1.

Abandon

Chestionarul schemei de Abandon

Acest chestionar măsoară cât de puternică este schema ta de Abandon.
Răspunde la itemi folosind scala de mai jos. Evaluează fiecare item
bazându-te pe felul în care te simţi sau te comporţi în general în viaţa de
adult. Dacă au existat mai multe variaţii în perioade diferite din anii de
adult, concentrează-te pe ultimii 1-2 ani. Răspunsurile au următoarea
semnificaţie:
1 – Complet neadevărat despre mine;
2 – Mai mult neadevărat despre mine;
3 – Mai mult adevărat decât neadevărat despre mine;
4 – Moderat adevărat despre mine;
5 – Mai mult adevărat despre mine;
6 – Mă descrie perfect.

Scor Item
1. Îmi fac multe griji că oamenii pe care îi iubesc vor muri sau mă vor
părăsi.
2. Mă agăţ de oameni deoarece mă tem că mă vor părăsi.
3. Nu am o bază stabilă de sprijin.
4. Mă îndrăgostesc de oameni care nu pot să fie acolo pentru mine într-un
mod angajat.
5. Oamenii au venit şi au plecat mereu din viaţa mea.
6. Devin disperat/ă când cineva pe care îl iubesc se îndepărtează.
7. Sunt atât de obsedat/ă de ideea că cei pe care îi iubesc mă vor părăsi,
încât îi alung.
8. Oamenii apropiaţi de mine sunt imprevizibili. Pentru o clipă sunt acolo
pentru mine, iar în următorul minut au dispărut.
9. Am nevoie de alte persoane prea mult.
10. Până la urmă, voi fi singur/ă.

Scor total:

Interpretarea scorurilor:
10 – 19: Foarte scăzut. Probabil că această schemă nu se aplică pentru tine.
20 – 29: Destul de scăzut. Această schemă se poate aplica doar ocazional.
30 – 39: Moderat. Această schemă este o problemă în viaţa ta.
40 – 49: Ridicat. Aceasta este categoric o schemă importantă pentru tine.
50 – 60: Foarte ridicat. Aceasta este categoric una dintre schemele centrale.

Sentimentul de abandon
 Ai o credinţă fundamentală că îi vei pierde pe oamenii pe care îi iubeşti şi că vei
rămâne izolat emoţional pentru totdeauna. Indiferent dacă oamenii vor muri, se
vor îndepărta de tine sau te vor părăsi, cumva simţi că vei fi lăsat singur. Te
aştepţi să fi abandonat, şi te aştepţi ca asta să rămână pentru totdeauna. Ai
credinţa că nu o să o recâştigi niciodată pe persoana pe care ai pierdut-o. În inima
ta, simţi că acesta este destinul tău să-ţi trăieşti viaţa complet singur.
 Această schemă/capcană îţi dă un sentiment de disperare despre dragoste. Crezi că
indiferent cât de bine arată lucrurile, într-un final relaţiile tale vor fi distruse.
 Îţi este greu să crezi că oamenii vor fi acolo pentru tine – şi că ei sunt acolo pentru
tine în anumite feluri atunci când sunt absenţi. Mulţi oameni nu sunt supăraţi pe
separările scurte de oamenii pe care îi iubesc. Ei ştiu că relaţia va supravieţui în
mod intact separării. Dar cu schema de Abandon, nu mai există aceaşi siguranţă.
 Vrei să te agăţi prea mult de oameni şi devi inadecvat de furioasă sau temătoare la
posibilitatea oricărei separări, indiferent cât de mică.
 În special în relaţiile romantice, te simţi dependentă emoţional de cealaltă
persoană, şi te temi de pierderea acelei conexiuni intime.
 Abandonul este de obicei o schemă preverbală: începe în primii ani de viaţă, după
ce copilul ştie limbajul. Poate să apară şi mai târziu în copilărie, fapt care face ca
schema să fie mai puţin severă.
 În multe cazuri, abandonul începe mai devreme, înainte ca copilul să cunoască
cuvintele pentru a descrie ce se întâmplă. Din acest motiv, chiar şi la vârsta adultă
s-ar putea să nu existe gânduri conectate cu experienţa acestei scheme.
 Dacă încerci să vorbeşti despre experienţă, cuvintele ar fi ceva de genul: “Sunt
foarte singur.” sau “Nimeni nu este acolo pentru mine”.
 Deoarece schema a apărut atât de timpuriu, are o forţă emoţională extraordinară.
 O persoană cu o schemă severă de Abandon răspunde chiar şi la separări scurte cu
sentimentele unui copil mic care a fost abandonat.
 Schema de Abandon este activată în special de relaţiile intime. Poate să nu apară
în grupuri sau în relaţii formale. Despărţirile de o persoană iubită pot să fie cei
mai puternici triggeri. Cu toate acestea, despărţirile nu trebuie să fie neapărat reale
pentru a activa schema, nici să se întâmple la un nivel fizic. Dacă ai schema, eşti
excesiv de sensibil şi adesea citeşti intenţia de abandon în replici inocente.
 Cei mai puternici triggeri sunt pierderea reală şi separarea – divorţul, cineva care
se mută sau pleacă departe, moartea – dar adesea triggerii sunt mai mult
evenimente subtile.
  Adesea te simţi abandonat emoţional. Poate soţul/soţia sau iubitul se comportă
plictisit, distant, distras pe moment sau oferă mai multă atenţie altei persoane. Sau
poate soţul sau iubitul sugerează un plan care implică petrecerea unui timp scurt
departe de tine. Orice lucru prin care te simţi deconectat poate activa schema,
chiar dacă nu are nimic de-a face cu pierderea reală sau abandonul.

