci, sunt sigur că Alex ţi-a spus şi despre Rezistenţa
Daevos, nu?
Am dat din nou din cap.
— Ţi-a povestit ceva despre trecutul celor două grupări?
— Puţin, am zis eu. Mi-a spus că Societatea Amaranthine
păzeşte oamenii - în special pe Urmăritori - de Daevos. A
spus că cei din Amaranthine sunt buni, iar membrii Daevos
sunt răi.
Emil a oftat şi s-a scărpinat în bărbie.
— E mai complicat de-atât. îţi aminteşti legenda Zeiţelor şi
a sufletului-pereche pe care ţi-am povestit-o?
Î 1 ('nm ri/oa U 'a i'ita l/ in ij 251

Am dat din cap.


— Nu era doar o legendă, Evie. Face parte din trecutul gru­
părilor Amaranthine şi Daevos.
Am rămas cu gura căscată, în timp ce Emil a continuat să
vorbească.
— Imediat după ce Zeiţele au început să trimită suflete în
lume, şi-au dat seama că unele suflete erau, în mod natural,
înclinate spre rău. Totuşi, odată ce sufletele îşi găseau sufle-
tul-pereche, tendinţele astea erau echilibrate. Zeiţele au hotărât
că aveau nevoie de un grup care ar putea să-i ajute pe oameni
să-şi găsească sufletul-pereche şi care să pună în aplicare vo­
inţa Zeiţelor, când sufletele rele trebuiau controlate. Aşadar, ele
au organizat Societatea Amaranthine. Membrii Amaranthine
lucrează pe multe niveluri. Unii, ca Alex, sunt Protectori şi îi
protejează pe Urmăritori. Alţii fac parte din armata care ia su­
fletele pe care Zeiţele le-au considerat prea rele ca să conti­
nue să trăiască. Apoi, sunt alţii care lucrează cu Urmăritorii, ca
să-i ajute pe oameni să-şi găsească sufletul-pereche şi care în­
cearcă să influenţeze sufletele care au tendinţe rele. Secole de-a
rândul, Societatea Amaranthine le-a ajutat pe Zeiţe şi lucru­
rile erau liniştite. Până când sufletul-pereche al zeiţei Callista
a decis că nu mai voia să fie cu ea şi a lăsat-o singură, o jumă­
tate de suflet. Ea a fost distrusă. Dacă îţi găseşti sufletul-pere­
che, asta nu înseamnă că totul e perfect. Tot trebuie să lucrezi
la relaţie. Sufletul-pereche al Callistei a hotărât că era mai uşor
să plece decât să facă un efort mai mare pentru legătura dintre
ei. După un timp, tristeţea ei s-a transformat în furie, iar ea s-a
înverşunat împotriva dragostei. Callista a decis că nimeni nu
trebuia să aibă şansa să fie cu sufletul său pereche. Le-a părăsit
pe Zeiţe şi a înfiinţat Rezistenţa Daevos - armata ei personală.
Scopul lor era să găsească sufletele-pereche - de preferat cu
252 ■( ( ()tn

ajutorul unui Urmăritor - şi să ia unul din sufletele cuplului.


Fără partener, sufletul îşi pierdea echilibrul, iar gruparea Dae-
vos putea să-l recruteze în Rezistenţă şi să mărească armata
Callistei. Ea crede că dacă deţine o armată suficient de mare
care să ia suflete, ar putea să extermine dragostea şi să distrugă
Societatea Amaranthine. Unul din motivele pentru care cei din
Amaranthine sunt atât de puternici este că îşi primesc puterile
din forţele unite ale Zeiţelor. Singură, Callista poate să le ofere
puteri limitate celor din armata ei. Poate să le dăruiască mem­
brilor Daevos doar două lucruri: puterea de a lua suflete şi ne­
murirea limitată - pentru că membrii Amaranthine tot pot să
le ia sufletele.
— De ce ar alege cineva să facă parte din Daevos? Cei din
Amaranthine par să aibă mult mai multe avantaje.
Emil a ridicat din umeri.
— Fiecare persoană devine membru Daevos din propriile-i
motive. Unii au înclinaţii spre rău, iar unii devin aşa din cauză
că Daevos le-a luat sufletul-pereche. Altora, pur şi simplu, le
pasă mai mult de haos decât de fericire. Unii li se alătură pen­
tru că nu cred în dragoste, iar alţii... au alte motive. Fiecare caz
este diferit.
Mi-a luat o clipă să mă întreb care fuseseră motivele lui Emil.
— Cum sunt luate sufletele? am întrebat eu.
— în toată existenţa unui suflet, chiar dacă el nu-şi amin­
teşte, amintirile, gândurile şi acţiunile vieţilor anterioare îl
însoţesc încă şi-l ajută să-şi formeze personalitatea în viaţa pre­
zentă. Când o persoană moare, sufletului îi este judecat trecutul.
După ce un suflet a învăţat suficient, poate să treacă spre viaţa
de apoi. Când un suflet este ucis, îi sunt luate gândurile, acţiu­
nile şi amintirile. Fără trecut, un suflet nu are de unde învăţa,
nu are ce să-l ghideze şi nimic de care să se ancoreze. Un corp
\r/r/a u 'itH m 'O ')fa i Î îin j 253

este doar o carapace a sufletului. Odată ce sufletul este mort,


corpul său moare împreună cu trecutul pierdut al sufletului.
Emil s-a întors şi s-a uitat dincolo de nisip, ca şi când ar fi
fost pierdut în gânduri. După un minut, privirea i-a revenit
la mine.
— Ca parte a Societăţii Amaranthine, Protectorilor li se
oferă abilitatea de a-şi proteja mintea, devenind, astfel, impo­
sibil de ucis de către un Daevos. Membrii Daevos nu au capa­
citatea asta.
M-am gândit la vorbele lui Emil cât am condus pe dune, ur-
mându-1 pe tata spre tabără. Tot ce îmi spunea Emil îmi con­
firma ceea ce îmi spusese deja Alex. Când mi-am dat seama de
asta, am inspirat adânc; Alex nu mă minţise. Totuşi, încă mă
frământau atât de multe întrebări.
— Şi cum rămâne cu semnul jurământului de care a zis
Alex? Ce-i ăla?
Inconştient, Emil şi-a frecat bicepsul braţului drept cu
mâna stângă - în acelaşi loc în care îl atinsesem în grădina bo­
tanică, atunci când încetase brusc să mă sărute.
— Zeiţele cred că sufletele ar trebui să-şi poată alege sin­
gure calea. Aşadar, când Callista a creat Rezistenţa Daevos, Ze­
iţele i-au permis grupului să continue să existe - atât timp cât
cei din Amaranthine erau acolo ca le ajute să-i combată. Pen­
tru a face asta, Amaranthine trebuia să ştie cine erau mem­
brii Daevos, Ca membrii Daevos să primească puterile oferite
de Callista, trebuiau să depună jurămintele Rezistenţei. Zeiţele
au vrăjit jurămintele astfel. încât oricine le depune este ime­
diat însemnat cu o cicatrice roşie pe biceps, numită semnul ju­
rământului. Semnul devine mai mare cu fiecare suflet luat de
membrul Daevos şi i se înfăşoară în jurul braţului drept. Sem­
nul este singurul mod prin care Protectorii îşi pot da seama cu
254 (< i Cai firv/

adevărat cine este membru Daevos. Dimensiunea semnului le


permite celor din Amaranthine să ştie cât de periculoasă poate
fi acea persoană. Semnul meu nu este atât de mare pe cât pre­
supune Alex că ar trebui să fie şi, de obicei, este acoperit de că­
măşile pe care le port - de aceea nu poate să-l vadă Alex.
Dacă Emil spunea adevărul - şi părea că asta făcea, de
vreme ce îmi confirma lucrurile spuse de Alex despre Ama­
ranthine şi Daevos -, puteam să am încredere în el? Misiunea
membrilor Daevos era îngrozitoare, iar Emil recunoscuse că
facea parte din grupare. Dar de ce mi-ar fi spus atât de multe
despre Rezistenţă, dacă voia să mă rănească? Trebuia să aflu
ce rol avea Emil în Daevos şi să-mi dau seama de ce nu mă
simţeam la fel de speriată în preajma lui pe cât ar fi trebuit
să fiu.
— Când te-am întâlnit prima dată, Alex m-a avertizat că erai
periculos. încă mai crede asta. Am aşteptat ca Emil să spună
ceva, dar, când nu a făcut-o, am continuat: Deci, eşti periculos?
Emil a strâns din buze.
— Ştiu că probabil Alex ţi-a povestit nişte lucruri şocante
despre Daevos - despre mine, a spus Emil, dar vreau să ştii
că nu sunt aşa. Am făcut lucruri de care nu sunt mândru, dar
le-am făcut de nevoie.
— Deci, nu mai faci parte din Rezistenţă? am întrebat eu.
Emil a inspirat.
— Este... complicat. încă sunt membru, dar nu sunt ca
restul celorlalţi Daevos.
Of. Mai auzisem asta.
— Cu tine şi Alex, mi se pare că mereu încerc să dezleg o
ghicitoare. Nu înţeleg de ce ai rămâne în Rezistenţă, dacă te-ai
schimbat şi nu mai eşti precum ceilalţi membri.
Emil s-a strâmbat.
' W em m ifo m ea iâ /a iâ itg i 255

— Ce-am făcut, am făcut cu un motiv, Evie. Şi sunt motive


pentru care nu pot pleca.
Să mă cert cu un rinocer ar fi fost mai uşor decât să obţin
informaţii de la Alex sau de la Emil. De ce nu puteau fi sută la
sută sinceri cu mine?
— Când o să poţi să-mi spui care sunt motivele alea? l-am
întrebat.
Emil şi-a trecut o mână prin păr.
— Nu ştiu exact.
— Răbdarea nu este una dintre punctele mele forte, am
spus eu.
— Va merita, promit.
Emil a întins mâna şi şi-a aşezat-o pe piciorul meu.
De îndată ce m-a atins, am auzit un motor apropiindu-se
din spate. Alex a ajuns pe partea laterală a vehiculului de nisip
şi, încruntat, i-a aruncat lui Emil o privire urâtă. Emil a rânjit,
iar Alex s-a retras, dar nu departe.
Emil a zâmbit.
— îl înnebuneşte, să ştii.
— Ce anume? am întrebat eu, fără să-mi dau seama despre
ce vorbea Emil.
— Faptul că sunt aici, cu tine.
Am râs.
— Mda, îl îngrijorează faptul că ai putea să mă târăşti prin
nisip ca să-mi iei sufletul sau ceva de genul ăsta. îşi face doar
datoria.
Emil m-a privit cu îndoială.
— Datoria nu e singurul lucru care îl motivează.
M-am uitat la Alex peste umăr.
— E destul de clar că singurul lui scop este să mă ţină în
viaţă. Deşi nici măcar nu ştiu de ce face asta; cred că e foarte
plictisitor să fii Protector.
256 /jiKjrfa {O oifleM '
'<

Emil a vrut să spună ceva, dar s-a răzgândit, probabil ho­


tărând să nu se certe cu mine şi să creeze o tensiune în plus în
relaţia noastră.
— Mulţumesc că mi-ai spus despre Daevos, i-am zis eu. în­
ţeleg că mai faci parte din Rezistenţă, dar, nu ştiu din ce motiv,
nu cred că eşti aici ca să mă răneşti. Mă înşel în privinţa asta?
Emil mi-a răspuns imediat:
— Nu, nu te înşeli. Nu te-aş răni niciodată.
Vocea îi era puternică, iar privirea sinceră.
M-am gândit preţ de câteva minute la tot ce mi-a spus şi
m-am întors spre el.
— Nu înţeleg de ce n-ai părăsit deja Rezistenţa, dar, deşi nu
cred că fac bine, o să mă încred în tine că-mi vei spune când
vei putea.
Emil m-a privit recunoscător.
— Nu ştii cât de mult înseamnă pentru mine încrederea ta.
Nu te voi dezamăgi, mi-a promis el.
Pe drumul înapoi spre tabără, m-am gândit la toate lucru­
rile pe care mi le spusese Emil. Emil nu ştia ce îmi zisese Alex.
Era imposibil ca explicaţia lui şi cea a lui Alex să fie atât de
asemănătoare, dacă nu erau adevărate. într-un moment de
claritate, mi s-a părut că aş putea trece peste suspiciune şi să
înfrunt realitatea a ceea ce păruse un adevăr imposibil. Eram
uşurată să aflu atât de multe secrete. Acum, nu mai trebuia să
pierd atât de mult timp gândindu-mă la ceea ce se întâmpla cu
bărbaţii din viaţa mea.
în plus, discuţia m-a făcut să-l văd altfel pe Emil. încă îmi
făceam griji în privinţa lucrurilor pe care nu mi le putea spune,
dar şi Alex îmi ascundea câte ceva. Poate că Rezistenţa Daevos
era rea, dar chiar nu mă simţeam ameninţată de Emil. Asta nu
însemna că aveam de gând să las garda jos, dar acum Emil nu
'" \<’/ii<ni(<t<n<‘<i '4 t< n â / n j 257

mă îngrijora la fel de mult ca săptămâna trecută, când Alex mă


avertizase cât de periculos era. în ciuda a tot ceea ce aflasem
despre Emil şi chiar dacă eram conştientă că existau unele lu­
cruri pe care nu le ştiam încă, tot mai simţeam că eram legată
de el intr-un mod pe care nu mi-1 puteam explica. îmi era clar
că încă îmi păsa cu adevărat de Emil. Am sperat că sentimen­
tele mele nu îmi afectau raţiunea.

Ne-am întors în tabără la sfârşitul după-amiezii şi am aju-


tat-o cu toţii pe mama să pregătească cina. Eram bucuroasă că
ziua era pe sfârşite şi că urma să plec dimineaţă, cu micul meu
anturaj. Era epuizant să încerc să îi calmez pe cei doi băieţi.
Cât am mâncat, am glumit toţi trei cu părinţii mei, apoi
eu am hotărât să mă duc devreme la culcare, pentru că ştiam
că drumul spre casă va fi lung. Alex şi Emil au fost de acord
şi s-au dus în corturile lor. Eu m-am instalat în rulotă şi am
adormit, visând un război care dura de o veşnicie. Toţi cei care
luau parte la război luptau pentru ceva. Când m-am apropiat,
obiectul din mijloc pe care şi-l dorea toată lumea nu era deloc
un obiect - eram eu.
doua zi, m-a trezit vocea mamei, care mă chema
la micul dejun. Eram bucuroasă că reuşisem
să-mi văd părinţii în excursia asta, dar îmi părea rău că n-am
putut petrece mai mult timp singură cu ei. După un duş,
mi-am făcut bagajele şi le-am dus la maşină, refuzând ajutorul
lui Alex şi Emil, care se oferiseră să-mi care bagajele. Cei doi
m-au urmat oricum la maşină.
— Eşti gata de plecare? a întrebat Emil.
Am deschis portbagajul şi am pus bagajele înăuntru.
— Da, trebuie doar să-mi iau rămas-bun de la mama şi tata.
— Bine, te voi urma spre casă în maşina mea, a spus Emil.
Am dat din cap, rearanjând bagajele ca să încapă.
— Sună bine, am spus eu.
Privirea lui Emil a întâlnit-o pe a lui Alex:
— Tu când pleci? a întrebat Emil.
Alex a dat din cap spre mine şi i-a răspuns:
— Când pleacă şi Evie. Merg cu ea.
Nu mă entuziasma perspectiva de a fi în maşină cu Alex
timp de douăsprezece ore. Chiar voiam să fiu singură, dar
ştiam că, deşi m-aş fî crezut singură, tot n-aş fi fost - Alex m-ar
fi supravegheat cu inelul său.
259

Emil a râs până când şi-a dat seama că Alex nu glumea.


Zâmbetul i-a dispărut, hotărârea şi calmul luându-i locul.
— Aşa ceva n-o să se întâmple.
Alex a zâmbit, provocându-1.
— încearcă să mă opreşti.
Tensiunea dintre Alex şi Emil a crescut, până când mama
şi tata au apărut de după colţ. Băieţii le-au mulţumit părinţi­
lor mei şi m-au lăsat singură, ca să-mi iau rămas-bun; totuşi,
n-am putut să nu observ frustrarea lui Emil când Alex a urcat
în Mustangul meu. Mi-am îmbrăţişat părinţii, iar mama mi-a
cerut să-i promit că voi suna de îndată ce ajung acasă. Tata
mi-a spus să am grijă şi că mi-a verificat maşina în acea di­
mineaţă, aşa că ar trebui să nu am nicio problemă pe drum.
Le-am făcut semn cu mâna şi, în oglinda retrovizoare, i-am
văzut pe ai mei dispărând pe când noi ne îndepărtam.

Când am intrat pe drumul principal, Alex a decis că era


timpul să discutăm.
— Asta a fost o călătorie interesantă, a spus el.
— Mai degrabă ciudată.
Alex a râs.
— Tatăl tău pare să mă placă mult, a spus el gânditor, şi
mama ta la fel.
Am coborât geamul şi mi-am rezemat braţul pe portieră.
— Nu-ţi face iluzii. Mamei îi place de toată lumea. Tatei i-a
plăcut că ai putut să ţii ritmul cu el pe ATV.
Alex a tăcut un minut. Am observat că zâmbea uşor.
— Chiar şi aşa, nu cred că pe Emil l-au plăcut lafel de mult
ca pe mine.
260 ( r şfftqefa- ( C n if te tt

L-am privit, încercând să-mi dau seama ce joc juca.


— N-au apucat să petreacă la fel de mult timp cu Emil. Tu
ai stat o zi întreagă cu ei înainte să apară Emil, am spus eu. De
ce contează pe cine au plăcut mai mult?
Alex mi-a ignorat întrebarea şi m-a studiat, pe chipul lui
citindu-se un amestec de supărare şi de îngrijorare.
— De ce, brusc, îl aperi pe Emil?
Schimbările bruşte de dispoziţie ale lui Alex puteau să-mi
dea dureri de cap.
— Dacă îţi spun că părinţii mei nu preferă pe niciunul din
tipii care au hotărât să apară neinvitaţi în excursia noastră, nu
înseamnă că îi iau apărarea.
Alex s-a foit pe scaun şi s-a uitat la câmpurile, casele şi car­
tofii de pe marginea drumului. O vreme, a fiert în suc propriu,
în cele din urmă, mi-a vorbit frustrat:
— Mă faci să-mi fie greu să-mi ţin promisiunea.
— Ce promisiune?
— Ţi-am spus că nu va mai trebui să-ţi faci griji niciodată
în privinţa lui Emil, câtă vreme sunt eu aici.
— Ai de gând să pleci? am întrebat, confuză.
— Nu chiar, s-a eschivat Alex. Dar faptul că ai fost singură
cu el în vehiculul ăla de nisip o jumătate de zi, în vreme ce eu a
trebuit să mă ţin după voi, nu m-a ajutat. Nu aveam posibilitatea
să-mi folosesc vreuna dintre puteri ca să am grijă de tine. Eraţi în
public, iar tatăl tău era la cinci metri în faţa ta. Nu ştiam despre
ce vorbeaţi voi doi sau ce se întâmpla. Dacă ar fi încercat ceva,
dacă ar fi vrut să-ţi facă rău, Evie, aş fi putut să ajung prea târziu.
Mi-am trecut o mână prin păr.
— Nu mă îngrijora că ar fi putut să-mi facă rău. Am vorbit
cu el pe drumul înapoi în tabără. Chiar nu cred că are intenţii
malefice în privinţa mea.
« ( \<’/ iu n i/ n fn < '< i i'if o n f it ig 261

Alex a mijit ochii şi s-a încruntat.


— Este un maestru al manipulării, toţi membrii Daevos
sunt. Bineînţeles că ţi-ar da impresia asta.
Am tăcut preţ de câteva secunde.
— Poate că nu-1 cunoşti atât de bine pe cât credeai. Poate
este diferit, l-am apărat eu.
Maxilarul încordat al lui Alex mi-a dat clar de înţeles că re­
plica mea l-a deranjat.
— Am văzut de ce este în stare. Dacă ai şti... crede-mă, este
la fel de rău ca toţi ceilalţi.
Plecaserăm de numai treizeci de minute; nu aveam de gând
să mă cert cu el atât de repede, aşa că am hotărât să tac. Sim­
ţeam cum aerul din maşină devenea mai dens, aproape stătut,
dar Alex nu a mai spus nimic. Am pornit radioul şi am călăto­
rit în linişte, până când ne-am oprit să facem plinul.
Emil a tras la pompa de lângă mine şi s-a apropiat cât timp
rezervorul meu se umplea. S-a rezemat de maşina mea.
— Bună, frumoaso.
Am simţit că roşesc şi mi-am întors privirea.
— Cum merge Mustangul?
Nu eram sigură dacă sângele mi se scursese din obraji, dar
m-am uitat oricum la Emil.
— Nu am avut nicio problemă până acum. Ascultăm nişte
muzică.
— Ei bine, anunţă-mă dacă ai nevoie de ceva. S-a aplecat,
atingându-mi părul cu obrazul lui. Ce-ar fi să-i dau cheile de
la BMW-ul meu lui Night, ca să pot merge cu tine o vreme?
M-am încruntat şi m-am întrebat dacă era nebun.
— Nu cred că e o idee bună. Alex ţi-ar accidenta maşina
de ciudă.
Emil a rânjit cu viclenie.
262 ( ('jrţfji'ia ( GoifiM

— Ar merita.
Am râs uşor.
— Nu ne-ar lăsa să călătorim împreună, am spus eu. Inca­
pacitatea lui de a mă lăsa singură începe să mă enerveze.
— Chiar nu glumeşti, a remarcat Emil.
Am pus la loc capacul de la rezervor.
— Ne vedem pe drum, i-am spus lui Emil şi am urcat în
maşină.
Alex se mutase pe scaunul şoferului şi deschisese geamul;
ştiam că ascultase discuţia mea cu Emil. Când a rotit cheia în
contact şi a pornit motorul, i-am spus:
— Parcă nu-ţi plăcea maşina mea, deci, de ce o conduci?
— Nu-mi place, mi-a răspuns el, intrând în intersecţie, dar
este mai sigur să conduc eu şi nu tu.
M-am uitat urât la el.
— Data viitoare, întreabă înainte să pui stăpânire pe ma­
şina mea.
Am mers în linişte timp de câteva minute, până când Alex
mi-a spus pe un ton dispreţuitor:
— Se pare că tu şi Emil vă înţelegeţi bine.
M-am încruntat când am încercat să înţeleg ce făcusem ca
să-l enervez de data asta.
— De ce te-ai supărat? am întrebat eu. Tu eşti cel care a vrut
să am o relaţie cu Emil.
— Voiam să te prefaci că eşti îndrăgostită de el, nu chiar să-l
iubeşti, a spus Alex.
. Am oftat. Nu voiam să port conversaţia asta, dar Alex părea
hotărât.
— N-am de gând să-l mint. Ieri mi-a spus o mulţime de lu­
cruri despre trecutul grupării Daevos. A spus că nu mai este
precum ceilalţi membri Daevos, că s-a schimbat - şi îl cred.
'' Vr/HMi/na Ir a i4ta ifim j 263

Părerea mea despre Emil i-a atras atenţia lui Alex, iar furia
i-a străbătut chipul.
— Evie, tu nu ştii... S-a oprit în mijlocul propoziţiei, clo­
cotind. Orice s-ar întâmpla, nu trebuie să-i crezi minciunile.
Dacă tu ... - a ezitat, ca şi când nu ar fî trebuit să spună ceva -
hotărăşti să fii cu el pe baza minciunilor pe care ţi le spune, nu
pot face prea multe. Trebuie să te detaşezi şi să analizezi bine
situaţia asta înainte să crezi orice îţi spune Emil.
Alex ţinea volanul atât de strâns, încât îi vedeam venele pul-
sându-i în mâini şi-n braţe. Nu înţelegeam de ce reacţiona aşa,
când pentru mine era clar că Emil nu m-ar răni. Poate că nu
i-o spusesem prea clar lui Alex.
— Alex, eu chiar nu-1 văd pe Emil facându-mi vreodată
ceva atât de îngrozitor pe cât sugerezi tu. Voi fi obiectivă, dar
nu mă va răni, eu...
Alex şi-a ridicat o mână şi m-a întrerupt.
— Nici nu ştii cu cine ai de-a face.
Am deschis gura ca să protestez, Alex m-a o p rit..
— Evie, mi-a rostit el numele mai tare de data asta. Dacă
i-ai cunoaşte trecutul, ai fi mai prudentă.
M-am încruntat la el.
— Atunci, luminează-mă tu, pentru că eu nu-mi dau
seama. Emil a spus că este diferit. Nu mi-a dat niciun motiv să
mă îndoiesc de el.
Alex nu şi-a ascuns mânia.
— încă mai sunt lucruri pe care nu le cunoşti.
Am ridicat o sprânceană, căci asta părea puţin probabil.
— Având în vedere tot ce am aflat în ultimele câteva zile,
cred că aş putea fi specialistă în Amaranthine şi Daevos.
— Nu am vrut să te copleşesc cu informaţii, dar se pare că
trebuie să intru mai mult în detalii.
264 ( ( ( C o i (!<’<<

