Procesul de consiliere .

Etape

Termenul de consiliere este adesea confundat cu cel de psihoterapie. În contextul teoriilor

psihosociale termenul de consiliere se referă la suportul imediat acordat indivizilor într-o situaţie de
criză sau într-un moment de schimbare care necesită o adaptare a individuluila condiţii de viaţă cu care
nu este familiarizat. În ultimii ani metodele de consiliere s-au extins pentru a răspunde unor categorii
mai largi de populaţie,existând consilierea individuală, consilierea familiei, consilierea acordată
grupurilor sau comunităţilor/organizaţiilor, în vederea adaptării la schimbare în mod special.
“Consilierea reprezintă o acțiune complexă prin care se urmărește sugerarea moduluide a proceda
sau a modului de comportare care trebuie să fie adoptat într-o situație dată sau în general, în viața și în
activitatea cotidiană.”
Ea presupune o relație ca o formă specială de comunicare ce implică ascultare, cu rol proactiv, bazată
pe principiul dezvoltării personale și care se ghidează după anumite teorii șidupă metode specifice
In consiliere este important sa detii un set de trasaturi comune . Acestea conduc la o expresie des
intalnita in literatura de specialitate : procesul de consiliere
Notiunea de “proces” este inteles si definit in modalitati diferite producand confuzii .
John McLeord indentifica patru sensuri .
Primul sens face trimiteri la afirmatia potrivit careia “orice activitate care implica schimbarea poate
fi descrisa ca un proces “. Aceasta afirmatie conduce la ideea ca in consiliere exista o succesiune de
evenimete care au loc , nimic nefiind static .
Al doilea sens al termenului de proces trimite referire la un set de factori care pot promova sau
inhiba efectele terapeutice . De asemnea , sensul termenului este in contrast cu utilizarea altui termen
,acela de “rezultat” .
Al treilea sens este regasit in perspectiva umanista a consilierii .
Ultimul sens ,al patru-lea , este utilizat de psihoterapeuti .Termenul descrie caile prin care clientii
incearaca sa inteleaga experientele dificile din viata lor . Acest inteles poate fi legat de o analogie
metaforica deoarece demersul clientilor si al consilierilor conduce la intelegerea sentimentelor
dureroase ale pierderii ,trauma sau stresul pot fi vazute in mod similar procesului manufacturier ,in care
materialele brute sunt transformate in produse finite .
Cele patru sensuri conduc in moduri diferite la sensul fundamental al consilierii :”preocuparea
pentru schimbare “. Aceasta schimbare construindu-se cu ajutorul actiunilor si interventiilor clientului
intr-o stransa colaborare cu consilierul .
O mare parte din autorii consilierii au fost tentati sa grupeze procesul consilierii in trei faze .
Mearns si Thorne se refera la partea de inceput ,de mijloc si de incheiere . Insa , Egan structureaza
altfel cele trei face ,mai exact , in ajutorarea clienţilor în identificarea şi clarificarea situaţiilor
problematice, dezvoltarea programelor pentru o schimbare constructivă şi implementarea scopurilor.
Fazele de început şi de concluzionare ale consilierii pot fi împărţite, în continuare, într-un set de
elemente componente sau sarcini directe. Spre exemplu, faza de început poate cuprinde:
- negocierea expectanţelor;
-evaluarea favorabilă consilierii;
- formarea unei alianţe terapeutice;
- acordul asupra unui contract;
- ajutorarea clientului să-şi spună propria poveste.
Faza finală poate atrage după sine:
- negocierea încheierii; - arbitrarea;
- rezolvarea unor probleme cauzate de pierderi;
- asigurarea transferului celor învăţate în situaţii de viaţă reale;
- anticiparea şi prevenirea recăderii;
- planificarea întâlnirilor următoare
Aspectele mentionate mai sus reprezinta probleme pentru teorie si practica in procesul de consiliere
In consiliere la inceput problema este ignorata ,iar clientul nu reclama vreo emotie puternica . Cand
problema incepe sa fie in centrul atentiei prin intermediul unor ganduri vag constiente ,clientul pare sa
aiba sentimente foarte puternice . Faptul ca problema poate fi inconstienta se reflecta in stadiul
ignorarii sau a refuzului de a o recunoaste . Insusirile abordarii umaniste sau cele centrate pe pesoana
privind procesul de interventie solicita acceptarea sentimentelor si prelucrarea emotiilor
corespunzatoare stadiului vagii constientizari . De asemenea, incheierea in consiliere este
neplanificata ,insa de cele mai multe ori consilierii sunt cei care initiaza terminarea sedintei din motive
profesionale sau personale .

Procesul consilierii are drept temei o relatie speciala intre consilier si beneficiar , relatie care implica
responsabilitate ,incredere,respect si confidentialitate.
Consilierea reprezinta un proces complex ce include mai multe etape :
1. Stabilirea relatiei cu beneficiarul si lumea sa;
2. Incurajarea beneficiarului de a vorbi ,pentru ca acesta sa isi povesteasca problemele
3. Ascultarea empatica si activa a beneficiarului
4. Observarea manifestarii beneficiarului (mimica ,gesturi,comportament)
5. Identificarea definirea ,si clasificarea problemelor beneficiarului
6. Edificarea problemelor de catre beneficiar
7. Identificarea modalitatilor de rezolvarea a problemelor identificate
8. Confruntarea beneficiarului cu propriile asteptari si convingeri care reprezinta surse de
rezistenta la schimbare
9. Examinarea solutiilor alternative posibile,cu scopul facilitarii unei decizii
10. Adoptarea schimbarii evolutive
11. Examinarea si exersarea noilor comportamente ,pentru consolidarea lor
12. Monitorizarea evolutiei rezultatelor consilierii