Ciclul de Abandon
 Odată ce schema este activată, cu condiţia ca separarea să dureze suficient de mult,
experienţa progresează spre un ciclu de emoţii negative: frică, durere şi furie. Acesta este
ciclul abandonului. Dacă ai această schemă îl vei recunoaşte.
 În primul rând vei avea o senzaţie de panică, ca şi cum ai fi un copil mic lăsat singur,
poate într-un supermarket, şi nu îţi poţi găsi mama pentru moment. Ai un sentiment
frenetic de genul “Unde este ea, Sunt singur, Sunt pierdut,”. Anxietatea ta poate creşte
până la nivelul de panică, şi poate persista ore întregi, chiar şi zile. Dar dacă anxietatea
persistă destul de mult, trece. Eventual slăbeşte, şi aduce acceptarea că persoana a plecat.
Apoi experienţiezi durere despre singurătatea ta, ca şi cum nu o vei mai recupera
niciodată pe persoana pierdută. Această durere poate evolua în depresie. Şi într-un final,
mai ales când persoana se întoarce, experienţiezi furie pe persoană pentru că te-a părăsit
şi furie pe tine pentru că ai nevoie de prea mult/ceri prea mult.

Două tipuri de Abandon

 Există două tipuri de Abandon, şi ele provin din două tipuri de medii din copilăria
timpurie. Primul tip provine dintr-un mediu care este prea sigur şi superprotejat. Acest tip
reprezintă o combinaţie între schemele de Abandon şi Dependenţă. Al doilea tip provine
dintr-un mediu care este instabil emoţional. Nimeni nu este în mod constant acolo pentru
copil.

Două tipuri de Abandon

1. Abandon bazat pe dependenţă.

2. Abandon bazat pe instabilitate sau pierdere

 Mulţi oameni care au schema de Dependenţă au de asemenea şi schema de Abandon. De

fapt, este dificil să ne imaginăm o persoană cu schema de Dependenţă dar care nu are
schema de Abandon. Oamenii care schema de Dependenţă cred că ei nu pot supravieţui
singuri. Au nevoie de o figură puternică care să-i ghideze şi să-i direcţioneze în
activităţile de zi cu zi. Au nevoie de ajutor.
 Dacă crezi că viaţa ta depinde de altă persoană, atunci posibilitatea de a pierde acea
persoană este terifiantă. Cu siguranţă, oricine are o schemă de Dependenţă puternică va
avea de asemenea şi o problemă cu abandonul.
  Cu toate acestea, reversul nu este adevărat. Mulţi oameni au o schemă puternică de
Abandon şi nu au o problemă cu dependenţa. Ei aparţin celui de-al doilea tip, a căror
schemă ia naştere din instabilitatea conexiunilor emoţionale ale copilului cu oamenii care
îi sunt cei mai intimi – mama, tatăl, surorile şi fraţii, şi prietenii apropiaţi. Apare
dependenţa emoţională, dar nu şi cea funcţională (ca în cazul persoanelor cu schema de
Dependenţă).
 Dacă schema ta provine din instabilitate, ceea ce s-a întâmplat a fost că ai experienţiat o
conectare emoţională, care apoi s-a pierdut. Nu poţi suporta să fi departe de oamenii pe
care îi iubeşti din cauza felului în care te simţi fără ei. Este chestiunea de a te simţi
conectat la restul umanităţii. Când conexiunea este pierdută, eşti aruncat în
inexistenţă/nimic.
 Ai nevoie de alţi oameni pentru a te simţi liniştit. Acest lucru diferă de abandonul bazat
pe dependenţă, în care ai nevoie de cineva care să aibă grijă de tine la fel cum un copil
are nevoie de un părinte. Într-un caz, cauţi ghidare, direcţie, şi ajutor; iar în celălalt caz,
cauţi îngrijire, dragoste şi un sens al conectării emoţionale.
 Există şi o altă diferenţă: oamenii Dependenţi au adesea un număr de oameni aleşi ca şi
copii de rezervă în cazul în care persoana prinicpală pleacă. Ei au imediat pe cineva disponibil
care să ia locul persoanei, sau găsesc pe cineva nou, şi formează repede o altă relaţie de
dependenţă. Oamenii dependenţi nu tolerează singurătatea. Mulţi oameni dependenţi sunt destul
de talentaţi în găsirea cuiva care să aibă grijă de ei. Ei trec de la o persoană la alta, rareori cu o
perioadă de o lună între ele.
 Acest lucru nu este necesar adevărat despre oamenii care se tem de abandonul emoţional.
Ei pot fi singuri pentru perioade lungi de timp. Ei s-ar putea retrage din relaţiile apropiate pentru
a nu fi răniţi sau din teama de a fi răniţi din nou. Ei au făcut de asemenea faţă singurătăţii ca şi
copii, şi ştiu că pot să supravieţuiască. Nu aceasta este problema. Ci este procesul pierderii care
este devastator. Este faptul de a avea conexiunea, apoi de a o pierde, si de a fi aruncat din nou în
singurătate încă o data.

