Societatea spaniolă în timpul Războiului

Civil ( 1936-1939)

Dragomir Maria-Alexandra
Secția Istorie, anul III
 Contextul politic favorizant al acestei perioadei s-a manifestat încă din secolul al XIX-
lea, când reformele au aveau ca și scop abolirea feudalismului și modernizarea statului. În ciuda
abolirii feudalismului în 1812, vechii nobili își pierd statutul, dar se transformă în moșieri,
controlând toate pământurile din țară.1 Astfel, apare oligarhia funciară. Pe parcursul secolului,
industria începe să preia locul agriculturii, axându-se pe centrele urbane, Madrid și Barcelona.
Contactul clasei muncitoare cu orașul, a dus la răspândirea teoriilor și ideilor politice de stângă,
printre care și anarhismul.

Această tendință a clasei politice spre anarhie, dar și dorința spre reformă a dus la
conflicte sociale și politice în Spania.2 Această țară a trecut prin diverse schimbări de regim:
Prima Republică Spaniolă, revenirea la monarhie și pe urmă, a doua Republică Spaniolă. Când
vorbim de Spania la începutul secolului al XX-lea, ne gândim la reforme forțate, schimbări
radicale în spațiul iberic, instabilitate politică și Primul Război Mondial.

Europa trecea prin schimbări majore, unde revoltele erau la ordinea zilei. Din această axă
a instabilității politice nu a scăpat și Spania. În perioada la care ne raportăm, 1936-1939, a existat
cea de-a Două Republică Spaniolă, care a fost reprezentată de neînțelegeri și rivalități.
Incapabilitatea politică a dus la tendințele societății spre forțele politice de extremă dreaptă.
Războiul civil din Spania a demonstrat că nu a luptat pentru triumful legii internaționale sau
pentru principiile umanități.3 Elementul devastator din țară, la cel moment a fost, Falanga
Spaniolă, o forță de extremă dreapta, cu sprijinul unor lideri militari, cu tendințe anti-
republicane, care au produs temeri în rândul clasei politice conducătoare.

Iminența războiului civil a dus la îndepărtarea generalilor cu tendințe anti-republicane,

precum a fost generalul Franco, care a fost transferat în insulele Canare. Totuși, ei au folosit
forțele militare în desfășurarea unei lovituri de stat. Patriotismul a fost folosit de partea
republicană, ca instrument de mobilizare în timpul primelor luni de război, ca urmare a faptului
că nici principalele

1
Economia Spaniei se baza pe agricultură.
2
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/razboiul-civil-spaniol-trei-ani-de-teroare-alba-si-rosie, accesat la
data de 21.01.2022.
3
Ann, Van, Wynen, Thomas și A.,J., Thomas, Jr., Non-intervention and the Spanish Civil War, în ”Proceedings of the
American Society of International Law at its Annual Meeting (1921-1969), aprilie 1967, vol. 61, pp. 2.
sindicate, care preluaseră puterea (UGT și CNT), nici partidele de stânga implicate în rezistența
împotriva rebelilor ar putea își ating singuri obiectivele revoluționare.4

Societatea spaniolă, în timpul războiului, a dus mai multe revolte în interior. În plan
politic, restabilirea autorității și împăcarea tuturor tendințelor de cucerire au fost problemele
celor două tabere aflate în luptă. Dizolvarea autorității în zona republicană a avut loc pe 18 iulie.
Masele conservatoare au fost sprijinite de autoritatea clerului și a armatei, iar conflictele dintre
conducători au fost ascunse către public. Au avut loc și evenimente de represiune și teroare,
pentru ambele clase sociale, albii și roșii. Efectul psihologic al terorii roșii, necontrolată, a lovit
persoanele cunoscute, prin exploatarea lor zilnică, de către regimul franchist, care îi exploata în
presă, prin comemorări, dar și prin sloganuri. Pierre Vilar în cartea sa atestă Spania ”aflată într-o
criză a națiunii și a societății, atât de clar recunoscută, în 1936, încât în cele două tabere se
vorbește deopotrivă despre apărarea patriotică și voința revoluționară”.5