A făcut o pauză, ca şi când şi-ar fi adunat gândurile. Deve­


neam nerăbdătoare.
— Ei bine, am spus, facându-i semn cu mâna să continue.
Nu te opri.
A inspirat adânc.
— Modalitatea de lucru a Rezistenţei Daevos este aceea de a
împărţi membrii în grupuri mai mici, numite Clanuri. Clanu­
rile acţionează în locuri din toată lumea, iar membrii Daevos
pot să treacă dintr-un grup în altul. Alex s-a oprit şi m-a pri­
vit. Fiecare Clan Daevos doreşte un Urmăritor. Clanul lui Emil
nu este diferit, dar mai există un motiv pentru care ei te vor.
Aproape că ai fost una de-a lor, a spus cu un oftat.
Am icnit, neîncrezătoare.
— Ce? De ce m-aş fi alăturat vreodată membrilor Daevos?
— Acum două sute cincizeci de ani, aveai optsprezece ani
şi locuiai în Londra. Era sezonul tău de debut şi erai destul de
populară la petrecerile organizate. Aveai mulţi prieteni - unii
dintre ei erau membrii Clanului Daevos al lui Emil. Cu cât pe-
treceai mai mult timp cu ei, cu atât mai mult te implicai în
vieţile lor, dar tu nu ştiai ce faceau ei sau cine erau cu adevă­
rat. Abilităţile tale de Urmăritor nu fuseseră activate. Nu ştiai
că erai un Urmăritor - nici ei nu ştiau. Petreceai mult timp
cu Clanul lui Emil. Ei te curtau, te tentau, în speranţa că vei
depune jurămintele Daevos. în cele din urmă, ai aflat despre
Amaranthine şi Daevos. Lucrurile rele pe care le faceau priete­
nii tăi te-au îngrozit. Ştiai că voiau să li te alături, dar nu aceea
era calea ta. în schimb, ai apelat la Amaranthine, sperând că ar
putea să te protejeze. Ai părăsit Clanul într-o noapte târziu şi
ai alergat să îţi cauţi adăpost intr-un loc sigur, unde am fost de­
semnat Protectorul tău.
<' \i’/innt/<i<n<jt i i'Îf a if in g 265

M-am rezemat de spătar, m-am gândit la Clanul lui Emil


şi mi-am pus întrebări în legătură cu trecutul vieţilor mele
anterioare.
— Ce s-a întâmplat după ce am ajuns acolo? am întrebat eu.
— Societatea Amaranthine te-a mutat într-un alt loc. Ţi-au
spus că cineva te va supraveghea, ca să fii în siguranţă. Tu ţi-ai
continuat viaţa. Clanul lui Emil te-ar fi lăsat probabil în pace,
dacă nu s-ar fi chinuit atât de mult timp să te recruteze. Clanul
lui te-a căutat cu frenezie, chiar a încercat să atace casa con­
spirativă, dar tu erai deja mutată, iar ei nu au găsit nicio in­
formaţie despre tine. După mulţi ani, ai murit, iar sufletul tău
a trecut în următoarea lui viaţă. Când Clanul lui Emil şi-a dat
seama că ai dispărut, au jurat că te vor găsi într-o zi.
Când s-a uitat pe geam, chipul lui Alex era serios. Apoi, şi-a
îndreptat din nou atenţia asupra mea.
— Evie, Clanul lui Emil încă te vrea, asta e problema.
Am rămas nemişcată, mintea mea încercând să asimileze
totul. în urmă cu o săptămână, nici măcar nu credeam în re­
incarnare. Acum, mi se spunea nu doar că exista, dar şi că un
Clan mă urmărea nu doar pe distanţe mari, ci şi de-a lungul se­
colelor, hotărât să mă găsească şi să mă determine să fac parte
din grupul lor malefic sau să-mi ia sufletul.
— Aşadar, spui că Emil i-a ajutat să mă recruteze?
— Nu doar asta, el este şi motivul pentru care ai rămas atât
de mult cu ei.
— Ce vrei să spui?
Braţele lui Alex s-au încordat.
— Ai fost îndrăgostită de el, iar el nu ţi-a descurajat intere­
sul. S-a prefăcut că-i pasă de tine şi chiar te-a făcut să crezi că
era sufletul tău pereche.
266 ! ( ( Qo i S m

Am râs; dar ironia situaţiei îi scăpa lui Alex.


— Aşadar, Emil mi-a spus că era sufletul meu pereche - aşa
cum tu mi-ai spus că eşti al meu?
Alex a clipit surprins.
— Nu. Eu ţi-am spus adevărul. Emil te-a manipulat ca să fii
convinsă că simte ceva pentru tine.
Nu mai ştiam ce să cred.
— Poate că totuşi a avut sentimente pentru mine. în mod
evident, semnul sufletului meu îl recunoaşte, deci poate şi al lui
mă recunoaşte, am raţionat eu. Dacă sunt un Urmăritor, n-ar
trebui să pot să-mi dau seama cine este sufletul meu pereche?
Alex s-a foit în scaun, rezemându-şi piciorul stâng de
portieră.
— Abilităţile tale de Urmăritor trebuie să fie activate ca să
le foloseşti. N-au fost activate în urmă cu două sute cincizeci
de ani şi nu sunt activate nici acum. Vei şti cine este sufletul tău
pereche doar când vei întâlni un alt Urmăritor, care poate să-ţi
trezească abilităţile cu propria lui putere.
— De ce nu pot să-mi amintesc nimic din ce-mi spui? am
întrebat eu. Ce se întâmplă cu amintirile din vieţile anterioare?
— Majoritatea amintirilor sunt latente până când sufletul
este pregătit să treacă într-un plan superior. Totuşi, au existat
cazuri în care unii oameni şi-au amintit vieţile lor anterioare.
Se întâmplă rar, dar uneori evenimentele pot să declanşeze
amintirile alea.
M-am uitat la drumul din faţa noastră şi m-am întrebat din
nou dacă viziunile ca de vis pe care le avusesem fuseseră, de
fapt, amintiri. Dacă era aşa, ce amintiri erau şi cum se potri­
veau în povestea sufletului meu?
Niciunul din noi nu a mai vorbit, iar liniştea's-a lăsat în
maşină ca o pătură grea. Voiam să ştiu ce simţisem cu adevărat
‘ V»nwii(«oiea i4(«tâny- 267

pentru Emil când l-am întâlnit în urmă cu atâţia ani. Mi-am


dorit să-mi pot vedea trecutul, să văd ce se întâmplase cu ade­
vărat. Eram atât de sigură că instinctele mele fuseseră corecte
şi că Emil nu constituia o ameninţare.
— Nu înţeleg de ce e mereu atât de îngrijorat în privinţa
mea şi a sentimentelor mele, dacă nu face altceva decât să se
folosească de mine, am spus eu. Este unul dintre tipii cei buni
cu care am ieşit.
Părerea mea despre Emil, în calitate de iubit al meu, l-a
făcut să se încrunte.
— Nu te-aş minţi, a spus el. Ţi-am spus de la început că
Emil a avut motive ascunse.
Exact de asta aveam nevoie acum, ca Alex să-şi folosească
informaţiile ca să mă rănească. Mânia mi s-a ridicat din stomac.
— Mda, poate că n-ar fi trebuit să-mi dai atâtea informaţii
în legătură cu Daevos şi teoriile tale în privinţa lui Emil.
Atunci, poate că ţi-aş fi luat mai în serios avertismentul, în loc
să cred că eşti gelos.
Alex mi-a rânjit superior.
— Asta ai crezut?
Expresia lui m-a supărat şi mai mult - ca şi când i-ar fi fost
atât de greu să simtă gelozia.
— în plus, acum ştii atâtea despre el şi tot ţi-e greu să crezi
că e un tip rău, deci n-ar fi contat ce ţi-aş fi spus sau nu, aşa-i?
M-am rezemat de spătar şi nu m-am mai uitat la Alex. Am
coborât geamul pe jumătate şi am inhalat mirosul pământu­
lui arat de curând şi al câmpurile proaspăt recoltate. Erau atât
de multe lucruri de asimilat. Mă simţeam complet singură.
Nu conta că părinţii mei m-ar fi sprijinit întotdeauna, indife­
rent de ce s-ar fi întâmplat, că Emil şi Alex ştiau despre nebu­
nia vieţilor anterioare şi a societăţilor secrete sau că Alex mă
268 (((fiigi'fii ( Ooi&eM

supraveghea neîncetat, ca să fiu în siguranţă. Nimic din loate


astea nu conta. Simţeam că singura persoană care putea să aibă
grijă de mine, care putea să mă salveze, eram eu însămi. în ­
totdeauna crezusem că independenţa mea era una dintre în­
suşirile mele cele mai puternice, dar, în acelaşi timp, faptul că
ştiam că eram complet singură mă făcea să mă prăbuşesc emo­
ţional. M-am întors spre geamul din dreapta şi m-am lăsat în
scaun până când, în cele din urmă, am adormit.
m-am trezit, parcam într-un refugiu, cam la o
( \J> oră distanţă de Gunnison. M-am frecat la ochi.
— Cât afn dormit?
— Cam trei ore. Alex m-a studiat îngrijorat, tot aşa cum mă
privea mama când eram bolnavă. Cum te simţi?
Mi-am cuprins trupul cu braţele, ca şi când asta m-ar fi pro­
tejat de propriile gânduri.
— Copleşită.
Alex a dat din cap, în semn că înţelegea.
— Având în vedere toate lucrurile pe care le-ai aflat în
weekendul ăsta, sunt surprins că le suporţi atât de bine. Şi-a
scos centura de siguranţă. Aveam nevoie de o pauză, aşa că am
tras pe dreapta.
Am dat din cap şi am deschis portiera. încă obosită, m-am
dus la toaletă. Am rămas lângă chiuvetă şi m-am uitat în
oglindă, pieptănându-mi părul cu degetele. Am avut nevoie de
câteva minute să îmi revin şi să respir înainte de a mă întoarce
ca să îi înfrunt pe Alex şi pe Emil.
între clădirea refugiului şi maşină erau nişte mese; Emil
stătea la una dintre ele.
— Hei, a spus el rânjind.
270 e/a ( O oi/lett

l-am zâmbit şi eu.


— Bună.
— Ai dormit bine? a întrebat Emil.
— Da, cred că eram obosită. Trebuie să mă deprind să
mă odihnesc atunci când merg în vacanţă, în loc să mă
stresez.
— De ce eşti stresată? a întrebat Emil, nedumerit.
întrebarea asta mi-a confirmat că băieţii chiar sunt idioţi.
Am râs.
— Apariţia ta şi a lui Alex nu m-a ajutat.
— îmi pare rău, s-a încruntat el. Nu încercam să-ţi fac pro­
bleme. Voiam doar să te văd.
Părea sincer şi îmi era greu să cred că a vrut vreodată să
mă folosească sau să mă rănească în vreun fel. De fapt, nici nu
eram sigură dacă într-adevăr credeam asta. Chiar şi cu tot ce
îmi spusese Alex, tot simţeam că Emil ţinea la mine.
Am zâmbit.
— Nu, e-n regulă. Mă bucur că ai venit.
Emil mi-a aruncat un zâmbet de băieţel.
— Deci, acum vrei să mergi cu mine?
Am zâmbit, reuşind să lansez o împunsătură către Alex.
— Aş vrea, dar ştii că temnicerul nu m-ar lăsa.
Pentru o clipă, Emil s-a uitat în altă parte înainte să mă pri­
vească din nou.
— Alex are probleme cu controlul, a spus el, schiţând un
zâmbet.
i Alex a venit în spatele meu.
— Eşti gata de plecare?
Am dat din cap.
— Ne vedem la următoarea benzinărie, Emil.
— Abia aştept, a spus Emil când ne-am întors la maşini.
' f )/w<W7//W U‘d i'h a iâ m j 271

Am căscat, încercând încă să mă trezesc. Alex a observat şi


mi-a spus că va conduce tot el. Am ieşit din refugiu şi am in­
trat pe autostradă.
— Te-ai descurcat bine cu el. Nu mi-am dat seama că erai
neliniştită, a spus Alex.
Nu mă gândisem că Alex mă urmărea, dar bineînţeles că o
făcea. Nu m-ar fi lăsat singură.
— Pentru că nu eram, am spus eu. Ştiu că ai ceva cu Emil,
dar am instincte destul de bune, iar Emil nu mă nelinişteşte.
Alex s-a încordat şi, ca să nu ne certăm din nou, am decis
să schimb subiectul.
— Nu te saturi să mă supraveghezi mereu? Ai aproape trei
sute de ani - eşti ca o dădacă bătrână.
Muşchii feţei lui Alex s-au relaxat.
— Niciodată nu mă satur să fiu cu tine.
Comentariile de genul ăsta mă enervau. Sentimentele lui
Alex erau atât de schimbătoare. De ce mai trebuia să mă mintă,
când acum câteva ore negase că ar fî fost vreodată gelos? Mă
săturasem de asta şi am decis să îl înfrunt.
Am inspirat adânc şi m-am întors în scaun, ca să fiu cu faţa
spre el.
— Trebuie să te întreb ceva. Am tăcut cât am hotărât ce să
spun. De ce ai hotărât să pleci în iulie? Mi-ai spus că ai plecat ca
să-i împiedici pe membrii Daevos să ne urmărească legătura şi
să mă găsească, dar a fost singurul motiv?
Zâmbetul i-a fost înlocuit de o privire tristă.
Am continuat:
— Credeam că între noi s-a creat o legătură în prima zi din
munţi, dar după aia te-ai purtat ca un ticălos. N-am fost sur­
prinsă - la urma urmelor, eşti băiat -, dar când ai revenit în
viaţa mea şi te-ai comportat ca şi când încă îţi mai păsa, am
272 {(/ J w je fa ( (jv tS e M

fost... confuză. înţeleg că face parte din datoria ta să fii în viaţa


mea, dar parcă era mai mult de-atât. Mă refer la faptul că mi-ai
spus că eram suflete-pereche.
M-am uitat în altă parte şi am aşteptat să-mi răspundă.
Când a început să vorbească, m-am întors din nou spre el.
Ţinea şi mai strâns volanul.
— Nu mă prefăceam că îmi păsa. Chiar îmi păsa şi îmi pasă.
Am plecat pentru că a trebuit să o fac. Ştiam că sentimentele
mele pentru tine afectau eficienţa cu care te puteam proteja.
Când mi-am dat seama că membrii Daevos erau în Gunni-
son, am plecat ca să discut cu liderii Amaranthine despre cât
de puternică era legătura mea cu tine şi să le spun teoria mea,
că legătura sufletelor noastre pereche i-a atras pe cei din cla­
nul lui Emil către noi. Ei m-au sfătuit să te urmăresc de la dis­
tanţă timp de câteva săptămâni, ca să văd dacă ameninţarea
Daevos persista. Când Emil a apărut în viaţa ta, am fost ne­
voit să mă întorc. Dar de vreme ce legătura noastră e cea care
a cauzat problema de la bun început, am ştiut că nu voi putea
avea o relaţie fizică cu tine. Acum ştii ce s-a întâmplat şi, chiar
dacă stai la o palmă de mine, încă nu putem fi împreună deoa­
rece clanul lui Emil este prea periculos. Eu... - Alex părea că
îşi găsea cu greu cuvintele - nu trăiesc decât ca să stau cu tine,
să petrec mai mult timp cu tine... să te iubesc aşa cum ar tre­
bui să fii iubită.
Cuvintele lui Alex m-au şocat atât de tare, încât am uitat
să respir; când mi-am amintit, în cele din urmă, am suspinat
uşor. Din ziua în care apăruse la cinema, fusese atât de rezer­
vat în privinţa sentimentelor lui, încât nici măcar nu eram si­
gură dacă mă mai plăcea, dar acum îmi spunea că mă iubeşte?
Alex mi-a cercetat chipul, căutând să citească o reacţie care
să-i spună mai multe decât incapacitatea mea de a respira.
" W em w tH oaiew 273

— Tu... mă iubeşti?
Alex a zâmbit ca şi când aş fi fost idioată.
— Credeam că sentimentele mele pentru tine sunt destul
de evidente.
Complet şocată, mi-am aruncat mâinile în aer şi am simţit
că purtam din nou conversaţia din casa lui, de la începutul re­
laţiei noastre.
— De unde era să ştiu asta? Eşti maestrul semnalelor ames­
tecate! Acum mă insulţi, iar în următorul minut îţi declari dra­
gostea nemuritoare.
Pentru o clipă, şi-a încordat maxilarul.
— Uneori mi-e greu să-mi exprim emoţiile.
■ M-am gândit din nou la cuvintele lui Alex. Sentimentele lui
nu păreau recente. M-am întrebat de când mă iubea.
— La ce te-ai referit când ai spus că vrei să mă iubeşti aşa
cum ar trebui să fiu iubită? l-am întrebat.
— Nu prea pot fi cu tine aşa cum aş vrea să fiu, sau să-ţi
arăt că te iubesc înainte să devin din nou om, mi-a explicat
Alex.
— Deci, dacă ai fi om, am putea fi împreună? am întrebat
eu şi el â dat din cap. Atunci, de ce ai alege să rămâi Protecto­
rul meu?
Părea că voia să-mi spună mai multe decât trebuia.
— Eram acolo în noaptea în care ai venit în casa conspira­
tivă. Am cerut să mi se dea cazul tău.
— De ce ai făcut asta? am întrebat eu.
Din nou, acea privire.
— Noi avem un trecut împreună, Evie. Ştiam sigur că tre­
buia să fiu cu tine - ştiam că voi fi acolo pentru totdeauna,
indiferent de ce ai fi avut nevoie - şi am făcut tot ce-a trebuit
ca să mă asigur că se va întâmpla asta. Voiam să am grijă de
274 ( ( C(jv iJ ie ă

tine, să fac totul ca să fii în siguranţă - în speranţa că, într-o zi,


într-o viaţă, am putea să fim, în sfârşit, împreună.
Mi-a luat o clipă să înţeleg ce îmi spusese Alex. Eram sur­
prinsă, fericită şi, mai presus de toate, flatată. Majoritatea oa­
menilor îşi găsesc cu greu persoana cu care să poată rămâne
douăzeci sau treizeci de ani şi, totuşi, Alex mă iubise secole la
rând. Când ne-am uitat unul la celălalt, mi s-a părut că nimic
nu ne-ar putea despărţi. El s-a concentrat din nou asupra dru­
mului, iar eu am spus:
— Presupun că nu-i totuşi chiar atât de rău. Adică, într-un
fel, probabil că este plăcut să fii Protector. Ai tot ce şi-ar putea
dori cineva vreodată, am subliniat eu.
— Nu totul. El a întors capul, dar tot am văzut cum durerea
îi traversează chipul. Protectorii sunt aleşi pentru puterea lor:
atât mentală, cât şi fizică. Este datoria noastră să protejăm su­
fletele. Avem de ales, desigur, dar pentru a fi Protector trebuie
să plăteşti un preţ imens.
— Ce preţ? am întrebat eu. Nu înţeleg.
— în cazul meu, să nu pot să te ating sau să interacţionez
cu tine aşa cum aş vrea. Să te iubesc în tăcere atât de mulţi ani
a fost mai greu decât îţi poţi imagina, mi-a explicat Alex. Când
Amaranthine le-a ordonat tuturor Protectorilor să-şi păzească
personal Urmăritorii, a însemnat că trebuia să găsesc un motiv
ca să mă implic în viaţa ta în fiecare zi. Ţi-am apărut în munţi
pentru că erai complet pierdută şi aveai nevoie de ajutor ca să
găseşti din nou poteca. Planul meu era să ajung să te cunosc
şi să fiu prietenul tău, dar după ce am reapărut în viaţa ta, nu
m-am putut opri acolo. Am depăşit limitele. Când s-a petrecut
incidentul de pe podeaua din camera ta, lucrurile au degenerat
repede. N-ar fi trebuit să te ating, ca să nu mai vorbesc de fap­
tul că n-ar fi trebuit să fiu atât de intim cu tine.
''Semnu/t/atea, '4i<nârnj 275

A scrâşnit din dinţi, dezamăgit de el însuşi.


M-am gândit la sărutul de pe podea şi n-am reuşit să înţeleg
îngrijorarea lui Alex. M-am încruntat şi l-am întrebat:
— De ce nu trebuie să mă atingi? Ce nu e-n regulă cu asta?
Alex a oftat şi a zâmbit.
— Am încercat să-ţi povestesc despre asta acum câteva zile.
îţi aminteşti de legătura care îi permite Protectorului să urmă­
rească sufletul clientului său, după moartea acestuia?
Am dat din cap, amintindu-mi de explicaţia lui. El a
continuat:
— în afară de legătura noastră Protector/Urmăritor, sem­
nele sufletelor noastre s-au recunoscut, ceea ce ne-a făcut le­
gătura şi mai puternică - şi mai periculoasă. Legătura noastră
devine mai intensă în funcţie de cât de intimi suntem - legă­
tura aia îi permite unui Urmăritor Daevos să ne găsească mai
uşor. Legătura noastră s-a creat mai repede decât am anticipat.
A fost destul de grav că te-am atins, iar când te-am sărutat am
depăşit limita cu mult şi, la fel de bine, aş fi putut să-i invit pe
cei din Clanul lui Emil cu nişte artificii.
Am rânjit când mi-am dat seama că nu eram atât de res­
pingătoare pe cât credeam. Dacă nu erau semnele sufletului şi
membrii Daevos, Alex n-ar mai fi plecat.
Alex mi-a observat zâmbetul şi mi-a aruncat o privire
curioasă.
— La ce te gândeşti?
M-am uitat la el.
— La semnele sufletului - şi că mă bucur că m-ai vrut cu
adevărat. Credeam că îţi căutai scuze.
Alex a râs.
— Nu, exersam o înfrânare practicată vreme de secole. Chiar
şi aşa, mi-a fost greu când ne-am sărutat. Am avut nevoie de
276 ( <lf /(<]<•fa ( (jaifeH

toată forţa ca lucrurile să nu se încingă mai mult, iar nerăbda­


rea ta nu m-a ajutat.
— Apropo de sărutat, am ridicat eu o sprânceană. Te pri­
cepi destul de bine la asta. Cu câte fete ai exersat, mai exact?
El şi-a lins buzele şi mi-a răspuns:
— Doar cu una.
Am rămas cu gura căscată.
— îmi spui că în două sute şaptezeci şi unu de ani de când
trăieşti, ai sărutat doar o singură fată?
El a încuviinţat din cap.
— Cum este posibil aşa ceva?
A ridicat din umeri.
— Lucrurile erau diferite atunci, a spus, dar şi-a dat seama
că nu îl credeam. Gândeşte-te - mult timp mi l-am petrecut în
internate. Când majoritatea colegilor mei mergeau la petreceri
şi îşi cunoşteau viitoarele neveste, eu eram ocupat cu gestio­
narea investiţiilor şi a proprietăţilor lăsate de părinţii mei. Cu­
rând după aceea, am decis să devin Protector.
Rezumatul rapid al vieţii lui Alex, combinat cu existenţa so­
litară pe care o dusese în calitate de Protector al meu, m-a făcut
să cred că fusese foarte singur.
— Deci, nu îţi este permis să ai o pereche atunci când eşti
Protector?
El a ridicat din umeri.
— Nu este interzis, dar nici nu este recomandat. Eşti mereu
plecat. Dacă partenerul tău nu face parte din Societatea Ama­
ranthine, nu îi poţi spune cu ce te ocupi. De obicei, Protectorii
renunţă la poziţia lor la puţin timp după ce se implică într-o
relaţie romantică.
Eram uluită şi încă mă gândeam la cât de bine săruta.
— Nu prea ai cum să exersezi mult cu o singură fată.
< \i'riwiitti(nr<i '¡t<n/t/nj 277

Acum, Alex rânjea încrezut.