Originile schemei de Abandon

 Când vorbim despre originile schemelor, ne concentrăm în primul rând pe trăsăturile
mediului din copilărie. Cunoaştem destul de puţin despre mediile familiale disfuncţionale
– cum ar fi, abuz, neglijare şi alcoholism – care par să promoveze schemele individuale.
Nu punem accent deosebit pe ereditate, în parte deoarece cercetătorii cunosc prea puţin
despre rolul biologiei în determinarea tiparelor noastre de personalitate pe termen lung.
Presupunem că ereditatea ar trebui să-şi pună marca în termeni de temperament, care în
schimb, influenţează felul în care suntem trataţi ca copii şi cum răspundem la acest
tratament. Dar rareori putem ghici cum temperamentul unui copil influenţează
dezvoltarea unor scheme specifice.
 Abandonul este o excepţie de la această regulă generală. Cercetătorii care studiază copii
au observat că unii bebeluşi reacţionează mult mai intens la separare decât alţii. Acest
lucru sugerează că unii oameni pot fi biologic predispuşi să dezvolte schema de Abandon.
 Felul în care răspundem la separarea de o altă persoană care are grijă de noi pare să fie,
pe de-o parte, înnăscut. Separarea de mama este o problemă vitală în viaţa unui nou
născut. Peste tot în lumea animală, nou născuţii sunt total dependenţi de mamele lor
pentru a supravieţui, iar dacă un nou născut îşi pierde mama, de obicei moare. Copii se
nasc pregătiţi să se comporte în moduri destinate să încheie separarea de mamele lor. Ei
plâng şi arată semne de distres. Ei “protestează”, după cum spunea John Bowlby în cartea
sa clasică numită “Separarea”.
 Bowlby a scris despre nou-născuţi şi copii care au fost temporar separaţi de mamele lor.
Bebeluşii au fost plasaţi în creşe împreună cu alţi copii. Observarea acestor copii a
dezăluit 3 faze ale procesului de separare, afişate de toţi bebeluşii.

Cele 3 faze ale Separării ale lui Bowlby

1. Anxietate
2. Disperare
3. Detaşare

 Prima dată copii au “protestat”, după cum am observat, şi au manifestat un nivel crescut
de anxietate. Ei îşi căutau mamele. Dacă o altă persoană încerca să îi mângâie, erau de
neconsolat. Ei au arătat fulgerări de furie mamelor lor. Dar pe măsură ce trecea timpul iar
mamele lor nu veneau, a crescut resemnarea şi au intrat într-o perioadă de depresie. În
această fază ei au fost apatici şi retraşi. Ei au fost indiferenţi la încercările din partea
personalului de a se conecta emoţional cu ei. Dacă a trecut sufficient timp, totuşi,
bebeluşii au ieşit din depresie şi au format alte ataşamente.
 Dacă mama revenea apoi, bebeluşul intra în a treia fază, detaşarea. Bebeluşul era rece cu
mama lui, nu o aborda şi nu arăta interes faţă de ea. Cu trecerea timpului, totuşi, detaşarea
bebeluşului se spărgea, iar acesta devenea din nou ataşat de mama sa. Acest bebeluş era
mai dispus să se agaţe sau să fie anxios când mama sa era în afara razei vizuale – să aibă
ceea ce Bowlby numeşte “ataşament anxios” de mamă.
 Bowlby spune că acest tipar de anxietate, disperare, şi detaşare este universal. Este
răspunsul pe care îl au toţi copii la separarea de mamele lor. În plus, răspunsul apare şi în
regatul animalelor. Nu doar copii oamenilor, dar şi nou-născuţii altor specii de animale în
general, afişează acelaşi tipar. O astfel de universalitate a comportamentului sugerează cu
putere o predispoziţie biologică.
 Poţi recunoaşte similaritatea dintre procesul separării a lui Bowlby şi ceea ce noi am
numit ciclul abandonului: anxietate, durere, şi furie. Unii oameni, par să fie născuţi cu
capacitatea de a experienţia acest ciclu de emoţii la un nivel neobişnuit de puternic. Când
o separare are lor, anxietatea, durerea şi furia pe care o simt sunt atât de intense încât sunt
 incapabili să se auto-calmeze, şi se simt total deconectaţi şi disperaţi. Ei se pot distrage de
la emoţie doar pentru un timp scurt. Fără persoana acolo, nu se pot face pe sine să se
simtă calmo şi în siguranţă. Astfel de oameni sunt extrem de sensibili la pierderea celor
pe care îi iubesc. Ei se conectează profund cu alţi oameni – acesta este unul dintre
darurile lor – dar nu pot tolera să fie singuri.
 Oamenii care sunt născuţi cu o tendinţă de a răspunde la separare atât de intens şi care
sunt incapabili să se auto-calmeze în absenţa persoanei iubite, sunt probabil mai
predispuşi să dezvolte schema de Abandon. Dar acest lucru nu înseamnă că oricine are
predispoziţia biologică dezvoltă schema. Depinde în parte de mediul din copilăria
timpurie.
 Dacă ai avut conexiuni stabile emoţional când erai copil, în special cu mama ta dar şi cu
alţi oameni importanţi, atunci chiar dacă eşti predispus biologic, s-ar putea să nu dezvolţi
schema. Şi unele medii sunt atât de instabile şi umplute cu atâta pierdere încât chiar dacă
nu eşti predispus biologic, poţi să dezvolţi schema.
 Cu toate acestea, este probabil ca, cu cât mai mult o persoană are predispoziţie biologică,
cu atât mai puţină traumă este necesară pentru a activa schema, şi ne-am putea uita în
zadar în trecut după motive care să-i justifice intensitatea.

