Ottoman Tulips, Ottoman coffee

Editor Dana Sajdi

Capitolul 4: Nahils, Circumcision Rituals and the Theatre State

Babak Rahimi:
 Istoric pasionat de perioada medievală și începutul modernității
 A scris monografia ” Theater-State and Formation of the Early Modern Public
Sphere in Iran: Studies on Safavid Muharram Rituals, 1590-1641 C.E. (Brill
2011)”- cu accentul pe relația dintre stat-clădire, spațiul urban și ritualuri
Conținut:
 Aducerea diverșilor istorice, precum Ariel Salzmann, care au transpus ideea de
schimbare a societății otomane în secolul al 18-lea, apărând schimbări
dramatice
 Tema articolului: starea imperiului ca fiind un proces continuu de extindere
începând cu transformările politice de la începutul modernității până în secolul
al 18-lea
 Articolul, dar și cartea se învârt în perioada denumită ”Anii lalelelor” (1718-
1730)
 Autorul folosește sintagma ”starea de teatrului” pentru desemnarea unui set de
ceremonii inventate sau recunoscute, care vizează adoptarea și reprezentarea
puterii prin efectuarea ritualului---- acestea evocă mentalitatea Imperiului
universalist, în ciuda căderii treptate: trecut etern și viitor continuu—
imortalitate
 Festivalurile, ritualurile reprezintă puterea statului sub patronajul instituției
sultanate, care se bucură atât de succes, cât și de nașterea progenituri
conducătoare în care întregul Imperiu își pune puterile în readucerea glorii
 Totuși, aceste distracții trebuie întreținute și astfel, spre sfârșitul secolului 15
până în secolul 18, se implementează un sistem teritorial (model Vestic)- taxe
mărite și o mai bună organizare a armatei și administrației
 Începerea modernității: creșterea numărului de festivaluri și elaborarea unei
politici de ceremonialuri
 Lăsăm, pentru o perioadă, imaginea conducerii din timpul festivalului, și
intrăm în lumea cetățeniilor de rând- artizanii și breslele, cele 2 categorii de
”bussiness” care au creat un tablou vibrant, urmând evoluția lor în cadrul
evenimentelor organizate de către sau despre sultan
 Cele 2 evenimente ale circumciziei, expuse de autor:
1. 1582- circumcizia prințului Mehmed
 Multe evenimente, parade urmărite de sultan; nu exista un loc
anume stabilit pentru ceremonie
 Începe grandoare, care se poate vedea și construcția Moscheii
Suleyman
  Apar pentru prima dată, breslarii și artizanii- ei se întreceau
pentru a câștiga încredere și statut social
2. 1720- circumcizia celor 3 copii ai lui Ahmed III
 Mai multe zone, centre de desfășurare
 Artizanii și breslarii se ajută reciproc
 Afișajele profesionale: ornamente aurii pentru turbane, bijuterii
ale breslelor aurarilor și vagoanele cu boabe de cafea măcinate
în cuptoarele mari reprezentate de mercenarii piețelor de
vechituri
 Din acest moment începe acapararea marketing-ului

Nahilul
 Reprezintă principalul obiect al ritualului de circumizie
 Reprezintă un stâlp de lemn sub formă piramidală, încărcat cu flori reale sau artificale/
fructe sau dulciuri, însoțit de diverse decorațiuni: lumânări, fructe
 El este ținut în fruntea procesiunii de către ieniceri, care ulterior va fi așezat lângă
principele circumcis
 El reprezintă falusul prințului
 Reprezintă uniunea prințului cu strămoșii
Povestea nahilului
 Cuvânt din arabă- în urma comemorării lui Muharran, care jelea martiriul nepotului
său, profetul Husayn- a așezat un sicri simbolic pentru Sfântul Imam și copiii săi
martirizați pe câmpul Karbalei
 Reprezintă moartea sacră a figurii masculine, afișând tinerețea- MARTIR
 Pt otomani. Nahilul rep nașterea, învierea, fertilitatea, regenerarea
 În 1582: făcut din ornamente din ceară colorată și parțial din zahăr
 În 1720: zahărul amestecat cu alte obiecte decorative- toxice
3 aspecte ale ceremoniei
 Ținutul nahilului în Palat- lumea femeilor, a protecției
 Evenimentele țineau și o săptâmănă- virilitatea puterii viitorului sultan
 Reîntoarcerea în Palat- reafirmarea structurii puterii societății și idealului comunității
 Traseul reprezintă ieșirea din lumea femeilor, unde este ocrotit, în sfera publică/
realitate
Capitolul 6: The Heart`s Desire: Gender, Urban Space and the Ottoman Coffee House
Alan Mikhail: istoric și profesor de istorie la Universitatea Yale; domeniile sale de interes
sunt: Lumea musulmană din perioada de început a Modernității, Imperiul Otoman, Egipt
Conținut:
 Cafenelele sunt subiectul discuției
 Zonele centrale în care cafenelele se desfășoară sunt: Istanbul, Cairo, Aleppo
 Autorul aduce în atenția publicului diverși autori, cu păreri diferite, precum Leslie
Pierce, care vedea viața cotidiană ”interior/exterior”, bărbat/femeie
 Scopul articolului/ capitolului: cafeneaua otomană a fost un spațiu de funcții care se
suprapuneau într-un spectru de ambianțe și efecte, ce se combină fluid pentru a forma
un tărâm complex de atracție socială- în acest spațiu, bărbații dezbăteau probleme de
politică, bârfă și societate
 Autorul îl preferă pe Michael Foucault, care folosește termenul de heterotopia- un
spațiu în care mai multe spații, par incompatibile și se juxtapun
 Apariția cafenelelor în spațiu otoman rămâne un subiect de discutat- unii autori
presupun secolul al 16-lea
 La construirea unui cartier, apărea automat o cafenea, dar nu intrau în spațiul familiar,
adică al mâncării
Cartierul:
 Așa cum se întâmplă și astăzi, în diverse zone, toți locuitorii se știu între ei, dar exista
o lege nescrisă: se poate folosi spațiul, atâta timp cât nu se încalcă proprietatea altora
 În multe case (celor de clasă inferioară sau mijlocie)- o ierarhie, în funcție de locuință
sau de ideea conceptualizată de cafenea- casele sunt prea mici pentru a separa femeile
de bărbați, așadar, bărbații se duceau la cafenele, pentru a socializa, iar femeile
rămâneau în perimetrul casei
 Existau case unde se aflau o anexă (bayt)- singurul loc de intimitate pentru femei și
copii
Intrarea în cafenea:
 Clientul trebuia să se descalțe și să își așeze încălțămintea într-un singur sertar de
lângă ușă- simbolistică: discrepanța lumii murdare de afară, cu lumea familiară de
acasă, moschee, cafenea
 Cafenelele de mahala- un singur etaj din lemn și cu podea din lemn
 La intrare, se afla o sală mică denumită orta sau meydan- aici stăteau patronii
 O altă sală (fincus) unde erau angajații+ o altă sală unde se prepara cafeaua (ocak)
 În partea opusă (bașsedir), unde notabilii locali și bărbații distinși ai cartierului stăteau,
urmați de ceilalți locuitori
 Casa- spațiu intim, interzis uitatului
 Cafeneaua- loc public, decorat, astfel încât, să se vadă dinafară și dinăuntru