Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Înainte să scriu articolul ce urmează, am fost curioasă să revăd primele postări din
lunile ianuarie ale ultimilor ani. Destul de previzibil, aproape toate începeau cu
tradiționale. Cred că mulți dintre voi mă înțeleg! Mă vor ”compătimi” și mai mult
după ce vor afla că eu sunt parte dintr-o familie mixtă, care sărbătorește atât
petrecere! Așa că, înainte de ultima ”cumpănă” culinară a acestui sezon hibernal,
câte un sfânt patron al casei și al familiei. Având convingeri liberale și idei moderne,
familia lui bărbatu-meu are chiar doi, pe Sfântul Ion și pe Sfântul Gheorghe. Adică
pe cel moștenit din familia soacră-mii și pe cel al lui socru-meu. Cu ocazia sărbătorii
apropiați. Anul ăsta, pe motiv de pandemie, vom fi mult mai puțini la masă dar
urma carnea fiartă cu sos de roșii sau mărar, dar mai probabil ambele, nu care
porc și cârnați.
La desert, vom avea de înfruntat chiar mai multe ”greutăți” ca de obicei. De regulă,
soacră-mea face câte două torturi, pentru mesele festive, dar Vukomir a sunat-o și
i-a spus să nu se mai ostenească așa de tare. Să facă ”doar o crempită”. Că ajunge.
Ea a reținut preferința adoratului odor, așa că i-a comunicat că vom avea mâine
crempită. Și cele două torturi, desigur. Se pare că alea sunt obligatorii, unul cu
vanilie și fructe și altul cu ciocolată și nucă. V-am spus, exclus să poftească vreun
mesean la ceva anume și să lipsească din meniu! Ei bine, pentru a face loc tuturor
acestor bunătăți, am decis azi pentru un prânz cât se poate de lejer. Și pentru că
rețeta și cu voi.
100-120 de grame de ceapă șalotă (sau ceapă roșie/sau ceapă verde), tocată
cubulețe
1 legătură de pătrunjel (sau, și mai bine, 1 legătură de coriandru verde, dacă îl găsiți
și vă și place), tocat
20 de grame de muștar