Originile schemei de Abandon

1. S-ar putea să ai o predispoziţie biologică la anxietatea de separare – dificultatea de a fi

singur.
2. Unul dintre părinţi a murit sau a părăsit casa când erai copil.
3. Mama ta a fost spitalizată sau separată de tine pentru o perioadă prelungită de timp, când
erai copil.
4. Ai fost crescut/ă de bone sau într-o instituţie, cu o succesiune de figuri maternale, sau ai
fost trimis/ă la o şcoală departe de casă la o vârstă fragedă.
5. Mama ta a fost instabilă. A devenit depresivă, furioasă, beată, sau în oricare alt fel se
retrăgea de lângă tine în mod regulat.
6. Părinţii tăi au divorţat când erai tânăr sau s-au luptat atât de mult încât te îngrijorai că
familia se va destrăma.
7. Ai pierdut atenţia unuia dintre părinţi într-un mod semnificativ. De exemplu, s-a născut
un frate sau o soră sau părintele s-a recăsătorit.
8. Familia a fost excesiv de apropiată şi ai fost supraprotejată. Nu ai învăţat niciodată să faci
faţă dificultăţilor vieţii ca şi copil.

 Cu siguranţă, pierderea unui părinte la o vârstă timpurie este cea mai dramatică origine a
schemei. Poate unul dintre părinţi a s-a îmbolnăvit şi a trebuit să stea departe de tine
pentru o perioadă lungă de timp. Poate părinţii tăi au divorţat, unul dintre părinţi s-a
mutat departe şi treptat a uitat de tine. Moartea unui părinte, boala, separarea şi divorţul
sunt toate în aceaşi categorie de relaţii importante care se termină prin separare. Pierderea
 unui părinte este în special devastatoare în primii ani de viaţă. În general, cu cât mai
timpurie este pierderea, cu atât mai vulnerabil va fi copilul şi mai puternică schema.
 Cât de mult te afectează pierderea unui părinte depinde şi de un număr de alţi factori.
Desigur, calitatea celorlalte conexiuni intime este importantă. Dacă poţi să stabileşti o
conexiune cu un substitute pentru părintele pierdut, cum ar fi cu un părinte vitreg, asta
poate ajuta de asemenea. Şi poate ajuta dacă părintele pierdut îţi este redat în vreun fel,
cum ar fi când un părinte bolnav se recuperează şi vine acasă, sau părinţii separaţi se
împacă, sau un părinte alcoolic devine cumpătat. Multe tipuri de experienţe pot ajuta la
vindecarea schemei. Totuşi, amintirea faptului că ai fost abandonat, rămâne. Dacă ai avut
o perioadă foarte lungă cu experienţa de vindecare, s-ar cere evenimente dramatice care
să activeze schema, cum ar fi pierderea actuală a unei persoane iubite. Dacă ai pierdut un
părinte la o vârstă fragedă, în prezent eşti conştient despre ce poate însemna să suferi o
pierdere, iar perspectiva de a fi aruncat înapoi în durere este înfricoşătoare.
 Aceasta este enigma diferenţei dintre schema de Abandon şi schema de Deprivare
Emoţională. Cu Deprivarea Emoţională, părintele a fost fizic întotdeauna acolo, dar
calitatea relaţiei emoţionale a fost consistent inadecvată. Părinţii nu au ştiut cum să
iubească, să îngrijească şi să empatizeze suficient. Conexiunea cu părinţii a fost stabilă,
dar nu suficient de apropiată. Cu Abandonul, conexiunea a existat odată, dar s-a pierdut.
Sau părintele a venit şi a plecat, imprevizibil. Din nefericire, pentru unii copii, părinţii lor
au fost atât inadecvaţi emoţional cât şi impredictibili. În acest mediu, care este destul de
comun, copii vor dezvolta de obicei ambele scheme, de Deprivare Emoţională şi
Abandon.
 Exceptând pierderea unui părinte, o altă origine a Abandonului este absenţa unei
persoane care să servească consecvent ca figură maternal pentru copil. Copii a căror
părinţi nu au timp pentru ei, care sunt crescuţi de o succesiune de bone sau într-o
succesiune de centre de zi, sau care sunt crescuţi în instituţii unde personalul se schimbă
frecvent sunt exemple ale acestei origini. În special, pe durata primilor ani, copilul are
nevoie de prezenţa stabilă a unui îngrijitor. Îngrijitorul nu trebuie să fie neapărat
părintele. Cu toate acestea, dacă acolo este un circuit constant în cine serveşte ca
persoană, crează perturbare. Pentru copil, asta poate părea ca şi cum ar trăi într-o lume
plină de străini.
 Următoarea origine este mai subtilă. Poţi să ai o figură maternal stabile, dar poate să
existe instabilitate în felul în care se raportează la tine. De exemplu, o mama alcoolică
poate fi foarte iubitoare şi conectată pe moment, iar apoi total indiferentă pentru câteva
ore. Sau cazul în care mama are schimbări frecvente de dispoziţie, sugerează
impredictibilitate chiar dacă este fizic acolo. Această origine reflect interacţiunile
moment cu moment care se petrec între mamă şi copil. Dacă aceste interacţiuni sunt
