Dragomir Maria Alexandra, secția Istorie, anul II

Îmbrăcămintea impusă de Ataturk

Mustafa Kemal a devenit un personaj important în istoria Turciei moderne. A
participat la Primul Război Mondial, unde la sfârșitul conflagrației mondiale, când a debarcat
la Samsun, pe data de 19 mai 1919, și-a început lupta pentru redresarea și independența
statului turc. La 10 august 1920, prin Tratatul de la Sevres, se consacră căderea Imperiului
Otoman, iar pe data de 29 octombrie 1923, Kemal devine președinte, iar Turcia republică.
De-a lungul conducerii, a încercat să impună diverse măsuri pentru redresarea Turciei
în spațiul modern, european, eliminând prin diverse mijloace vechile idei tradiționale. În
1925, Kemal Ataturk schimbă aspectul vestimentar pe care îl aborda vechea societate, prin
interzicerea fesului și înlocuirea acestuia cu pălăria. Toate aceste măsuri le ia pentru
modernizarea turcilor și scoaterea în ilegalitate a vechiului sistem social, bazat pe afiliația
religioasă. Articolele vestimentare pentru cap, precum fesul, turbanul și boneta reprezentau,
în mod indirect, categoriile sociale.
Kemal instaurează un ”nou cod al îmbrăcămintei”, impunând amprenta europeană. În
rândul populației mai exista un grup tradițional-religios, pe nume ,,ulemale”, bazat pe
superstiții. Kemal începe un război cu această grupare, cu dorința impunerii unei mentalități
moderne. Pentru a sprijini ideile sale, Parlamentul turc votează, la data de 25 februarie 1925, o
lege care stabilea că religia nu poate fi folosită ca o unealtă în politică. Kemal a promovat
intens activitatea juriștilor, profesorilor și doctorilor, arătând societății sprijinul acordat altor
categorii care nu prezentau interes.
Pentru a întări ideea de modernizare, statul turc a început o serie de pedepse pentru
persoanele care insistau că puteau vindeca prin puterea rugăciunii. Treptat, au fost
implementate măsuri legislative care au eliminat obligativitatea folosirii articolelor de
îmbrăcăminte religioase. Mai întâi au fost vizați funcționarii publici, cărora li se instituie
renunțarea la hainele tradiționale. Prin „legea pălăriei” din 1925, s-a introdus folosirea
pălăriilor de tip occidental în detrimentul fesului. Noua legislație nu a interzis în mod explicit
vălurile și baticurile femeilor, ci s-a concentrat, în special, pe interzicerea fesurilor și
turbanelor la bărbați.
Așadar, o altă lege care privea controlul asupra articolelor de îmbrăcăminte a fost
emisă în 1934, care a interzis hainele croite conform canoanelor religioase, precum vălul sau
turbanul, și care a promovat, în mod activ, îmbrăcămintea de tip occidental. În 1935, gaziului
i s-a oferit de către Marea Adunare Națională, numele de ”Ataturk”, ce reprezenta ”Părintele
turcilor”.
În concluzie, ideea de modernizare pe care Kemal Ataturk a încercat să o impună s-a
observat și în maniera de tratare a tradițiilor și asupra vestimentației.