Ghid Bacalaureat Fiziologie Si Anatomie Umana - Clasa A XI-a Genetica Si Ecologie Umana - Clasa A XII-a - Bacalaureat

(/)
Log in (/comunitate/on/login/) Teste Bacalaureat online Gratis! (https://ebacalaureat.ro/teste-online)
Cauta
Meniu...
GHID BACALAUREAT FIZIOLOGIE SI ANATOMIE UMANA -

CLASA A XI-A GENETICA SI ECOLOGIE UMANA - CLASA A
XII-A
Prima Pagina (/) Biologie (/categorie/biologie)
Ghid Bacalaureat Fiziologie si anatomie umana - clasa a XI-a Genetica si ecologie umana - clasa a XII-a
Subiecte bac biologie (30) (/cat/subiecte-bac-biologie-biologie/74)
Rezolvări (7) (/cat/rezolvri-biologie/73) Lectii (103) (/cat/lectii-biologie/72)
Programa (7) (/cat/programa-biologie/70)
Preț mai mic Preț mai mic
/
Ghid Bacalaureat Fiziologie si anatomie umana - clasa a XI-a Genetica si
ecologie umana - clasa a XII-a

CUPRINS: FIZIOLOGIE SI ANATOMIE UMANĂ - CLASA A XI-A

Organizarea generala a corpului uman
Sistemul Nervos (-sistem nervos central SNC, -sistem nervos periferic SNP)
Analizatorii:
Analizatorul vizual
Analizatorul acustico-vestibular (analizatorul auditiv)
Analizatorul cutanat
Glandele endocrine
Hipo za
Tiroida
Pancreasul
Glandele suprarenale
Testiculul si ovarul endocrin
Sistemul osos (scheletul capului, trunchiului, membrelor)
Sistemul muscular
Digestia
Circulația. Sângele:
4 Grupe de sânge ABO
Imunitatea
Rh pozitiv/negativ
Sistemul Circulator:
--Sistemul cardiovascular: Inima
--Sistemul cardiovascular: Vasele de sânge
Miocardul
Respiratia
Excretia
Reproducerea

GENETICA SI ECOLOGIE UMANA - CLASA A XII-A

Acizi nucleici: ADN - ARN
Organizarea materialului genetic la virusuri, procariote, eucariote
Genomul uman
Mutageneza si teratogeneza
Genetica umana
Ecologie umana

ORGANIZAREA GENERALA A CORPULUI UMAN

Topogra a organelor si sistemelor de organe
/
Anatomia omului este ramura biologiei care studiaza forma si structura corpului uman
Fiziologia omului este ramura biologiei care studiaza functiile corpului uman
Organismul uman provine din celula ou (zigot), celula care a rezultat in urma unirii unui
ovul cu un spermatozoid.Celula ou sufera diviziuni succesive in urma carora se formeaza
embrionul
La om, embrionul prezinta trei foite:
-ectodermul
-mezodermul
-endodermul
Din foitele embrionare se formeaza tesuturile, organele si sistemele de organe.
Corpul uman este alcatuit din patru segmente: cap, gat, trunchi si membre.
1.Capul este alcatuit din doua parti:

-o parte craniana corespunzatoare neurocraniului (cutiei craniene)
-o parte faciala corespunzatoare viscerocraniului (oaselor fetei)
2.Gatul (segmentul cervical) leaga capul de trunchi si prezinta doua parti:

-o parte posterioara, nucala (ceafa)
-o parte anterioara (gatul propiu-zis)
3.Trunchiul este format din:

-torace (cavitate toracica)
-abdomen (cavitate abdominala)
-pelvis (cavitate pelviana)
Muschiul respirator numit diafragma separa cavitatea toracica de cea abdominala.
4.Membrele sunt alcatuite din centuri si portiuni libere

a) Membrele superioare sunt alcatuite din:
-centura scapulara care leaga membrele superioare la trunchi
-portiunea libera formata din brat,antebrat si mana
b) Membrele inferioare sunt alcatuite din:
-centura pelviana care leaga membrele inferioare la trunchi
-portiunea libera formata din coapsa, gamba si picior.
Corpul uman este tridimensional strabatut de catre trei axe si trei planuri.
Axele
/
Axele corespund dimensiunilor spatiului si se intretaie in unghi drept.Ele sunt urmatoarele:
-axul longitudinal
-axul sagital (anteroposterior)
-axul transversal
a) Axul longitudinal este axul lungimii corpului si prezinta doi poli:
-un pol superior (cranial)
-un pol inferior (caudal)
b) Axul sagital (anteroposterior) este axul grosimii corpului si prezinta doi poli:
-un pol anterior
-un pol posterior
c) Axul transversal este axul latimii corpului si prezinta doi poli:
-un pol drept
-un pol stang
Planurile
Planurile corpului uman trec prin cate doua axe si sunt urmatoarele:
-planul frontal
-planul sagital
-planul transversal
a) Planul frontal
Este vertical, paralel cu fruntea, trece prin axele longitudinal si transversal.
Imparte corpul in doua parti asimetrice:
-o parte anterioara (ventrala)
-o parte posterioara (dorsala)
b) Planul sagital
Este vertical, perpendicular pe panul frontal, trece prin axele longitudinal si sagital.
Este planul simetriei bilaterale deoarece imparte corpul in doua jumatati simetrice.
-jumatatea dreapta
-jumatatea stanga
(de exemplu: ochii sunt asezati lateral fata de nas si medial fata de urechi).
c) Planul transversal
Este orizontal, perpendicular pe planul frontal si sagital, trece prin axele transversal si sagital.
Imparte corpul in doua parti asimetrice:
-o parte superioara (craniala)
-o parte inferioara (caudala)
(de exemplu: ochii sunt situati cranial fata de gura iar gura caudal fata de nas)
/
Organismul uman indeplineste trei tipuri de functii:
1.Functiile de relatie
Asigura legatura dintre organism si mediu, ele sunt realizate de catre sistemul nervos,
sistemul locomotor (osos si muscular), sistemul endocrin si organele de simt.
2.Functiile de nutritie
Asigura intretinerea vietii, cresterea si dezvoltarea organismului.Ele sunt realizate de
catre sistemul digestiv, sistemul circulator, sistemul respirator si sistemul excretor.
3.Functiile de reproducere
Asigura perpetuarea speciei si se realizeaza prin sistemul reproducator.

SISTEMUL NERVOS

CLASIFICAREA SISTEMULUI NERVOS Sistemul nervos este alcatuit din totalitatea
organelor in componenta carora intra tesutul nervos.
Din punct de vedere functional sistemul nervos se clasi ca in:
-sistem nervos somatic (al vietii de relatie) SNS
-sistem nervos vegetativ (al vietii vegetative) SNV
Sistemul nervos somatic asigura legatura intre organism si mediul de viata.
/
Sistemul nervos vegetativ coordoneaza activitatea organelor interne (activitatea
viscerelor).
Din punct de vedere topogra c sistemul nervos se clasi ca in:
-sistem nervos central SNC
-sistem nervos periferic SNP
Sistemul nervos somatic (al vietii de relatie) asigura activitatea motorie somatica si

sensibilitatea senzitivo-senzoriala in functie de conditiile mediului inconjurator.
Rolul sistemului nervos somatic: integrarea organismului in mediul sau de viata.
Sistemul nervos vegetativ coordoneaza activitatea organelor interne (viscerelor) in
conditii diferite de viata.
Din punct de vedere structural si functional, sistemul nervos vegetativ se clasi ca in:
-sistem nervos simpatic (care actioneaza in situatii neobisnuite)
-sistem nervos parasimpatic (care actioneaza in conditii obisnuite)
I.SNC ax cerebrospinal (nevrax) este alcatuit din maduva spinarii si encefal

Maduva spinarii
Maduva spinarii este situata in canalul vertebral format prin suprapunerea ori ciilor
vertebrale.
Maduva spinarii se intinde de la vertebra cervicala C1 la vertebra lombara L2, de unde se
continua cu lum terminale pana la vertebra a doua coccigiana.
Encefal
Encefalul este situat in cutia craniana si este format din:
1.Trunchi cerebral (bulb rahidian, puntea lui Varolio si mezencefal)
2.Cerebel
3.Diencefal (talamus, metatalamus, epitalamus, hipotalamus)
4.Emisferele cerebrale
Organele sistemului nervos central sunt protejate de un sistem de membrane cerebro-
spinale care alcatuiesc meningele.Cele trei membrane cerebro-spinale sunt: duramater,
arahnoida si piamater.
Intre arahnoida si piamater se a a un spatiu plin cu lichid cefalo-rahidian, cu rol tro c si
de protectie mecanica.
II.SNP sistem nervos periferic este alcatuit din nervi periferici si ganglioni nervosi
Nervii periferici
Nervii periferici sunt alcatuiti din prelungirile neuronale si sunt reprezentati de:
-12 perechi de nervi cranieni (senzitivi, motori si micsti)
-31 perechi de nervi spinali (micsti)
Ganglionii nervosi
Ganglionii nervosi sunt alcatuiti din aglomerari de corpi neuronali si sunt reprezentati de:
/
-ganglioni spinali
-ganglioni cranieni
-ganglioni vegetativi
FUNCTIA REFLEXA Functia re exa se realizeaza prin substanta cenusie a sistemului nervos.
Distributia substantei cenusii

a)La nivelul maduvei spinarii
Substanta cenusie este dispusa la interior, are forma de uture si prezinta prelungiri
numite coarne (3 perechi de coarne)
-doua coarne anterioare (o pereche de coarne anterioare) care contin neuroni
somatomotori, care conduc informatiile de la centri nervosi la efectori
-doua coarne posterioare (o pereche de coarne posterioare) care contin neuroni
somatosenzitivi, care conduc informatiile de la receptori la centri nervosi
-doua coarne laterale (o pereche de coarne laterale) care contin neuroni vegetativi:
visceromotori si viscerosenzitivi
b)La nivelul encefalului

1.In trunchiul cerebral substanta cenusie este dispusa la interior si fragmentata in nuclei:
senzitivi, motori, vegetativi si propii.
2.In cerebel substanta cenusie este dispusa la interior, unde formeaza nuclei de
substanta cenusie, si la exterior, unde formeaza scoarta cerebeloasa.
3.In diencefal sunt mase de substanta cenusie sub forma de nuclei in toate
componentele sale: talamus, metatalamus, epitalamus si hipotalamus.
4.In emisferele cerebrale substanta cenusie este dispusa la interior, unde formeaza
nucleii bazali (corpii striati), si la exterior, unde formeaza scoarta cerebrala (cortexul
cerebral).
Mecanismul fundamental de functionare a sistemului nervos este actul re ex

(re exul).Actul re ex este procesul ziologic de raspuns la actiunea unui stimul asupra
unei zone receptoare.Baza anatomica a actului re ex este arcul re ex.Arcul re ex este
format din 5 componente: receptor, cale aferenta, centru nervos, cale eferenta si efector.