— Anii în care te-am urmărit cum îi sărutai pe alţii au fost
o lecţie frustrantă. în plus, atracţia dintre noi ne-a ajutat.
Acum eram enervată şi jenată şi mă întrebam ce văzuse.
— M-ai urmărit?
— Nu foarte des, mi-a răspuns. Nu-mi plăcea să văd cum
persoana pe care o iubeam se uita la altul, ca să nu mai vorbesc
să îl şi sărute.
Nu ştiam ce să cred despre asta şi m-am uitat pe geam. Am
recunoscut munţii familiari şi magazinele din Gunnison. Mă
bucuram că vom ajunge curând la mine acasă. După vreo cinci
minute, Alex a oftat, dar cu bucurie.
— Ştii cât am aşteptat să-ţi spun toate astea? Secole la rând
a trebuit să tac şi să nu-ţi spun că te iubesc. Nu ai cum să înţe­
legi cât de greu mi-a fost să te privesc atâta timp dându-ţi în­
tâlniri, sărutându-te, îndrăgostindu-te şi căsătorindu-te cu alţi
bărbaţi. Bărbaţi care niciodată n-ar fi avut cum să fie potriviţi
pentru tine, pentru că eu sunt singurul potrivit - sunt sufletul
tău pereche. Totul se schimbă, dar dragostea mea pentru tine
nu se va schimba niciodată. M-am luptat prea mult timp cu
mine însumi din cauza asta şi nu mai pot să mă prefac. Nu mă
pot preface că nu vreau să-ţi vorbesc, să întind mâna şi să-ţi
dau părul din ochi sau să-ţi şterg o lacrimă de pe obraz. Vreau
să te ţin în braţe, să-ţi spun cât de mult te iubesc şi să te sărut,
fără urmări.
Vocea i-a devenit mai blândă, iar electricitatea a scăpărat
în aer. -
— Te iubesc de când te-am cunoscut, Evangeline, şi te voi
iubi pentru totdeauna.
M-a privit cu pleoapele pe jumătate lăsate. Nu-mi doream
decât să-i simt mâinile mângâindu-mi trupul şi buzele lipite de
278 ( i/tjt’ia i

ale mele. îmi vedeam expresia reflectată pe chipul lui Alex, iar
aerul din maşină părea să sfârâie de intensitatea legăturii noas­
tre. încet, şi-a întors privirea ca să poată conduce, dar eu am
continuat să-i privesc profilul, concentrându-mă asupra lucru­
rilor pe care le voiam de la el. Mi-am pus mâinile în poală şi
am oftat frustrată.
Alex a intrat pe aleea casei mele. A oprit maşina când Emil
a parcat în spatele nostru. Alex nu părea mai puţin frustrat
decât mine când m-a privit ca să-mi evalueze starea de spirit.
Era hotărât, ca şi când ar fi luat o decizie.
— Evie, încă nu pot să fac lucrurile pe care mi le doresc.
Dar le voi face. Cumva, voi găsi o cale să ocolesc situaţia, ca să
putem fi împreună.
îecuse o săptămână de când ajunsesem acasă de la
dunele de nisip şi, în tot acest timp, o făcusem pe
arbitrul între Alex şi Emil. în ciuda lucrurilor spuse de Alex,
aveam încredere în Emil - nu-mi dăduse niciun motiv să nu o
fac. Ambii refuzau să mă lase în pace. Singurul răgaz pe care
îl aveam era când mergeam la ore. Sincer, nu ştiam ce voiam.
Dacă eram sinceră cu mine, probabil că nu eram pregătită pen­
tru o relaţie cu niciunul din ei. Dar ţineam la amândoi mai
mult decât voiam să recunosc.
într-o după-amiază, mă îndreptam spre maşina mea după
ore, abia aşteptând să mă uit la nişte filme, să comand pizza şi să
mă relaxez acasă. Nu îi invitasem pe Alex şi pe Emil, dar nu mă
îndoiam că îşi vor face oricum apariţia. Tocmai mă gândeam
ce scuze aveau să găsească pentru că apăruseră în seara asta şi
mergeam fără să mă uit pe unde păşeam, când m-am împiedi­
cat. Am râs, ridicându-mă şi sprijinindu-mă pe genunchi. Ruc­
sacul îmi căzuse şi el şi se deschisese. Când am încercat să-mi
adun de jos cărţile şi demnitatea, am auzit o voce uimită.
— Mereu ai fost atât de neîndemânatică?
Mi-am ridicat privirea, dar lumina soarelui bătea din câteva
ferestre ale unuia dintre cămine, împiedicându-mă să văd per­
soana care vorbea - totuşi, vocea îmi părea oarecum familiară.
280 ■< fnijfl'u i

Mi-am luat restul obiectelor, m-am ridicat şi mi-am aruncat


rucsacul pe umăr. Din unghiul ăsta, îl vedeam pe tip. Mi-am
amintit, apoi am rămas surprinsă şi aproape mi-am scăpat din
nou rucsacul. Păruse mult mai tânăr în ziua în care îl întâlni­
sem în parcarea din Canionul Negru - în aceeaşi zi în care îl
întâlnisem pe Alex. îmi pusese întrebări despre maşina mea şi
fusese insistent când i-am spus că nu ies cu el; în afară de asta,
nu ştiam cine era. Nu eram sigură dacă ar fi trebuit să pretind
că nu îl cunoşteam sau să recunosc că îmi aminteam de el. Am
hotărât că cel mai bine era să-l ignor.
Am zâmbit politicos şi i-am răspuns:
— De obicei, nu.
Chipul lui era o imagine a calmului, şi mi-a vorbit pe un
ton ciudat.
— Nu m-ai sunat.
Cam atât a durat prefăcătoria mea. Faptul că am fost di­
rectă nu m-a ajutat nici în conversaţia noastră anterioară, dar
nu avea rost să mint.
M-am încruntat, ca şi când aş fi încercat să îmi amintesc de
unde îl cunoşteam, şi m-am prefăcut că mi-am dat seama cine
era chiar în momentul ăla.
— Mi s-a părut mie că te recunosc. Ne-am întâlnit în munţi,
la începutul verii. Mergi la şcoală aici?
— Nu. Te căutam, mi-a spus el, fără să pară deloc a mă
tachina.
M-a străbătut un fior, ca şi când nişte degete reci m-ar fi
strâns de gât. Din instinct, mi-am înfăşurat braţele în jurul
meu.
Am încercat să pretind că totul era o mare glumă.
— Asta-i amuzant.
El a ridicat din sprâncene.
^ 11’/iu i l i / o a le o '¡fu lâ/H j 281

— Ce e amuzant?
— Este ciudat să cauţi o persoană pe care abia dacă o
cunoşti.
El s-a apropiat şi a râs într-un fel tulburător.
— Cine a spus că abia te cunosc?
Deveneam îngrijorată, dar încercam să nu o arăt. Nu aveam
spray-ul cu piper la mine.
— Am vorbit cu tine doar o singură dată. Şi nici asta nu a
durat mai mult de câteva minute, i-am atras eu atenţia.
Mi-a aruncat o privire strâmbă, iar sunetul care i-a ieşit pe
gură putea fi descris doar ca un chicotit.
— Evie, Evie, Evie - părea că ţâţâie. Lasă-mă să te întreb
ceva. Ce s-a întâmplat cu hârtia pe care ţi-am dat-o în ziua aia,
în parcare?
— Ăăă, nu sunt sigură, am ezitat eu, probabil că am
aruncat-o.
Am spus cuvintele, gândindu-mă la biletul pe care mi-1 dă­
duse. Ce făcusem cu el? Mi-am amintit că l-am rupt şi că am
pus bucăţile în buzunar.
— L-ai citit? a întrebat el.
Am încercat să mă eschivez şi i-am răspuns:
— Nu-mi amintesc.
Zâmbetul i s-a întunecat.
— Oh, Evie, chiar ar fi trebuit să citeşti biletul acela. A făcut
o pauză, ca şi când s-ar fi gândit la ceva. Ai făcut o mare gre­
şeală că l-ai aruncat.
Am încercat din răsputeri să par amuzată, în loc să-i arăt că
îmi era frică.
— De ce?
Zâmbetul îi era ameninţător, iar expresia lui întunecată
părea să-mi spună cât de ignorantă eram.
282

— Cu suficientă iniţiativă, biletul ăla ar fi putut să te ajute


să-ţi câştigi libertatea, a spus el.
— Nu înţeleg.
Râsul lui maniacal a fost ultimul lucru pe care l-am auzit.

Când m-am trezit, mă durea capul şi stăteam ghemuită pe


o podea rece, din piatră. Aerul era răcoros şi mirosea a pământ
umed şi a mucegai. Am auzit mici clipoceli de la apa care pi­
cura pe pereţii încăperii în care mă aflam. M-am ridicat, iar
ceafa m-a durut mai tare cu fiecare mişcare. Am întins mâna
ca să frec punctul dureros şi un junghi ascuţit mi-a străbă­
tut craniul. Când m-am uitat din nou la mână, era pătată de
sânge. Neştiind cât de grav eram rănită, mi-am scos jacheta şi
am apăsat-o pe ceafa, ca să opresc sângerarea.
în vreme ce ochii mi se obişnuiau cu întunericul, am încer­
cat să-mi controlez panica. M-am uitat în jur. Eram singură în
ceea ce părea a fi un fel de cameră în interiorul unei... peşteri?
Pereţii erau făcuţi din roci stratificate şi zimţate în diferite nu­
anţe de albastru, gri şi negru. Scârţâitul pietrelor de sub mine
reverbera în stânca densă într-o şoaptă de rău augur. Camera
măsura aproximativ trei metri lungime şi şase metri lăţime,
într-un colţ se afla o masă uzată din lemn, iar singura lumină
venea dinspre lumânarea de pe ea. Lângă masă era un scaun,
iar lucirea stinsă a lumânării cădea pe un fel de uşă, în cealaltă
parte a camerei. Ştiam că uşa nu era deschisă, dar oricum tre­
buia să verific.
M-am ridicat încet, în caz că mă rănisem şi în alte părţi ale
trupului, şi m-am simţit uşurată când am constatat că singurul
care mă durea era capul. Am luat lumânarea de pe masă şi am
^\<’in u iifo < n < ‘<i O ffi liu it j 283

traversat camera. Uşa era groasă, rece la atingere şi părea din


metal - cu siguranţă nu găseai aşa ceva intr-o peşteră. Nu avea
niciun mâner şi am presupus că singurul mod de a intra era ca
uşa să fie deschisă din exterior. Am împins şi am lovit cu cor­
pul bucata de metal, dar uşa nu s-a clintit.
M-am aşezat pe scaun şi am rememorat detaliile răpirii. Ul­
timul lucru pe care mi-1 aminteam era că vorbeam cu tipul
din parcarea de la Canionul Negru şi că eram speriată. Cumva,
tipul mă făcuse să-mi pierd cunoştinţa, dar nu îmi aminteam
să mă fi lovit. Nu avea niciun sens, dar nimic din viaţa mea din
ultimele luni nu putea fi considerat normal.
Nu eram sigură ce voia tipul cu păr castaniu. Mi-am amintit
că-mi spusese că ar fi trebuit să citesc biletul pe care mi-1 dă­
duse... ce altceva mai spusese în ziua aia în parcare? în mare
parte, vorbise despre maşina mea, iar apoi îmi ceruse să ies cu
el. Nu păruse să-l placă pe Alex, dar Alex nu fusese îngrijorat.
Nu ştiam ce putea să vrea de la mine. în plus, nu ştiam unde
fusese Alex mai devreme, sau de ce nu îl împiedicase pe tip să
mă răpească. Mi-am dat seama că ajunsesem să mă bazez pe
protecţia lui Alex mai mult decât m-aş fi gândit şi, în mod evi­
dent, în detrimentul meu. Să cred că Alex putea să mă vadă
mereu şi că ar putea să oprească pe cineva să mă rănească nu
mă ajuta. Ştiam că Alex mă va căuta, dar mai ştiam şi că exista
posibilitatea să nu mă găsească. Nu puteam conta pe nimeni
altcineva să mă scoată din situaţia asta. Cumva, trebuia să gă­
sesc o cale să mă salvez singură.
Nu existau alte deschideri în cameră în afară de uşă, pe care
nu puteam să ies decât dacă intra cineva. Cunoşteam destule
despre autoapărare cât să pot evada cu succes din cameră, dar
problema era că nu ştiam peste ce voi da după ce ieşeam. M-aş
fi luptat, chiar dacă ar fi fost ultimul lucru pe care îl făceam,
284 (7/i/tye/a (

m-aş fi asigurat că nu le era uşor oamenilor care mă ţineau


captivă. Acum, trebuia să-mi dau seama de ce mă luaseră.
Ca la un semn, am auzit pe cineva de cealaltă parte a uşii.
Uşa s-a deschis, iar tipul cu păr castaniu a intrat. Purta panta­
loni negri, o cămaşă roşie cu mâneci lungi şi o cravată neagră.
— Evie, mă bucur să văd că te-ai trezit, a spus tipul, prefa-
cându-se îngrijorat.
Am încercat să rămân pe cât de calmă puteam, chiar dacă
clocoteam.
— Mă doare capul. Ce mi-ai făcut?
S-a rezemat de zid la câţiva paşi de mine şi mi-a zâmbit
misterios.
— Nu ţi-a plăcut? Ne-a luat ceva timp să căpătăm abilita­
tea asta.
Simţeam că l-aş fi putut omorî cu privirea.
— Nu e chiar atât de greu să faci pe cineva să leşine. Vino
aici, îţi demonstrez eu.
Tipul şi-a înclinat capul ca şi când mi-ar fi făcut pe plac.
— Nu trebuie să fii obraznică. Sunt foarte civilizat, având
în vedere de ce sunt capabil. Cât despre a face pe cineva să-şi
piardă cunoştinţa, nu e greu dacă-ţi foloseşti mâinile. Să ataci
pe cineva cu mintea este mult mai complicat, a spus îngâmfat
tipul şi un colţ al gurii i s-a ridicat într-un rânjet straniu.
L-am fixat cu privirea.
— Asta-i imposibil.
El a râs.
— Credeam că, până acum, ai devenit o expertă în dome­
niul imposibilului.
M-am încruntat.
— De ce ai crede asta?
— Dacă te gândeşti la cei cu care îţi petreci timpul, situaţia
nu ar trebui să ţi pară deloc ciudată.
' ' S i'im n iO u n i'd i'J h n /îr /y 285

Neîncrezătoare, m-am uitat la el cu ochi mijiţi.


— Nu ştiu despre ce vorbeşti.
El a zâmbit viclean.
— Haide, Evie. Ai avut o relaţie intimă cu un Protector
Amaranthine şi, recent, te-ai întâlnit cu un membru Daevos.
Clar, tipul ăsta deţinea mai multe informaţii decât credeam.
M-am întors, nedorind să recunosc nimic despre Alex şi Emil.
Cu toate astea, faptul că l-am ignorat nu mi-a fost de folos,
pentru că a continuat să vorbească:
— Oamenilor le place să explice lucrurile pe care nu le în­
ţeleg spunând că sunt întâmplări ciudate sau imposibile; în re­
alitate, încercarea de a înţelege un lucru este o modalitate de
a face faţă situaţiei pe care oamenii o folosesc atunci când nu
pot accepta adevărul. Tu pari că te-ai adaptat bine, iar adap­
tarea ta e unul dintre motivele pentru care ne-am gândit că
ne-ai fi utilă dacă te-ai alătura grupului nostru. Te urmărim
de mult timp.
Mi-am frecat braţele ca să mă liniştesc, uimită şi dezgustată
că mă spionase. în plus, nu eram sigură de unde ştia despre So­
cietatea Amaranthine şi Rezistenţa Daevos.
— Ce vrei? am rostit eu printre dinţi.
— Cred că poţi să ne ajuţi pe mine şi pe grupul meu, mi-a
răspuns el direct. înainte să aflăm cine eşti cu-adevărat, am
vrut să te răpim doar ca să-l obligăm pe Protectorul tău, Alex,
să iasă din ascunzătoare. Dar când Alex a venit la tine, nu a
mai fost nevoie de asta. încercam să hotărâm cum să pătrun­
dem în mintea lui Alex chiar în clipa în care tu şi Alex v-aţi
atins. Legătura voastră era mult mai puternică decât am anti­
cipat. Legătura lui Alex cu tine ne-a ajutat să aflăm nişte infor­
maţii de care aveam nevoie, dar nu pe toate. Având în vedere
legătura dintre voi şi timpul pe care l-aţi petrecut împreună, ar
286 ( r /jtţtjffr! ( (joifleM

trebui să poţi acţiona ca un receptacul, ca să ne ajuţi să intrăm


în mintea lui şi să aflăm informaţiile pe care le vrem.
M-am încruntat, confuză. Alex îmi spusese că membrii
Daevos nu puteau să-l rănească.
— Mintea lui Alex este protejată, am spus eu. Nu poţi să-l
răneşti şi nu poţi să-i afectezi mintea.
Mi-a zâmbit uşor, superior.
— Mintea lui este protejată în faţa membrilor Daevos, dar
nu şi a femeii pe care o iubeşte. Putem să ne folosim de legă­
tura voastră ca să-i accesăm amintirile.
Panica a început să mă cuprindă. Nu voiam ca Alex să fie
rănit din cauza mea. M-am îndepărtat de tip, dorindu-mi să
fug, dar nu aveam unde. Am inspirat adânc, m-am ţinut tare şi
l-am privit direct în ochi.
— Nu te voi lăsa să-l ucizi, am spus eu.
El a scuturat din cap şi a chicotit.
— Nu vrem să-l ucidem. Vrem să-l folosim, ca să aflăm ce
ştie. Ţi-am urmărit programul şi ne-am bucurat să te găsim
singură azi.
Cu o graţie mortală, a venit în spatele meu. Am întors capul
ca să îl privesc peste umăr, când am simţit că am fost trasă de
vesta pe care o purtam şi am auzit tăietura unei lame. Mi-am
ţinut respiraţia, întrebându-mă dacă mi se va tăia gâtul sau
dacă voi fi înjunghiată. înainte să încropesc un plan ca să scap,
am auzit un sunet ca şi când s-ar fi rupt ceva şi am simţit firele
destrămându-se din vesta mea. Umezeala rece a peşterii mi-a
lovit carnea mai caldă a spatelui şi, instantaneu, pielea mi s-a
făcut de găină. Eram recunoscătoare că îmi sfâşiase doar vesta,
nu şi bluza fără mâneci roz-deschis. Tipul a venit în stânga
mea, unde putea să-mi vadă şi spatele, şi faţa.
— Avem multe planuri pentru tine, mica mea Urmăritoare.
( I t’m u rttm n e a i'ÎC tn â / K j 287

Am tremurat când am auzit numele. Nu aveam habar de


unde ştia că eram o Urmăritoare, mai ales când eu aflasem abia
recent. Nu-mi dădeam seama nici de ce oamenii ăştia voiau
să-l provoace pe Alex, de vreme ce el părea mai puternic şi in­
destructibil decât oricare altă persoană pe care o cunoscusem
vreodată.
— Care este grupul tău?
Tipul m-a privit intrigat.
— Nu ştii?
L-am fixat cu privirea, fără să-i răspund.
— Suntem unul dintre Clanurile Daevos.
Bineînţeles că erau, iar Alex avusese tot timpul dreptate.
Clanul lui Emil mă găsise, iar acum membrii lui voiau să-şi
vadă împlinită ameninţarea veche de două sute cincizeci de
ani. Dar ce aşteptau? Şi ce informaţii voiau de la Alex?
— Nu ştiu ce crezi că poţi să afli de la Alex. Faptul că m-ai
luat îl va înfuria şi mai mult când te va găsi.
— Dacă mă va găsi. Mi-a aruncat din nou un zâmbet mis­
terios şi a continuat: Şi mânia chiar este cea pe care contăm.
Alex este un bun istoric. Ştie mult mai multe lucruri despre
Amaranthine şi Daevos decât majoritatea. Ştii cum a apărut
gruparea Daevos? m-a întrebat el.
Am dat uşor din cap.
— Protectorii au secrete despre puterile lor, lucruri pe care
vreau să le ştiu. Vom afla cât de multe vom putea, cu ajutorul
tău.
în mod evident, nu-1 cunoşteau foarte bine pe Alex dacă ei
credeau că îmi oferise mai mult decât nişte explicaţii obscure.
— Nu-ţi spun nimic, am zis eu, în timp ce încercam să as­
cund faptul că eu chiar nu ştiam nimic din ce credeam că ar fi
putut fi de valoare.
288 (c/j/fşe& tr ( C o r t i r H

Dacă ei credeau că aveam informaţiile pe care le voiau,


aveam şanse mai mici să mă rănească.
Tipul mi-a zâmbit şi mi-a aruncat o privire condescen­
dentă, şi pentru prima dată i-am observat dinţii strâmbi. A în­
tins o mână spre mine, trecându-şi degetele prin părul meu cu
o mişcare violentă.
— Sincer, nu-mi pasă dacă vrei sau nu să ne ajuţi. Nu îţi
dăm de ales. Ne vei ajuta, indiferent cât de mult te împotriveşti.
Am privit lung podeaua, ca şi când m-aş fi gândit, dar în
clipa aceea voiam să ţip.
— Fii sigură că Alex nu va putea să te ajute decât dacă îi
permitem noi. Indiferent ce ştii tu despre Alex, sunt multe lu­
cruri pe care el nu le ştie despre noi.
Tipul a rămas pe loc, şi-a băgat mâna stângă în buzunar şi
a scos un mic flacon. A desfăcut cu grijă capacul şi a făcut un
pas înapoi când a turnat conţinutul pe podea. Un fum roşu şi
negru s-a ridicat din balta care se întindea, iar eu am simţit că
încep să ameţesc.
— Asta ar trebui să ne distreze pe amândoi. Eu îi spun Sync.
Are nevoie de o legătură stabilită între doi oameni îndrăgostiţi.
Legătura ta Protector/Urmăritor cu Alex o face şi mai puter­
nică. Sync deschide o uşă spre mintea lui Alex, care îi permite
Clanului meu să-i vadă amintirile şi să afle informaţiile pe care
le deţine despre Amaranthine. Poţiunea este vrăjită astfel încât,
câtă vreme eşti sincronizată cu Alex, putem să-i accesăm şi să-i
copiem amintirile - acţionează ca un backup de date al unui
computer. Legătura voastră deschide canalul spre mintea lui,
informaţia curge în lichidul de pe podea, iar noi o avem pentru
totdeauna. îi vom copia cunoştinţele, dar el nu va şti asta. Cât îi
vom duplica amintirile, vei putea să vezi şi să auzi tot ce trăieşte
el, deşi mă îndoiesc totuşi că îţi vei aminti prea multe.
•^\e/>nntttm ie<i i4/ar/i'//y 289