instabile, copilul poate dezvolta apoi schema de Abandon.
 Nu este nevoie ca părinţii să fie abuzivi pentru a da naştere schemei de Abandon. De
exemplu, dacă mama nu este abuzivă când bea, dar este indiferentă. Dacă ai un părinte
 care, din cauza abuzului de droguri sau problemelor de temperament, a fost alternant
iubitor şi abuziv, ai putea sau nu să dezvolţi schema de Abandon. Depinde dacă ai
experienţiat abuzul ca pe o pierdere a conexiunii emoţionale. Pentru un copil care poate
primi ceva mai mult de la un părinte, chiar şi pedepsirea poate fi experienţiată ca o
conexiune. Părinţii abuzivi pot fi fie conectaţi fie retraşi. Asta explică de ce Abuzul şi
Abandonul nu sunt neapărat aceaşi problemă.
 Există alte situaţii din copilărie care găzduiesc dezvoltarea schemei de Abandon. Poate
părinţii tăi se luptau continuu şi ai simţit că familia este instabilă sau că s-ar putea
destrăma. Sau poate părinţii tăi au divorţat şi unul sau ambii s-au recăsătorit în familii cu
alţi copii. Ai putut experienţia implicarea părintelui tău cu noii membrii ai familiei ca pe
un abandon. Sau poate părintele tău şi-a retras atenţia sau îngrijirea de la tine pentru a le
dărui unui frate mai mic. Desigur, nu toate naşterile noi în familie sunt traumatice pentru
copii mai mari. Aceste evenimente nu crează întotdeauna schema. Depinde de nivelul de
deconectare. Pentru a crea schema, evenimentele ar trebui să activeze sentimente
puternice de abandon.
 Adesea, un copil care se simte abandonat de un părinte, îl va urma pe acesta pretutindeni.
Copilul va deveni umbra părintelui, îl va privi pe părinte, va sta lângă părinte tot timpul.
Pentru un observator exterior, ar putea părea ca şi cum părintele şi copilul ar avea o
conexiune puternică. De fapt, conexiunea nu este sufficient de puternică, astfel copilul
trebuie să-l aibă pe părinte în vizor tot timpul pentru a se asigura că conexiunea încă
există. Menţinerea conexiunii cu părintele poate deveni cel mai important lucru în viaţa
copilului şi poate slăbi atenţia pe care copilul o are pentru alţi oameni în lume.
 În sfârşit, după cum am menţionat înainte, schema de Abandon poate lua naştere dintr-un
mediu superprotectiv şi poate fi amestecat cu Dependenţa. Copilul dependent se teme de
abandon.
 Alţi copii răspund la pierderea unui părinte devenind mai autonomi. De vreme ce nimeni
nu are grijă de ei, aceştia învaţă să-şi poarte singuri de grijă.

Abandonul şi relaţiile intime

 Dacă ai schema de Abandon, relaţiile tale romantice sunt rareori calme şi stabile. Mai
degrabă ele se simt ca şi cum ar fi pe un roller coaster. Acest lucru este pentru că tu
experienţiezi relaţia ca perpetuându-se la un pas de catastrofă.
 Dacă schema ta este severă, acesta este modul în care experienţiezi chiar şi perturbările
minore din relaţia intima. Simti ca daca conexiunea ta cu cineva iubit s-ar pierde, vei fi
impins intr-o singuratate absoluta.
 Unii oameni care au schema de Abandon ii fac fata evitand în totalitate relaţiile intime.
Ei ar rămâne mai degrabă singuri decât să treacă din nou prin procesul pierderii. Dacă
eşti dispus să te angajezi în relaţii intime, atunci probabil nu o să ai pace. Relaţiile tale
se simt instabile. Sentimentul că s-ar putea să le pierzi este tot timpul acolo.
  Ai dificultatea de a tolera orice retragere într-o relaţie. Te îngrijorezi chiar şi pentru
schimbări relative mici, exagerând probabilitatea că relaţia se va sfârşi. Semnele
partenerului de insatisfacţie, furie, supărare, deconectare, te face să crezi că se apropie
sfârşitul relaţiei. Gelozia şi posesivitatea sunt semne comune. Poţi să-ţi acuzi partenerul
pentru că vrea să te părăsească, comportament care poate deveni destul de iritant. Într-o
autoconfirmare a profeţiei, relaţiile sunt marcate de despărţiri frecvente şi împăcări
tumultuoase.
 Similar, te poţi îngrijora pentru partenerul care pleacă într-o călătorie de afaceri, că
avionul său se va prăbuşi şi va muri. Uneori apare teama că cei apropiaţi se vor
îmbolnăvi şi vor muri. Treci prin perioade în care te gândeşti doar la moarte şi la faptul
că nu vei fi capabil să gestionezi asta singur.
 Timpuriu în relaţii, devi foarte agitator. Agăţarea întăreşte schema deoarece întăreşte
ideea că o să pierzi acea persoană. Ţine vie posibilitatea abandonului în relaţie.
 Agăţarea ta are o calitate disperată. Conexiunea cu celălalt nu se simte sufficient de
puternică. Te simţi singur şi pierdut, astfel îţi reverse întreaga viaţă în relaţie. Toată
energia este investită pentru a păstra conexiunea, deoarece este atât de importantă.