RECEPTOR >>> calea aferenta >>> CENTRU NERVOS >>> calea eferenta >>> EFECTOR

1.Receptorul
Este o structura excitabila care raspunde la stimuli prin variatii de potential gradate,
proportional cu intensitatea stimulului.Rolul receptorului este de a transforma energia
stimulului in in ux nervos.Receptorii pot clasi cati dupa mai multe criterii.
1.Dupa localizare /
-exteroceptori situati la nivelul pielii, se a a la periferia organismului si primesc informatii
din mediul extern.
-propioceptori sunt localizati in muschi, tendoane, articulatii, periost (membrana
conjunctiva a oaselor) pericondru (invelis conjunctiv al cartilajelor).
-interoceptori (visceroceptori) sunt situati in peretii organelor interne (viscerelor) si
primesc informatii din interiorul organismului.
2.Dupa natura agentului excitant

-mecanoreceptori stimulati de atingere, presiune, lovire
-termoreceptori stimulati de diferentele de temperatura
-chemoreceptori stimulati de modi carea concentratiei unor substante (olfactivi si
gustativi)
-fotoreceptori stimulati de lumina
-algoreceptori (nociceptori) stimulati de orice excitant care produce durere
-baroreceptori pentru presiune
-osmoreceptori pentru presiune osmotica
3.Dupa viteza de adaptare

-fazici activitatea creste la aplicarea stimulului si scade la mentinerea lui
-tonici activitatea este constanta pe toata durata aplicarii stimulului
2.Calea aferenta
Este senzitiva.Face legatura intre receptori si centri nervosi.
Este reprezentata de dendritele si axonii neuronilor senzitivi din ganglionii spinali; si de
dendritele si axonii neuronilor senzitivi de pe traseul unor nervi cranieni.
3.Centrul nervos
Reprezinta toate structurile sistemului nervos central care analizeaza si prelucreaza
informatiile primite si genereaza impulsuri nervoase.
Fiecare centru nervos are doua compartimente functionale:
1.compartimentul senzitiv unde sosesc informatiile de la receptori
2.compartimentul motor care transmite comenzile catre efectorii
In sistemul nervos exista 3 nivele majore unde se a a centrii nervosi care coordoneaza
diferite tipuri de re exe
-nivelul subcortical (diencefal, cerebel, trunchi cerebral)
-nivelul cortical, cortex cerebral (scoarta cerebrala)
-maduva spinarii
4.Calea eferenta
Este motorie.Face legatura intre centrii nervosi si efectori.Este reprezentata de axonii /
neuronilor motori din maduva spinarii; si de brele motorii ale nervilor cranieni.
5.Efectorul
Executa comanda primita de la centru nervos.Efectorii sunt reprezentati de muschi, care
raspund prin contractie, si glande, care raspund prin secretie: muschii striati (efectori ai
sistemului nervos somatic), muschi netezi (efectori ai sistemului nervos vegetativ),
glande exocrine si glande endocrine.
FUNCTIA DE CONDUCERE Functia de conducere se realizeaza prin

CLASIFICAREA CAILOR DE CONDUCERE substanta alba a sistemului nervos.
Substanta alba este formata din doua tipuri de cai:
-cai ascendente
-cai descendente
I.CAILE ASCENDENTE - CAILE SENSIBILITATII

Caile ascendente sunt senzitive.Conduc excitatiile sub forma de in ux nervos, de la
receptori (exteroceptori, propioceptori si interoceptori) la centri nervosi, si deservesc
sensibilitatea corpului.Aceste cai sunt de doua tipuri: speci ce si nespeci ce.
Speci ce pentru ecare tip de sensibilitate (exteroceptiva si propioceptiva); conduc
impulsuri cu rol in perceperea si discriminarea stimulilor.
Nespeci ce care conduc sensibilitatea interoceptiva (visceroceptiva) impreuna cu calea
spinotalamica.
Sensibilitatea este propietatea unor parti ale sistemului nervos de a receptiona, transmite
sau percepe excitatii.
Sensibilitatea corpului (sensibilitatea somatica) este de trei tipuri: sensibilitate
exteroceptiva, sensibilitate propioceptiva si sensibilitate interoceptiva.
Sensibilitatea exteroceptiva este de trei tipuri: tactila na (epicritica) si tactila grosiera
(protopatica), termica si dureroasa.
1.CAILE SENSIBILITATII EXTEROCEPTIVE

Caile sensibilitatii exteroceptive sunt cai speci ce; au pe parcurs trei neuroni; au proiectie
corticala; conduc impulsuri de la exteroreceptori tactili, termici si durerosi in scoarta
cerebrala, pentru formarea senzatiilor speci ce.
a) Sensibilitatea tactila na (epicritica)

Sensibilitatea tactila na este condusa prin fasciculele spinobulbare Goll si Burdach.
Caile sensibilitatii tactile ne au pe parcurs trei neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se a a in ganglionul spinal, pe radacina posterioara a
nervului spinal.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se a a in nucleii bulbari Goll si Burdach. /
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se a a in talamus, axonul sau se proiecteaza pe
scoarta cerebrala.
Rol: conduc informatii tactile ne si vibratii.Caile sensibilitatii tactile ne conduc
informatii privind forma, marimea, structura si perceptia greutatii obiectelor.
Proiectia corticala: neocortexul receptor zona somestezica I; se incruciseaza la nivelul
bulbului rahidian.
b) Sensibilitatea tactila grosiera (protopatica)

Sensibilitatea tactila grosiera este condusa prin fasciculul spinotalamic anterior.
Caile sensibilitatii tactile grosiere au pe parcursul lor trei neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se a a in ganglionul spinal de pe radacina posterioara a

nervului spinal.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se a a in cornul posterior medular.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se a a in talamus; axonul sau se proiecteaza pe
scoarta cerebrala.
Rol: conduc informatiile tactile elementare (conduc informatii tactile grosiere si de
presiune usoara).
Proiectia corticala: in neocortexul receptor in zona somestezica II.Se incruciseaza la
nivelul maduvei spinarii.
c) Sensibilitatea termica si dureroasa
Sensibilitatea termica si dureroasa este condusa prin fasciculul spinotalamic lateral.
Caile sensibilitatii termice si dureroase au pe parcursul lor trei neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se a a in ganglionul spinal de pe radacina posterioara a
nervului spinal.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se a a in cornul posterior medular.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se a a in talamus, axonul sau se proiecteaza pe
scoarta cerebrala.
Rol: conduc informatiile termice si dureroase.
2.CAILE SENSIBILITATII PROPIOCEPTIVE (KINESTEZICE)

Caile sensibilitatii propioceptive sunt cai speci ce.Conduc informatiile de la
propioceptori.Au proiectie corticala sau subcorticala.
a) Sensibilitatea propioceptiva constienta
Sensibilitatea propioceptiva constienta este condusa prin fasciculele spinobulbare Goll si
Burdach.
Caile sensibilitatii propioceptive constiente au pe parcurs trei neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se a a in ganglionul spinal.

II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se a a in nucleii Goll si Burdach din bulb. /
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se a a in talamus.
Rol: conduc informatiile de la propioceptori din regiunea gatului, trunchiului si membrelor
la scoarta cerebrala.
Proiectia corticala: in neocortexul receptor, in zona senzitivo-motorie.Se incruciseaza la
nivelul bulbului rahidian.
b) Sensibilitatea propioceptiva inconstienta

1.Sensibilitatea propioceptiva inconstienta este condusa prin fasciculul spinocerebelos
direct Flecshig, care preia informatii din partea inferioara a corpului; nu se incruciseaza.
2.Sensibilitatea propioceptiva inconstienta mai este condusa si prin fasciculul
spinocerebelos incrucisat Gowers, care preia informatii din partea superioara a
trunchiului si membrele superioare, se incruciseaza la nivelul maduvei spinarii.
Caile sensibilitatii propioceptive inconstiente au pe parcurs doi neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se a a in ganglionul spinal.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se a a in nucleii cornului posterior medular.
Rol: conduc informatiile de la propioceptori din regiunea gatului, trunchiului si membrelor
in cerebel.
Proiectia corticala: in cerebel.
CAILE SENSIBILITATII INTEROCEPTIVE (VISEROCEPTIVE)

Caile sensibilitatii interoceptive sunt cai speci ce si nespeci ce.
a) Caile speci ce
Caile speci ce sunt conduse prin fasciculele spinotalamice
b) Caile nespeci ce
Caile nespeci ce sunt reprezentate de substanta reticulata care se intinde de la maduva
sacrata pana in talamus.
Rol: conduc informatii de la viscere.
II.CAILE DESCENDENTE - CAILE MOTILITATII

Caile descendente sunt motorii.Conduc impulsuri nervoase de la centri nervosi ai
encefalului spre maduva, si deservesc motilitatea corpului.
Caile descendente sunt de doua tipuri: voluntare (piramidale) si involuntare
(extrapiramidale).
1.CAILE MOTILITATII VOLUNTARE (PIRAMIDALE)

Motilitatea voluntara este condusa pe caile piramidale corticospinale (directe si
incrucisate) si corticobulbare.
a) Caile piramidale corticospinale
Caile piramidale corticospinale strabat descendent toate etajele trunchiului cerebral.
La nivelul bulbului comportamentul este diferit: /
- 75% din bre se incruciseaza la nivelul bulbului, formand fasciculul piramidal incrucisat
- 25% din bre nu se incruciseaza in bulb ci in maduva spinarii, formand fasciculul
piramidal direct.
Caile motilitatii voluntare au pe parcurs doi neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se a a in ariile neocortexului motor.

II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se a a in cornul anterior al maduvei spinarii.
Rol: conduc comenzi pentru miscarile voluntare, precise, coordonate, ale musculaturii
somatice din regiunea trunchiului, membrelor si o parte din regiunea gatului; de la nivelul
centrilor motori ai cortexului cerebral.
b) Caile piramidale corticobulbare
Caile piramidale corticobulbare se opresc in bulbul rahidian.Se incruciseaza la nivele
diferite ale trunchiului cerebral.
Caile piramidale corticobulbare au pe parcurs doi neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se a a in ariile neocortexului motor
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se a a in nucleii motori de origine a brelor motorii
ale nervilor cranieni.
Rol: conduc comenzi pentru miscarile voluntare, precise, coordonate, ale musculaturii
somatice din regiunea capului si o parte din regiunea gatului.
2.CAILE MOTILITATII INVOLUNTARE (EXTRAPIRAMIDALE)

Caile motilitatii involuntare au origine corticala si subcorticala.
a) Caile extrapiramidale cu origine corticala
Caile extrapiramidale cu origine corticala fac sinapsa in ganglionii bazali (corpii striati).
Caile extrapiramidale cu origine corticala au pe parcurs doi neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se a a in neocortexul motor.
b) Caile extrapiramidale cu origine subcorticala
Caile extrapiramidale care pornesc din centri subcorticali au pe parcurs doi neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se a a in centri subcorticali.
Rol: conduc comenzi catre muchi scheletici si determina contractii musculare automate,
intervin in realizarea unor activitati umane complexe, cum ar : mersul, scrisul, condusul
masinii, innotul, cantatul la intrumente.
Caile extrapiramidale cu origine subcorticala sunt reprezentate de fasciculele:
- tectospinale (cu origine in coliculii cvadrigemeni din mezencefal);
- rubrospinale (cu origine in nucleii rosi din pedunculii cerebrali din mezencefal);
- nigrospinale (cu origine in substanta neagra din pedunculii cerebrali din mezencefal);
- vestibulospinale (cu origine in nucleii vetibulari din bulbul rahidian);
- olivospinale (cu origine in olivele bulbare din bulbul rahidian); /
- reticulospinale (cu origine in substanta reticulata a trunchiului cerebral);
Toate aceste cai ajung in cordoanele anterioare ale maduvei spinarii; exceptie fac
fasciculele rubrospinale care ajung in cordoanele laterale ale maduvei spinarii.

