Războiul bananelor ”

Studiu de caz:
Relaţiile comerciale mondiale sunt influenţate de relaţiile dintre toate ţările lumii, indiferent de marimea
lor. Atît SUA, cît şi Uniunea Europeana (UE) reprezintă mari puteri pe arena economică internaţională şi,
în cazul cînd între ele apar unele disensiuni, au de suferit şi alte state. În aşa mod este necesar de a cauta
măsuri de soluţionare a cirumstanţelor create.
Un astfel de exemplu constituie Razboiul Bananelor – cea mai îndelungată dispută din istoria
Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). UE este cel mai mare consumator de banane din lume, cu
importuri de cca 5,5 milioane tone anual. Peste 70% din bananele comercializate în UE provin din America
Latină (în principal, Ecuador, Columbia, Costa Rica şi Panama), aproximativ 20% provin din statele ACP
(în special Camerun, Coasta de Fildes, Republica Dominicana, Belize şi Suriname), în timp ce restul sunt
cultivate în Uniunea Europeana (Cipru, Grecia, Madeira, Insulele Canare şi regiunile franceze Guadelupa
şi Martinica). Înca din 1975, toate ţările din Caraibe au beneficiat de tratament preferenţial pentru ex-
porturile de banane în UE pentru a ajuta fostele colonii europene să se dezvolte independent, dar această
întelegere a afectat serios competitorii din America Latină, care aduc banane pe piaţa europeana la preţuri
mult mai mari. În acelaşi timp, nu toate statele membre UE au fost de acord cu tratamentul preferenţial
pentru „eurobanane”. În 1990, cancelarul Germaniei, Helmut Kohl, a promis că va încerca să liberalizeze
importurile, pentru simplul motiv ca germanii preferau bananele mai mari şi mai galbene din America Lati-
na decât cele din Insulele Canare, Martinique sau Guadeloupe, numite „bananele dolar“ pentru faptul că
erau foarte ieftine. Astfel, Germania a oferit o piaţă liberă bananelor din America Latină, Chiquita
ajungând să aibă 45% din piaţa germană. De cealaltă baricadă în UE, Franţa, Spania şi Marea Britanie îşi
susţineau coloniile, care puteau să exporte în UE 857.000 de tone de banane fără nici o taxă. În situaţia
creată, companiile din America Latină au fost nevoite să depună plângeri la OMC pentru a-şi putea apăra
interesele şi pentru a nu da faliment în viitor.
În situaţia dată apare întrebarea: de unde a ajuns SUA să se implice în acest război comercial şi să
susţină plângerile companiilor la OMC? Răspunsul este unul uşor de dedus: companiile multinaţionale
gigant, care distribuie şi cultivă banane pe plantaţii imense în America Latină ca de exemplu Chiquita,
Dole şi Del Monte au sediul în SUA, adică sunt companii americane. Odată cu intrarea în vigoare a
tarifelor impuse de UE pentru bananele importate din America Latină, Chiquita a înregistrat pierderi de
peste 400 milioane de dolari, iar preţul pe acţiune a scăzut de patru ori, compania cu sediul în SUA
acuzând restricţiile impuse de UE. Fiind creată aşa situaţie, prin intermediul unui grup de persoane cu un
rol extrem de important în economia mondială a fost susţinută la OMC ideea că tarifele impuse de UE le
ruinează afacerile, iar în 1999 OMC a permis SUA să impună tarife punitive pentru importurile din UE în
valoare de 191,4 milioane de dolari pe an, declarând ilegală taxa impusă de UE. În 2000, OMC a permis şi
Ecuadorului să impună tarife punitive în valoare de peste 201,6 milioane de dolari pe an. Astfel, în urma
tuturor divergenţelor cu SUA, UE a acceptat totuşi să reducă taxele de import pentru bananele cultivate în
America Latină, punînd, astfel, capăt, celei mai lungi dispute comerciale din istorie, prin semnarea
Tratatului de la Geneva privind comerţul cu banane. Iniţial taxa a fost redusă de la 176 la 148 euro pe tonă
pentru perioada 15.12.2009 – 31.12.2010, la 01.01.2011 – 143 euro pe tonă, la 01.01.2012 – 136 euro şi
pînă la 01.01.2017 – taxa va constitui 114 euro pe tonă. Rezultatul ar putea fi o scădere cu 12% a
preţurilor la banane, presupun analiştii economici. În schimbul acestei reduceri, SUA şi-a luat
angajamentul de a nu mai iniţia plângeri la OMC aferente taxelor de import a bananelor în UE. Pe de altă
parte, statele din Africa, Pacific şi Caraibe(APC), ale căror economii se bazează pe exportul de banane, vor
primi un pachet compensatoriu de 200 milioane de euro. Deputaţii nu cred ca această decizie nu va afecta
activitatea companiilor din ACP şi UE şi solicita să fie prelungit sprijinul acordat până în 2020.

1. Descifraţi inițial conflictul cunoscut sub denumirea „războiul bananelor” conform hărţii
conflictului (vezi tema Negocierea conflictelor). Identificați soluții în rezolvarea acestui conflict din
perspectiva a 6 pălării gânditoare.