M-am uitat din nou la balta pe care o credeam a fi cu apă, dar


acum părea să fie acoperită de ceva lucios ca uleiul. Am văzut
cum culorile bălţii au început să se schimbe într-un curcubeu
ameţitor de nuanţe de mov, albastru, verde şi roşu, hipnoti-
zându-mă. Am încercat mă uit în altă parte, dar nu am reu­
şit. Era ca şi când mi-aş fi pierdut capacitatea de a-mi controla
mintea şi alegerile. Aveam impresia că substanţa ar fi putut să
mă învăluie în întuneric dacă aş fi căzut în ea. Balta nu era mai
mare ca o farfurie, dar părea că mă atrage încet înăuntru.
Eram total absorbită de culori şi de întuneric, doar vag con­
ştientă de tipul care încă era în cameră cu mine, în timp ce
mintea mea cobora tot mai adânc în masa neagră. Am auzit
vocea tipului undeva, într-un colţ al minţii mele, ca pe un ecou.
— Apropo, numele meu este Caleb.
Mi-a dat şansa să-i recunosc numele prin ceaţa din mintea
mea.
— Dacă supravieţuieşti, poţi să-i transmiţi salutările mele
mamei tale - sau poate că o voi face chiar eu.
Când uşa s-a închis cu putere, mi-am simţit stomacul strân-
gându-se de groază. Am auzit cheia răsucindu-se în broască,
dar nu puteam decât să mă holbez la baltă, îngrozită.
Respiram sacadat, iar capul a început să-mi bubuie. Sim­
ţeam că eram atrasă într-o gaură, dar corpul meu rămânea
ferm pe podeaua peşterii. Senzaţia îmi învăluia capul. Min­
tea mi s-a înceţoşat tot mai mult şi mi s-a părut că eram în
altă parte. Din senin, am văzut imagini fulgurante, ca şi când
le-aş fi privit prin ochii altcuiva. Gândurile mi-au devenit tot
mai neclare când mi-am dat seama că mintea mea se contopea,
cumva, cu cea a lui Alex.
?ând am ieşit din ceaţa minţii mele, primul lucru pe
care l-am auzit a fost bubuitul. Bubuitul puternic
veneăTdinspre o uşă mare din lemn cu un mâner greu din fier,
din capătul unui hol. M-am întrebat de ce nu răspundea ni­
meni. M-am uitat în jur la hiaturile cunoscute din marmură şi
la aparatura electrică din oţel inoxidabil. Am auzit un geamăt
venind dinspre podea şi am observat cheile împrăştiate pe jos,
ca şi când ar fi fost scăpate.
Am urmărit cu privirea haosul şi l-am văzut pe Alex ridi-
cându-se încet în capul oaselor. Fusese atacat? Era rănit? Mi-am
mişcat buzele ca să-l întreb, dar nu s-a auzit niciun sunet. Am
crezut că poate aş fi reuşit să-l ating ca să-i atrag atenţia, dar
mi-am dat seama că nu aveam mâini cu care să-l ating. Era de
parcă vedeam un film şi nu puteam să interacţionez cu oame­
nii de pe ecran.
Bătaia din uşă a continuat cât timp Alex şi-a frecat capul cu
ambele mâini, ca şi când încerca să-şi calmeze durerea. Hai­
nele îi erau şifonate şi avea cearcăne întunecate. A pus palmele
pe podea şi s-a ridicat în genunchi. Ca şi când şi-ar fi testat pu­
terea, s-a apucat de marginea hiatului şi s-a ridicat. S-a îndrep­
tat ezitând ca să răspundă bătăilor din uşa de la intrare. Paşi
SemtnHtHiiea 4t<nfin<j 291

grei s-au auzit pe podeaua din lemn în vreme ce îşi trecea o


mână prin părul ciufulit.
Am încercat să-i strig din nou numele, dar sunetul tot nu a
ieşit. Alex nu ştia că eram acolo şi, sincer, nici eu nu eram si­
gură de asta. Mă simţeam de parcă m-aş fi deconectat cumva
de corpul meu şi eram un spectator invizibil în viaţa lui Alex.
Preţ de o clipă, m-am întrebat dacă murisem. Nu mă simţeam
ca o fantomă, dar parcă nici nu eram în pielea mea. Puteam
observa ce se întâmpla în jurul meu, dar lucrurile care mă de­
fineau lipseau. Era ca şi când sufletul mi-ar fi rămas în corp, în
vreme ce mintea mea se sincronizase cu cea a lui Alex. Acum,
păream prinsă într-un soi de limb în care vedeam şi auzeam
tot ce se întâmpla, dar nimeni nu ştia că eram acolo.
Când Alex s-a îndreptat încet spre hol, i-am simţit confuzia
şi frustrarea. A descuiat uşa şi a răsucit mânerul, deschizând-o
încet. Emil stătea în faţa lui, cu mâinile pe tocul uşii, cu un
calm rece pe faţă. Avea încheieturile degetelor albe, iar venele
de la gât umflate. S-a uitat la buzele strânse ale lui Alex şi la fi­
gura lui mânioasă.
înainte ca Alex să poată vorbi, Emil a spus:
— Unde naiba e?
Orice durere pe care Alex o îndurase şi din cauza căreia se
prăbuşise pe podeaua din bucătărie a dispărut odată cu între­
barea lui Emil. Alex şi-a îndepărtat picioarele şi şi-a încrucişat
braţele la piept, blocând intrarea.
— La ce te referi?
Ochii lui Emil erau întunecaţi, iar eu îi vedeam pulsul bu-
buindu-i în vene.
— Evie a dispărut de şase ore. De ce naiba n-ai găsit-o încă?
Şocat, Alex l-a privit cu ochi mari şi s-a dat înapoi cu paşi
împiedicaţi.
292 {(Ş f/ ig r/ a ( (jo rfie H /

— Ce? E dispărută de şase ore?


Emil a scrâşnit din dinţi, apoi l-a împins pe Alex şi a intrat
în casă.
— Ai dormit în post, Night? Emil şi-a coborât privirea spre
ceasul de la mână. Urmăritorul pe care ar fi trebuit să-l pro­
tejezi a dispărut de şase ore, paisprezece minute şi treizeci şi
două de secunde. în mod clar, n-ai fost atent. Foloseşte-ţi legă­
tura ca s-o găseşti. Acum!
Timp de câteva secunde, Alex l-a fixat cu privirea pe Emil.
Şi-a apăsat capul cu vârfurile degetelor şi a închis ochii. Au tre­
cut doar cinci secunde înainte să se strâmbe de durere. Când
şi-a recăpătat suflarea, s-a ridicat şi a mormăit:
— Aşa ceva nu poate să se întâmple.
A ridicat mâna şi şi-a atins inelul cu degetul mare: Simbo­
lul cu cerc şi semilună a apărut. Şi-a frecat degetul mare o dată
spre dreapta, apoi spre stânga, apoi în sus. Când făcuse asta
la dunele de nisip, reuşise să mă vadă. De data asta, nu vedea
nimic. A mai încercat de trei ori, cu acelaşi rezultat. A început
să respire mai greu, iar mânia nestăpânită i-a fulgerat în pri­
vire. S-a îndreptat spre o statuie şi a aruncat-o de-a lungul ho­
lului, băgând-o într-un zid. Apoi s-a întors către Emil, furios.
A mormăit un şir de înjurături.
— Mi-e greu să cred că nu ai de-a face cu dispariţia ei,
Stone. Spune-mi ce naiba s-a întâmplat cu ea.
Emil a râs fără să pară amuzat şi l-a măsurat pe Alex din
priviri, evaluându-i hainele şifonate.
— Din noi doi, eu sunt cel care a rămas treaz destul de mult
încât să ştiu că a dispărut. Eu chiar am căutat-o în ultimele şase
ore. Aşadar, spune-mi, cum ai dormit?
Alex şi-a strâns pumnii. Părea că era gata să-l ucidă pe
Emil.
" ,J \ c / in n i(< )in r a i4 t a if t / H j 293

— Nu am dormit, tâmpitule. Am verificat-o pe Evie, iar ea


pleca de la şcoală. Urma să ne întâlnim la ea acasă. Ultimul
lucru pe care mi-1 amintesc a fost că-mi luam cheile. M-am
trezit pe podeaua din bucătărie, în sunetul bătăilor tale în uşă.
Emil i-a aruncat o privire urâtă.
— Mi-ar plăcea să bat şi altceva, nu doar la uşă. Am bătut
la uşa ta de trei ori de când a dispărut ea. Cum de ai putut să
o pierzi aşa?
Alex a spus printre dinţi:
— Glumeşti? Nu e ca şi când am facut-o intenţionat. Le­
gătura mea cu ea nu mai există. Alex şi-a încrucişat braţele la
piept şi i-a aruncat o privire neîncrezătoare lui Emil. De unde
ştiai că Evie a dispărut?
Era mai mult o acuzaţie decât o întrebare.
Emil şi-a încleştat maxilarul.
— Night, fie că îţi place sau nu, şi între mine şi Evie există
o legătură. Nici eu nu mai pot să o simt. Se pare că legăturile
noastre cu ea s-au întrerupt în acelaşi timp.
Mânia şi disperarea se luptau pe chipul lui Alex.
Emil l-a studiat pe Alex şi a respirat adânc, încercând să se
calmeze.
— Vei avea nevoie de ajutor ca să o găseşti. Voi face tot ce
trebuie ca să o recuperăm.
Mă aşteptam să se certe mai mult, dar, în schimb, Alex l-a
cercetat pe Emil şi, după un minut, a dat din cap, facându-i
semn să vină cu el.
Emil l-a urmat pe Alex în salon şi s-au aşezat pe o canapea
mare din piele, maro-închis. Alex a turnat două băuturi de pe
bufetul care se afla sub portretul imens al unui bărbat intr-un
costum maro-închis şi al unei femei care purta o rochie de cu­
loarea smaraldului, dintr-o altă epocă. Nu observasem tabloul
294 (( 'j/iacfa ( C otlet//

când fusesem în vizită la Alex, dar nici nu am stat prea mult în


salon. M-am uitat cu atenţie la portret şi am observat numele
Mercier scris în partea de jos a tabloului. Mi-am amintit ace­
laşi nume lângă mai multe din capodoperele din colecţia de
artă a lui Alex. Bărbatul din portret era brunet şi avea un chip
dur. Pielea femeii era sidefie, trăsăturile îi erau blânde, dar o
flacără îi ardea în ochii verzi. La cei doi, asemănarea de familie
era inconfundabilă: erau părinţii lui Alex.
Alex s-a întors, s-a îndreptat spre Emil şi i-a întins un
pahar. Emil a luat o înghiţitură şi a rămas cu paharul în mână,
în vreme ce Alex şi-a dus băutura la buze şi a dat paharul peste
cap. S-a întors la bufet ca să îşi mai toarne un pahar.
— Unde ai căutat-o?
Emil şi-a ridicat capul şi s-a uitat la Alex.
— Unde nu am căutat-o? Acasă la ea, în campusul facultăţii,
în toate magazinele, restaurantele şi parcurile din oraş. Mustan-
gul ei este încă la şcoală. Am căutat-o din clipa în care legătura
mea cu ea a dispărut, a spus Emil. Unde era când s-a rupt legă­
tura voastră?
Alex şi-a mai turnat nişte lichid auriu în pahar.
— Se ducea spre maşina ei, după cursuri. A căzut şi, după
ce s-a ridicat, părea să vorbească cu cineva pe care nu am re­
uşit să-l văd. în clipa aia, a dispărut, iar legătura ei s-a dus
odată cu ea. N-am mai simţit niciodată aşa ceva. Nu ştiu ce s-a
întâmplat.
— Deci a fost răpită întocmai precum ceilalţi Urmăritori?
a întrebat Emil.
Alex l-a privit lung, surprins.
— Ce ştii despre răpiri?
Emil şi-a pus paharul pe masa de cafea din faţa lui.
' ' \<vrnnt/H<nt’a i'h a i/ i'/ i< j 29 5

— Destule, a spus el, împreunându-şi degetele şi reze-


mându-şi coatele pe coapse. Liderii Daevos sunt la fel de
contrariaţi ca şi cei Amaranthine.
Alex a strâmbat din buze cu dispreţ, ca şi când nu ar fi cre­
zut niciun cuvânt din ce spunea Emil.
— Ei bine, cineva îi ia pe Urmăritori, deci cineva trebuie să
ştie ce se întâmplă. S-a aşezat din nou pe scaun, de data asta
ţinându-şi doar paharul, în loc să soarbă imediat din el, şi a
continuat: I-am urmărit pe ceilalţi membri Daevos, în oraş.
Presupun că eşti aici cu ei. Ce ştii?
Emil şi-a ridicat repede privirea şi a îngheţat.
— Nu ştiam că mai sunt şi alţi membri Daevos în Gunnison.
Alex nu a putut să-şi ascundă surprinderea.
— Sunt prin tot oraşul! Au apărut chiar după ce Evie şi cu
mine ne-am sărutat. Am presupus că oamenii din Clanul tău
au folosit un Urmăritor şi că mi-au urmărit legătura cu ea.
Credeam că încercai să o seduci pe Evie ca să se alăture Clanu­
lui tău... din nou.
Emil a scuturat încet din cap.
— Nu de asta am venit. Şi sunt singur aici. Clanul meu este
încă în Grecia.
Alex a învârtit lichidul în pahar, privindu-1 cu atenţie pe
Emil.
— De ce ai venit aici fără Clanul tău?
Emil s-a uitat la podea, ca şi cum s-ar fi gândit ce să spună,
apoi a privit în ochii lui Alex cu o hotărâre de oţel.
— Ştiam despre răpirile Urmăritorilor. M-am gândit că
era cu atât mai bine cu cât mai mulţi o supravegheau pe Evie.
A făcut o pauză, de parcă şi-ar fi cântărit gândurile. Dar ăsta
nu a fost singurul motiv. Am venit pentru că trebuia să o văd.
296 (¿yj/tyr/a ( OtnfieM

Indiferent de ce crezi tu, o iubesc foarte mult, dacă nu cumva


mai mult decât tine, a spus hotărât Emil.
Alex era roşu de mânie, iar ochii îi sclipeau. Iar alcoolul
nu-1 ajuta deloc.
— Nu! N-o iubeşti.
Emil l-a fixat pe Alex cu privirea.
— Ba da. Mereu am iubit-o. Mi-a fost greu să fiu departe de
ea, tot aşa cum ţi-a fost şi ţie. Măcar tu aveai avantajul că o pu­
teai vedea. Eu n-am avut parte nici măcar de asta.
Alex a inspirat adânc, atât de mânios, încât părea că aerul îi
ardea plămânii.
— Nu îndrăzni să-ţi compari sentimentele pentru Evie cu
ale mele. Nu ştii cât de mult o iubesc.
Emil a ridicat din umeri.
— Crezi ce vrei, dar eu ştiu ce simt. Am venit aici ca să o
găsesc, să fiu din nou cu ea şi să mă asigur că membrii Daevos
nu pot să îi facă rău.
Alex a scrâşnit din dinţi, iar ochii i s-au aprins. Emil a
rămas nemişcat în clipa în care Alex şi-a aruncat paharul în
perete şi a strigat:
— Tu eşti Daevos! împotriva ta este protejată. Nu încerca
să-mi spui că te îngrijorează viaţa ei.
— Cineva trebuie să-şi facă griji în privinţa asta, a spus
Emil. A arătat spre bufet şi spre lichidul auriu care se scurgea
acum pe perete şi şerpuia printre cioburile de sticlă de pe
podea. Cu siguranţă nu îţi faci treaba.
Alex s-a dat înapoi ca şi când ar fi fost lovit, iar Emil s-a ridicat.
— Cearta nu ne va ajuta să o recuperăm pe Evie, a spus
Emil. Trebuie să lucrăm împreună.
Mi-am dat seama că Alex nu voia să admită că Emil avea
dreptate. Inspirând de câteva ori, s-a adunat şi l-a întrebat:
1 \i'/H < n iV orn < '(i 4 / in fi/ H j 297

— Dacă nu Clanul tău a luat-o, atunci cine a tăcut-o?


— Nu ştiu, a spus Emil, păşind gânditor prin încăpere. Ai
spus că ai văzut şi alţi membri Daevos în Gunnison?
Alex a dat aprobator din cap.
— Prima dată i-am observat în iulie.
— în iulie? Deci de-asta ai plecat? a întrebat Emil.
Alex a dat din nou din cap.
— M-am gândit că va fi mai în siguranţă dacă membrii
Clanului nu puteau să urmărească legătura dintre sufletele
noastre pereche.
Emil a pufnit.
— Răul era deja făcut. N-ar fi trebuit să pleci după ce
membrii Daevos au aflat unde era şi că ţi-ai petrecut timpul
cu ea.
— Am plecat pentru că o expuneam unui pericol mai mare
dacă eram în preajma ei - mai ales din cauza semnelor suflete­
lor noastre. Dacă cineva ar trebui să înţeleagă asta, tu eşti acela.
Emil a râs.
— Nu-i de mirare că Evie era supărată. I-ai spus că e în pe­
ricol, iar apoi ai fugit.
Alex a scrâşnit din dinţi.
— N-am fugit. încă o supravegheam, dar ea nu ştia asta.
Emil a tăcut pentru o clipă şi s-a gândit.
— Dacă eşti sigur că membrii Daevos au făcut-o, o să văd
ce pot afla. O vom recupera.
— Eu o voi aduce în siguranţă acasă.
— Amândoi o vom face, l-a corectat Emil. Şi, ca să ne înţe­
legem, trebuie să ştii că asta nu schimbă nimic. Fac asta pentru
Evie, nu pentru tine. După ce o găsim, tot voi lupta pentru ea.
Alex a dat din cap, în semn că a înţeles avertismentul şi că
nu putea face asta de unul singur.
298

— Probabil că tu eşti cea mai bună şansă a noastră de a o


localiza, a recunoscut el.
Emil a ieşit din salon şi s-a oprit înainte de a roti mânerul
uşii de la intrare.
— Te anunţ de îndată ce aflu ceva, a spus el.
Uşa s-a închis zgomotos în urma lui.

Am zăbovit în colţul camerei lui Alex, privindu-1. Părea că


trebuia să rămân oriunde se afla el - probabil că era un efect
secundar al sincronizării minţilor. L-am privit pe Alex tre-
cându-şi degetele prin păr şi punându-şi un tricou roşu şi o
pereche curată de blugi.
Alex şi-a petrecut restul serii şi următoarea zi în căutarea
mea, a membrilor Daevos sau a oricărui indiciu care l-ar fi
condus la mine. Când am dispărut, singurul lucru pe care îl lă­
sasem în urmă a fost rucsacul meu. Alex l-a recuperat şi, înă­
untru, a găsit cheile de la casă. A folosit cheile ca să intre în
dormitorul meu şi să caute şi pe-acolo.
A scotocit printre rafturile mele cu cărţi şi a ridicat plapuma
de pe patul meu. S-a uitat cu atenţie în sertarele ordonate ale
scrinului şi a răsfoit cărţile pe care le folosisem recent. Biroul
meu era singurul lucru pe care nu îl cercetase încă. Blatul era
curat, ca toate celelalte lucruri. Pe margini erau împrăştiate fo­
tografii şi tot soiul de fleacuri. Un calendar mare se afla în mij­
locul biroului. Alex a examinat calendarul, dar nimic nu părea
suspect. Aproape renunţasem, când Alex a observat nişte bu­
căţi rupte de hârtie care ieşeau de sub calendar. M-am întrebat
ce erau. Nu era stilul meu să las gunoaie peste tot.
Alex a ridicat colţul calendarului şi a mai găsit câteva bucăţi
de hârtie. Cât l-am privit cum aduna bucăţile, în minte mi-a
r ie/na tt/aa tea i 'J/a tCiaq. 299

apărut o amintire şi mi-am dat seama ce era. Nu-mi venea să


cred că le păstrasem! Voiam să-i ţip lui Alex să unească bucă­
ţile de hârtie. Dar Alex a avut aceeaşi idee ca şi mine. Bucăţile
erau mari şi a durat doar câteva minute ca mesajul de pe biletul
cu margine zdrenţuită să apară clar.
.şt iu u m eşti. Tu ştii?
caleb 5 5 5 -3 245
Alex şi-a frecat ceafa, ca şi când i s-ar fi ridicat părul. Spe­
ram că asta însemna că ştia că biletul era un indiciu. Rapid, a
lipit bucăţelele de hârtie cu nişte bandă adezivă găsită pe biroul
meu şi a plecat.
Alex s-a întâlnit cu Emil în parcarea magazinului alimen­
tar din Gunnison. I-a întins biletul lui Emil, iar acesta l-a luat
ridicând o sprânceană. Când a citit, s-a îngrijorat şi mai mult.
— îmi amintesc când a primit Evie hârtia, i-a explicat Alex.
S-a întâmplat în prima zi în care am întâlnit-o în munţi. Nişte
băieţi stăteau în jurul maşinii ei şi toţi purtau jachete gri-închis
cu mâneci lungi, chiar dacă era mijlocul lui iunie. Eram prea
atent la Evie ca să observ cât de cunoscuţi păreau băieţii. Lide­
rul grupului avea păr castaniu şi era cu câţiva centimetri mai
scund decât mine. A scris ceva pe o bucată de hârtie şi i-a dat-o
lui Evie. Atunci am crezut că era un număr de telefon. Evie a
rupt hârtia fără să se uite la ea şi a pus-o în buzunar. Probabil
că şi-a golit buzunarele când a ajuns acasă în seara aia şi a uitat
de bucăţile de hârtie de pe biroul ei. E posibil ca bucăţile să fi
fost împinse sub calendar, altfel le-ar fi aruncat până acum.
îngrijorarea lui Emil nu scăzuse de când Alex începuse să
vorbească.
Alex a continuat:
— Instinctul îmi spune că tipul care i-a dat lui Evie bile­
tul ăsta are o legătură cu dispariţia ei. Nu mi-au plăcut băieţii
300 « '< h eSa ( Om S f ii

care vorbeau cu ea din clipa în care i-am văzut. Acum îmi dau
seama că nu era doar gelozie ce am simţit. în plus, Caleb e nu­
mele unui tip care i-a vizitat pe părinţii lui Evie în Montana şi
care le-a pus întrebări în legătură cu ea.
Gândul că aş fi putut fi găsită a părut să-l stimuleze pe Alex
cu o explozie de energie.
— Deci, acum avem un posibil nume, o descriere şi un
număr de telefon, deşi mă îndoiesc că mai e valabil. Cunoşti
vreun membru Daevos pe nume Caleb?
Vocea lui Alex s-a stins în clipa în care chipul lui Emil a în­
ceput să capete paloarea unui cadavru.
Emil a dat din cap.
— Am auzit zvonuri, dar nu credeam că ar putea fi adevărate.
O cută s-a format între sprâncenele lui Alex.
— Zvonuri despre ce?
— Despre Caleb. Despre Clanul lui.
— El este liderul unui Clan? a întrebat Alex, surprins. Eşti
sigur că vorbim de acelaşi Caleb? Pentru că e imposibil ca tipul
care a răpit-o pe Evie să poată conduce un Clan.
Emil părea îngrijorat. îşi strângea în pumn cheile de la ma­
şină cu o forţă care îi albea încheieturile degetelor.
— Sunt sigur. Eu cunosc doar un Caleb în Daevos, iar el se
potriveşte descrierii tale. în plus, este singurul membru Dae­
vos în stare să-ţi contracareze abilităţile şi să o ia pe Evie.
— Cum e posibil aşa ceva? a întrebat Alex. Membrii Dae­
vos au puteri limitate în comparaţie cu cei Amaranthine.
Emil i-a explicat:
— Din cauza puterilor restricţionate ale membrilor Dae­
vos, lupta cu cei din gruparea Amaranthine e dificilă. Acum
câţiva ani, se zvonea prin comunitatea Daevos că liderul unui
Clan, pe nume Caleb, încerca să găsească o cale de a căpăta
mai multe puteri, singur sau cu ajutorul liderilor Daevos.
301

Niciun membru Daevos nu credea că el va putea accesa pu­


terile Zeiţelor; nu cât timp cei din Daevos lucrau pentru
Callista, rănind oameni şi luând suflete. Aproape toţi membrii
Daevos au ignorat zvonul şi au crezut că, dacă el chiar încerca
să acceseze puteri suplimentare, îşi pierdea timpul. Ăsta a fost
ultimul lucru pe care l-am auzit. în mod evident, Caleb a găsit
o cale, pentru că Evie a dispărut, iar noi nu putem s-o găsim.
Situaţia era mai gravă decât credeam. Puteam să-mi dau
seama după expresiile lor întunecate că la fel gândeau şi Alex
şi Emil. Dacă membrii Daevos aveau acces la mai multe puteri,
asta ar fi putut ameninţa întreaga Societate Amaranthine şi ar
fi putut declanşa un război între cele două grupuri.
— Dacă intr-adevăr Caleb a obţinut alte puteri, cum pot să
lupt împotriva Clanului său? a întrebat Alex. Nu înţeleg cum
funcţionează puterile lor şi nici măcar ce puteri au.
Emil a dat aprobator din cap.
— O să verific nişte lucruri şi o să încerc să obţin mai multe
informaţii. întoarce-te acasă; vin la tine de îndată ce aflu ceva.
îmi dădeam seama că Alex nu voia să meargă acasă şi să
aştepte, dar Emil nu avea cum să obţină mai multe răspunsuri
dacă era văzut în compania unui Protector. Alex părea recu­
noscător că Emil era dispus să rişte ca să mă ajute.
— Vino cât de curând poţi, a spus Alex.
Emil a dat din cap. Hotărârea care i se citea pe chip a fost ulti­
mul lucru pe care l-am văzut când eu şi Alex ne-am îndepărtat.