Sistemul nervos vegetativ (SNV)
Sistemul nervos vegetativ este partea sistemului nervos care coordoneaza activitatea
viscerala (inconstienta).
I.Structural si functional
Din punct de vedere structural si functional SNV este format din doua parti:
1.Sistem nervos simpatic
Sistemul nervos simpatic actioneaza in situatii neobisnuite: frica, furie, spaima.
Centri nervosi simpatici sunt situati in maduva spinarii, in coarnele laterale din regiunea
toracica (T1-T12) si lombara (L1-L2).
Partea periferica este reprezentata de ganglionii vegetativi si bre vegetative
preganglionare si postganglionare.
2.Sistem nervos parasimpatic (cranian si sacral)

Sistemul nervos parasimpatic actioneaza in situatii obisnuite de liniste si relaxare a
organismului.
Centri nervosi parasimpatici sunt situati in trunchiul cerebral si in coarnele laterale ale
maduvei spinarii din regiunea sacrata.
Partea periferica este reprezentata de bre nervoase de la nivelul trunchiului cerebral si
al maduvei spinarii din regiunea sacrata si plexuri vegetative.
II.Structural si topogra c
Din punct de vedere structural si topogra c este asemanator cu sistemul nervos somatic,
ind alcatuit din sistem nervos central si sistem nervos periferic.
1.Sistem nervos central

Sistemul nervos central cuprinde:
- centri de comanda situati in maduva spinarii si in trunchiul cerebral
- centri de control si integrare vegetativa din hipotalamus, sistemul limbic si scoarta
cerebrala.
2.Sistem nervos periferic
Sistemul nervos periferic este alcatuit din ganglioni vegetativi si nervi.
NOTIUNI ELEMENTARE DE IGIENA SI PATOLOGIE A SISTEMULUI NERVOS

I.MENINGITA /
Meningita este o boala infectioasa provocata de in amarea meningelor cerebrospinale
(cele trei foite care protejeaza axul cerebrospinal).
1.Cauze
Cauzele sunt infectioase, toxice, alergice, virusuri, ciuperci, protozoare.
2.Simptome
Se manifesta prin dureri de cap, febra, varsaturi, fotofobie (frica de lumina), contractia
muschilor cefei, modi cari importante in lichidul cefalorahidian.
3.Prevenire
Adoptarea unui stil de viata sanatos, evitarea frigului sau caldurii excesive.
II.HEMORAGII CEREBRALE
Hemoragiile cerebrale reprezinta revarsarea sangelui in tesuturi si cavitati, prin ruperea
unui vas de sange din creier (accident vascular cerebral).
1.Cauze
Hipertensiunea arteriala, afectiuni cardiace si vasculare, fumatul si consumul excesiv de
alcool, obezitatea, si lisul, traumatisme arteriale, tumorile cerebrale.
2.Simptome
Se manifesta prin cefalee severa (dureri de cap puternice), varsaturi, lesin, pupile inegale,
modi cari de personalitate, coma, paloare, agitatie, hipotensiune, puls si ritm respirator
accelerat.
3.Prevenire
Adoptarea unui stil de viata sanatos, evitarea consumului excesiv de tutun, alcool si
cafea.
III.COMA
Coma este o stare patologica de inhibitie profunda a activitatii nervoase superioare
1.Cauze
Coma apare ca urmare a unei boli grave: meningita, encefalita, hemoragii cerebrale,
accidente traumatice, tumori, intoxicatii medicamentoase
2.Simptome
Pierderea cunostintei, lipsa de reactie fata de stimuli externi.
Pierderea sensibilitatii si a motilitatii voluntare cu pastrarea functiilor respiratorii si
circulatorii.
3.Prevenire
Adoptarea unui stil de viata sanatos; evitarea surmenajului, a activitatii nervoase
excesive.

ANALIZATORII

/
Analizatorii sunt sisteme morfofunctionale complexe si unitare care au rolul de a
receptiona, conduce si transforma in senzatii speci ce excitatiile primite din mediul
extern sau intern.
Un analizator este alcatuit din trei segmente:
1.Segmentul periferic (receptor)

Este reprezentat de structuri specializate ale organelor de simt si este stimulat de
variatia unei anumite forme de energie si determina formarea potentialului de actiune
(potentialului receptor) care se transmite in segmentul urmator.
Clasi carea receptorilor in functie de topogra e (localizare)
-exteroceptori, localizati in piele
-propioceptori, raspanditi in sistemul locomotor
-interoceptori (visceroceptori), situati in peretele organelor interne
Clasi carea receptorilor dupa natura excitantului
-mecanoreceptori, stimulati de atingere, presiune si lovire
-termoreceptori, stimulati de diferentele de temperatura
-algoreceptori, stimulati de orice excitant care produce durere
-chemoreceptori, stimulati de modi carea concentratiilor unor substante
-receptori electromagnetici, stimulati de radiatii electromagnetice luminoase
Clasi carea receptorilor dupa distanta de la care actioneaza stimulul
-de contact (de exemplu: receptorii tactili)
-de distanta (de exemplu: receptorii auditivi)
2.Segmentul intermediar
Este alcatuit din caile nervoase prin care ajung in uxurile la centrii nervosi superiori
3.Segmentul central
Este reprezentat de aria din scoarta cerebrala la care ajunge calea de conducere.
La nivelul ariilor corticale se realizeaza analiza si sinteza informatiilor primite formand in
nal senzatiile constiente speci ce.

Analizatorii organismului uman sunt: analizatorul vizual, analizatorul acustico-vestibular,
analizatorul cutanat, analizatorul gustativ, analizatorul olfactiv si analizatorul motor.

ANALIZATORUL VIZUAL

Rolul analizatorului vizual consta in:
- diferentierea luminozitatii, formei si culorii obiectelor;
/
- orientarea in spatiu; mentinerea echilibriului si a tonusului cortical.
Excitantul speci c analizatorului vizual este reprezentat de razele de lumina.

Segmentul periferic al analizatorului vizual se gaseste la nivelul ochiului.Ochiul este un
organ pereche situat intr-o cavitate osoasa numita orbita.
Ochiul este alcatuit din glob ocular si organe anexe.
I.GLOB OCULAR
Globul ocular este alcatuit din trei tunici concentrice, sistem optic si sistem fotoreceptor.
1.Tunicile globului ocular

De la exterior catre interior sunt: tunica externa (cu rol de protectie), tunica medie (cu rol
in nutritie) si tunica interna (cu celule fotoreceptoare).
a) Tunica externa
Tunica externa este formata din sclerotica si cornee.
Sclerotica (albul ochiului) este portiunea posterioara a tuncii externe, are culoarea alb-
side e si este opaca.Sclerotica are rol in protectia globului ocular.
Corneea este portiunea anterioara a tunicii externe, este avasculara si transparenta
(permite razelor de lumina sa o traverseze); cu bre nervoase amielinice.
b) Tunica medie
Tunica medie este alcatuita din coroida, corp ciliar si iris.
Coroida se a a imediat sub sclerotica; este o membrana pigmentata si vasculara cu rol
in nutritia globului ocular.
Corpul ciliar este format din muschiul ciliar (alcatuit din bre musculare netede dispuse
radiar si circular) si procesele ciliare (ghemuri vasculare care secreta umorile).
Irisul este partea colorata a ochiului.In centrul irisului se a a un ori ciu numit pupila.Irisul
este format din celule pigmentare si bre musculare netede, dispuse radiar si circular.
c) Tunica interna
Tunica interna este reprezentata (alcatuita) de retina.Retina este formata din celule
nervoase (celule fotoreceptoare si neuroni), celule pigmentare si celule de sustinere.
Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: cu conuri si cu bastonase.
Celulele fotoreceptoare cu conuri sunt responsabile de vederea diurna si cromatica.
Celule fotoreceptoare cu bastonase sunt responsabile de vederea nocturna, fara detalii si
fara culori.
Retina prezinta doua zone importante: pata galbena (macula lutea) si pata oarba.In pata
galbena predomina celulele cu conuri.Prezinta o depresiune numita foveea centralis care
contine numai celule cu conuri (zona de acuitate vizuala maxima).Pata oarba este locul/
pe unde iese nervul optic din retina si este lipsita de celule fotoreceptoare.
2.Sistem optic
Sistemul optic este format din totalitatea mediilor transparente ale globului ocular:
corneea, umoarea apoasa, cristalinul si umoarea sticloasa.
a) Corneea
Corneea face parte din tunica externa si este portiunea anterioara a tunicii.
b) Umoarea apoasa
Umoarea apoasa este secretata de procesele ciliare.Se a a intre cornee si iris (in camera
anterioara) si intre iris si cristalin (in camera posterioara).Umoarea apoasa este un lichid
transparent, permite trecerea razelor de lumina.
c) Cristalinul
Cristalinul este o lentila biconvexa.Este situat in spatele irisului, intr-o capsula elastica
numita cristaloida.La extremitati se leaga de muschiul ciliar prin ligamentul
suspensor.Focalizeaza razele luminoase patrunse in pupila.
d) Umoarea sticloasa (umoarea vitroasa, corp vitros)

Umoarea sticloasa se a a intre cristalin si retina; este transparenta cu consistenta de
gel.Rolul corpului vitros consta in mentinerea formei sferice a ochiului.
3.Sistem fotoreceptor
Sistemul fotoreceptor este reprezentat de retina si are rolul de a transforma energia
luminoasa in in uxuri (impulsuri) nervoase.
II.ORGANE ANEXE
Organele anexe ale ochiului sunt de doua tipuri: organe de protectie (gene, sprancene,
pleoape, glande lacrimale, conjunctiva) si organe de miscare (cei 6 muchi externi ai
globului ocular).Conjunctiva este o membrana subtire care captuseste fata interna a
pleoapei.
/

Segmentele analizatorului vizual
1.Segmentul periferic (receptor)

Segmentul periferic al analizatorului vizual este reprezentat de celulele fotoreceptoare
(celulele cu conuri si celulele cu bastonase).
a) Celulele cu conuri
Celulele cu conuri au o prelungire externa sub forma de con.Sunt in numar de 5-7
milioane. Contin pigmentul numit iodopsina.Sunt sensibile la radiatiile luminoase de
mare intensitate.Sunt receptori pentru vederea diurna si cromatica.Au prag de
sensibilitate ridicat.
b) Celulele cu bastonase
Celulele cu bastonase au o prelungire externa sub forma de bastonas.Sunt in numar de
125-130 milioane.Contin pigmentul numit rodopsina (purpurul retinian).Sunt sensibile la
radiatii luminoase de mica intensitate.Sunt receptori pentru vederea nocturna, fara detalii
si fara culori.Au prag de sensibilitate scazut.
2.Segmentul intermediar (de conducere)

Segmentul intermediar al analizatorului vizual este reprezentata de trei neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) este un neuron bipolar (cu un axon si o dendrita) din

retina.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) este un neuron multipolar (un axon si mai multe
dendrite) din retina.Axonul neuronilor multipolari formeaza nervul optic.La nivelul
chiasmei optice se incruciseaza axonii care provin din jumatatile nazale ale celor doua
retine.Din chiasma optica pornesc doua fascicule numite tracturi optice.Fiecare tract
/
optic conduce informatia din jumatatea temporala a retinei de aceeasi parte si din
jumatatea nazala a retinei de parte opusa.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) este situat in corpul geniculat lateral din

metatalamus.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului vizual este localizat in aria vizuala din lobul occipital,
pe marginile scizurii calcarine.

Formarea imaginilor pe retina

Procesele prin care se realizeaza vederea sunt: receptia vizuala, transmiterea mesajelor
vizuale si formarea senzatiilor vizuale.
In realizarea procesului de formare a imaginii pe retina, conlucreaza irisul si sistemul
optic.Irisul regleaza re ex cantitatea de lumina proiectata pe retina, proces numit re ex
pupilar fotomotor.
Mioza
La lumina puternica se contracta brele circulare ale irisului si pupila se micsoreaza,
proces numit mioza (pupiloconstrictie)
Midriaza
La lumina slaba se contracta brele radiare ale irisului iar pupila se mareste, proces
numit midriaza (pupilodilatatie)
Sistemul optic functioneaza ca o lentila convergenta cu rolul de a proiecta razele de
lumina direct pe retina.Razele de lumina sufera la nivelul ochiului o tripla refractie:
1.Prima refractie: la interfata aer-cornee

2.A doua refractie: pe fata anterioara a cristalinului
3.A treia refractie: pe fata posterioara a cristalinului
Ca urmare a acestei triple refractii imaginea care se formeaza in pata galbena a retinei
este reala, mai mica si rasturnata.
Ochiul emetrop
In cazul ochiului normal (emetrop) exista o concordanta perfecta intre lungimea axului
anteroposterior si puterea de convergenta a mediilor transparente.Aceasta concordanta
permite vederea clara, fara acomodare, a obiectelor situate la o distanta mai mare de 6
m.In cazul obiectelor situate intre punctum proximum (25 cm) si punctum remotum (6
m) vederea este clara, dar cu acomodare.
Acomodarea este un proces automat de adaptare a ochiului pentru vederea clara a /
obiectelor, situate intre 25 cm si 6m.
Acomodarea presupune urmatoarele:

- mioza (micsorarea diametrului pupilelor) prin contractia muschilor circulari ai irisului
- cresterea convergentei cristalinului prin contractia muschilor circulari ciliari
- corectarea axelor oculare prin contractia muschilor externi ai globului ocular
In cazul in care puterea de convergenta a mediilor transparente nu este in concordanta
cu lungimea axului anteroposterior, ochiul este ametrop, prezentand diverse defecte
optice: miopie, hipermetropie si astigmatism.
a) Miopia
Miopia este afectiunea celor care nu vad bine atunci cand privesc departe.
Imaginea se formeaza inaintea retinei datorita lungimii prea mari a axului anteroposterior
sau a cuburii crescute a cristalinului.
Miopia se corecteza cu lentile biconcave (divergente)
b) Hipermetropia
Hipermetropia este afectiunea celor care nu vad bine cand privesc aproape.
Imaginea se formeaza in spatele retinei datorita lungimii prea scurte a axului
anteroposterior sau a curburii scazute a cristalinului.
Hipermetropia se corecteaza cu lentile biconvexe (convergente)
c) Astigmatismul
Astigmatismul este datorat neregularitatilor corneei sau deformarii cristalinului.
Imaginea formata este neclara.
Astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice.
Baza fotochimica a vederii

Razele de lumina strabat mediile transparente si apoi retina, ajungand la celulele
fotoreceptoare ale acesteia.La nivelul celulelor fotoreceptoare, razele de lumina
determina descompunerea pigmentilor fotosensibili.
I.Iodopsina
Iodopsina din celulele cu conuri se descompune in retinem si fotopsina.
II.Rodopsina
Rodopsina din celulele cu bastonase se descompune in retinem si scotopsina.
Prin descompunerea pigmentilor fotosensibili se modi ca permeabilitatea celulelor
fotoreceptoare pentru ioni si se declanseaza potentialele de actiune (in uxuri nervoase).
De la celulele fotoreceptoare pornesc in uxurile nervoase care prin nervii optici sunt /
conduse la segmentul central al analizatorului vizual localizat in aria vizuala din lobul
occipital, pe marginile scizurii calcarine, unde sunt transformate in senzatie de vaz.
1.Celulele cu bastonase
Celulele cu bastonase sunt responsabile pentru vederea scotopica (nocturna), in lumina
difuza, cand nu se disting culorile si detaliile obiectelor: vederea in alb-negru.
2.Celulele cu conuri
Celulele cu conuri sunt responsabile pentru vederea fotopica (diurna), in lumina intensa,
necesare pentru vederea colorata.Perceperea culorilor realizata de celulele cu conuri
este explicata prin mai multe teorii.
Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz

Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz (teoria culorilor fundamentale) este cea mai
cunoscuta teorie care explica perceperea culorilor.Conform acestei teorii retina contine
trei tipuri de celule cu conuri, care la randul lor contin pigmenti pentru culorile rosu, verde
si albastru.
a) Diferitele senzatii cromatice sunt rezultatul stimularii concomitente si inegale ale celor
trei tipuri de celule cu conuri.
b) Stimularea concomitenta si egala a celor trei tipuri de celule cu conuri da senzatia de
lumina alba.
c) In absenta stimularii luminoase se produce senzatia de negru.

ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULAR

Analizatorul auditiv
Analizatorul auditiv are roluri importante legate de orientarea in spatiu, depistarea
pericolelor si perceperea vorbirii, care sta la baza relatiilor interumane.Excitantul adecvat
al analizatorului auditiv il constituie undele sonore.
Segmentul periferic sau receptor al analizatorului auditiv, se gasesete la nivelul urechiei
interne.Urechea este un organ pereche, situat pe partile laterale ale capului.Este alcatuita
din trei parti: urechea externa, urechea medie si urechea interna.
1.Urechea externa
Urechea externa este formata din pavilion si conduct auditiv extern.Conductul auditiv
extern se intinde de la pavilion la timpan.Timpanul se a a la limita dintre urechea externa
si urechea medie.
2.Urechea medie
Urechea medie este o camera plina cu aer deoarece comunica cu faringele printr-un /
canal numit trompa lui Eustachio.Pe peretele intern, dinspre urechea interna, prezinta
doua ori cii numite fereastra ovala si fereastra rotunda.
In urechea medie se a a un lant de trei oscioare: scarita, ciocan si nicovala.Talpa scaritei
se sprijina pe fereastra ovala.
3.Urechea interna
Urechea interna este formata dintr-un sistem de spatii ce alcatuiesc labirintul
osos.Labirintul osos este format din: trei canale semicirculare osoase, vestibul osos si
melc osos (cohlee).In interiorul labirintului osos se a a labirintul membranos.Labirintul
membranos este format din trei canale semicirculare membranoase, vestibul
membranos si melc membranos (canal cohlear).
In interiorul labirintului membranos se a a un lichid numit endolimfa.Intre labirintul osos
si cel membranos se a a un spatiu care contine lichidul numit perilimfa.
Vestibulul membranos este alcatuit din doua vezicule suprapuse numite utricula si
sacula.In canalele semicirculare membranoase se a a receptori vestibulari (receptori
pentru echilibriu).In melcul membranos se a a receptori auditivi.

Segmentele analizatorului auditiv
1. Segmentul periferic (receptor)

Segmentul periferic al analizatorului auditiv este reprezentat de organul Corti, situat pe
membrana bazilara din structura cohleei.Organul Corti este format din celule senzoriale
auditive si celule de sustinere.Celulele senzoriale auditive prezinta la polul apical cili.Cilii
strabat membrana reticulata iar varful lor patrunde in membrana Tectoria.
/
2. Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului auditiv este reprezentat de calea auditiva
formata din patru neuroni.
I.Primul neuron (protoneuronul) este situat in ganglionul spinal Corti din

columela.Columela este axul central al cohleei.Dendritele sale sunt conectate cu celulele
senzoriale auditive, iar axonii sai formeaza ramura auditiva a nervului acustico-vestibular.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se a a in puntea lui Varolio.

III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se a a in mezencefal.
IV.Al patrulea neuron se a a in metatalamus.
3.Segmentul central
Segmentul central se a a in girusul temporal superior.
Fiziologia analizatorului auditiv
Pavilionul urechiei capteaza si dirijeaza undele sonore catre conductul auditiv extern.La
capatul acestui conduct unele sonore pun in vibratie timpanul care la randul sau
antreneaza lantul celor trei oscioare.
Lantul de oscioare nu transmit pasiv vibratiile, ci prin muschii ciocanului si scaritei
contribuie la modi carea intensitatii sunetului:
- contractia muschiului ciocanului diminueaza sunetele prea puternice
- contractia muschiului scaritei ampli ca sunetele prea slabe
De la oscioare unda sonora este transmisa succesiv ferestrei ovale, perilimfei si
endolimfei.Vibratiile perilimfei determina si vibratii ale endolimfei, deoarece membrana
vestibulara este extrem de subtire.Vibratiile perilimfei determina deformarea membranei
bazilare pe care se a a organul Corti.
Cilii celulelor senzoriale auditive se indoaie fata de membrana Tectoria si se declanseaza
un in ux nervos.In uxul nervos este transmis prin calea auditiva la segmentul central,
a at in girusul temporal superior, unde se transforma in senzatie de auz.
Analizatorul vestibular
Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul despre pozitia capului sau a
corpului in spatiu.Excitantul speci c al analizatorului vestibular este constituit de
schimbarea pozitiei capului sau a intregului corp.Receptorii vestibulari se a a in canalele
semicirculare membranoase (utricula si sacula).
Segmentele analizatorului vestibular

Segmentul periferic al analizatorului vestibular este reprezentat de crestele ampulare si
de aparatul otolitic. /
a) Crestele ampulare
Crestele ampulare se gasesc la baza canalelor semicirculare membranoase.Contin
celule de sustinere si celule senzoriale cu cili, inglobati intr-o masa gelatinoasa numita
cupula.Mentin echilibriul in conditiile acceleratiilor circulare ale capului si corpului.
b) Aparatul otolitic (macula)
Aparatul otolitic se gaseste in utricula si sacula.Contine celule de sustinere si celule
senzoriale cu cili, a ati in contact cu o masa gelatinoasa ce contine otolite (cristale
microscopice de carbonat de calciu).Mentin echilibriul in conditii statice si dinamice.
2. Segmentul intermediar (de conducere)

Segmentul intermediar este reprezentat de calea vestibulara formata din trei neuroni.
I.Primul neuron (protoneuronul) se a a in ganglionul vestibular Scarpa.Dendritele sale se

a a in contact cu celulele senzoriale iar axonii sai formeaza ramura vestibulara a nervului
acustico-vestibular.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se a a in bulbul rahidian.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se a a in talamus.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului vestibular se a a in girusul temporal superior, in
vecinatatea ariei auditive.

Fiziologia analizatorului vestibular
i. Repaus
Atunci cand capul sta nemiscat otolitele apasa asupra receptorilor maculari care trimit
impulsuri nervoase catre segmentul central, informand-ul asupra pozitiei capului.
/
ii. Accelerari liniare (inainte, inapoi, lateral)
Atunci cand capul si corpul sufera accelerari liniare otolitele sunt impinse in sensul opus
miscarii.In aceste situatii se declanseaza impulsuri nervoase care ajung la segmentul
central si determina reactii pentru corectarea pozitiei capului si corpului.
iii. Miscari de rotatie
Miscarile de rotatie ale corpului si capului, antreneaza rotatia simultana a canalelor
semicirculare a ate in planul rotatiei respective.La nivelul receptorilor iau nastere
impulsuri nervoase.Impulsurile nervoase sunt transmise prin nervul vestibular catre
segmentul central, a at in girusul temporal superior, in vecinatatea ariei auditive.
a) Canalele semicirculare orizontale si laterale

Canalele semicirculare orizontale si laterale informeaza asupra miscarilor in jurul axului
vertical (rasuciri, intoarceri).
b) Canalele semicirculare verticale

Canalele semicirculare verticale informeaza asupra miscarilor in jurul axelor orizontale
(sarituri, caderi).

ANALIZATORUL CUTANAT

Analizatorul cutanat contine receptori tactili, termici si durerosi situati in piele.Pielea este
alcatuita din trei straturi: epiderma, derma si hipoderma:
- epiderma este un tesut epitelial pluristrati cat
- derma este un tesut conjunctiv dens
- hipoderma este un tesut conjunctiv lax care contine celule cu grasime
Segmentele analizatorului cutanat
Segmentul periferic al analizatorului cutanat este reprezentat de receptorii tactili, termici
si durerosi.
a) Receptori tactili
Receptorii tactili sunt corpusculii Meissner, discurile Merkel, corpusculii Vater-Pacini,
corpusculii Golgi si corpusculii Ru ni.
- corpusculii Meissner (localizati in derma) sunt stimulati de atingerile ne
- discurile Merkel (localizate in derma) sunt stimulate de atingerile puternice
- corpusculii Vater-Pacini (localizati in hipoderma) sunt stimulati de miscarile slabe,
rapide si de mica intensitate
- corpusculii Golgi si corpusculii Ru ni (localizati in hipoderma)
b) Receptori termici
Receptorii termici sunt corpusculii Krause si corpusculii Ru ni.
- corpusculii Krause (localizati in derma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de rece /
- corpusculii Ru ni (localizati in hipoderma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de
cald
c) Receptori durerosi
Receptorii durerosi sunt terminatiile nervoase libere (localizate in derma si hipoderma).
2.Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului cutanat este reprezentat de caile sensibilitatii
exteroceptive.Aceste cai conduc informatiile de la exteroceptorii tactili, termici si
durerosi, la scoarta cerebrala, pentru formarea senzatiilor speci ce.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului cutanat se a a in girusul postcentral din lobul
parietal.