Semnale de alarmă în stagiile timpurii ale datingului

 Probabil ai fost atras de iubiţi care deţineau un anumit potential pentru a te abandona.
Aici sunt câteva semnale de alarmă. Aceştia sunt semne că relaţia ta îţi activează schema
de Abandon.

Semnale de pericol la potenţialii parteneri

1. Este improbabil ca partenerul tău să facă un angajament pe termen lung deoarece el/ea
este casătorit sau implicat în altă relaţie.
2. Partenerul tău nu este în mod constant disponibil pentru tine, pentru a petrece timp
împreună (e.g., el/ea călătoreşte mult, locuieşte departe, este un workaholic).
3. Partenerul tău este instabil emoţional (e.g., el/ea bea, foloseşte droguri, este depresiv, nu-
şi poate păstra un job normal) şi nu poate să fie emoţional acolo pentru tine într-un mod
constant.
4. Partenerul tău este un Peter Pan, care insistă asupra libertăţii lui/ei de a veni şi a pleca, nu
vrea să se stabilească, sau îşi doreşte libertatea de a avea mai mulţi parteneri/mai multe
partenere.
5. Partenerul tău este ambivalent cu tine – el/eat e vrea dar emoţional dă înapoi; sau un
moment se arată foarte îndrăgostit de tine, iar în următorul moment se comportă ca şi
cum nu ai exista.

 Nu cauţi parteneri care nu prezintă nici o speranţă pentru o relaţie stabilă, ci mai degrabă
eşti atrasă de parteneri care prezintă o anumită speranţă pentru stabilitate, dar nu una
completă – care prezintă un amestec de speranţă şi îndoială. Simţi că dacă acolo este o
 posibilitate, ai putea să câştigi persoana permanent, sau ai putea să faci persoana să se
raporteze la tine într-o manieră mai stabilă.
 Eşti atrasă de parteneri care arată un anumit nivel de angajament şi conectare, dar nu atât
de mult încât să fi absolut sigură că vor rămâne. Trăind într-o relaţie de dragoste instabilă
pare comfortabil şi familiar pentru tine. Este ceea ce ai ştiut dintotdeauna. Iar
instabilitatea continua să-ţi activeze schema, generând un flux constant de chimie. Rămâi
îndrăgostită pasional. Alegând parteneri care nu sunt acolo pentru tine cu adevărat,
garantează că vei continua să repeţi abandonul din copilărie.

Subminarea relaţiilor bune

 Chiar şi dacă alegi un partener care este stabil, încă există capcane de evitat. Încă există
căi de a-ţi întări schema de Abandon.

Capcanele abandonului într-o relaţie

1. Eviţi relaţiile intime chiar şi cu parteneri potriviţi deoarece îţi este teamă că vei pierde
acea persoană sau că veţi ajunge prea apropiaţi şi vei fi rănit.
2. Îţi faci prea multe griji despre posibilitatea ca partenerul tău va muri sau se va pierde în
orice alt mod, şi ce vei face…
3. Exagerezi la lucruri mărunte pe care le spune sau le face partenerul, şi le interpretezi ca
semne că el/ ea vrea să te părăsească.
4. Eşti excesiv de gelos şi posesiv.
5. Te agaţi de partener. Întreaga ta viaţă devine obsedată cu păstrarea lui.
6. Nu poţi sta departe de partener, chiar şi pentru câteva zile.
7. Nu eşti niciodată pe deplin convins că partenerul va rămâne cu tine.
8. Uneori te detaşezi, pleci sau te retragi pentru a-l pedepsi pe partener pentru că te-a lăsat
singur/ă.