Emil a apărut acasă la Alex în după-amiaza următoare.


— De ce a durat atât de mult timp? Ai reuşit să afli ceva
despre Caleb? a întrebat Alex, aşezându-se.
Emil a luat loc în faţa lui.
302 {(/ j/ t jt-f a ( G o if ie t t '

— Da, a răspuns şi tremurul din vocea lui indica faptul că


lui Alex nu-i va plăcea ce va auzi. Am vorbit cu unul dintre
membrii Clanului.
Alex a rămas complet nemişcat.
— Ce-ai făcut? a spus el, clocotind. Cum i-ai găsit? Ai vă­
zut-o pe Evie? Dacă l-ai prins pe unul de-al lor, de ce nu m-ai
anunţat?
Emil şi-a întins braţele înainte, cu palma în sus, şi s-a
încruntat.
— Ce trebuia să fac, să-l leg fedeleş în mijlocul magazinu­
lui? Ar fi fost o metodă grozavă să-i câştig încrederea - şi în­
crederea celorlalţi Daevos.
Alex şi-a aruncat mâinile în aer.
— La naiba! Ştiam că ar fi trebuit să te urmăresc. Dacă aş fi
fost acolo, Evie ar fi ajuns acasă până acum.
Emil a oftat.
— Nu, n-ar fi ajuns. Mai curând ar fi fost mai greu de găsit.
Poţi să încetezi cu exagerările cât să-ţi spun ce am aflat?
Alex a inspirat adânc de câteva ori, ca să se calmeze. Emil a
început din nou.
— Am văzut semnul jurământului la un membru al Clanului
şi am intrat după el în magazin. I-am arătat semnul meu, aşa că
a vrut să discute cu mine. Numele lui este Joshua şi mi-a poves­
tit câte ceva despre ce face Clanul lui în Gunnison. Caleb a reuşit
să-şi dea seama cum să capete puteri suplimentare şi a început
să le folosească - şi de aceea nu poţi să-l vezi. Şi-a dat seama şi
cum să facă nedetectabilă legătura dintre Protectori/Urmăritori.
Presupun că el este cel care i-a răpit pe Urmăritori, dar nu sunt
sigur. în clipa asta, cred că alea sunt singurele lucruri pe care
Caleb a reuşit să le stăpânească, dar Clanul lui încearcă să afle
mai multe, de aceea presupun că au răpit-o pe Evie.
303

Alex a părut confuz pentru un minut şi faţa i-a căzut când


şi-a dat seama.
— Ei cred că pot obţine informaţii de la ea din cauza legă­
turii dintre noi.
— Exact. Cred că o folosesc pentru a afla ce i-ai spus sau
pentru informaţiile pe care ar fi putut să le adune cât s-a întâl­
nit cu tine. De multă vreme lucrează să pună mâna pe infor­
maţiile astea. Trebuie să fim conştienţi că şi Caleb, şi Clanul lui
ar putea să aibă puteri despre care nici Societatea Amaranthine
şi nici Rezistenţa Daevos nu ştiu că există.
Alex părea hotărât.
— Ştii unde este?
Emil şi-a privit mâinile, cu degetele împletite.
— Nu chiar, dar am o bănuială destul de bună. Joshua cum­
păra provizii - haine, pături, alimente uscate şi neperisabile -,
chestii pe care le-ai lua într-o excursie. Am aşteptat ca el să
plece şi l-am urmărit cât de mult am îndrăznit. S-a oprit în
apropiere de Belvederea Cămila îngenuncheată, la marginea
de nord a Canionului Negru.
— Aşadar, ar trebui să fie pe lângă Belvedere.
— Joshua a zis ceva şi despre Drumul Calului Mort, care
începe din apropiere. Emil a ridicat din umeri. Pare un loc bun
din care să pornim căutările.
Alex a sărit de pe canapea.
— Pregătesc rucsacurile şi ne întâlnim în faţă.

Alex s-a grăbit spre garaj şi a luat de pe raft rucsacurile de


drumeţie gata echipate. S-a uitat atent la maşinile de acolo şi a
luat cheile unui Jeep Wrangler roşu. Când Alex a apărut, Emil
aştepta în faţa casei.
304

Scaunele din piele ale Jeepului, sistemul audio de ultimă ge­


neraţie şi accesoriile din crom nu au trecut neobservate când
Emil a urcat în maşină.
— Câte maşini ai?
— Câteva. îmi trebuia una în care nu m-a văzut Clanul lui
Caleb. în plus, dacă membrii Clanului văd un Jeep în parcare,
nu va ieşi în evidenţă.
Cât a condus Alex, băieţii nu şi-au vorbit, dar Emil părea să
se gândească la ceva. După câteva minute, a spus:
— Pot să te întreb ceva?
Alex era precaut, dar a replicat:
— Poţi să mă întrebi, dar asta nu înseamnă că îţi voi
răspunde.
— După atâţia ani, ce te-a făcut să te hotărăşti să încerci să
ai o relaţie cu Evie?
Mă îndoiam că discuţia asta va fi plăcută.
Alex a inspirat adânc.
— Am avut răbdare mult timp. Nu am mai putut să aştept.
Ştiu că ea este sufletul meu pereche şi nu am putut să mă abţin.
I-a aruncat o privire lui Emil. Adevărul este că am sperat că nu
mai avea nevoie de un Protector. Voiam să fiu cu ea - aşa cum
ar fi trebuit să fim dintotdeauna.
Muşchii gâtului lui Emil s-au încordat.
— îţi dai seama că semnul sufletului ei încă ne recunoaşte
pe amândoi, nu-i aşa?
Alex a strâns mai tare volanul.
— Au trecut două sute cincizeci de ani. Credeam că, în
sfârşit, era pregătită să aleagă.
Emil a ridicat o sprânceană.
— Asta e chiar riscant. Eşti chiar atât de încrezător că te va
alege pe tine?
( Irwu it'fm nea ¿'JCar/Î/ig 305

— Având în vedere trecutul, în mod absolut.


Emil şi-a înclinat capul într-o parte şi a zâmbit viclean.
— Dacă te bazezi pe trecut, chiar nu ar trebui să fii atât de
încrezut, a spus el. Şi atunci a ales, Night. Măcar ai putut să-ţi
petreci timpul cu ea ca Protector al ei.
Alex şi-a strâns buzele.
— în cele din urmă, voi fi mai mult decât atât. Nu e ca şi
când n-ai avut o şansă să fii cu ea.
Emil s-a încruntat şi a deschis gura ca să se apere. Alex l-a
întrerupt.
— Şi, de vreme ce jucăm jocul ăsta cu întrebări, sunt unele
lucruri pe care vreau să le ştiu de ani de zile.
Emil nu i-a răspuns, aşa că Alex a continuat:
— Ce sinapse nu au funcţionat când ai hotărât că vrei ca
Evie să facă parte din Clanul tău? Ai minţit-o, i-ai pus viaţa în
pericol şi te-ai folosit de ea! Acum ai curajul să îmi spui că încă
eşti îndrăgostit de ea? Nu cred că o iubeşti acum şi mă îndoiesc
de faptul că ai iubit-o vreodată.
Furia tăcută i-a luat locul calmului obişnuit al lui Emil.
— Nu ştii ce s-a întâmplat. Nu presupune că ştii.
— Atunci spune-mi, l-a provocat Alex, ce nu am înţeles?
Tot trupul lui Emil s-a încordat.
— Din prima clipă în care am văzut-o pe Evie, am ştiut că
era sufletul meu pereche. Voiam să-mi petrec eternitatea cu
ea. N-a fost decizia mea să devin membru Daevos. Nu puteam
să o părăsesc, aşa că am adus-o cu mine - chiar dacă ştiam că
eram egoist. Când a plecat, am crezut că am să mor. Singurul
lucru care m-a ţinut în viaţă a fost faptul că ştiam că avea să fie
în siguranţă alături de Societatea Amaranthine şi că, intr-o zi,
voi avea şansa să fiu din nou cu ea. Deşi, dacă aş fi ştiut că tu
vei ajunge Protectorul ei, poate că m-aş fi răzgândit.
Alex a expirat dezgustat.
— întotdeauna i-am dorit binele. Asta e mai mult decât
poţi spune tu.
Emil şi-a încleştat maxilarul, până când muşchii din obraji
i-au pulsat. Alex a întrebat:
— Ce vrei să spui cu faptul că nu a fost alegerea ta să devii
membru Daevos?
Chipul lui Emil a devenit ca de piatră când şi-a adus aminte
de asta.
— Am fost adus împotriva voinţei mele, chiar după moar­
tea tatălui meu. Ştiam cine erau Daevos şi uram ce făceau ei.
Nu voiam să fac parte din Rezistenţă şi i-am spus tatălui meu
că nu o voi face niciodată. Din nefericire, s-a asigurat că nu
eram singurul care îi cunoştea ultima dorinţă.
Alex a rămas cu gura uşor căscată. Emil a observat şi a zâm­
bit superior.
— Nu e ce credeai, nu-i aşa?
Alex a strâns volanul un pic mai mult.
— Nu, nu este, a recunoscut el. Presupun că amândoi avem
multe de aflat unul despre celălalt.
Liniştea a plutit în aer, până când Emil l-a întrebat:
— I-ai spus lui Evie despre relaţia mea din trecut cu ea?
Alex şi-a ţuguiat buzele.
— Nu tot.
Emil s-a gândit la asta.
— I-ai spus despre relaţia ta?
Alex a scuturat din cap.
— O mare parte din timp mi-am petrecut-o încercând să o
fac să creadă lucrurile de bază despre Amaranthine şi Daevos.
M-a ameninţat de cel puţin două ori că mă internează la spi­
talul de nebuni. N-a fost o prioritate să îi explic relaţia noastră
din trecut.
' S'emu-ltt&aiea 'h tn â m j 30 7

Emil nu a răspuns nimic. Când Alex a ajuns la Bel vederea Că­


mila îngenuncheată, Emil i-a arătat maşina membrului Clanului
pe care îl urmărise mai devreme. Au coborât din Jeep, şi-au luat
rucsacurile, iar Emil s-a îndreptat spre o potecă. Alex l-a urmat.
Cam după cincisprezece minute de mers, Emil a cotit brusc
de pe cărare.
— Vrei să-mi spui unde mergem? a întrebat Alex.
— Cred că pe aici au luat-o, i-a răspuns Emil.
Alex a ridicat o sprânceană.
— Crezi?
— I-am urmărit doar până la Belvedere, a spus Emil. To­
tuşi, am impresia că au mers pe aici.
Alex şi-a trecut limba peste dinţi, gândindu-se dacă să aibă
sau nu încredere în instinctul lui Emil, dar în cele din urmă,
a hotărât să-l urmeze. Au mai mers o oră, întorcându-se frec­
vent, de fiecare dată când Emil simţea că trebuia să schimbe
direcţia. Când au ajuns în dreptul unui afloriment imens, Emil
s-a oprit. Roca făcea parte dintr-un vârf mare de munte, care
părea să se înalţe încă mult spre cer.
— Ne-am oprit cu vreun motiv? a întrebat Alex şi s-a uitat
în jur, să vadă dacă erau urmăriţi.
— Joshua mi-a zis de zona asta când am vorbit cu el. Cred
că ea este aici.
A arătat spre stânca aceea, care, din câte îmi dădeam seama,
nu avea nicio deschidere - ca majoritatea rocilor.
— în munte? a întrebat Alex.
Emil a dat aprobator din cap.
Cât s-a gândit, Alex a ţâţâit.
— Cum propui să intrăm?
Emil s-a uitat împrejur.
— Mă îndoiesc că toţi membrii Clanului lui Caleb au deja
abilitatea de a dispărea şi de a apărea din nou. Sunt sigur că
308 ( ( i i /<<]<•fa ( (io tfie / /

există o intrare reală, trebuie doar să o găsim. Tu du-te în


dreapta, eu mă duc în stânga.
Alex a dat din cap, iar Emil s-a îndreptat în cealaltă direcţie,
ambii urmând perimetrul muntelui. Alex căuta de vreo zece
minute, când Emil a venit spre el.
— Am găsit. Copacii ascund intrarea, dar este acolo, a afir­
mat el.
Alex l-a urmat spre ceea ce părea a fi deschiderea unei peş­
teri. Intrarea întunecată avea o înălţime de aproximativ doi
metri şi o lăţime cam de un metru.
— Destul de curajos din partea lor să lase zona asta nepă­
zită, nu crezi? a întrebat Alex.
— Poate. Emil a evaluat zona cu un ochi format. Sau poate
că sperau să aibă vizitatori.
Cuvintele lui Emil au părut să-l facă pe Alex şi mai hotărât.
— Atunci, n-ar trebui să-i dezamăgim, a spus el.
A pornit spre peşteră, dar Emil l-a apucat de umăr şi l-a tras
înapoi.
— Nu poţi să dai buzna înăuntru, a spus Emil. Trebuie să
ne gândim bine la asta.
Alex şi-a întins mâinile în faţă, cu palmele una spre cealaltă,
şi l-a privit cu ochi mari.
— La ce-ar trebui să ne gândim? Dacă se ascund acolo, Evie
e cu ei. Hai să mergem să o recuperăm.
Emil a scuturat din cap.
— Nu-i atât de simplu. Dacă au pus asta la cale în speranţa
că vei veni să îi cauţi, nu va fi uşor să o găseşti pe Evie. Ei au
puteri pe care noi nu le cunoaştem sau înţelegem. Şi, mai mult
decât atât, în clipa asta pot să te simtă mai bine decât poţi să-i
simţi tu pe ei; sunt sigur că sunt pregătiţi de o luptă.
— Mie îmi convine, a dat Alex din umeri.
' \f/)i(ili/o<nea '¡(<nân<j 309

Emil şi-a ridicat mâinile, ca şi când s-ar fi dat bătut.


— Dacă vrei să fii omorât, nu faci decât să-mi uşurezi viaţa.
Dacă mori, nu va trebui să-mi fac griji pe cine va alege Evie.
S-a retras şi s-a rezemat de zidul din piatră, încrucişându-şi
braţele.
— Bine, a spus Alex, recunoscând că Emil avea dreptate.
Ce-ar trebui să facem?
Emil părea să aibă un plan.
— Trebuie să vii după mine. Să rămâi destul de mult în
urmă ca să nu fii văzut, dar să poţi să mă vezi. Dacă dau de
unul dintre membrii Clanului lui Caleb, îi voi spune că m-am
întâlnit cu Joshua la magazin şi că fac parte dintr-un alt Clan
din Grecia.
Alex s-a gândit la asta şi a dat din cap o singură dată, în
semn că era de acord.
— Voi fi în urma ta. Să mergem.
Emil a pornit, iar Alex a rămas în urmă cât de mult a putut.
Parcurseseră de-abia vreo zece metri în peşteră când întuneri­
cul i-a învăluit ca o gaură neagră. în faţă, am văzut o luminiţă
şi am observat că se mişca. M-am întrebat dacă cineva venea
spre Emil şi Alex, dar lumina a dispărut ca şi când ar fi fost
blocată şi mi-am dat seama că era lumina lui Emil. Probabil că
scosese o lanternă din rucsac.
Alex îşi întorcea capul de fiecare dată când auzea mişcare.
Era foarte atent la crăpăturile şi nişele din pereţii peşterii, în
caz că cineva îi pândea. S-a uitat să vadă şi dacă pereţii ascun­
deau lucruri ieşite din comun - un coridor, o cavernă sau ca­
meră, ceva în care aş fi putut fi ţinută captivă -, dar nu a găsit
nimic.
Când au pătruns şi mai mult în inima muntelui, apa a înce­
put să picure de pe pereţi. în întuneric, au trebuit să se ferească
310 i 'jfK Jt'fu I O o ifie tt

de stalactitele de pe tavan şi de stalagmitele de dedesubt. M-am


întrebat ce alte surprize mai ascundea muntele.
Când Alex şi Emil au dat colţul, am auzit un zgomot din
faţă. Părea sunetul înăbuşit al paşilor unor oameni care mer­
geau repede prin peşteră. Alex s-a strecurat înainte, s-a uitat la
Emil, dar, deodată, lanterna lui Emil nu s-a mai mişcat. Alex
s-a aplecat spre peretele peşterii şi a căutat în linişte până când
a găsit o fisură îngustă în care se putea ascunde. în momentul
ăla, am auzit o voce.
Evangeline.
M-am uitat în jur, dar nu am văzut pe nimeni. M-am în­
tors din nou spre Alex. El a inspirat adânc de câteva ori, apă-
sându-şi capul cu mâinile ca §i când ar fi simţit o durere.
Evangeline. Trezeşte-te.
Vocea era blândă şi abia auzită, dar tot nu vedeam persoana
care îmi vorbea.
Evangeline! Trebuie să îl ajuţi.
M-am simţit trasă din scena pe care o urmărisem, ca şi când
mintea mea s-ar fi desprins de legătura cu Alex. Lucrurile de­
veneau din nou înceţoşate. M-am uitat iar la Alex la timp ca
să-i văd faţa crispată în agonie când s-a prăbuşit la pământ. Ul­
timul lucru pe care l-am văzut a fost cum Alex se zvârcolea de
durere, în vreme ce capul a început să-mi zvâcnească... şi apoi
lumina s-a stins.
H p vangeline.
{¿y Evangeline. Trezeşte-te.
Evangeline! Trebuie să îl ajuţi.
M-am trezit cu o tresărire, chinuindu-mă să respir. Capul
îmi bubuia şi hainele îmi erau ude din cauza unei bălţi de pe
podea. Mintea îmi era zăpăcită, ca şi când aş fi visat. M-am ri­
dicat încet şi m-am uitat cu atenţie la peştera care era închi­
soarea mea. Nici măcar nu ştiam de cât timp mă aflam acolo.
Lumânarea de pe masa din colţ încă ardea, dar de câte ori fu­
sese înlocuită? Mi-am strâns genunchii la piept şi mi-am re­
zemat capul pe ei, încercând să mă calmez şi să fac durerea să
dispară. M-am gândit la ce văzusem cât am fost sub vraja lui
Caleb. Mi-am amintit mici fragmente, dar nu multe detalii. îi
urmărisem pe Alex şi pe Emil. Ştiam că veneau să mă găsească,
dar nu ştiam dacă erau în locul potrivit. Mi-am cuprins capul
cu mâinile şi am frecat zonele mai moi, în speranţa că zvâcni­
rea va dispărea. De ce mă trezisem? Terminase Caleb cu mine?
Am primit un răspuns, dar nu era cel pe care îl căutam.
Găseşte-ţi sufletul-pereche, Evangeline.
Vocea era feminină şi melodioasă. Am cercetat repede ca­
mera, căutând sursa vocii. Nu era nimeni acolo. Am pufnit.
De vreme ce auzeam voci, puteam, la fel de bine, să şi răspund.
312 ! < if/ H jrfa ( O o it it 't t

— Sunt închisă în camera asta, deci sunţ destul de sigură că


sufletul meu pereche va trebui să mă găsească. Iar când vocea
nu mi-a răspuns, am întrebat: Cine eşti?
O prietenă. Vocea a făcut o pauză. Ajută-l, Evangeline.
Mi-am ridicat mâinile şi mi-am frecat tâmplele, în vreme
ce mormăiam:
— Nu ştiu cum.
Când am spus asta, am simţit o lovitură în spate, ca şi când
aş fi primit un pumn, doar că senzaţia era energizantă, iar
durerea de cap mi-a dispărut instantaneu. Semnul sufletului
meu a pulsat când am văzut două funii întinzându-se în faţa
mea: una argintie, una albastră. Funiile şerpuiau pe podea şi
ieşeau pe uşă.
Uşa! Era deschisă! Am sărit în picioare şi am alergat spre ea,
ca să mă asigur că nu era un miraj. Uşa grea din oţel era des­
chisă destul de mult încât să îmi pot strecura capul şi să privesc
împrejur. Lumânări pâlpâiau, dar nu vedeam pe nimeni afară.
M-am uitat în ambele sensuri, ca să hotărăsc în ce direcţie să
plec. în mod sigur, Caleb îşi va da seama că nu mai eram sin­
cronizată cu Alex şi va încerca să găsească motivul. Nu voiam
să dau peste Caleb şi Clanul lui, dacă veneau să mă caute. Uşa se
deschidea spre o mică potecă. Puteam să s-o iau în stânga sau în
dreapta. Nu eram sigură în ce direcţie să mă întorc.
Urmăreşte legăturile.
în clipa în care vocea a spus asta, semnul sufletului meu
a pulsat, iar funiile s-au întins spre stânga, vibrând luminos.
Am mai verificat o dată dacă membrii Clanului mă aşteptau
ca să mă încolţească, apoi m-am strecurat afară. Lumina venea
pâlpâitoare de la lumânările puse în adânciturile peretelui, la
fiecare trei-patru metri. Am continuat să merg pe cărare: un
labirint de drumuri în pantă abruptă, cu un echilibru precar,
" 1 t’/ntt u 'to a le a i 'i i a iâ n < j 313

pe lângă o prăpastie primejdioasă care ar fi făcut de râs Minele


din Moria*. M-am tras mai aproape de zidul din piatră, apu-
cându-mă de el ca să îmi menţin echilibrul în vreme ce mer­
geam înainte, călăuzită de funiile luminate.
A durat cam zece minute să ajung în vârful pantei. Acolo,
poteca se ramifica în trei direcţii. Presupuneam că cele două
funii reprezentau legăturile pe care le aveam cu Alex şi cu
Emil. Am fost uşurată să constat că ambele funii coteau în
aceeaşi direcţie: spre dreapta. Poteca era mai lată şi nu a tre­
buit să mă îngrijorez că aş fi putut să cad. Dar am continuat
să mă mişc uşor şi am rămas în umbra peretelui peşterii, ca să
am un loc în care să mă ascund în cazul în care cineva venea
să mă caute.
Nu a durat mult până să aud sunetul înăbuşit al unor voci.
încetinind pasul, m-am uitat în toate direcţiile, în încercarea de
a-mi da seama de unde se auzeau vocile. Funiile au continuat
să mă ghideze până când cea argintie a cotit brusc spre stânga,
învăluită de o lumină strălucitoare. Funia albastră a continuat
să se deplaseze înainte. Nu eram sigură ce era după colţ, dar
lumina m-a făcut să cred că poate acolo voi da peste nişte oa­
meni. M-am grăbit spre perete şi m-am ascuns cum am putut,
cât am încercat să decid pe care din funii să o urmez - apoi am
auzit o voce cunoscută venind dinspre zona luminată. M-am
strecurat mai aproape şi, pe după marginea unei pietre, am
văzut o cameră asemănătoare cu o peşteră din care se auzise
vocea şi aproape că am sărit de bucurie când l-am văzut pe
Emil stând împreună cu alţi câţiva bărbaţi.
Mi-a luat o clipă să mă gândesc dacă trebuia sau nu să
rămân aici şi să-l urmăresc pe Emil sau să merg mai departe

* Vast complex subteran din Pământul de Mijloc, în cărţile lui J.R.R.


Tolkien (n. red.).
314

ca să-l caut singură pe Alex. Am hotărât să aştept şi să văd ce


se întâmpla cu Emil. Eram mai puternici împreună şi speram
să mă poată ajuta să-l găsesc pe Alex. Chiar şi în umbră, mă
simţeam prea expusă stând acolo şi urmărind totul.
Mi-am întors privirea şi am observat o lespede aflată cam
la un metru deasupra mea, de unde puteam să văd perfect ca­
mera, dar fără să fiu zărită. Am studiat marginea stâncii, încer­
când să-mi dau seama pe unde aş fi putut să urc mai bine. Am
întins mâna, m-am prins de primul punct de sprijin şi am în­
ceput să mă caţăr. Urcarea în linişte a fost dificilă şi a durat mai
mult decât m-am aşteptat, dar am reuşit să ajung sus. M-am
aşezat cât mai aproape de perete am putut. Mi-am adus genun­
chii la piept, încercând să mă fac pe cât de mică posibil. Apoi
am privit şi am ascultat conversaţia, aşteptând.