1.Sensibilitatea tactila na (epicritica)
Sensibilitatea tactila na este determinata de deformari usoare ale pielii.Zone cu
sensibilitate mare sunt buzele si pulpa degetelor.
2.Sensibilitatea tactila grosiera (protopatica)
Sensibilitatea tactila grosiera este determinata de apasare.
3.Sensibilitatea termica
Sensibilitatea termica este neuniforma pe suprafata pielii.Receptorii pentru rece sunt mai
numerosi decat cei pentru cald.
4.Sensibilitatea dureroasa
Sensibilitatea dureroasa este determinata de orice excitant foarte puternic care produce
leziuni celulare.Durerea tegumentara se manifesta cu o mare capacitate de
discriminare.Receptorii pentru durere sunt mai rari in viscere si de aceea durerea
viscerala nu se poate localiza precis.

/

GLANDELE ENDOCRINE

Glandele endocrine alcatuiesc sistemul endocrin, sunt glande cu secretie interna al
caror produsi de secretie se numesc hormoni.
Hormonii sunt eliberati in sange sau limfa, prin intermediul carora ajung la celule sau
organe tinta.
Glandele endocrine sunt localizate in urmatoarele regiuni ale corpului:
-in cutia craniana: se a a hipo za si epi za
-in regiunea gatului: se a a tiroida si glandele paratiroide
-in cavitatea toracica: se a a timusul
-in cavitatea abdominala: se a a glandele suprarenale si pancreasul (glanda mixta)
-in pelvis se a a gonadele: ovarele si in scrot testiculele (glande mixte)
Hormonii sunt substante complexe care din punct de vedere al structurii chimice pot
de natura lipidica sau proteica.
Glandele endocrine secreta de regula o cantitate optima de hormoni corespunzatoare
bunei functionari a organismului.
Ele pot secreta o cantitate insu cienta de hormoni (hiposecretie) sau o cantitate in exces
(hipersecretie); in aceste situatii apar dereglari ale proceselor metabolice din organism.

HIPOFIZA

Hipo za este localizata la baza creierului, in saua turceasca a osului sfenoid.Are forma si
marimea unui bob de fasole cantarind aproximativ 0,5 grame.
Hipo za este legata de baza hipotalamusului prin tija pituitara.Tija pituitara este formata
din sistem port-hipo zar si tract hipotalamo-hipo zar.
a) Sistem port-hipo zar

Sistemul port-hipo zar este alcatuit din vase de sange dispuse intre hipotalamus si lobul
/
anterior al hipo zei.Are rol in transportul hormonilor de la hipotalamus la lobul anterior al
hipo zei.
b) Tract hipotalamo-hipo zar
Tractul hipotalamo-hipo zar este alcatuit din bre nervoase dispuse intre hipotalamus si
lobul posterior al hipo zei.Are rol in transportul hormonilor de la hipotalamus la lobul
posterior al hipo zei.
Hipo za este alcatuita din trei lobi:

- lobul anterior (adenohipo za);
- lobul intermediar;
- lobul posterior (neurohipo za).
1.LOBUL ANTERIOR (ADENOHIPOFIZA)

Adenohipo za reprezinta aproximativ 75% din masa hipo zei si secreta doua tipuri de
hormoni:
- hormoni glandulari tropi (glandulo-tropi) care controleaza activitatea altor glande
endocrine: tirotropina, corticotropina, hormonul luteinizat, hormonul foliculostimulant.
- hormoni non glandulari tropi (nonglandulo-tropi): hormonul somatotrop si prolactina.
Hormoni glandulotropi
1.Tirotropina
Tirotropina controleaza cresterea si dezvoltarea tiroidei; stimuleaza secretia de hormoni
tiroidieni.
2.Corticotropina
Corticotropina controleaza cresterea si dezvoltarea corticosuprarenalei; stimuleaza
secretia de hormoni corticospinali.
3.Hormonul luteinizat
Hormonul luteinizat determina:
- la femei: ovulatia
- la barbati: secretia de hormoni sexuali masculini (testosteron)
4.Hormonul foliculostimulant
Hormonul foliculostimulant determina:
- la femei: ovogeneza (formarea ovulelor) si secretia de hormoni sexuali feminini
(estrogeni)
- la barbati: spermatogeneza (formarea spermatozoizilor)
Hormoni nonglandulotropi
1.Hormonul somatotrop
Hormonul somatotrop determina cresterea si dezoltarea organismului:
- stimuleaza sinteza de proteine /
- are efect hiperglicemiant (creste glicemia)
- mobilizeaza acizii grasi din depozitele de lipide
Hiposecretia de hormoni somatotropi determina:

a) Nanismul hipo zar (piticismul) la copii
Nanismul hipo zar se caracterizeaza prin: dimensiune redusa a corpului fara afectarea
functiilor psihice.
b) Casexia hipo zara la adult
Casexia hipo zara se caracterizeaza prin atro erea organelor, caderea dintilor si a
parului, regresia organelor genitale, sterilitate si in nal moarte.
Hipersecretia de hormoni somatotropi determina:

a) Gigantismul la copii
Gigantismul se caracterizeaza prin crestere exagerata in inaltime (peste 2 m).
b) Acromegalia la adult
Acromegalia se caracterizeaza prin cresterea exagerata a extremitatilor (degete, nas,
buze).
2.Prolactina
Prolactina stimuleaza dezvoltarea glandelor mamare si mentine secretia lactata la femei.
2.LOBUL INTERMEDIAR
Lobul intermediar reprezinta aproximativ 2% din masa hipo zei; secreta hormonul
melanocistostimulator.
Hormonul melanocistostimulator determina secretia de melanina (pigmentul care da
culoare pielii, parului si ochilor).
3.LOBUL POSTERIOR (NEUROHIPOFIZA)

Lobul posterior reprezinta aproximativ 23% din masa hipo zei.Neurohipo za este
formata din lobul posterior al hipo zei si din tractul hipotalamo-hipo zar.Nucleii anteriori
ai hipotalamusului produc doi neurohormoni care prin tractul hipotalamo-hipo zar ajung
in lobul posterior si de aici sunt eliberati in sange.Cei doi neurohormoni sunt: hormonul
antidiuretic si ocitocina.
1.Hormonul antidiuretic (vasopresina)

Hormonul antidiuretic are ca actiune principala conservarea apei in organism.Creste
tensiunea arteriala cand se a a in cantitati mari, si de aceea se mai numeste si
vasopresina.Sub actiunea sa urina devine mai concentrata si volumul ei scade.
Hiposecretia de hormon antidiuretic determina diabetul insipid. /

Diabetul insipid se caracterizeaza prin:
- poliurie (eliberarea unei cantitati mari de urina),
- polidipsie (consumarea unei cantitati mari de lichide)
- hipotensiune (scaderea tensiunii arteriale).
2.Ocitocina
Ocitocina stimuleaza
- contractia musculaturii netede a uterului in timpul nasterii, favorizand expulzia fatului
- eliminarea laptelui din glandele mamare

TIROIDA

Tiroida este situata in partea anterioara a gatului, la baza laringelui; este formata din doi
lobi laterali uniti printr-o parte mediana numita istm.
Tiroida produce doi hormoni: tiroxina si triiodotironina.
Hormonii tiroidieni au urmatoarele actiuni:

1.Au rol in cresterea si dezvoltarea organismului, in special a sistemului nervos.
2.Determina descompunerea proteinelor si cresterea eliminarilor de azot.
3.Determina hiperglicemie
4.Produc iritabilitate si neliniste
5.Stimuleaza activitatea gonadelor (ovarelor si testiculelor)
Hiposecretia tiroidiana determina:

a) Nanismul tiroidian la copii
Nanismul tiroidian se caracterizeaza prin inaltime redusa, dezvoltare zica si psihica
redusa (cretinism, defecte ale dentitiei si deformari osoase.
/
b) Mixedemul la adult
Mixedemul se caracterizeaza prin crestere in greutate, senzatie permanenta de frig, piele
uscata si ingrosata, caderea parului, scaderea capacitatii de concentrare si invatare.
Hipersecretia tiroidiana determina:

a) Boala Basedow-Graves la adult
Boala Basedow-Graves se caracterizeaza prin slabire accentuata, iritabilitate, hiperfagie
(consumarea unei cantitati mari de alimente), gusa, ochi iesiti din orbite.
Lipsa iodului din alimentatie produce gusa endemica.Gusa endemica se caracterizeaza

prin hiposecretie tiroidiana insotita de marirea glandei.Un rol important in alimentatie il
are sarea iodata, deoarece este o sursa de iod, iar iodul este necesar formarii hormonilor
tiroidieni.

PANCREASUL
Pancreasul este situat in cavitatea abdominala, in spatele stomacului.Este alcatuit din:
cap, corp si coada.Capul pancreasului se a a in curbura duodenului (prima portiune a
intestinului subtire).
Pancreasul este o glanda mixta avand atat functie exocrina cat si endocrina:
a) Functia exocrina
Functia exocrina este realizata de catre acini pancreatici, care secreta sucul pancreatic
cu rol in digestia intestinala
b) Functia endocrina
Functia endocrina este realizata de catre insulele Langerhans, care secreta hormoni
Insulele Langerhans sunt alcatuite din mai multe tipuri de celule:
- celule alfa, care secreta glucagon
- celule beta, care secreta insulina
- celule delta, care secreta somatostatina
I.Insulina
Insulina este principalul hormon hipoglicemiant al organismului, deoarece:
Stimuleaza patrunderea glucozei in tesutul muscular si in tesutul adipos
Stimuleaza consumul de glucoza la nivel celular
Stimuleaza glicogenogeneza (formarea de glicogen din glucoza) si lipogeneza (formarea
de lipide din glucoza)
La nivelul metabolismului proteic stimuleaza sinteza de proteine
Hiposecretia de insulina determina /
Diabetul zaharat
Diabetul zaharat este caracterizat prin:
- hiperglicemie (cresterea glicemiei peste valorile normale); glicemia reprezinta
concentratia de glucoza din sange si are o valoare normala de 70-110 mg/100 ml sange
- poliurie (eliminarea unei cantitati mari de urina)
- polidipsie (consumarea exagerata de lichide)
- glucozurie (prezenta glucozei in urina)
- hiperfagie (consumarea unei cantitati mari de alimente)
- scaderea in greutate si stare de apatie
Hipersecretia de insulina determina:

- hipoglicemie
- scaderea fortei musculare
- pierderea cunostintei si aparitia starii de coma
II.Glucagonul
Glucagonul este principalul hormon hiperglicemiant al organismului, deoarece:
1.Stimuleaza glicogenoliza (descompunerea glicogenului in glucoza) numai la nivel

hepatic, nu si la nivel muscular
2.Stimuleaza gluconeogeneza (formarea de glucide din aminoacizi).

