Bangladesh 

(bengală: বাংলাদেশ [ˈbaŋlad̪eʃ] Bangladesh, numit oficial Republica Populară

Bangladesh, limba bengali: গণপ্রজাতন্ত্রী বাংলাদেশ Gônoprojatontri Bangladesh) este o țară situată
în Asia de Sud. Acesta este învecinat cu India aproape în întregime cu excepția părții de sud-est
unde este învecinat cu statul Birmania, iar în partea de sud fiind învecinat cu Golful Bengal.
Datorită unificării cu statul Indian al Bengalului de vest a fost creată
o regiune numită Bengal. Bangladesh înseamnă în limba bengali "Statul Bengal".
Granițele regiunii care au format Bangladesh-ul de astăzi au fost stabilite în 1947 în contextul
divizării Indiei; teritoriul a devenit partea de est a noului dominion Pakistan, care avea să devină
stat independent. Unificarea cu Pakistanul s-a făcut în baza faptului că ambele erau teritorii
predominant musulmane ale fostei Indii Britanice. Bangladesh-ul s-a separat de Pakistan în
1971.

Cuprins

 1Istorie
 2Politică
 3Districte
 4Geografie
o 4.1Particularitate
 5Economie
 6Demografie
 7Cultură
 8Vezi și
 9Referințe
 10Legături externe

Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Bangladeshului.

Somapura Mahavihara în Paharpur, Bangladesh, este cel mai mare templu budist din subcontinentul indian

Teritoriul de azi al Bangladeshului a făcut parte, succesiv, din Imperiul Gupta (secolele V-IV î.Hr.)
și Maurya (secolele IV-III î.Hr.), din Imperiul Marilor Moguli (secolele XVII-XVIII) și din colonia
britanică India (secolele XVIII-XX). În august 1947 a fost proclamată independența
statului Pakistan, format din două provincii aflate la 1700 kilometri distanță una de alta, ambele
având o populație preponderent musulmană: Pakistanul de Vest și Pakistanul de Est (actualul
Bangladesh). Contradicțiile economice, politice, etnice, culturale și religioase despart cele două
provincii. În 1949, șeicul Mujibur Rahman formează Liga Awami care se pronunță pentru
autonomia Pakistanului de Est. După victoria în alegeri (1970) a partidului Liga Awami în
Pakistanul de Est, acesta își proclamă independența (martie 1971). Trupele pakistaneze încearcă
să înăbușe mișcarea de independență. În condițiile războiului civil și, apoi, ale războiului indo-
pakistanez, Pakistanul de Est devine stat independent (16 decembrie 1972) luând numele de
Bangladesh (recunoscut de Pakistan în 1974). În februarie 1975, constituția este modificată;
partidele politice sunt desființate, constituindu-se partidul unic, de guvernământ al cărui
conducător, Mujibur Rahman, devine președintele republicii. În august 1975, o lovitură de stat îl
înlătură pe Mujibur Rahman (care este asasinat) și inaugurează o perioadă de instabilitate
politică internă. La 24 martie 1982, puterea este preluată de generalul H. M. Ershad,
administrator-șef al legii marțiale și apoi președinte al statului (1988-1990).