Emil stătea lângă doi bărbaţi. Nu părea agitat şi nu era ţinut


împotriva voinţei lui. în treacăt, m-am gândit că poate Alex
avusese dreptate, iar Emil era periculos. Dacă lucra cu Clanul
lui Caleb? Ideea mi-a trecut prin minte, dar nu mi s-a părut
ceva firesc. Am hotărât să văd ce altceva se mai întâmpla îna­
inte să-l judec.
în afară de cei doi bărbaţi şi de Emil, mai vedeam în cameră
alţi trei bărbaţi, dar nu ştiam câţi ar mai fi putut să fie ascunşi
sau în diferite zone ale peşterii. Emil a salutat pe toată lumea şi
a rânjit când a ajuns la ultimul bărbat.
— Bună din nou, Joshua, a spus Emil şi a dat mâna cu el.
— Emil. Nu credeam că îmi vei accepta invitaţia, şi mai ales
nu atât de repede, a spus Joshua.
M-am întrebat despre ce invitaţie vorbea.
« e/mt u '/ m n e a 'S ta y/ i'/ ij 315

— Ai spus că vei campa în apropiere de Drumul Calu­


lui Mort. A trecut ceva vreme de când n-am mai văzut un alt
Daevos, aşa că rn-am bucurat să te întâlnesc.
în cameră a intrat un alt individ, într-o haină lungă şi nea­
gră care îi cădea până spre mijlocul gambelor, o cămaşă gal­
benă şi pantaloni negri. Când s-a întors, l-am recunoscut
imediat. A trebuit să mă abţin să nu sar de pe lespede şi să-l iau
la bătaie pentru ce îmi făcuse.
— Emil. Mă bucur să te cunosc. Eu sunt Caleb. A întins
mâna şi Emil i-a strâns-o. Joshua mi-a spus că s-a întâlnit cu
un alt Daevos în oraş. Credeam că glumeşte - ar fi fost o co­
incidenţă atât de ciudată, mai ales că niciun alt Clan nu a fost
repartizat în zona asta. Dar iată-te aici, demonstrându-mi că
m-am înşelat.
— Am avut nişte treburi în Gunnison, i-a explicat Emil.
Restul Clanului meu este încă în Grecia.
— înseamnă că sunt nişte treburi foarte importante. Mul­
tor oameni nu le-ar veni greu să aleagă între Gunnison şi Gre­
cia, a spus gânditor Caleb.
Tonul şi acţiunile lui păreau cu mult mai mature şi calculate
decât atunci când l-am întâlnit prima dată.
— N-aveam de gând să stau prea mult, a spus Emil.
— Ah, ei bine, e un loc frumos. Faptul că se află în apropie­
rea unei facultăţi pline de tineri îndrăgostiţi îl face un loc per­
fect de vânătoare.
Emil a ridicat din sprâncene.
— îmi imaginez.
Caleb s-a plimbat prin încăpere, concentrându-se asupra
lui Emil, şi a întrebat:
— Şi tu? Ţi-ai găsit vreodată sufletul-pereche?
Emil a zâmbit.
316 ! i O oitirtt

— Asta ar fi un pic cam greu, având în vedere crezul nostru.


Caleb a chicotit.
— Da, aşa ai crede, nu-i aşa? S-a oprit pentru o clipă, apoi a
întrebat: Şi cum rămâne cu vizitatorul pe care l-ai adus cu tine?
Crezi că el şi-a găsit sufletul lui pereche?
Emil s-a încordat, aruncând o privire scurtă în întunericul
din afara camerei.
— Care vizitator? a întrebat, încercând să pară inofensiv.
Inima mi-a bătut mai repede când mi-am dat seama că afla­
seră despre Alex.
Caleb era şi supărat, şi amuzat.
— Nu e frumos din partea ta să dai buzna fără să anunţi,
dar să aduci un invitat, mai ales pe unul dintre inamicii noş­
tri, este ceva total atipic unui Daevos. Mă întreb cât de loial
eşti Rezistenţei. Caleb a părut să se gândească la asta, cât timp
Emil încerca să se hotărască asupra următoarei mişcări. Poate
că avem nevoie de un test, a sugerat Caleb.
Cu precauţie, Emil a întrebat:
— Ce vrei să spui?
Caleb şi-a împreunat degetele în faţa bărbiei, creând un V
răsturnat.
— Ei bine, dacă l-ai capturat pe Protectorul care te-a urmat
aici, acelaşi Protector care este îndrăgostit de femeia pe care o
iubeşti - femeia pe care se întâmplă să o ţinem captivă nu
doar că o vei primi pe Evie, dar îţi vei dovedi credinţa faţă de
gruparea Daevos.
Am rămas cu gura căscată de groază. Dacă Emil mă voia cu
adevărat - indiferent din ce motiv -, oferta lui Caleb va fi greu
de refuzat. în schimb, Emil i-a oferit un răspuns diplomatic.
— Ştii că asta nu este posibil, Caleb. Nu putem să-i captu­
răm pe Protectori. Membrii Daevos nu au genul ăla de putere.
■’S im t/ K / o tiie a 4 (< n ftn (j 317

Calcb a zâmbit răutăcios.


— Ah, asta cred majoritatea membrilor Daevos, dar am
găsit o... portiţă.
Emil s-a încruntat în acelaşi timp cu mine.
— Cum ai făcut asta? a întrebat el, pe un ton neîncrezător.
— Am studiat secole în şir, i-a explicat Caleb.
— Ce-ai studiat? a întrebat Emil, uimit.
Am ascultat, încercând să aflu cât mai multe informaţii.
Caleb a dat din cap spre Joshua, care a ieşit din cameră.
— De ceva timp, îi studiem pe membrii Daevos şi Ama-
ranthine. Am avut nişte oameni care s-au oferit să ne ajute. în
ceea ce îi priveşte pe ceilalţi - în acea clipă, Joshua s-a întors în
cameră, aducând o carte mare legată în piele -, am făcut rost
de informaţiile de care aveam nevoie.
în vreme ce Emil stătea cu gura căscată, Joshua a pus cartea
pe masă. Caleb a răsfoit paginile.
— în cartea asta se află secretele Societăţii Amaranthine,
ale Zeiţelor şi informaţii despre Urmăritori.
Emil părea la fel de confuz ca şi mine.
— Dar... cum este posibil aşa ceva?
Caleb i-a zâmbit superior lui Emil.
— Tortură, crime, răpiri - toate metodele sunt eficiente. în
plus, nu toţi Protectorii Amaranthine sunt fericiţi cu viaţa pe
care au ales-o, tot aşa cum unii membri Daevos sunt mai de­
votaţi decât alţii.
L-a privit atent pe Emil.
— Ce vrei să spui? a întrebat Emil.
— Vreau să spun că, în cursul cercetării noastre, unii mem­
bri Amaranthine au fost mai mult decât doritori să-i ajute pe
cei din Clanul meu să găsească mai multă putere. Unii ne-au
ajutat pentru că aşa au vrut; alţii au trebuit... convinşi, dar,
318 (< fa ( C n ifa tt

în cele din urmă, ne-au ajutat să-i găsim pc membrii Ama-


ranthine şi pe Urmăritori. în ultimele câteva luni, un Protec­
tor ne-a oferite multe din informaţiile care ne trebuiau ca să
ne mărim puterile. Nici măcar nu-şi dădea seama că o făcea.
Legătura pe care o are cu clienta lui este impresionantă, ca să
nu spun mai mult, şi asta ne-a ajutat să pătrundem mai uşor
în mintea lui.
M-am rezemat de piatră şi am inspirat adânc. Mă simţeam
de parcă aş fi fost lovită în stomac. Caleb se referea la mine şi
la Alex, ştiam asta.
L-am auzit pe Caleb vorbind în continuare:
— îi suntem foarte îndatoraţi. De fapt, Alexander, de ce nu
vii aici ca să ne exprimăm... recunoştinţa?
Din întuneric, am văzut cum Alex a intrat în cameră însoţit
de doi bărbaţi, unul în stânga şi altul în dreapta lui, care îl ţi­
neau de braţe. Hainele îi erau sfâşiate. Părea extenuat, dar încă
hotărât. Zâmbetul lui Caleb era sinistru, ca al unui prădător.
— Mă bucur să te văd din nou, Alex, a spus el cu o voce
plăcută.
Alex l-a privit încrezător, direct în ochi.
— Nu am făcut cunoştinţă în mod corespunzător prima
dată când ne-am întâlnit.
— Da, a fost de acord Caleb, iar în celelalte dăţi, eram mai
interesaţi să adunăm informaţii decât să fim politicoşi.
Alex şi-a înălţat capul, ca şi când s-ar fi gândit la celelalte
ocazii în care se aflase în preajma Clanului lui Caleb.
— I-am urmărit pe membrii Clanului tău de când l-am
văzut pe unul dintre ei în parc, a spus el. Şi Evie s-a întâlnit cu
membrii Clanului.
— Alea nu au fost singurele ocazii în care te-am văzut pe
tine... sau pe Evie, a zâmbit Caleb.
' r ir///// i i (na ir« 319

Un fior mi-a coborât pe şira spinării, dar Alex a părut să-şi


dea seama de ceva.
— Tu ai speriat-o pe Evie de la fereastra din bucătărie.
Când Alex a pomenit de silueta pe care o văzusem, Caleb a
rămas surprins.
— Dacă mă voiai pe mine, de ce nu m-ai luat? i-a zâmbit
Alex dispreţuitor.
Buzele lui Caleb s-au strâns într-o linie sinistră.
— Ai multe de învăţat despre mine şi Clanul meu. Sunt câ­
teva motive pentru care nu te-am capturat; cel mai evident este
acela că, de vreme ce scutul minţii tale de Protector nu ne lăsa
să intrăm în mintea ta, trebuia să găsim o altă opţiune. Ne-am
dat seama că am putea obţine informaţii de la tine dacă ţi-am
accesa mintea prin Evie.
Cuvintele lui m-au înfuriat şi am simţit cum îmi ardeau
ochii. Expresia lui Alex era identică cu a mea. Caleb nu şi-a
schimbat expresia feţei când le-a făcut semn membrilor Cla­
nului său să-l ţină mai strâns pe Alex. Alex a râs, ridiculi-
zându-1 pe Caleb cu tonul lui.
— Chiar crezi că ei pot să mă oprească?
— Nu, a recunoscut Caleb, dar de vreme ce o am pe Evie,
iar viaţa ei este în mâinile mele, nu cred că vei face niciun gest
prostesc - deşi poate că prostia face parte din firea ta. La urma
urmelor, neglijenţa ta ne-a permis să aflăm nişte secrete Ama-
ranthine. Nici n-ai idee cât de mult îţi cobori garda în preajma
ei, nu-i aşa? A fost fantastic atunci când ai hotărât să ai o relaţie
cu ea. Şi seara în care voi doi v-aţi sărutat pentru prima dată!
N-am fi crezut niciodată că o să fii atât de nesăbuit. Şi asta a
făcut legătura mai puternică şi mai uşor de accesat.
Caleb şi-a pus degetul arătător pe buzele-i zâmbitoare şi
pentru o clipă a părut pierdut în gânduri.
320 ( Oor&ett/

— Ai reuşit să afli cum să-ţi sporeşti puterile doar din cauza


relaţiei mele cu Evie? a întrebat Alex.
— De când a luat fiinţă Daevos, nimeni nu a reuşit vreodată
să străpungă apărarea Societăţii Amaranthine. Noi deja lucram
la asta cu aliaţii şi captivii noştri, când am aflat despre tine şi
trecutul tău cu Evie. Sunt sigur că nici ai tăi nu s-au gândit vre­
odată că obţinerea unor puteri suplimentare era ceva posibil.
Dar pe de altă parte, a spus Caleb, înclinându-şi capul, nimeni
nu a mai văzut vreodată o legătură ca aceea dintre tine şi Evie.
Emil şi Alex s-au crispat, din motive diferite.
— Nu a fost o coincidenţă că eram în munţi în ziua în care
i-ai apărut. Ştiam de Clanul lui Emil şi de obsesia lor faţă de
Evie. în plus, ştiam şi despre trecutul pe care îl aveaţi tu, Evie
şi Emil. Unul dintre aliaţii noştri din Amaranthine a reuşit să
afle că Evie era sufletul pe care îl protejai de două sute cincizeci
de ani. Ştiam că ea se muta în Gunnison, aşa că am urmărit-o.
Am plănuit să o răpim, ca să te atragem. Dar reuniunea voas­
tră a făcut inutilă varianta asta. Legătura dintre voi era atât de
puternică atunci când v-aţi reunit, încât am hotărât să vedem
ce s-ar întâmpla odată ce aveaţi o relaţie emoţională şi, poate,
fizică. Ne-am bucurat că am aşteptat.
Am văzut cum lui Alex i s-au încordat toţi muşchii şi a spus
printre dinţi:
— Dacă o răneşti, te ucid. Tortura îţi va părea o vacanţă
când voi termina cu tine.
Caleb a râs scurt şi a fluturat din mână spre Alex.
— Genul ăsta de răspuns emoţional nu te va ajuta. Totuşi,
să ştii că Evie este bine.
Alex l-a măsurat din priviri pe Caleb, cu un aer viclean.
— De ce n-am putut să te văd când ai luat-o pe Evie? Şi de
ce nu-mi pot găsi legătura cu ea?
ii W c w K ti/ o a ie w (‘"Ittn â n g 321

Lui Caleb îi jucau ochii în cap. îmi dădeam seama că îi plă­


cea să aibă o informaţie pe care Alex nu o ştia.
— Pentru că m-am asigurat că nu vei putea.
Mă concentrasem atât de mult asupra conversaţiei dintre
Caleb şi Alex, încât nu fusesem prea atentă la Emil. Caleb era
pe cale să înceapă să vorbească din nou, când am auzit o izbi­
tură şi un zgomot surd. Emil se întorsese spre Joshua şi îl izbise
cu capul de masă. Joshua era năucit. Emil l-a prins cu mâi­
nile de cap şi s-a uitat în ochii lui. Un fum roşu a început să se
învârtească imediat în jurul lui Joshua. Imagini din trecutul lui
Joshua au apărut într-o succesiune rapidă, prin fum. Fiecare
imagine care se forma plutea în aer şi dispărea.
Am privit tăcută şi uimită, până când vocea lui Caleb m-a
scos din transă.
— Prindeţi-1 pe Emil, ucideţi-1 dacă trebuie! a ordonat el.
Slujitorii lui Caleb s-au grăbit spre Emil. în haosul creat,
Alex s-a eliberat de cei doi bărbaţi care îl ţineau. Pe unul din ei
l-a lovit în gât şi i-a strivit traheea. Bărbatul s-a chinuit să res­
pire şi a căzut la podea. Dacă era ca Emil, nu va dura mult să-şi
revină. Alex l-a lovit pe celălalt tip cu piciorul în rotulă şi i-a
tras un pumn în stomac, apoi nu i-a dat timp să îşi revină. L-a
apucat cu mâinile de cap şi s-a uitat în ochii lui. Imaginile au în­
ceput să se rotească şi să se ridice în fumul portocaliu, dar Alex
a scos un sunet de durere şi şi-a dat ochii peste cap. Mâinile
i-au căzut pe lângă corp în clipa în care s-a prăbuşit împreună
cu bărbatul al cărui suflet îl lua, amândoi inconştienţi. Am icnit
şi l-am auzit pe Caleb chicotind. Apoi, vocea s-a auzit din nou.
Ajută-i.
încă un pumn m-a lovit în spate. M-am smucit înainte, iar
energia a curs prin mine. M-am mişcat repede de pe margine,
neobservată în haos, şi am sărit jos. Am rămas în umbră cât
322 (< jiK jc/a ( Cnifiett

am examinat scena. Joshua era întins la pământ, fără suflet.


Cei doi bărbaţi pe care Alex încercase să-i omoare încă erau pe
jos lângă el, dar se mişcau. Astfel, ameninţarea imediată o con­
stituiau Caleb şi încă doi din clan. Va trebui să ne ocupăm de
ceilalţi ţipi de îndată ce îşi reveneau suficient încât să se ridice.
Iar eu tot nu ştiam ce se întâmplase cu Alex.
Emil a rămas ţintuit, fixându-1 pe Caleb cu privirea. Ceilalţi
doi bărbaţi au venit în faţa lui Caleb, formând o barieră înain­
tea lui Emil.
— Se pare că am descoperit cui îi eşti loial, i-a spus Caleb
lui Emil.
Nimeni nu mă observase încă, aşa că am rămas pe loc, în­
cercând să găsesc cea mai bună cale de a-i ajuta.
— Ce i-ai făcut lui Alex? a întrebat Emil.
Caleb a rânjit sinistru.
— Sufletele membrilor Clanului meu sunt vrăjite. Orice
membru Amaranthine care încearcă să ne ia sufletele este lovit
în stomac cu o durere fulgerătoare atât de intensă, încât îşi
pierde cunoştinţa. Caleb s-a încruntat. Nu ne-am gândit la o
ameninţare din partea altor membri Daevos, dar îmi imagi­
nez că trădătorii ca tine sunt puţini. Aş fi preferat ca membrii
Amaranthine să moară în încercarea de a lua suflete din Cla­
nul meu, dar Urmăritorii noştri nu au încă o asemenea putere.
Emil a clipit mărunt.
— Deci chiar tu eşti cel care i-a răpit pe Urmăritori?
Caleb s-a uitat la el ca la un idiot.
— Oamenii au subestimat puterile Urmăritorilor ani de
zile. Pot să facă mult mai multe decât să găsească legături pros­
teşti. Dacă am avea destui, am putea conduce cerurile. Până şi
Zeiţele ar trebui să ne facă pe plac.
Emil a râs sec.
( '-¡/a lâ/uj :u .i

— Eşti nebun. Nu va funcţiona niciodată.


Caleb a râs şi i l-a arătat pe Alex, care era pe podea.
— Deja funcţionează. Apoi s-a uitat din nou la Emil: Şi,
acum, ne vom ocupa de tine.
Cei doi bărbaţi din faţa lui Caleb s-au îndreptat către Emil.
Când l-au flancat, Emil a luat un picior rupt de la masa pe care
îl aruncase pe Joshua. Era încercuit. Un bărbat i-a făcut semn
celuilalt şi amândoi au atacat în acelaşi timp. Emil s-a folosit de
piciorul mesei ca să-l lovească pe unul din ei în cap, cât s-a în­
vârtit şi l-a lovit cu piciorul pe celălalt. Emil a împins partea cu
aşchii a piciorului de masă în gâtul primului tip. Omul a căzut
la pământ, cu sângele curgându-i din artera carotidă.
Atunci am observat că membrii Clanului care îl ataca­
seră pe Alex au început să se ridice de pe podea. Ştiam că nu
puteam să îi ucid, dar puteam să-i rănesc. în liceu, făcusem
cursuri de autoapărare, aşa că m-am gândit la chestiile de
bază, în speranţa că abilităţile mele de începătoare vor fi sufi­
ciente ca să-i încetinesc - şi să mă ţină pe mine, pe Emil şi pe
Alex în viaţă.
Tipul pe care Alex îl lovise în gât părea să se mişte cel mai
încet, aşa că a fost primul vizat. Era cu spatele la mine, aşa că
m-am repezit spre el şi i-am cuprins gâtul cu braţele, oprindu-i
respiraţia din traheea lui deja fragilă. A icnit, încercând să res­
pire, şi a atras astfel atenţia unuia dintre membrii Clanului şi a
lui Caleb. L-am auzit pe Caleb strigând:
— Cine i-a dat drumul?
Mi-am înfăşurat mai strâns braţele, ştiind că în curând voi
avea de-a face cu Caleb şi cu un alt membru al clanului. înainte
ca oricare din ei să ajungă la mine, tipul pe care îl sugrumam
mi s-a moleşit în braţe. I-am dat drumul, iar el a căzut la podea
la timp ca eu să fiu trasă în braţele celuilalt bărbat. M-a strâns
324 (( /JtHjefa ( (jottfe//.

cu putere, ţinându-mă mai jos de coate, deci nu puteam să-mi


ridic antebraţele ca să mă eliberez.
M-am uitat la Emil. Şi el fusese imobilizat. Caleb s-a în­
dreptat spre mine, mai mânios cu fiecare pas.
— Cum de-ai ieşit?
Mi-am suflat părul din ochi şi i-am răspuns:
— Sistemul tău de securitate ar trebui reparat.
Când s-a apropiat, Caleb mi-a rânjit. S-a oprit la câţiva cen­
timetri de mine, m-a mângâiat pe obraz şi mi-a ridicat bărbia
ca să mă privească în ochi.
— Asta a fost o greşeală. Acum, că ştiu că vei fi o problemă,
mă voi asigura că viaţa ta nu va fi atât de uşoară pe cât am pla­
nificat. Apoi a dat din cap spre tipul din spatele meu: Ştii unde
s-o duci. S-a întors spre bărbatul care îl ţinea pe Emil. Ucide-1,
i-a spus Caleb.
De îndată ce am auzit cuvintele, am simţit un alt pumn în
spate şi energia care pulsa din semnul sufletului meu. Nu eram
sigură cum, dar ştiam că aveam puterea să îl înving pe Caleb
cu tot Clanul lui. Instinctiv, am închis ochii şi m-am concen­
trat asupra crinului de pe spatele meu. Puterea s-a intensificat
rapid, iar trupul meu a emanat un zumzet. Pielea a început să
mă furnice şi am simţit că vibram. Am deschis ochii şi mi-am
concentrat energia spre tipul care mă ţinea şi am gândit: Eli-
berează-mă. Instantaneu, şi-a slăbit strânsoarea. M-am uitat
la Emil, concentrându-mi energia în spatele lui. Tipul care îl
ţinea i-a dat drumul, iar Emil s-a îndepărtat rapid.
Şocat, Caleb a rămas cu gura căscată când mi-am ridicat
braţele. Ca să fiu sinceră, şi eu eram destul de surprinsă, dar nu
aveam timp să mă gândesc la ce se întâmpla. Singurul lucru care
conta era că funcţiona. Trebuia să găsesc o metodă să-i imobi­
lizez pe bărbaţi. M-am uitat la fiecare membru al Clanului şi
' ^XenuniCoaiea i'îfa tâ ttg 325

am gândit: încremeneşte. Când gândul mi s-a format în minte,


toţi bărbaţii s-au oprit de parcă ar fi fost paralizaţi.
Când am ajuns la Caleb, impulsul de a-i ordona să moară
era copleşitor, dar ştiam că moartea nu ar fi fost suficientă şi, de
vreme ce era un membru Daevos, oricum nu-1 puteam ucide.
Sufletul lui Caleb trebuia luat, iar eu nu aveam acea abilitate.
L-am făcut şi pe Caleb să încremenească în loc. Emil m-a privit
cu uimire.
— Evie, eşti bine? a întrebat el.
Am dat din cap.
— Nu ştiu cât îi mai pot ţine aşa. Trebuie să le iei sufletele.
Emil şi-a pus mâinile pe capul bărbatului care se afla mai
aproape de el şi l-a privit în ochi. Amintirile au început să se
rotească şi să se ridice într-o pâclă de fum verde. Emil şi-a
făcut loc prin cameră, în timp ce eu îi imobilizam pe membrii
Clanului cu mintea mea. Nu a durat mult până când Caleb a
fost singurul membru rămas al Clanului.
Voiam să-i pun întrebări lui Caleb, dar nici nu voiam să îi
dau drumul. în schimb, i-am eliberat muşchii de la gât în sus,
permiţându-i să vorbească. Era roşu la faţă şi părea furios, dar
pe chip i se citea o viclenie subtilă - ca şi când ar fi avut un se­
cret pe care nu avea de gând să-l spună. I s-a adresat lui Emil.
— Ştiam că nu poţi fi de încredere. Eşti un trădător şi un
prost. Te vor prinde, iar celelalte Clanuri vor afla despre asta, a
spus Caleb cu o voce calmă şi autoritară, care era mai amenin­
ţătoare decât un strigăt.
Eram furioasă pentru ce ne făcuse Caleb mie, lui Alex şi lui
Emil, ca să nu mai spun de Urmăritorii despre care spunea că-i
răpise. Mânia a radiat din mine când am continuat să îl ţin în pu­
terea mea pe Caleb şi l-am văzut pe Emil îndreptându-se către
el. Emil l-a apucat de braţ, iar Caleb nici măcar nu a tresărit.
326 (c ( (jv tfirtt