GLANDELE SUPRARENALE
Glandele suprarenale sunt in numar de doua si sunt situate deasupra rinichilor.Fiecare
glanda suprarenala este alcatuita din doua portiuni, diferite din punct de vedere anatomic
si functional: o portiune corticala (corticosuprarenala) si o portiune medulara
(medulosuprarenala).
I.Corticosuprarenala
Corticosuprarenala este dispusa la periferia glandei si produce urmatoarele grupe de
hormoni: hormoni glucocorticoizi, hormoni mineralocorticoizi si hormoni sexosteroizi.
a) Hormoni glucocorticoizi
Hormonii glucocorticoizi sunt reprezentati de cortizol.Sunt utilizati in tratarea unor
afectiuni deoarece au rol antiin amator.Au urmatoarele actiuni:
- stimuleaza gluconeogeneza si hiperglicemie
- la nivelul metabolismului proteic determina cresterea eliminarilor de azot
- la nivelul metabolismului lipidic produc activarea lipolizei (descompunerea lipidelor) /
b) Hormoni mineralocorticoizi
Hormonii mineralocorticoizi sunt reprezentati de aldosteron.Aldosteronul determina la
nivelul nefronilor o serie de actiuni; in acest fel determina diminuarea cantitatii de urina si
cresterea aciditatii acesteia:
- cresterea reabsortiei a apei si a sodiului
- cresterea eliminarilor de potasiu si hidrogen
c) Hormoni sexosteroizi
Hormonii sexosteroizi sunt reprezentati de hormonii androgeni (testosteron), hormoni
estrogeni si hormonul progesteron.Ei sunt secretati in cantitati foarte mici si impreuna cu
hormonii produsi de gonade (ovare si testicule) contribuie la aparitia si dezvoltarea
caracterelor sexuale secundare (dezvoltarea speci ca a musculaturii, pilozitatea, timbrul
vocii si depunerile lipidice)
II.Medulosuprarenala
Medulosuprarenala este partea de mijloc a glandei; produce doi hormoni: adrenalina si
noradrenalina, se mai numesc si catecolamine si au efecte similare stimularii sistemului
nervos simpatic.
Adrenalina si noradrenalina au urmatoarele actiuni:
- la nivelul sistemului cardiovascular produce tahicardie (accelerarea batailor inimii);
vasoconstrictie (contractia vaselor de sange urmata de micsorarea diametrului acestora)
- la nivelul sistemului digestiv produce relaxarea musculaturii netede, contractia
s ncterelor (s ncterul este un muschi care regleaza inchiderea sau deschiderea unor
ori cii)
- produc glicogenoliza (descompunerea glicogenului) si hiperglicemie

TESTICULUL SI OVARUL ENDOCRIN
Gonadele sunt glande mixte si sunt reprezentate de ovare (gonade feminine) si de
testicule (gonade masculine)
I.Ovarele
Ovarele sunt organe pereche si sunt situate in cavitatea pelviana, pe de o parte si alta a
uterului.Ovarele sunt glande mixte, deoarece au atat functie exocrina cat si endocrina:
a) Functia exocrina
Functia exocrina a ovarului consta in formarea ovulelor (celule sexuale feminine sau
gameti feminini) prin procesul numit ovogeneza
/
Functia endocrina a ovarului consta in producerea de hormoni sexuali feminini
reprezentati de hormonii estrogeni si progesteron
1.Hormonii estrogeni
Hormonii estrogeni au urmatoarele actiuni:
- stimuleaza proliferarea mucoasei si a musculaturii uterine
- stimuleaza dezvoltarea glandelor mamare
- stimuleaza dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la femei (bazin lat si umeri
ingusti, acumularea de tesut adipos pe coapse si in zona bazinului.etc)
2.Progesteronul
Hormonul progesteron actioneaza asupra mucoasei uterine determinand modi cari care
o pregatesc pentru xarea celulei ou (zigot), proces denumit nidatie.
II.Testiculele
Testiculele sunt organe pereche situate intr-o punga tegumentara numita
scrot.Testiculele sunt glande mixte, avand atat functie exocrina cat si endocrina:
a) Functia exocrina
Functia exocrina a testiculelor consta in formarea spermatozoizilor (celulelor sexuale
masculine sau gameti masculini) prin procesul numit spermatogeneza
Functia endocrina a testiculelor consta in producerea de hormoni sexuali masculini
numiti hormoni androgeni
Hormonii androgeni sunt reprezentati de testosteron.
Testosteronul
Testosteronul are urmatoarele actiuni:
- stimuleaza cresterea si dezvoltarea organelor genitale masculine
- determina dezvoltarea masei musculare
- asigura dezvoltarea si mentinerea caracterelor sexuale secundare la barbati (bazin
ingust si umeri lati, musculatura dezvoltata, pilozitate crescuta, acumulare de tesut
adipos in zona bazinului, ingrosarea vocii.etc)

SISTEMUL OSOS /

Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor care intra in componenta
organismului.
Sistemul osos reprezinta partea pasiva a sistemului locomotor care realizeaza
miscarea.Oasele legate intre ele prin articulatii formeaza scheletul.In functie de regiunile
corpului scheletul se clasi ca in: scheletul capului, trunchiului si membrelor.
1.Scheletul capului
Este format din 22 de oase si cuprinde: neurocraniul si viscerocraniul.

a) Neurocraniul (cutia craniana)
Este formata din 8 oase late care adapostesc encefalul, din care:
-4 sunt neperechi: osul frontal (al fruntii), oasele etmoid si sfenoid asezate la baza cutiei
craniene, osul occipital (al cefei)
-2 perechi: oasele temporale (al tamplelor) si oasele parietale (al boltii craniene)
b) Viscerocraniul
Este format din 14 oase, din care:
-2 neperechi: osul vomer, osul maxilarului inferior (mandibula)
-6 perechi: oasele maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornetele nazale
inferioare

2.Scheletul trunchiului
Cuprinde: coloana vertebrala, coastele si sternul.Sternul, coastele si regiunea toracala a
coloanei vertebrale formeaza cutia toracica (cusca).

/
a) Coloana vertebrala
Este formata din 33-34 vertebre articulate prin discurile intervertebrale.
Cuprinde 5 regiuni: cervicala (formata din 7 vertebre), toracala (formata din 12 vertebre),
lombara (formata din 5 vertebre), sacrala (formata din 5 vertebre), coccigiana (formata
din 4-5 vertebre reduse).
Prezinta 4 curburi ziologice:
-lordoza cervicala si lordoza lombara, cu convexitatea dispusa posterior
-cifoza toracala si cifoza sacrala, cu concavitatea dispusa posterior

b) Coastele
Sunt in numar de 12 perechi.Sunt oase lungi si se impart in:
-coaste adevarate (primele 7 perechi, de la I la VII) care se articuleaza direct cu sternul
prin cartilajele costale proprii
-coaste false (urmatoarele 3 perechi, de la VIII la X) care se articuleaza indirect cu sternul
prin cartilajele celei de a 7 a coaste
-coaste otante (ultimele 2 perechi) de la XI la XII, care nu se articuleaza cu sternul
c) Sternul
Este osul pieptului, os lat alcatuit din: corp, manubriu si apendice xifoid.Se articuleaza cu
claviculele si primele 7 perechi de coaste.

/

3.Scheletul membrelor
Este format din scheletul centurilor si scheletul membrelor propiu-zise.
a) Scheletul membrelor superioare

Centura scapulara
Leaga oasele membrelor superioare de scheletul trunchiului.Este formata din omoplat
(scapula) si clavicula.
Scheletul membrului liber propiu zis
-scheletul bratului (humerus)
-scheletul antebratului (radius si cubitus)
-scheletul mainii (8 carpiene, 5 metacarpiene si 14 falange)
b) Scheletul membrelor inferioare

Centura pelviana
Leaga scheletul membrului inferior de cel al trunchiului.Este formata din 2 oase coxale,
care impreuna cu osul sacrum si coccisul formeaza bazinul.
Scheletul membrului liber propiu-zis
-scheletul coapsei (femur)
-scheletul gambei, peroneul (tibie si bula)
-scheletul piciorului (7 tarsiene, 5 metatarsiene si 14 falange)
-rotula (patela), osul genunchiului
/

Rolul sistemului osos
Sistemul osos indeplineste functii importante pentru viata organismului.
Asigura statiunea bipeda a omului
Dau forma caracteristica corpului
Reprezinta locuri de insertie pentru muschi
Formeaza cavitati de protectie: cutia craniana (adaposteste encefalul), canalul
vertebral (adaposteste maduva spinarii), cutia toracica (adaposteste inima, plamanii si
vasele de sange importante), bazinul (adaposteste organe ale sistemelor digestiv,
excretor si reproducator)
Constituie depozit de saruri minerale
Prin maduva rosie contribuie la formarea elementelor gurate ale sangelui
Oasele reprezinta parghiile cu rol in miscare
Cresterea in lungime si grosime a oaselor
In viata intrauterina (pana in luna a II a) scheletul embrionului este abia schitat si este
format din tesut conjunctiv de consistenta membranoasa sau cartilaginoasa.
Dupa aceasta data si dupa nastere acest tesut sufera procese de osi care
(osteogeneza) care consta in inlocuirea tesutului vechi conjunctiv cu tesut osos nou.
Osi carea de membrana (osteogeneza de membrana) consta in inlocuirea tesutului
conjunctiv bros cu tesut osos
Osi carea endocondrala (osteogeneza endocondrala) consta in inlocuirea tesutului
cartilaginos cu tesut osos
Cresterea oaselor depinde de o serie de factori endocrini (hormoni hipo zari, tiroidieni,
sexuali), vitamine (A,C,D) si de o alimentatie bogata in calciu si fosfor.Oasele cresc atat
in lungime cat si in grosime.
1.Cresterea in lungime
Este mai evidenta la oasele lungi (de exemplu. femur, tibie, radius...etc).Se realizeaza cu
/
ajutorul cartilajelor de crestere care asigura formarea de tesut osos nou spre dia za prin
osi carea endocondrala.
2.Cresterea in grosime
Caracterizeaza toate formele de oase.Se realizeaza prin activitatea periostului care
asigura formarea de tesut osos nou de la exteriorul catre interiorul osului prin osi care
de membrana.

Notiuni elementare de igiena si patologie
1.Deformarile osoase
Sunt cauzate de:
-suprasolicitari in timpul unor activitati
-incaltaminte stramta
-statul indelungat in picioare
-tinuta incorecta a corpului timp indelungat
a) Cifoza
Este caracterizata prin accentuarea curburii toracale a coloanei vertebrale
(cocoasa).Cauza este tinuta incorecta a corpului timp indelungat.Este mai des intalnita
la ceasornicari, cizmari, ciclisti, persoane care muncesc stand in pozitie aplecata.
b) Scolioza
Consta in devierea laterala a coloanei vertebrale, rezultatul ind o asimetrie a trunchiului,
caracterizat prin ridicarea unui umar si coborarea celuilalt.Cauza este pozitia incorecta a
corpului.
c) Lordoza
Este caracterizata prin accentuarea concavitatii curburii lombare a coloanei vertebrale.
d) Piciorul plat
Apare in timpul cresterii oaselor deoarece nu se formeaza bolta piciorului, contactul
piciorului se face pe toata talpa.
Cauzele sunt statul in picioare timp indelungat si folosirea unei incaltaminte
necorespunzatoare.
2.Fracturile
Fracturile consta in ruperea sau surarea oaselor si pot inchise sau deschise.In cazul
fracturilor inchise pielea ramane intacta; in cazul fracturilor deschise sunt afectati
muschii si pielea iar capetele osului ies la exterior.Cauzele sunt politraumatisme si
accidente.Se manifesta prin dureri, echimoze (vanatai), deformarea si scurtarea regiunii.
3.Entorsele
Se caracterizeaza prin intinderea sau ruperea ligamentelor dintr-o articulatie.Sunt
cauzate de miscari bruste, necontrolate si traumatisme.Se manifesta prin dureri locale, /
echimoze si um aturi ale articulatiei.
4.Luxatiile
Se caracterizeaza prin dislocari ale elementelor componente ale unei articulatii, in
special a suprafetelor osoase articulare.
Luxatiile pot :
-luxatii traumatice, datorate unui traumatism (de exemplu. caderea pe cot poate produce
luxatia umarului)
-luxatii patologice, datorate unor infectii
-luxatii congenitale, indivizii se nasc cu ele
Prevenire:
Regim alimentar bogat in vitamine si saruri minerale
Exercitii zice
Respectarea regulilor de protectie a muncii si de circulatie.
SISTEMUL MUSCULAR

Sistemul muscular este alcatuit din totalitatea muschilor care intra in alcatuirea
organismului.
Muschii sunt de trei tipuri:

-muschi striati, care se prind pe schelet si de aceea se mai numesc si muschi scheletici
-muschi netezi, care se gasesc in peretii organelor interne si se mai numesc muschi
viscerali sau al organelor interne
-muschi striati de tip cardiac, adica muschiul inimii, miorcardul
Principalele grupe de muschi scheletici
Muschii scheletici fomeaza peste 40% din greutatea corpului.Numarul muschilor
scheletici este de peste 500.
Dupa regiunile corpului, muschii sunt grupati in: muschii capului, muschii gatului, muschii
trunchiului si muschii membrelor.
1.Muschii capului
Sunt reprezentati de muschii mimicii, muschii masticatori, muschii limbii si muschii
extrinseci ai globilor oculari.

a) Muschii mimicii
Au rol in determinarea expresiei fetei (mimica) si sunt urmatorii:
-muschiul frontal
-muschiul occipital
-muschii grupati in jurul ori ciilor nazale, orbitale si auditive /

b) Muschii masticatori
Intervin in actul masticatiei (proces mecanic de maruntire si fragmentare a alimentelor)
si sunt urmatorii:
-muschii maseteri
-muschii temporali

c) Muschii limbii

d) Muschii extrinseci ai globilor oculari
Sunt 4 drepti si 2 oblici:
-muschii drept superior si drept inferior
-muschii drept intern si drept extern
-muschii oblic superior si oblic inferior
2.Muschii gatului
Au rol in miscarile capului si sunt reprezentati de urmatorii muschi:
-muschiul pielosul gatului
-muschii sternocleidomastoidieni
3.Muschii trunchiului
Sunt reprezentati de muschii spatelui si cefei, muschii toracelui si abdomenului
a) muschii spatelui si cefei
-muschii trapezi
-muschii dorsali
b) muschii toracelui
-muschii pectorali
-muschii dintati
-muschii intercostali
-diafragmul (muschiul respirator care separa cavitatea toracica de cea abdominala)
c) muschii abdomenului
-muschii drepti abdominali
-muschii oblici interni
-muschii oblici externi
4.Muschii membrelor
Sunt reprezentati de muschii membrelor superioare si cei al membrelor inferioare.