Reacția clasică de naționalism a fost vizibilă la reacția catalanilor și a bascilor, în sensul

că au reușit să-i aducă pe catolicii fervenți alături de militanții antireligioși fanatici. Intervenția
italiano-germană (Hitler și Mussolini) a fost devastatoare în zone republicană, pentru că milita
împotriva libertății și patriei. Temele de scandare erau: anul 1808 și Recucerirea, Frontul
Național, tradiția spaniolă. De cealaltă parte a războiului, naționalismul evocat de ei erau unul
liniștit, unitar, cu dorință de expansiune: ”Falanga și JONS recunosc că au împrumutat de la
fascism o mistică a unității”.6

Era de așteptat ca societatea spaniolă să sufere transformări imediate, fapt văzut în zona
republicană. FAI și CNT încerca să facă experimente pe țărani, invocând formulele vechiului
colectivism agrar. Partea agrară este cea mai afectată, datorită decretului din octombrie 1936,
care sistematiza măsurile deja aplicate de țărani, prin exproprierile celor cu funcții politice sau
care au fugit și împărțirea unor mari proprietăți. Anarhiștii și comuniștii dizidenți sacrificau totul
pentru victoria revoluției, refuzând să atace mica proprietate, înfierând colectivizările fără un rost
anume, cu intenția de-a numi orice trădare la experiențele de început.7

4
Chris Ealham și Michael Richards, The Splintering of Spain. Cultural history and the spanish civil war, 1936-1939,
Ed. Cambridge University Press, Cambridge, 2005, pp.45.
5
Pierre, Vilar, Istoria Spaniei, Ed. Corint, București, 2008, pp.132.
6
Ibidem, pp. 133.
7
Ibidem, pp. 136.
 Lovitura de stat din iulie a rebelilor naționaliști a favorizat pornirea revoltelor conduse de
grupări anarhiste și socialiste, grupări care ulterior au preluat puterea din mâinile guvernului
republican. Primele luni ale războiului s-au caracterizat prin numeroase execuții și acțiuni
violente organizate de ambele părți. Astfel cea mai mare parte a victimelor din primele luni ale
războiului nu au fost în bătăliile propriu-zise, ci au rezultat în urma acțiunilor îndreptate înspre
populația civilă. Biserica Catolică a fost una din principalele ținte ale propagandei republicane.
Ea a fost văzută încă dinaintea războiului ca principalul susținător al forțelor de dreapta și
conservatoare, fapt ce i-a adus ura muncitorimii și a păturii sărace a populației.

Așadar, războiul civil din Spania a urmat același tipar european, prin contextul divizării
societății și a tensiunilor între cele două părți, apare un eveniment care declanșează conflictul,
unde la final, doar o singură parte iese câștigătoare. Analizând cauzele Războiului Civil Spaniol,
putem deduce greșelile conducerii celei de-a Doua Republici Spaniole pe plan politic, economic
și social care au produs dezechilibrul ce a condus la cea mai recentă conflagrație de pe teritoriul
Spaniei.
 Bibliografie

 Chris Ealham și Michael Richards, The Splintering of Spain. Cultural history and the
spanish civil war, 1936-1939, Ed. Cambridge University Press, Cambridge, 2005.
 Pierre, Vilar, Istoria Spaniei, Ed. Corint, București, 2008.
 Ann, Van, Wynen, Thomas și A.,J., Thomas, Jr., Non-intervention and the Spanish Civil
War, în ”Proceedings of the American Society of International Law at its Annual Meeting
(1921-1969), aprilie 1967, vol. 61, pp. 2-15.
 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/razboiul-civil-spaniol-trei-ani-de-teroare-
alba-si-rosie , accesat la data de 21.01.2022.