— Cinci din Clanul tău sunt morţi, Caleb, iar ţie nici măcar
nu-ţi pare rău. Nimeni nu va afla ce s-a întâmplat azi aici.
Caleb a chicotit şi mi-a spus:
— Dacă ai încredere că Emil se va ţine de cuvânt şi va con­
tinua să te ajute, eşti chiar mai proastă decât el.
Emil şi-a înfăşurat braţul în jurul gâtului lui Caleb.Ţinându-i
capul nemişcat, i-a vorbit pe un ton ameninţător.
— Spune-mi unde îi ţii pe ceilalţi Urmăritori.
Caleb era livid, dar nu se putea mişca pentru a se lupta cu
prinsoarea lui Emil.
— Nu ai cu ce negocia, deci nu am niciun motiv să-ţi spun.
— Ai dreptate, a recunoscut Emil, te voi ucide oricum, dar
depinde de tine cum vrei să mori. Spune-mi unde sunt şi va fi
o moarte mai puţin dureroasă decât ar putea fi.
Buzele lui Caleb s-au ridicat într-un zâmbet ameninţător.
— Sunt pe aici.
Ţinându-1 în continuare de gât, Emil l-a apucat pe Caleb
de braţul drept. A început să-i tragă braţul înapoi, în timp ce
Caleb ţipa. Părea că paralizia produsă de mine nu-i diminua
durerea - era bine de ştiut. Emil l-a tras de braţ pe Caleb până
când umărul i-a ieşit din articulaţie. Caleb a urlat.
— Unde? a întrebat Emil printre dinţi.
Caleb a inspirat adânc de câteva ori. S-a străduit să zâm­
bească, în ciuda durerii.
— Nu-i vei găsi niciodată.
Emil i-a dat drumul. Braţul lui Caleb atârna moale, într-un
unghi nefiresc. Emil s-a încruntat fioros şi s-a aplecat peste
el, la doar doi centimetri de faţa lui. A luat braţul stâng al lui
Caleb şi l-a fracturat sub cot. A aşteptat ca ţipetele lui Caleb să
se stingă şi i-a spus:
« WemmUtMtea> ta tiin tj 327

— Nu ştiu de ce eşti în stare, iar eu nu am de gând să-i risc


viaţa lui Evie. Spune-mi acum sau vei muri pentru totdeauna.
Buzele lui Caleb s-au strâns într-o linie dură şi hotărâtă.
— Pentru totdeauna este un cuvânt atât de subiectiv.
Crede-mă când îţi spun că nu mă tem de voi.
Emil i-a aruncat lui Caleb o privire dezgustată, dar privirea
i s-a îmblânzit când s-a uitat la mine.
— Cei din Amaranthine ar putea să-l facă să vorbească. Pot
să încerc să-i aduc aici. Crezi că poţi să-l ţii pe loc?
Puterea mă făcea să tremur, dar nu eram obişnuită cu noua
forţă din mine. Ştiam că nu puteam rămâne la nivelul ăsta prea
mult timp.
— Nu ştiu, am răspuns eu, dar, pe când rosteam cuvintele,
am simţit cum energia îmi devine şi mai instabilă.
Caleb a văzut şi a început să râdă.
— E slabă chiar şi acum. După ce scap de tine, moartea ei
mă va motiva. Să nu uiţi asta. Nu-ţi voi da ţie sau altcuiva răs­
punsurile pe care le cauţi.
Emil clocotea, cu pumnii strânşi. Mânia se acumula cu fie­
care secundă care trecea.
— Atunci, ai ales.
Emil i-a prins tâmplele cu mâinile şi s-a uitat în ochii lui.
Un fum negru ca smoala, mai întunecat decât orice văzusem
vreodată, a început să iasă din mintea lui Caleb, umplând ca­
mera. Un zâmbet ciudat i s-a format la colţurile gurii. Prin în­
tuneric, abia vedeam imaginile din amintirile lui Caleb, care
pluteau rapid prin aer. Ca şi în cazul membrilor Clanului său,
imaginile s-au evaporat pur şi simplu. Curând, a dispărut şi
sufletul lui Caleb, dar zâmbetul răutăcios nu i-a părăsit chipul
nici măcar după ce Emil şi-a luat mâinile de pe capul lui şi s-a
îndepărtat de el şovăitor.
328

Emil s-a aplecat de la mijloc şi a inspirat adânc de câteva


ori. Apoi s-a ridicat, mi-a întâlnit privirea şi a continuat să mă
privească până când, după trei paşi lungi, a ajuns lângă mine.
M-a tras în braţele lui şi m-a ţinut strâns. M-am lipit de el, de­
venind una cu trupul lui, încălzindu-mi sufletul cu căldura
lui. Emil mi-a dat drumul cât să-mi atingă obrajii cu mâinile
şi să mă privească în ochi. L-am privit şi eu, iar şocul tuturor
lucrurilor care se întâmplaseră a fost eclipsat de bărbatul care
stătea în faţa mea şi de sentimentele care clocoteau în mine.
Voiam să-l sărut, să-i simt trupul, să mă las învăluită de bra­
ţele lui. M-am îndreptat, fără să-mi dezlipesc privirea de la el.
Apropiindu-şi uşor gura de a mea, mi-a cuprins talia cu mâi­
nile. Am închis ochii şi i-am simţit respiraţia fierbinte pe bu­
zele mele...
— Nu vreau să vă întrerup, dar aş avea nevoie de ajutor.
Mi-am întors repede capul şi l-am văzut pe Alex ridicându-se
în capul oaselor şi strâmbând din buze. Emil mi-a dat drumul
şi mi-a şoptit răguşit la ureche: „Mai târziu.” M-am uitat la el şi
m-am grăbit să văd ce face Alex. Am îngenuncheat lângă Alex şi
l-am luat de mână, dar el s-a retras. Ar fi trebuit să mă aştept la
asta, după ce ne-a văzut pe mine şi pe Emil. Emil s-a apropiat şi
amândoi l-am ajutat pe Alex să se ridice în picioare.
— Eşti bine? l-am întrebat eu.
Alex părea slăbit, dar neclintit.
— Cred că da. S-a întors spre Emil. Te-am văzut cum i-ai
luat sufletul lui Joshua. Au dispărut şi amintirile celorlalţi
membri ai Clanului?
Emil a dat din cap, vizibil îngrijorat.
— N-am mai văzut niciodată aşa ceva.
Nedumerirea mea era probabil evidentă, pentru că Emil a
continuat cu explicaţiile.
« W t'/ N i/ rU o rn t'fi ¿ "Jh n / î/ iy 329

— De obicei, când un suflet este luat, imaginile din amin­


tirile lui plutesc în aer şi explodează într-un praf fin, care are
aceeaşi culoare cu fumul sufletului, distrugându-se complet.
Asta nu s-a întâmplat astăzi. în schimb, amintirile au dispărut.
Emil s-a uitat la Alex, iar ei au părut să poarte o conversa­
ţie tăcută.
— Ce s-a întâmplat după ce am leşinat? a întrebat Alex.
Emil şi cu mine i-am explicat ce îi făcuse Caleb. Presupuneam
că atunci când sufletul lui Caleb a fost luat, vraja care îl ţinea in­
conştient pe Alex a fost eliberată. Eu i-am spus despre sincroni­
zarea minţilor şi ce făcuse Caleb ca să-i acceseze amintirile lui
Alex. I-am spus că a recunoscut că el a fost cel care îi răpise pe
Urmăritori. I-am povestit şi despre lupta cu ceilalţi membri ai
Clanului şi despre puterile mele subite, care mă ajutaseră să-i gă­
sesc pe Alex şi pe Emil şi să învingem Clanul lui Caleb.
Alex şi-a strâns buzele şi a închis ochii. A inspirat adânc.
— Pot să simt din nou legătura dintre noi. Nu ştiu de unde
au venit puterile care te-au ajutat să-i învingi sau cum le-ai fo­
losit. Abilităţile tale de Urmăritor nu au fost activate; dacă ar fi
fost, noi am fi simţit asta. Ce s-a întâmplat înainte să-ţi apară
puterea?
I-am povestit ce simţisem şi despre vocea pe care o auzisem
în minte. Emil şi Alex s-au uitat unul la celălalt cu îngrijorare
şi curiozitate. Alex şi-a frecat faţa cu mâna.
— Trebuie să le spun liderilor Amaranthine despre toate
astea. A arătat spre corpurile celor şase membri ai Clanului,
împrăştiate prin cameră. Poate că şi celelalte legături Pro-
tector/Urmăritor vor funcţiona din nou. în cazul ăsta, Ama­
ranthine ar putea să-i găsească pe Urmăritorii dispăruţi.
Alex a băgat mâna în buzunar, cu ochii la Emil. A scos che­
ile de la maşină şi i le-a aruncat. Emil le-a prins cu o mână.
330

— Vrei să o duci pe Evie acasă şi să ai grijă de ea până mă


întorc?
Emil a încuviinţat din cap.
— Cât timp vei fi plecat? am întrebat eu.
Pe chipul lui Alex a apărut o expresie îngrijorată.
— Nu ştiu.
A ridicat mâna şi, cu degetul mare, şi-a apăsat inelul. A fre­
cat inelul de trei ori în sensul invers acelor de ceas, şi o lumină
aurie a licărit şi l-a învăluit - apoi a dispărut.
—H p mii m-a ajutat să ajung la Jeepul lui Alex. Pe drumul
\S) înapoi spre casa mea, am fost destul de tăcută. Emil
părea să-mi înţeleagă nevoia de a asimila totul. Poate că eram
în şoc sau poate că mintea mea doar încerca să înţeleagă toate
astea. Alex spunea că abilităţile mele de Urmăritor nu fuseseră
activate, dar ceva mi se întâmplase. Nu ştiam prea bine ce era,
dar mă simţeam diferit. în trecut, îmi observam semnul sufle­
tului doar atunci când îl atingeam pe Alex sau pe Emil. Acum,
trebuia doar să mă gândeasc la ei ca să simt căldura. Speram
că Alex va reuşi să afle de la Amaranthine ceva despre ce se în­
tâmplase în peşteră, şi ce se întâmplase cu mine.
Casa mea era goală când am ajuns acolo. Emil a deschis uşa
de la intrare. M-a urmat înăuntru şi a verificat peste tot, cât eu
am urcat la etaj ca să fac un duş. Am dat drumul la apă, mi-am
scos hainele murdare şi am făcut cel mai lung şi fierbinte duş
posibil.
Nu m-am gândit la cei doi bărbaţi din viaţa mea sau la lu­
crurile pe care le aflasem despre amândoi. în schimb, m-am
concentrat asupra chestiilor normale, atât de normale cât pu­
teau fi acum. Eram nerăbdătoare să-i văd pe Jasmine şi pe Zach
şi să-mi petrec din nou timpul cu ei. M-am gândit la cursurile
332

mele, la serviciu şi la temele pe care trebuia să le fac. Mi-am


amintit că Mustangul meu era încă în parcarea de la Western
State şi abia aşteptam să-l conduc. M-am concentrat la ritua­
lurile obişnuite din viaţa mea - la lucrurile pe care le puteam
controla pentru că Alex şi Emil erau orice altceva, numai
normali nu, şi amândoi îmi dădeau viaţa peste cap.
Când apa caldă a început să se răcească, am terminat duşul
şi m-am îmbrăcat cu pantalonii mei preferaţi de pijama şi cu
un tricou.
Am coborât şi l-am găsit pe Emil aşezat pe canapea.
— Cum a fost duşul? m-a întrebat el, urmărindu-mă cu
privirea, asigurându-se că eram în regulă. Te simţi mai bine?
— Da, mult mai bine. Mulţumesc.
Am simţit mirosul cunoscut de brânză şi sos de roşii şi
stomacul a început să-mi chiorăie. Pe masă era o pizza mare.
Eram foarte recunoscătoare că Emil se gândise la mâncare.
Mi-am dat seama că nu mai mâncasem nimic de trei zile, de
când mă luase Caleb.
Emil s-a ridicat în picioare.
— Ai nevoie de ceva? Ţi-e foame? Eşti obosită?
— Sunt bine, i-am spus eu în timp ce mă îndreptam spre
masă, de unde am luat două bucăţi de pizza şi o cutie de Pepsi.
Vreau doar să mă relaxez şi să mă uit la televizor sau ceva de
genul ăsta.
Am mâncat şi m-am aşezat pe canapea. Emil a venit mai
aproape şi şi-a pus un braţ în jurul meu. Am adormit, alinată
de braţele lui Emil şi de mirosurile din casa mea.

Când m-am trezit în dimineaţa următoare, eram încă pe


canapea. M-am ridicat şi mi-am trecut mâinile prin păr, şi am
«^ImwtvVWtea 4(<nfin<j 333

simţit aromele ispititoare de şuncă şi sirop. M-am îndreptat


spre bucătărie, unde Emil pregătea micul dejun. Mi-a zâmbit.
— Bună dimineaţa, frumoaso.
I-am zâmbit şi eu, ştiind că, probabil, cuvântul „frumoasă”
nu era cel mai potrivit ca să mă descrie atât de devreme dimi­
neaţa. M-a împins spre masă şi mi-a pus în faţă o farfurie cu
friganele.
— Cum ai dormit? m-a întrebat el.
Am luat o furculiţă şi am început să mănânc.
— Mai bine decât în ultimele zile.
Emil a luat laptele de pe dulap şi mi-a turnat într-un pahar.
L-a pus în faţa mea şi s-a dus înapoi la aragaz, întorcând ulti­
mele felii de friganele.
— Te simţi bine?
Am dat aprobator din cap.
— Am mintea mai limpede, dar încă nu-mi amintesc tot ce
am văzut când mintea mea s-a sincronizat cu a lui Alex. Totuşi,
am sentimentul că îmi voi aminti în timp.
Emil m-a privit cu atenţie.
— Ai văzut şi auzit tot ce-a făcut Alex? a întrebat el.
Am dat din nou din cap, cât am terminat de mestecat.
— M-am simţit drogată şi nu prea receptivă, dar am văzut
lucrurile care se întâmplau. Era ca şi când aş fi urmărit un film
după ce am luat nişte analgezice, am spus. Am mai mâncat
puţin, cât m-am gândit la ce se întâmplase, apoi l-am întrebat:
Cum m-ai găsit? Cum de-ai ştiut că am dispărut?
Emil a închis aragazul şi s-a aşezat în faţa mea.
— Sunt unele lucruri despre care probabil ar trebui să vor­
bim, Evie; unul dintre ele are legătură cu modul în care am
ştiut că ai dispărut.
L-am privit bănuitoare.
— Bine.
El a tras aer în piept, apoi a expirat adânc.
— Nu doar Alex are o legătură cu tine, ci şi eu. Când legă­
tura ta cu Alex s-a întrerupt, el a leşinat, dar eu nu. Ar fi trebuit
să pot să te găsesc sau măcar să simt legătura dintre noi, dar
orice a făcut Caleb a rupt toate legăturile cu tine - aproape ca
şi când ai fi fost într-o bulă. După ce ai dispărut, am început să
te caut. Imediat ce Alex şi-a revenit, ne-am înţeles să acţionăm
împreună. Alex a crezut că poate Clanul meu avea o legătură
cu dispariţia ta, dar Clanul meu nu e pe lângă Gunnison, şi aşa
mi-am dat seama că aveam de-a face cu o problemă mai mare.
Nu ştiam cine te-a luat, dar ştiam că împreună cu Alex puteam
să-i învingem şi să te recuperăm.
M-am încruntat.
— Dar te-ai luptat cu alţi membri Daevos.
M-am întrebat cum va scăpa nepedepsit pentru ceea ce făcuse.
— Mda, am facut-o.
Colţurile gurii i s-au îndreptat în jos şi s-a încruntat.
— Sper că nimeni din Rezistenţa Daevos nu va afla, a
adăugat.
— Ce s-ar întâmpla dacă ar afla? am întrebat eu.
Emil şi-a a întors privirea.
— I-am trădat. Mi-ar lua sufletul.
Am icnit şi am făcut ochii mari.
— De ce ai riscat?
Emil m-a privit ca şi când aş fi fost o idioată. S-a aplecat
peste masă şi mi-a spus cu o voce joasă:
— Pentru că te iubesc mai mult decât îmi iubesc viaţa, su­
fletul sau orice altceva - te-am iubit dintotdeauna.
M-am holbat la el cu gura căscată, iar apoi mi-am întors
privirea şi m-am uitat la masă.
Se/nuti/oa tea 4/<n/tn<j 33 5

— Emil... eu... nu ştiu ce să spun.


— Nu trebuie să spui nimic. Faptul că ştii ce simt este su­
ficient. Nu vreau decât să te gândeşti la asta. Emil s-a întins
peste masă şi mi-a atins uşor obrazul cu mâna. Ştiu că sunt
multe de asimilat, cu tot ce s-a întâmplat în ultima vreme. Tot
ce îţi cer este să te gândeşti la asta.
Cu toate că era dificil să mai înţeleg ceva după tot ce spu­
sese şi făcuse Emil, ştiam din recenta experienţă personală că
membrii Daevos erau maeştrii manipulării. Nu ştiam cum
să-i spun ce simţeam fără să-l ofensez, aşa că am hotărât să i-o
spun direct.
— Nu mi-e greu să mă gândesc la asta, dar de unde ştiu eu
că nu îmi spui doar ce vreau să aud ca să-mi câştigi încrederea
şi să mă iei?
Am urmărit cum uimirea i-a strâmbat trăsăturile feţei.
— Ce? De ce aş vrea să te răpesc? Mi-am riscat sufletul
când l-am ajutat pe Alex să te salveze.
M-am uitat în ochii lui şi am văzut doar sinceritate. I-am
răspuns la întrebare cu informaţia primită de la Alex:
— Pentru că acum două sute cincizeci de ani te-ai prefăcut
că erai îndrăgostit de mine ca să încerci să mă convingi să mă
alătur Clanului tău. De unde ştiu că nu faci din nou asta?
Emil şi-a ţuguiat buzele.
, — Alex ar trebui să cunoască adevărul înainte să deschidă
gura.
Felul în care scrâşnea din dinţi mi-a dat clar de înţeles că
era nervos.
— Nu m-am prefăcut în urmă cu două sute cincizeci de
ani, mi-a spus. Am vrut să fiu cu tine pentru că ne iubeam.
Ştiam că relaţia noastră putea să te pună în pericol, dar, până
la urmă, m-am săturat să mă lupt cu sentimentele mele. Emil
336 ( / ţfiH je ftt ( O o if ie M

m-a luat de mână şi s-a uitat în ochii mei. Evie, te-am iubit şi
încă te iubesc, tu eşti cea pe care am iubit-o mai mult decât pe
oricine altcineva.
Privirea lui era pătrunzătoare, iar eu nu putea să îmi iau
ochii de la el.
— Tu ai fost motivul pentru care nu mi-am părăsit nicio­
dată Clanul - încercam să îi ţin departe de tine.
Nu ştiam dacă să-l cred. Alex părea să fie convins că nu pu­
team avea încredere în Emil, chiar dacă îl ajutase să-mi salveze
viaţa şi îmi spunea că mă iubeşte.
— Nu mă crezi, a spus Emil, şi nu era o întrebare. Am rămas
cu Clanul meu pentru că am hotărât că mi-ar fi mai uşor să te
protejez dacă eram cu ei şi ştiam ce făceau.
— Asta este o scuză destul de convenabilă, am spus eu, încă
ezitând.
— Ţi-a spus Alex ce se întâmplă cu membrii unui Clan
după ce îl părăsesc?
Nu îmi spusese.
— Nu, am răspuns eu, dar dacă era important, sunt sigur că
Alex mi-ar fi spus ceva.
Emil a râs.
— Sigur, să nu mă facă să par chiar un monstru era prio­
ritatea lui principală. Nu poţi să-i părăseşti pe cei din Daevos.
Dacă vrei să ieşi din Rezistenţă, trebuie să evadezi. Chiar dacă
reuşeşti să scapi, Clanul tău Daevos începe imediat să te vâ­
neze. De îndată ce nu mai faci parte din sursa de putere Dae­
vos, pierzi beneficiile Rezistenţei: banii, maşinile, casele şi
oamenii pe care îi ştii de sute şi, câteodată, mii de ani. în plus,
începi din nou să îmbătrâneşti, doar că mai repede. Dacă aş fi
abandonat Clanul când am vrut, acum două sute cincizeci de
ani, aş fi murit în câţiva ani. Era mai bine să rămân cu ei, să te
f \f/)i< n iU i< n < ‘<r 4 tfn â n < j 337

urmăresc de la distanţă, să mă asigur că erai în siguranţă şi să


încerc să îi ţin departe de tine. Emil şi-a îndreptat spatele şi şi-a
frecat mâinile de coapse, apoi a continuat. M-am îndrăgostit
de tine imediat ce te-am cunoscut şi nu am putut să te las să
pleci. Să te aduc în Clanul meu şi să atrag atenţia Rezistenţei
asupra ta a fost o greşeală - una pe care am încercat să o repar
timp de secole, dar, în acelaşi timp, nu regret timpul pe care
l-am petrecut împreună.
Nedumerită, l-am privit cu ochii mijiţi. El mi-a văzut ex­
presia şi mi-a spus:
— Evie, tu nu ai fost doar o fată oarecare pe care am ales
să încerc să o seduc. Tu ai fost jumătatea mea. O ştiam atunci,
aşa cum o ştiu şi acum. Emil m-a luat de mână şi m-a privit în
ochi. Evie, numele tău era Cassandra... şi am fost căsătoriţi.
Am scăpat furculiţa pe masă şi am rămas cu gura căscată,
incapabilă să mai respir. Nu ştiam ce să spun.
Emil a continuat:
— La un an după ce ne-am căsătorit, i-ai auzit pe câţiva
membri din Clanul meu vorbind despre moartea unui suflet.
M-ai întrebat ce se întâmpla. Ţi-am spus totul. Am încercat
să te protejez de Daevos, dar devenea tot mai dificil. Tu nu
ai depus jurămintele Daevos, deci ştiam că vei fi în siguranţă
cu Societatea Amaranthine. Ţi-am spus că trebuia să mă pără­
seşti. îngândurat, Emil s-a rezemat de scaun. După o clipă, a
reluat: N-ai vrut să pleci, dar până la urmă ai acceptat. Să ştiu
că trebuia să te las să pleci a fost cel mai greu lucru pe care
l-am făcut vreodată, dar era singura modalitate ca să te prote­
jez de Clanul meu. Nu voi uita niciodată ultima noastră discu­
ţie. Mi-ai spus că-ţi va fi mai greu să pleci decât să rămâi, iar eu
ţi-am spus că va fi greu doar până când vei uita. M-ai întrebat
dacă aveam să te uit vreodată...
338

— Iar tu ai spus „nu, niciodată”, i-am răspuns eu, fixându-1


uimită cu privirea.
Emil descrisese ce văzusem prima dată când ne-am atins.
Avusesem dreptate, nu era un vis sau o viziune - era o amin­
tire. Asta însemna că scena pe care o urmărisem când l-am
atins prima dată pe Alex era şi ea o amintire.
Surprins, Emil s-a uitat repede la mine.
— De unde ai ştiut asta? m-a întrebat el, scoţându-mă din
gândurile mele.
Mi-am coborât privirea spre mâna pe care mi-o ţinea.
— Prima dată când ne-am atins, am văzut ceea ce mi s-a
părut că era o viziune sau un vis. Am văzut o fată într-o rochie
albastru-închis, cu bucle lungi şi castanii. Vorbea cu un bărbat
pe care nu-1 vedeam, iar ei purtau conversaţia pe care tocmai
mi-ai povestit-o.
Emil părea uimit.
— Nu ştiu cum de ai reuşit să vezi întâmplările alea, mi-a
spus el, dar descrii lucruri care s-au petrecut în trecut. S-a mai
întâmplat asta şi altă dată? m-a întrebat.
Am încuviinţat din cap.
— Doar o dată. Prima dată când l-am atins pe Alex.
Emil şi-a frecat bărbia cu degetul mare şi cel arătător.
— Uneori, oamenii au amintiri puternice, pe care le poartă
cu ei în altă viaţă. îmi imaginez că, atunci când ne-ai atins
pe mine şi pe Alex, sufletul tău a recunoscut amintirile alea
dintr-un oarecare motiv şi ţi le-a făcut cunoscute.
Mi-am încrucişat picioarele, încă ţinându-1 pe Emil de
mână cât am rămas amândoi tăcuţi şi ne-am gândit. După câ­
teva minute, am spus:
— Nu pot să cred că ai făcut toate astea pentru mine. Prac­
tic, ai renunţat la viaţa ta ca să te asiguri că eram în siguranţă.
M-ai protejat la fel de mult ca şi Alex.
^It'/rut Kioa U'd ‘J ta 1fif/<j 339

El a ridicat din umeri.