Muschii membrelor superioare /

a) muschii umarului
-deltoidul
b) muschii bratului
-biceps si triceps brahial
c) muschii antebratului
-muschii exori si extensori ai degetelor
-muschii pronatori si supinatori ai antebratului
Pronatia este rasucirea antebratului si mainii catre interior astfel incat degetul mare se
apropie de corp
Supinatia este rasucirea antebratului si mainii catre exterior astfel incat degetul mare se
indeparteaza de corp
d) muschii mainii

Muschii membrelor inferioare

a) muschii articulatiei coxo-femurale
-fesierii
b) muschii coapsei
-muschii croitor si cvadriceps femural (pe partea anterioara a coapsei)
-muschii biceps femural (pe partea posterioara a coapsei)
c) muschii gambei
-muschii triceps sural alcatuiti din muschii gemeni (gastrocnemieni) si solear
-muschii pronatori si supinatori a piciorului
d) muschii plantei (laba piciorului)

/

TIPURI DE CONTRACTII
Muschii sunt organe active ale miscarii asigurand tonusul, postura, echilibriul, mimica si
miscarile voluntare.Propietatea speci ca muschilor este contractilitatea.Contractilitatea
consta in general in scurtarea muschiului atunci cand asupra lui actioneaza un
excitant.In timpul contractiei musculare, in brele musculare au loc procese chimice in
urma carora se elibereaza energie.Cea mai mare parte din energia eliberata se
transforma in caldura iar o mica parte se transforma in energie mecanica.In ziologie,
prin contractie musculara nu se intelege obligatoriu scurtarea muschiului, ci producerea
unei tensiuni interne.
Dupa variatia lungimii muschiului si a tensiunii musculare, contractiile pot de doua
/
tipuri: contractii izotonice (aceeasi tensiune) si contractii izometrice (aceeasi
dimensiune).
a) Contractiile izotonice
Muschiul se scurteaza iar tensiunea musculara ramane constanta.Realizeaza lucru
mecanic.Sunt caracteristice musculaturii membrelor.
b) Contractiile izometrice
Muschiul isi modi ca tensiunea fara a se scurta.Nu realizeaza lucru mecanic.Sunt
caracteristice musculaturii care asigura statiunea verticala a corpului.
Dupa numarul de stimuli si frecventa aplicarii acestora pe muschi, contractiile pot de
doua tipuri:
-contractii simple
-contractii fuzionate
1.Contractia musculara simpla (secusa musculara)

Secusa musculara este o contractie musculara obtinuta prin aplicarea unui stimul unic,
direct pe muschi.Se studiaza cu ajutorul miografului si se inregistreaza gra c ca o curba
sau un clopot.

2.Contractiile fuzionate
Sunt contractii musculare obtinute prin aplicarea pe muschi de stimuli repetitivi.
Sunt de mai multe tipuri: tetanos incomplet, tetanos complet si tonus muscular.
a) Tetanos incomplet
Tetanosul incomplet se obtine prin aplicarea de stimuli repetitivi cu frecventa joasa
(aproximativ 10-20 de stimuli pe secunda).Se inregistreaza gra c ca o curba cu platou
dintat, care exprima fuzionarea incompleta a secuselor.

b) Tetanos complet
Tetanosul complet se obtine prin aplicarea de stimuli repetitivi cu frecventa mare
(aproximativ 50-100 de stimuli pe secunda).Se inregistreaza gra c ca o curba cu platou
neted care exprima fuzionarea completa a secuselor.

c) Tonus muscular
Tonusul muscular este starea de contractie permanenta dar partiala a musculaturii; este
rezultatul unor impulsuri nervoase care provin de la maduva si stimuleaza alternativ
brele musculare (celulele musculare). /
Au rol in:
-mentinerea pozitiei verticale a corpului (tonus postural)
-expresiei fetei (mimica)
-usurarea declansarii contractiilor musculare
-producerea de caldura (termoreglare)
NOTIUNI ELEMENTARE DE IGIENA SI PATOLOGIE
I.Oboseala musculara
1.Cauze
Oboseala musculara este cauzata de o activitate zica dezorganizata si stres; scaderea
randamentului energetic, acumularea de acid lactic, lipsa oxigenului, scaderea
substantelor macroergice (ATP) si a glucozei la nivelul placii motorii.
2.Simptome
Se manifesta prin dureri musculare, scaderea fortei si excitabilitatii musculare, disparitia
fazei de relaxare si instalarea contracturii musculare.
3.Prevenire
Se previne prin dozarea efortului muscular, evitarea sedentarismului, tratarea unor boli
endocrine si adoptarea unui stil de viata echilibrat.
II.Intinderi si rupturi musculare

1.Cauze
Intinderile si rupturile musculare sunt cauzate de eforturi musculare intense (frecvente la
sportivi).Intinderea musculara este produsa de contractia excesiva a muschiului, peste
limita de elasticitate.Ruptura musculara este produsa de ruperea muschiului sau a
tesutului conjunctiv adiacent.
2.Simptome
Se manifesta prin dureri locale, echimoze si tume erea zonei afectate, varsaturi si colaps
in cazuri grave.
3.Prevenire
Se poate preveni printr-un regim de viata echilibrat, repaus si tratament chirurgical in
cazuri grave.

DIGESTIA ȘI ABSORBȚIA

/
Sistemul digestiv este alcatuit din tub digestiv si glande anexe.
I.Tubul digestiv
Este format din:
1.cavitatea bucala, cuprinde:
-limba, organ musculos cu rol in vorbire, masticatie, deglutitie si sensibilitate gustativa
-dintii, organe dure cu rol in masticatie si vorbire
2.faringele, este un conduct musculo-membranos, reprezinta loc de incrucisare a caii
digestive cu cea respiratorie; comunica anterior cu fosele nazale, cavitatea bucala si
laringele, comunica lateral cu urechea medie si inferior cu esofagul
3.esofagul, este un organ musculo-membranos, situat posterior fata de trahee si are rol
in deglutitie
4.stomacul, este situat in abdomen, in loja gastrica, este organ cavitar; comunica cu
esofagul prin ori ciul cardia si cu duodenul prin ori ciul pilor; este alcatuit din fornix
(fundul stomacului), corp, antru si canal piloric; in mucoasa stomacului se gasesc
glandele gastrice care secreta sucul gastric
5.intestinul subtire, se intinde de la pilor la valvula ileocecala; are trei segmente
(duodenul, jejunul si ileonul); duodenul (portiune xa) cuprinde in concavitatea sa capul
pancreasului; jejunul si ileonul sunt portiuni mobile; in mucoasa intestinala se a a
glandele intestinale, care secreta suc intestinal si mucus; pe suprafata mucoasei
intestinale se a a vilozitatile intestinale (alcatuite din: epiteliu simplu cilindric, cu
enterocite (celule cu microvili), tesut conjunctiv lax, vase de sange: arteriola, capilare,
venula; capilar limfatic (chilifer central), bre musculare netede); rolul vilozitatilor
reprezinta marirea suprafetei de absortie
6.intestinul gros, se intinde de la valvula ileocecala pana la anus; mucoasa sa este lipsita
de vilozitati intestinale iar celulele sale secreta mucus; intestinul gros este alcatuit din:
cec, colon si rect; cecul se continua cu apendicele vermiform, colonul este format din
segmentele ascendent, transvers, descendent si sigmoid, rectul se continua cu canalul
anal ce se deschide prin anus.
II.Glandele anexe
1.Glandele salivare (parotide, sublinguale, submandibulare), sunt situate in vecinatatea
cavitatii bucale.Sunt glande acinoase care secreta saliva.
2.Ficatul, este situat in cavitatea abdominala, sub diafragm, in loja hepatica.Are o
secretie exocrina, bila, care se elimina in perioadele digestive in duoden, iar in timpul
perioadelor interdigestive este depozitata in vezicula biliara.
Ficatul este alcatuit din lobi, segmente si lobuli.
Lobulul hepatic este unitatea structurala si functionala a catului; este alcatuit din
hepatocite (celulele catului), capilare sangvine, canalicule biliare si tesut conjunctiv.
3.Pancreasul (glanda mixta), este situat retroperitoneal, inapoia stomacului.Este alcatuit
din cap, corp si coada.Partea exocrina a pancreasului secreta sucul pancreatic, care este
eliminat in duoden. /

Transformari zico-chimice ale alimentelor in tubul digestiv
Digestia reprezinta totalitatea transformarilor mecanice, zice si biochimice suferite de
alimente in tubul digestiv, in urma careia substantele organice complexe devin substante
organice simple, solubile, absorbabile, numite nutrimente.
Transformarile mecanice: masticatia, triturarea, deglutitia
Transformarile zice: inmuierea alimentelor, dizolvarea substantelor hidrosolubile,
emulsionarea grasimilor
Transformarile chimice: substantele alimentare complexe devin substante simple sub
actiunea enzimelor
Enzimele digestive sunt componente ale sucurilor digestive care actioneaza numai
asupra anumitor substante organice alimentare.Unele enzime sunt secretate sub forma
inactiva si devin active in prezenta anumitor substante.
Categorii de enzime:
-enzime glicolitice sau amilolitice: transforma glucidele in monozaharide, glucoza,
fructoza, galactoza
-enzime lipolitice: transforma lipidele in glicerina si acizi grasi
-enzime proteolitice: transforma proteinele in aminoacizi