 Este posibil să fi într-o relaţie stabile şi sănătoasă şi să continui să simţi că relaţia este
instabilă. Chiar dacă partenerul este foarte îndagostit şi angajat în relaţie, continui să nu ai
încredere în acest lucru.
 S-ar putea să cazi într-o altă capcană a Abandonului – comportându-te în moduri care
tind să-l îndepărteze pe partener (certuri care iau proporţii care îl fac pe partener să
ameninţe că va încheia relaţia).
 Repetarea constantă a unor lucruri, partenerului: “Nu mă iubeşti cu adevărat”, “Ştiu că o
să mă părăseşti”, “Nu îţi este dor de mine”, “Eşti mulţumit că trebuie să fim la distanţă”.
Acuzaţiile lor constante le sugerează partenerilor că nu le pasă, că cel mai probabil vor
pleca. Persoanele cu această schemă îi împing pe oamenii pe care îî iubesc cu o mână, în
timp ce cu cealaltă se agaţă disperate de ei.
 Oricând relaţia se simte ameninţată în vreun fel, ai o reacţie emoţională puternică. Ar
putea fi orice care rupe conexiunea cu partenerul tău – o separare momentană,
 menţionarea cuiva care îţi incită gelozia, un argument, sau o schimbare în dispoziţia
partenerului. Partenerul simte întotdeauna invariabil că exagerezi, şi poate să exprime de
asemenea confuzie. Pare un răspuns drastic la o perturbare minoră.
 Pare o exagerare enormă pentru un partener care nu are schema.
 De obicei nu te simţi bine când eşti singur: probabil te simţi anxios, deprimat, sau detaşat.
Ai nevoie de sentimentul de conectare cu partenerul tău. De îndată ce partenerul tău
pleacă, te simţi deconectat. De obicei, acest sentiment de abandon, nu trece până când
partenerul se reîntoarce. Poţi să te distragi de la el, dar sentimentul de deconectare este
întotdeauna acolo. Pândeşte în fundal pentru a te devora. Aproape toată lumea care are
schema are o limită a timpului în care se pot ditrage, iar apoi nu o mai pot face.
 Cu cât eşti mai bun la distragere, cu atât mai mult poţi fi singur. Cu cât mai rău eşti la
distragere, cu atât mai repede vei experienţia nevoia, sentimentul de pierdere, şi nevoia de
reconectare.
 Detaşarea este Contraatacul pentru Abandon. Când eşti detaşat, negi nevoia de
deconectare. Este un dispreţuitor “Nu am nevoie de tine”. De obicei există şi un fel de
furie amestecată în detaşarea ta, şi este în parte punitivă. Îţi pedepseşti partenerul pentru
că s-a retras de lângă tine, că nu ţi-a oferit ceea ce ai avut nevoie. Deşi asta te ajută să faci
faţă sentimentelor de abandon, plăteşti un preţ: renunţi la sentimentele tale şi exişti într-o
amorţire emoţională rece.
 O pierdere reală cum ar fi rupture unei relaţii este devastatoare pentru tine. Iţi confirmă
sensul că nu contează unde te întorci, nu vei găsi niciodată o conexiune stabilă. Poţi să te
simţi ambivalent în ceea ce priveşte începerea unor noi relaţii. O parte din tine vrea să se
conecteze, iar cealaltă parte anticipează abandonul. O parte din tine îşi doreşte
apropierea, iar cealaltă parte este furioasă, de obicei înainte ca ceva justificativ să se
întâmple. Relaţia poate să fie doar la început, şi la momentul în care simţi, persoana este
deja plecată.

Prietenii

 Dacă schema ta de Abandon este puternică, probabil îţi afectează şi alte relaţii intime,
cum ar fi prieteniile apropiate. Aceleaşi probleme apar într-o prietenie apropiată ca într-o
relaţie romantic, deşi nu atât de intens.
 Ai o imagine de bază a prieteniilor ca fiind instabile. Nu te poţi baza pe ele să rămână.
Oamenii vin şi pleacă din viaţa ta. Eşti hipersensibil la orice care ar putea ameninţa
conexiunea cu un prieten – persoana se mută departe, separările, persoana nu îţi întoarce
înapoi apelurile telefonice sau inviatţiile, dezaprobările, sau persoana dezvoltă alte
interese sau preferă pe altcineva.

Schimbarea schemei de Abandon

 Aici sunt paşii pentru a schimba schema de Abandon:

Schimbarea Abandonului

1. Înţelege abandonul din copilărie.

2. Monitorizează-ţi sentimentele de abandon. Identifică-ţi hipersensibilitatea la a pierde
oameni; fricile tale disperate de a fi singur; nevoia ta de a te agăţa de oameni.
3. Revizuieşte-ţi relaţiile trecute, şi clarifică tiparele care reapar. Notează capcanele de
abandon.
4. Evită partenerii care sunt instabili, nu acceptă un angajament sau sunt ambivalenţi, chiar
şi dacă aceştia generează o chimie ridicată.
5. Când găseşti un partener care este stabil şi angajat, ai încredere în el/ea. Crede că el/ea
este acolo pentru tine pentru totdeauna, şi că nu va pleca.
6. Nu te agăţa, nu deveni gelos şi nu exagera la separarile normale ale unei relatii sanatoase.