— Eu am fost cel care te-a adus în situaţia asta, măcar atât
puteam să fac, a spus. A fost chinuitor să nu fiu cu tine. Nu
ţi-am apărut în celelalte vieţi ale tale pentru că trebuia să îmi
dovedesc loialitatea faţă de Daevos. în plus, probabil că Alex ar
fi făcut o criză şi ar fi încercat să-mi ia sufletul, înainte să am
şansa să-i explic. De data asta, totuşi, a avut nevoie de ajutorul
meu - fie că a vrut să creadă sau nu.
M-am încruntat.
— Cum de mă tot găseşti în toate vieţile mele?
El şi-a ridicat privirea şi s-a uitat în ochii mei.
— Am fost soţul tău timp de un an şi, în ciuda a ceea ce
poate că ţi-a spus Alex, eram foarte îndrăgostiţi. Emil a făcut
o pauză, gândindu-se la trecutul nostru. Dragostea noastră a
rămas puternică şi după ce ai plecat. Erai plecată, dar legătura
dintre sufletele noastre pereche era aceeaşi. După căsătoria
noastră şi după ce ai scăpat de Clanul meu, în cele din urmă ai
murit. Când s-a întâmplat asta, am reuşit să îţi urmăresc sufle­
tul cu ajutorul legăturii dintre noi, aşa cum face şi Alex.
—- Clanul tău nu a aflat? am întrebat eu.
— Nu, nu le-am spus niciodată. Voiam să îi ţin departe de
tine. Niciun alt membru din Clanul meu nu a fost vreodată în­
drăgostit de cineva la fel de mult cum te-am iubit şi încă te iu­
besc pe tine. Aşadar, nimeni nu ştie despre legătura noastră. Am
reuşit să păstrez secretă legătura cu tine. înainte să mă părăseşti,
ţi-am spus că mă voi asigura că nu te vor găsi. Am vorbit serios.
L-am privit uimită şi am rostit cu greu cuvintele:
— Eu... n-am ştiut.
Emil s-a ridicat în picioare şi a luat farfuriile de pe masă.
— Nimeni nu a ştiut. Mă bucur că am reuşit să ajut să rămâi
în siguranţă. A început să strângă masa. Ar trebui să pleci; o să
întârzii la curs, a spus.
340 (< (jiig e fa ( 0 H i d r ă

în ciuda faptului că supravieţuisem unui eveniment para­


normal, încă trebuia să merg la cursuri. Mă bucuram cu ade­
vărat să mă pierd în rutina normală a vieţii de facultate, în loc
să mă tot gândesc la Caleb, la suflete-pereche şi la ce însem­
nau, mai exact, noile puteri pe care le aveam. Din fericire, pier­
dusem doar o zi de cursuri cât am fost răpită. Mi-am petrecut
următoarele câteva zile la serviciu şi cu prietenii mei, expli-
cându-i lui Jasmine unde fusesem. I-am spus că Emil mă du­
sese la Denver în weekend. Jasmine s-a lăsat uşor distrasă de
discuţia despre relaţiile mele cu Alex şi Emil. Voia să ştie ce se
întâmpla, dacă mă întâlneam cu amândoi şi de cine îmi plăcea
mai mult. Şi eu aş fi vrut să-i pot răspunde la întrebarea asta.
Uneori, jucam biliard cu Emil sau luam prânzul împreună, dar
nu mă sufoca; deşi, cât Alex era plecat, aveam sentimentul că
Emil nu era niciodată prea departe.
La sfârşitul săptămânii, am venit acasă de la cursuri, am
descuiat uşa şi am intrat în casă, şi am fost uşurată să-l văd pe
Alex pe canapea. Emil stătea pe fotoliu. Amândoi păreau să
vorbească, nu într-un mod supărător, dar nici nu erau pe cale
să devină fraţi de cruce. Amândoi s-au ridicat când am intrat
în living.
Am zâmbit.
— Mă bucur că te-ai întors, Alex.
El mi-a zâmbit, cu o strălucire poznaşă în ochi.
— Mă bucur să fiu aici.
M-am uitat la Emil, care părea să ne asculte nonşalant.
— Nu mă aşteptam să fii plecat o săptămână, i-a spus el lui
Alex.
' \<'w it u 'fo a K 'c b ifa . i/in < j 341

Alex s-a rezemat de canapea când mi-am lăsat geanta şi


m-am aşezat pe canapeaua mică din faţa lui.
— Au fost multe de lămurit. încă mai sunt. A trebuit să le
spun şi versiunea mea, şi ce mi-aţi spus voi doi că s-a întâm­
plat după ce mi-am pierdut cunoştinţa. Liderii Amaranthine
sunt îngrijoraţi, ca să nu spun mai mult. Acum, se fac presi­
uni pentru găsirea Urmăritorilor care încă sunt dispăruţi, dar,
dintr-un oarecare motiv, legăturile lor Protector/Urmăritor nu
s-au restabilit, aşa cum s-a întâmplat în cazul legăturii mele cu
Evie. Unii membri Amaranthine sunt îngrijoraţi că ameninţa­
rea încă persistă.
— De ce? am întrebat eu. Caleb a recunoscut că i-a răpit,
iar acum el e mort.
— Fiindcă ceilalţi Urmăritori sunt încă dispăruţi, liderii
Amaranthine sunt îngrijoraţi că altcineva a preluat cauza lui
Caleb. Liderii Amaranthine cred că toţi Urmăritorii ar putea
încă fi în pericol. Alex m-a privit în ochi. în plus, şi abilităţile
tale şi modul în care i-ai supus pe cei din Clanul lui Caleb ri­
dică semne de întrebare. Membrii Amaranthine n-au mai auzit
de un Urmăritor care să poată face aşa ceva. Sunt foarte inte­
resaţi de tine.
Emil şi Alex s-au uitat la mine îngrijoraţi. Eram şi eu puţin
derutată. Sperasem că Amaranthine îmi va putea spune cum
să-mi stăpânesc noile abilităţi.
Am tras aer în piept.
— Deci, încă n-am scăpat?
— Nici pe departe, a răspuns Alex.
— Presupun că asta înseamnă că vei mai rămâne prin
preajmă, ca Protector al meu.
El a încuviinţat din cap şi l-a privit pe Emil când a spus:
— îmi imaginez că amândoi vom rămâne.
342 (( jiu ji'la ( Co ifieU

Emil şi-a îndreptat atenţia spre mine şi a dat uşor din cap.
Am ridicat din sprâncene.
— Veţi reuşi să vă descurcaţi cu asta?
Emil mi-a răspuns:
— Desigur.
Alex s-a uitat la Emil, iar mie mi s-a părut că vorbeau fără
cuvinte. Emil s-a ridicat în picioare.
— Am nişte lucruri de făcut. Ne vedem mâine, Evie.
— Te conduc, am spus eu şi m-am ridicat.
Alex a rămas pe canapea când l-am urmat pe Emil. în drum
spre uşă, am observat pe masă o vază cu doisprezece trandafiri
lila - precum cei dăruiţi mie de Emil în prima zi în care ne-am
întâlnit. Când a trecut pe lângă ea, Emil a luat un trandafir din
vază. I-am aruncat o privire curioasă şi l-am urmat afară.
Ne-am îndreptat spre iarbă. Emil a scos un mic briceag din
buzunar. A ridicat lama, concentrat la ce avea de făcut.
— Presupun că trandafirii sunt de la tine? am întrebat eu.
L-am urmărit cum a tăiat tulpina florii, astfel încât să mai
rămână doar câţiva centimetri din ea.'A îndepărtat spinii şi s-a
întins după mâna mea în timp ce încuviinţa din cap.
— Trandafirii lila erau preferaţii tăi. La fiecare câteva zile,
mergeam în grădina noastră şi tăiam câţiva pentru tine, ca să
ai mereu flori proaspete în casă. M-am gândit că ar fi frumos
să continuăm tradiţia.
Emil părea că voia să spună mai multe, dar nu îşi găsea cu­
vintele. în schimb, am vorbit eu.
— Emil... nu ştiu cum să-ţi mulţumesc pentru tot ce ai
făcut pentru mine.
M-a privit cu tandreţe.
— Aş face orice pentru tine, să nu uiţi asta niciodată.
' ^ieaiatiYoaiea 'I/a tfi'aij 343

Emil s-a apropiat şi, cu blândeţe, mi-a pus trandafirul după


ureche. Mireasma lui a parfumat aerul pe care îl respiram, iar
Emil mi-a atins uşor buzele cu degetul mare.
— Evie, te-am pierdut o dată, nu te voi mai pierde din nou.
Chiar dacă va dura o mie de ani ca să-ţi câştig încrederea şi să
te am din nou, o voi face. Tu eşti singura persoană din viaţa
mea care contează. Te iubesc.
Mi-a cuprins talia cu braţele şi s-a aplecat spre mine. Săru­
tul lui era profund şi plin de pasiunea pe care spunea că o simte
pentru mine. Imediat, am simţit căldura din semnul sufletu­
lui meu, care mă anunţa că Emil ar putea fi sufletul meu pere­
che. Bărbatul ăsta mă iubea cu adevărat, total - iar eu simţeam
că-1 iubesc la rândul meu. Când sărutul s-a încheiat, Emil m-a
ţinut strâns în braţe, iar eu aproape că nu mai respiram.
Căldura care radia din crinul de pe spatele meu m-a făcut
să mă gândesc la faptul că Daevos folosea Urmăritorii ca să
găsească legătura dintre sufletele noastre pereche - o legătură
care devenea mai puternică atunci când ne sărutam. Mi-am ri­
dicat privirea spre Emil şi, abia respirând, l-am întrebat:
— Cum îi împiedici pe cei din Clanul Daevos să nu ne gă­
sească legătura când mă săruţi în felul ăsta?
La început, Emil m-a privit surprins, apoi amuzat.
— Am sentimentul că îţi vei aminti singură răspunsul la
întrebarea asta, dar, dacă nu o faci, promit să îţi spun - în cele
din urmă.
L-am fixat uimită cu privirea.
— Nu-mi amintesc prea multe, ce te face să crezi că îmi voi
da seama de asta?
El a ridicat din umeri şi pe buze i-a apărut o umbră de
zâmbet.
344 ( ( h t <]<•/« i (jm f ii't t

— E doar o bănuială.
— Nu-mi dai nici măcar un indiciu?
Emil şi-a înclinat capul într-o parte şi s-a gândit.
— îţi spun doar atât: noi doi suntem singurii care putem
să urmărim legătura dintre noi. în timp, îţi vei aminti de ce, a
spus el. A rânjit când mâna i-a alunecat pe talia mea, pe sub că­
maşă şi pe spatele meu. Din cauza asta, în mod evident nu am
aceleaşi - a făcut o pauză - limitări pe care le are Alex.
Mâna i-a zăbovit pe locul în care semnul sufletului meu
clocotea de căldură. Emil şi-a trecut limba peste buza de sus,
iar eu abia m-am abţinut să nu mă întind spre el şi să-l sărut
din nou. M-a privit cu o strălucire jucăuşă în ochi.
— Apropo de semnele sufletului, pun pariu că al tău e în
flăcări.
Mi-a făcut semn cu ochiul când s-a retras uşor.
Mi-am dorit să fi putut găsi un răspuns glumeţ, dar rămă­
sesem fără cuvinte.
— Ne vedem mâine, mi-a spus şi m-a sărutat delicat pe frunte.
Am dat din cap, încă uimită, şi l-am privit pe Emil cum
pleacă.

M-am întors în casă şi l-am găsit pe Alex tolănit pe per­


nele de pe canapea, cu mâinile la ceafa şi cu picioarele întinse
în faţă. Părea relaxat - ceva cu care nu mă obişnuise în ultima
vreme. M-am apropiat de canapea, întrebându-mă dacă ne ur­
mărise pe mine şi Emil când eram afară.
— A plecat Emil? a întrebat el.
M-am uitat lung la el când m-am aşezat în celălalt capăt al
canapelei şi mi-am încrucişat picioarele.
' ^Vem i/r/Vf/ a ic o 34 5

— Ştii că a plecat.
El a zâmbit, iar eu mi-am simţit stomacul agitându-se.
— Bun. în sfârşit, suntem singuri.
Am zâmbit şi eu şi, pentru o clipă, m-am simţit vinovată
că mă gândeam la Alex când tocmai îl sărutasem pe Emil, dar
aveam sentimente pentru amândoi şi nu ştiam pe care să-l
aleg. Nu era corect, dar era adevărat.
M-am rezemat de perna de pe braţul canapelei.
— Ce e cu tine şi Emil? l-am întrebat. De ce este atât de
multă ostilitate între voi?
— Pentru că avem un trecut împreună, a răspuns sec Alex.
— Nu serios, am făcut eu. Dar am sentimentul că asta nu
ţine doar de Amaranthine şi de Daevos, sau de supărarea ta
că m-a adus în Clanul lui. Ce s-a întâmplat între voi în trecut?
Faţa i s-a încordat, iar eu i-am văzut muşchii gâtului
pulsând.
— Tu, a spus el, întâlnindu-mi privirea. Ai apărut tu, Evie.
Mi-am îndreptat spatele.
— Ce vrei să spui?
El şi-a întins gâtul şi a oftat prelung.
— Asta nu este prima dată când a trebuit să alegi între mine
şi Emil. Ultima dată când mi-ai spus că l-ai ales pe el, te-am să­
rutat şi te-am întrebat dacă erai sigură, pentru că ştiam că era
o decizie greşită. Mi-ai spus că îl iubeai şi că el era bărbatul cu
care voiai să fii. Eram la o petrecere atunci. După ce l-ai ales,
te-am lăsat în mijlocul grădinii domeniului şi m-am alăturat
imediat Societăţii Amaranthine, ca să te pot apăra de ceea ce
era Emil.
L-am fixat şocată cu privirea, fără să spun nimic, şi l-am as­
cultat cât a povestit amintirea în care fusesem aruncată când
l-am întâlnit prima dată. Nu avusesem ocazia să mă gândesc
346 (< jittje/a ( 6 'tifleti

prea mult la asta sau la ce însemnase, dar când am auzit po­


vestea lui Alex, mi-am dat seama că ambele amintiri pe care le
văzusem implicau decizia mea de a-1 părăsi pe Alex, iar apoi
pe Emil. Voiam să-i povestesc lui Alex despre amintiri, dar el a
continuat, spunând:
— Ne-am luptat pentru tine în trecut şi sunt sigur că se va
mai întâmpla. Având în vedere cele spuse de Amaranthine, cred
că Emil şi cu mine vom fi prin preajmă încă multă vreme.
I-am răspuns fără să mă gândesc:
— Asta va fi incomod.
Alex m-a privit uimit.
— De ce?
— Pentru că, indiferent cu cine aleg să fiu, amândoi veţi
continua să faceţi parte din viaţa mea. în plus, faptul că nu mă
poţi atinge ne cam împiedică să avem o relaţie.
Alex a strâns din buze.
— Apropo de asta, am ceva pentru tine. Alex s-a ridicat în
picioare şi a scos din buzunar o cutie de culoarea safirului. A
deschis-o, iar eu am văzut strălucirea argintului când a scos din
ea bijuteria. M-am gândit la o soluţie pentru problema asta de
prima dată când am plecat, a spus. Acum este, în sfârşit, gata.
S-a întins şi mi-a prins la încheietura mâinii drepte o brăţară
strălucitoare de argint. Când metalul a părut să se contopească
cu pielea mea, m-am simţit învăluită de nişte furnicături, care,
cumva, m-au făcut să mă simt mai uşoară. Am atins brăţara
cu degetele de la mâna stângă. Metalul era neted pe ambele
părţi; în centrul lui, o orhidee roz faţetată strălucea cu accente
albe. Uimită, m-am uitat la bijuteria în formă de floare. Peta­
lele scânteiau ca sute de diamante roz şi albe.
Singurul lucru care a reuşit să-mi abată privirea de la ca­
doul uimitor a fost atingerea lui Alex pe obrazul meu, când
f )emu itf o h im '4fa r/t/tj .VI7

mi-a înălţat capul. M-a privit în ochi când şi-a trecut uşor de­
getele prin părul meu. L-am fixat uimită cu privirea. El mi-a
luat mâinile şi m-a tras lângă el ca să mă îmbrăţişeze. Ochii îi
ardeau când şi-a apropiat faţa şi apoi i-am simţit buzele conto-
pindu-se cu ale mele, ca şi când amândoi am fi găsit piesa lipsă
a jocului de puzzle. Semnul sufletului meu s-a aprins când bu­
zele noastre s-au depărtat, iar sărutul a devenit mai pasional.
I-am inhalat mirosul de cedru, care m-a învăluit. Mi-am trecut
degetele peste pieptul lui tare, în vreme ce mâinile lui Alex alu­
necau peste spatele meu. Am pierdut noţiunea timpului până
când Alex s-a retras, cu mâinile pe şoldurile mele. A continuat
să mă privească.
— Nu mai pot să stau fără tine, şi să fiu al naibii dacă îl alegi
pe Stone doar pentru că te poate atinge.
Mintea-mi era zăpăcită din cauza primului sărut al lui Alex
din ultimele luni de zile, dar am reuşit să bâlbâi un cuvânt:
— Cum?
Alex a zâmbit, şi-a mişcat mâna spre încheietura mâinii
mele şi şi-a trecut uşor degetul mare peste brăţară.
— Am fost ajutat.
Am fixat cu privirea brăţara meticulos lucrată, în vreme ce
petalele de trandafir îmi mângâiau părul.
Iar semnul sufletului meu ardea.
ota/ (ui/o a te i

?ând am ales locul în care să se desfăşoare Nemuri­


toarea Starling, mi-am permis câteva licenţe poe-
tice.Campusul Facultăţii Western State este frumos, dar nu are
o grădină botanică. De asemenea, aceia dintre voi care sunteţi
familiarizaţi cu Canionul Negru din Parcul Naţional Gunni­
son ştiu că nu există peşteri în zonă.
(S^MuJhurwu'

^ / y r n primul rând, aş vrea să-i mulţumesc editorului


meu, Kamilla Quast, care a înţeles viziunea mea
pentru această carte şi a susţinut-o în toate felurile. Aprecie­
rea şi mulţumirile pentru minunata copertă se îndreaptă spre
fotografa Lani Woodland; graficiană Alma Tait; hair stilistul
Lindsey Evens; şi uluitorul model de pe copertă şi make-up ar­
tist, Adrie Buchanan.
Fanilor mei, partenerilor de critică şi cititorilor critici: Ashley,
Angee, Autumn, Dan, Natalie, Craig, Amanda, Melanie, LaRue,
Auru, Shelly, Brendalee. Vă mulţumesc pentru încurajări şi pen­
tru sprijin. Le mulţumesc doctorului Ashley Argyle, lui Emily
W. Jensen, Kamillei Wuast şi lui Nancy Campbell Allen pen­
tru abilităţile lor superioare în ceea ce priveşte editarea. Mul­
ţumesc minunaţilor mei prieteni autori, care mi-au răspuns la
mulţimea de întrebări, care mi-au dat sfaturi nepreţuite şi care
m-au împiedicat să fac multe greşeli: Aprilynne Pike, Jennifer
Murgia, Lani Woodland şi Shelly Fredman.
Dan - nu ştiu cum să încep să mulţumesc inspiraţiei pentru
o iubire care transcende timpul. Cum de-am fost atât de noro­
coasă? îţi mulţumesc că m-ai suportat în toate dăţile în care
ţi-am vorbit despre personajele mele, pentru că mi-ai adus
350 (r if/Kje/'d { C o i fier/

bunătăţi când nu am mai avut încredere în mine şi pentru că


le-ai spus tuturor despre soţia ta, scriitoarea, începând cu flo-
răreasa şi terminând cu hairstylistul. Fără tine, fără dragostea
ta şi iară încurajările tale... nu aş fi avut şansa să spun această
poveste. Tu eşti cu adevărat sufletul meu pereche şi te iubesc.
Ashley - eşti o profesoară minunată, o zeiţă a literaturii şi a
redactării şi, cel mai important, cea mai bună prietenă a mea.
Deşi te-am înjurat adeseori pentru aşteptările tale mari, nu am
suficiente cuvinte ca să-ţi mulţumesc pentru tot ce m-ai învă­
ţat. Trăiesc cu groaza că, într-o zi, nu îmi vei mai răspunde la
telefon, la e-mailuri şi că nu îmi vei mai da sfaturi. îmi imagi­
nez că îţi datorez sufletul pentru tot ajutorul tău.
Mamă şi tată, mi-aţi sprijinit atât de mult acest vis. Serios,
am câştigat la loteria părinţilor. Mamă, îţi mulţumesc pentru
că ai crezut în talentul meu la scris cu mult înaintea mea şi
pentru că eşti atât de entuziastă - sper că scenele cu săruturi
sunt decente. Tată, îţi mulţumesc pentru că m-ai învăţat să iu­
besc să citesc înainte de a putea măcar să merg pe bicicletă
şi pentru că mi-ai arătat unde era filtrul de aer după ce am
ieşit din acel lac. Fratelui meu Colten şi surorii mele Natasha le
mulţumesc pentru optimismul lor şi pentru că, demult, m-au
învăţat că nimic nu este imposibil.
Mulţumiri speciale lui Angee, pentru că ai fost primul meu
fan şi, acum, prietena mea minunată. în sfârşit, vă mulţumesc
din suflet vouă, celor mai minunaţi fani din lume. Pe unii din­
tre voi vă cunosc de ani de zile, pe alţii de-abia i-am cunoscut,
dar sprijinul vostru constant şi entuziasmul pentru Nemuritoa­
rea Starling sunt motivele pentru care această carte există astăzi.
Pentru comenzi şi informaţii, contactaţi:
GRUPUL EDITORIAL CORINT
Departamentul de Vânzări
Str. Mihai Eminescu nr. 54A, sector I, Bucureşti, cod poştal 010517
Tel/Fax: 021.319.47.97; 021.319.48.20
Depozit
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucureşti, cod poştal 060012
Tel: 021.310.15.30
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
Magazin virtual: www.edituracorint.ro

ISBN: 978-606-793-093-1
ISBN: 978-606-793-091-7

Format: 16/54x84;
Coli tipo: 22

Tiparul executat la:

office@tipografiaeurobusiness.ro
www.tipog rafiaeu robusi ness. ro
„NEMURITOAREA STARLING te va purta
în goană prin primejdii, conspiraţii şi o
dragoste eternă adevărată, atingându-ţi cele
mai delicate corzi ale inimii."
A prilynne Pike , autoarea bestsellerului
New York Times ARIPI

0 (í/)x ta o Á Ít c d â £ de puk ’ini^


(tu 'd l nici etcA n iicd cob nu îi
r (Svie (fîjftarling a dus o viaţă relativ obişnuită, ieşind cu prietenele,
vorbind despre băieţi şi conducându-şi Mustangul din 1966. Toate
acestea se schimbă atunci când se mută în Gunnison, Colorado, pentru
a începe colegiul, şi când cunoaşte doi bărbaţi misterioşi.

(D e secole, Alex Night şi Emil Stone au dorit-o pe cf'vie, dar fiecare a


avut alte motive pentru a vrea să fie cu ea. Când amândoi susţin că sunt
sufletul ei pereche şi îi povestesc despre un trecut incredibil, (Svie află
că este cu totul altă persoană decât credea. Curând, '<$vie se trezeşte în
mijlocul unui război vechi de când lumea între Societatea Amaranthine,
protectorii sufletului, şi Rezistenţa Daevos, distrugătorii sufletului.

( 6 u un trecut pe care nu îl înţelege şi un viitor plin de pericole, r <fvie


trebuie să decidă în cine să aibă încredere. Dar Alex şi Emil nu sunt singurii
care o vor, iar sufletul ei urmează să devină miza într-o confruntare pe
viaţă şi pe moarte.

ISBN: 978-606-793-093-1
ISBN: 978-606-793-091-7

LEDA EDGE
www.edituracorint.ro