1. Înţelege abandonul din copilăria ta. În primul rând, ia în considerare faptul că ai o

predispoziţie biologică de a dezvola această schemă. Ai fost întotdeauna o persoană
emoţională? Ai avut în copilărie dificultatea de a te separa de oamenii pe care îi iubeai? A
fost dificil pentru tine să începi şcoala sau să dormi acasă la un prieten? Ai fost excesiv
de supărat când părinţii tăi ieşeau în oraş seara sau plecau în scurte călătorii? Te-ai agăţat
de mama ta în locurile noi, mai mult decât alţi copii? Ai încă o grămadă de probleme în
încercarea ta de a face faţă intensităţii sentimentelor tale?
Dacă ai răspuns cu “da” la cele mai multe dintre întrebări, s-ar putea să fi ajutat prin
medicaţie. Am văzut mulţi pacienţi ajutaţi să-şi stăpânească sentimentele prin medicaţie.
Dacă ai un terapeut, ai putea vorbi cu el/ea despre această posibilitate, sau să-ţi faci o
programare la un psihiatru pentru a fi evaluat.
Chiar dacă ai sau nu o predispoziţie biologică, este important să înţelegi situaţiile din
copilăria ta, care au contribuit la schemele tale. Când ai un pic de timp liniştit, lasă amintirile
din copilăria ta să plutească spre vârful minţii tale. Când începi să faci asta, nu-ţi forţa
amintirile în nici o direcţie. Lasă imaginile să apară netulburate.
 Cel mai bun loc de a începe este cu sentimentul de abandon din viaţa ta actuală. Când
ceva se întâmplă acum în viaţa ta, care activează sentimentele de abandon, închide ochii
şi îţi aminteşte când te-ai mai simţit la fel înainte.
 Făureşte aceste legături între prezent şi trecut prin imagerie. Încearcă să-ţi aminteşti
începuturile sentimentelor de abandon.

2. Monitorizează-ţi sentimentele de Abandon. Devino conştientă de sentimentele tale de

abandon, acum în viaţa ta. Ascute-ţi abilitatea de a recunoaşte când schema ta este
activată. Poate eşti pe cale să pierzi ceva în viaţa ta. Ai putea avea un părinte care este
bolnav, un soţ care este departe, o relaţie care se sfârşeşte, un iubit care este schimbător –
care continua să se comporte urât – sau eşti atât de închis în posiblitatea de pierdere întât
eşti total singur.
  Vezi dacă poţi să recunoşti ciclul de abandon în viaţa ta.
 Permite-ţi să experimentezi toate sentimentele din ciclu. Devino conştient de ciclu
ori de câte ori îl conduci.
 Este important pentru tine să începi să petreci timp singur dacă nu faci asta. Alege să
petreci timp singur în loc să fugi. Nu încerca să eviţi să fi singur. Învaţă să tolerezi să
fi singur. Învaţă să apreciezi singurătatea.
 Poţi să începi prin a face câte puţin. Petrece timp singur. Fă-l special. Fă lucruri care
îţi fac plăcere. Fricile tale vor trece. Dacă faci asta destul de mult, poţi să treci peste
frici într-un spaţiu de pace.

3. Revizuieşte-ţi relaţiile romantice din trecut şi clarifică tiparele care reapar. Fă o listă cu
capcanele Abandonului. Fă o listă cu relaţiile romantice din viaţa ta. Ce a mers prost cu
fiecare? A fost o persoană superprotectivă de care te-ai ţinut în ciuda tuturor costurilor? A
fost o persoană instabilă? Ai părăsit fiecare persoană deoarece ai fost prea speriat că
persoana te va părăsi pe tine? Continui să alegi oameni care sunt mai predispuşi să te
părăsească? Ai fost atât de gelos sau posesiv încât ai îndepărtat-o pe cealaltă persoană?
Ce tipar reiese? Care sunt capcanele pentru a le evita?
4. Evită partenerii neimplicaţi, instabili sau ambivalenţi chiar dacă ei generează o chimie
crescută. Încearcă să formezi relaţii cu oameni stabili. Evită oamenii care te vor lua într-o
tură pe roller coaster, chiar şi dacă aceştia sunt exact oamenii de care eşti cel mai atras.
Aminteşte-ţi că noi nu spunem că ar trebui să ieşi cu oameni pe care îi găseşti neatractivi,
dar o atracţie sexuală intense ar putea fi un semn că partenerul tău îţi activează schema de
Abandon. Dacă este aşa, relaţia înseamnă probleme, şi probabil ar trebui să te gândeşti de
două ori înainte să o continui.
5. Când găseşti un partener care este stabil şi implicat, ai încredere în el/ea. Crede că el/ea
este acolo pentru tine pentru totdeauna, şi că nu va pleca. După atâta experienţă cu
abandonul este greu să înveţi să ai încredere. Dar aceasta este singura cale de a ieşi afară
în sfârşit din ciclu şi de a găsi împlinirea în dragoste. Coboară de pe roller coaster.
Renunţă la dragostea sălbatică, instabilă în favoarea uneia puternice şi stabile.
6. Nu te agăţa, nu deveni gelos sau nu exagera la separările normale din relaţia sănătoasă.
Dacă eşti într-o relaţie sănătoasă cu un partener stabil şi implicat, învaţă să-ţi controlezi
tendinţa de a exagera la neglijenţele emoţionale. Cea mai bună cale este de a lucra la
propria persoană. Explorează-ţi propriile resurse, şi învaţă că poţi să fi singur şi înfloritor.
Pentru a face faţă zi după zi, aminteşte-ţi că poţi să îţi faci carduri de coping. Folosind un
card de coping de fiecare dată când schema ta este activată, sparge schema, slăbind-o.
 Dacă schema ta este severă, şi se pare că nu poţi să formezi o relaţie bună, ia în
considerare terapia. Relaţia terapeutică te poate ajuta să ajungi în punctul în care să
aduci în viaţa ta relaţii bune.