DIGESTIA BUCALA
Digestia bucala consta in totalitatea transformarilor mecanice, zice si chimice, suferite
de alimente in cavitatea bucala.Timpul scurt petrecut de alimente in cavitatea bucala
este su cient pentru prelucrarea lor prin masticatie, impregnare cu saliva si actiunea
enzimei din saliva.
Masticatia este un proces mecanic care consta in taierea, zdrobirea si maruntirea
alimentelor cu ajutorul muschilor masticatori, mandibulei, dintilor si limbii.
Fragmentele alimentare, rezultate in urma masticatiei, se imbiba cu saliva si se formeaza
astfel bolul alimentar.
Saliva este produsul de secretie al glandelor salivare mari (3 perechi: glande parotide,
glande sublinguale, glande submandibulare) si al glandelor salivare mici, care sunt
raspandite in mucoasa bucala.
Glandele salivare mari se gasesc in vecinatatea cavitatii bucale, cu care comunica prin
canale de excretie.
Saliva este un lichid incolor cu pH slab acid (6-7) care contine: substante anorganice
(apa si saruri minerale) si substante organice (lizozim, mucina, amilaza salivara).
Lizozimul este o substanta cu actiune bactericida.
Mucina este o proteina cu rol liant (legatura a alimentelor mestecate); favorizeaza
formarea bolului alimentar si inghitirea. /
Amilaza salivara (ptialina) este singura enzima a salivei, degradeaza amidonul preparat
pana la dextrine si maltoza.
Descompunerea amidonului in zaharuri mai simple incepe in cavitatea bucala si pana
ajunge la stadiul de maltoza (in stomac) trece prin stadii intermediare de dextrine.
In urma tuturor transformarilor suferite de alimente in cavitatea bucala se formeaza bolul
alimentar.Prin miscarile limbii si ale muschilor obrajilor, bolul alimentar este impins in
fundul gurii si inghitit.
Deglutitia (inghitirea) consta in totalitatea proceselor prin care bolul alimentar, format in
cavitatea bucata, strabate faringele si esofagul ajungand in stomac.
DIGESTIA GASTRICA
Digestia gastrica consta in totalitatea transformarilor suferite de catre alimente in
stomac; ea este rezultatul activitatii secretorii si motorii a stomacului.
Activitatea secretorie consta in secretia sucului gastric de catre glandele gastrice din
mucoasa gastrica.
Sucul gastric
Sucul gastric este un lichid incolor cu pH foarte acid (2,5-5) care contine: substante
organice (mucus si enzime), substante anorganice (H2O, saruri minerale si HCl)
HCl activeaza enzimele proteolitice din sucul gastric, au actiune bactericida.
Mucusul protejeaza mucoasa gastrica de actiunea HCl si a pepsinei
Enzimele sucului gastric sunt proteolitice si lipolitice.
Enzimele proteolitice sunt urmatoarele:
a) Pepsina
Este secretata sub forma inactiva de pepsinogen; este activata de catre H20,
descompune proteinele pana la peptide de tipul albumozelor si peptonelor.
b) Labfermentul
Este secretat mai ales la sugari; este probabil absent din sucul gastric al adultului
c) Gelatinaza
Lichi aza gelatina
Enzimele lipolitice sunt reprezentate de lipaza gastrica.
a) Lipaza gastrica degradeaza lipidele pana la acizi grasi si glicerol

Activitatea motorie este asigurata de musculatura neteda a stomacului, care executa
doua tipuri de miscari: miscari tonice si miscari peristaltice.
Miscarile tonice sunt miscarile de adaptare a capacitatii stomacului la continutul sau.
Miscarile peristaltice consta in unde de contractie si relaxare care se propaga in acelasi
sens, asigurand inaintarea alimentelor. /
In urma tuturor transformarilor suferite de alimente in stomac se formeaza chimul
gastric.Chimul gastric are aspectul unei paste acide.Stomacul trimite catre intestinul
subtire portii mici de chim pentru a evita supraincarcarea acestuia.
DIGESTIA INTESTINALA
Digestia intestinala consta in totalitatea transformarilor suferite de catre alimente la
nivelul intestinului subtire; ea este rezultatul activitatii secretorii si motorii al intestinului
subtire.
Activitatea secretorie consta in secretia bilei, sucului pancreatic si sucului intestinal.La
nivelul intestinului subtire, chimul gastric este supus actiunii combinate ale celor trei
sucuri digestive.
I.Bila ( erea)
Bila este produsul de secretie al hepatocitelor (celulelor catului); este un lichid vascos,
galben-auriu numit bila hepatica.Este secretata permanent, si intre mese se colecteaza in
vezica (vezicula) biliara (colecist).In vezicula biliara, prin reabsorbtia de H20 bila se
concentreaza si devine un lichid verde (bila colecistica).In timpul digestiei, bila este
eliminata in duoden pentru a participa la digestia intestinala.Bila nu contine
enzime.
Bila este alcatuita din: H20, pigmenti biliari, saruri biliare, colesterol si licitina.
Pigmentii biliari (bilirubina si biliverdina) sunt produsi de degradare a hemoglobinei si
dau culoarea caracteristica materiilor fecale si urinei.
Sarurile biliare provin din descompunerea colesterolului; au rol in emulsionarea
(fragmentarea) grasimilor in picaturi ne asupra carora poate actiona enzimele, activarea
lipazelor si absorbtia grasimilor din intestin.
II.Sucul pancreatic
Sucul pancreatic este produsul de secretie al pancreasului exocrin; este un lichid incolor,
clar, cu pH alcalin (8).Este format din: substante organice (enzime si mucus) si substante
anorganice (H20 si bicarbonat).
Enzimele sucului pancreatic sunt de trei tipuri: enzime proteolitice, enzime lipolitice si
enzime glicolitice.
1.Enzime proteolitice sunt reprezentate de:
a) Tripsina
Tripsina este secretata sub forma inactiva de tripsinogen si este activata in intestin sub
actiunea entiochimozei (enzima secretata de mucoasa duodenala)
b) Chimotripsina
Chimotripsina este secretata sub forma inactiva de chimotripsinogen si este activata in
intestin sub actiunea tripsinei.
Tripsina si chimotripsina actioneaza asupra proteinelor neatacate de pepsina si asupra /
albumozelor si peptonelor (pe care le degradeaza pana la stadiul de oligopeptide) .
c) Carboxipeptidaze
Activate de tripsina, degradeaza oligopeptidele pana la stadiul de tripeptide si dipeptide.
d) Elastaza
Activata de tripsina, degradeaza proteinele broase pana la oligopeptide.
2.Enzime lipolitice: lipaza pancreatica, degradeaza lipidele pana la acizi grasi si glicerol.
3.Enzime glicolitice: amilaza pancreatica, are actiune mai puternica decat cea salivara;
degradeaza amidonul pana la stadiul de maltoza.
III.Sucul intestinal
Este produsul de secretie al glandelor din mucoasa duodenala; este un lichid bogat in
mucus si bicarbonat.Nu contine enzime, acestea sunt prezente la nivelul polului apical
(varf) al celulelor intestinale (enterocite).
/

/
Absorbtia intestinala este procesul prin care produsii nali ai digestiei, impreuna cu o
mare cantitate de H20, ioni minerali si vitamine, strabat mucoasa intestinului subtire,
trecand in sange si limfa.
Absorbtia anumitor constituenti se poate realiza
- la nivelul stomacului (H20, cloruri, alcooli, dioxid de carbon)
- la nivelul colonului (H20 si electroliti).
Dar sediul absortiei este intestinul subtire, pentru ca absorbtia este favorizata la acest
nivel de o serie de adaptari ale mucoasei intestinale.De aceea, lichidul care trece in
interiorul intestinului gros este practic lipsit de substante nutritive.
Adaptari ale mucoasei intestinale pentru realizarea functiei de absortie confera o
suprafata foarte mare de absortie.
Suprafata foarte mare de absortie se datoriteaza pliurilor multiple ale mucoasei

reprezentate de:
a) valvule conivente (pliuri mari);
b) vilozitati intestinale (pliuri in forma de deget);
c) microvili la polul apical (la varful enterocitelor);
Vilozitatile intestinale au la suprafata un epiteliu unistrati cat alcatuit din enterocite cu

microvili la polul apical.Sub epiteliul unistrati cat al vilozitatilor intestinale se gasesc
capilarele sangvine si limfatice.
Contractia vilozitatilor intestinale creste viteza de absortie a produsilor nali de digestie.
Absorbtia intestinala se realizeaza prin urmatoarele mecanise:
a) pasive, (fara consum de energie), in sensul gradientului de concentratie (de la o
concentratie mai mare la o concentratie mai mica)
b) active, (cu consum de energie), impotriva gradientului de concentratie
c) prin vezicule de pinocitoza, in cazul proteinelor intregi (anticorpii din laptele matern).
1.Absorbtia proteinelor
Absorbtia proteinelor se face sub forma de aminoacizi, prin mecanisme active.Intrand in
celulele mucoasei intestinale, aminoacizii trec apoi pasiv din aceste celule in sange.
La sugari, unele proteine nedigerate (anticorpii din laptele matern) pot absorbite in
intestin prin vezicule de pinocitoza.
2.Absorbtia glucidelor
Absorbtia glucidelor se face
- prin mecanisme active, sub forma de hexoze, monozaharide cu 6 atomi de carbon
(glucoza, fructoza, galactoza);
- prin mecanisme pasive, sub forma de pentoze, monozaharide cu 5 atomi de carbon
(riboza), .
Absortbia glucozei se face prin cuplarea acesteia cu un transportor comun cu cel care /
realizeaza si absorbtia sodiului.Absorbtia glucozei necesita consum de energie provenit
din degradarea moleculelor de ATP (acid adenozintrifosforic).
3.Absorbtia lipidelor
Absorbtia lipidelor se face sub forma de acizi grasi si glicerol.Glicerolul se absoarbe
pasiv in sange si limfa, ind hidrosolubil.Acizii grasi cu lant scurt (cu mai putin de 12
atomi de carbon) se absorb pasiv in sange.Acizii grasi cu lant lung (cu mai mult de 12
atomi de carbon) se absorb pasiv in limfa sub forma de kilomicroni, acestia sunt
complexe formate din trigliceride, fasolipide, colesterol si o parte proteica.
4.Absorbtia ionilor (electrolitilor) si a apei
Absorbtia ionilor de Na+ se realizeaza activ in intestinul subtire si colon, antrenand si
absorbtia pasiva a Cl-, ionii de Ca2+ se absorb activ in duoden, in prezenta vitaminei D,
dar si pasiv in restul intestinului.Ionii de Fe2+ se absorb activ in jejun (stimulat de
vitamina C) si in ileon.Apa se absoarbe pasiv in intestinul subtire si gros.
5.Absorbtia vitaminelor
Absorbtia vitaminelor se face diferit, in functie de solubilitatea lor.Vitaminele
hidrosolubile se absorb rapid, in timp ce absorbtia vitaminelor liposolubile este de citara,
daca lipsesc sarurile biliare sau enzimele pancreatice din intestin.
Dupa solubilitatea lor vitaminele se clasi ca in:
- vitamine liposolubile (solubile in grasimi), de exemplu A,D,K si E.
- vitamine hidrosolubile (solubile in apa), de exemplu B1,B2,B6 si B12.
Fiziologia intestinului gros
Ultimul segment al tubului digestiv (intestinul gros) este alcatuit din:
a) cec (cecum)
b) colon ascendent, transvers, descendent si sigmoid
c) rect (acesta se continua cu canalul anal care se deschide prin ori ciul anal (anus))
Resturile nedigerate si produsii neabsorbiti trec mai departe in intestinul gros.Aici se
desfasoara activitatile secretorii, motorii si de absortie, procese de fermentatie si
putrefactie.In urma acestora se formeaza materiile fecale care sunt eliminate la
exteriorul corpului prin actul numit defecatie.
1.Activitatea secretorie
Activitatea secretorie consta in producerea de mucus cu rol in formarea si progresia
materiilor fecale de-a lungul colonului.Colonul secreta si potasiu.
2.Activitatea de absortie
Activitatea de absortie consta in absortbia apei, prin mecanisme pasive, absorbtia
sodiului prin mecanisme active si absorbtia clorului prin mecanisme pasive.
3.Activitatea motorie
Activitatea motorie consta in: contractii segmentare, stationare care favorizeaza /
absorbtia apei; miscari segmentare si unde peristaltice cu efect propulsiv; contractii in
masa rare, dar puternice cu efect propulsiv de la colon spre rect.
Procesul de fermentatie are loc in prima parte a intestinului gros, este realizat de ora
bacteriana aeroba, formata in general de Bacillus, coli, Bacillus lactici.

CIRCULAȚIA

Grupele sangvine
Imunitatea
Mica si marea circulatie
Miocardul

Sangele este un tesut conjuctiv uid alcatuit din: plasma si elemente gurate.Plasma
este un lichid galben-vascos alcatuit din 90% apa, 9% substante organice si 1% substante
anorganice.
Elementele gurate sunt celulele sangelui si sunt reprezentate de
-globulele rosii (hematii/eritrocite)
-globulele albe (leucocite)
-plachetele sangvine (trombocite)
Pe suprafata hematiilor se pot a a niste proteine numite antigene si denumite
aglutinogenele A,B si D.
In plasma se pot a a proteine numite anticorpi si denumite aglutininele α si β.
Dupa prezenta sau absenta diferitelor antigene si anticorpi s-au constituit grupele de
sange.
Mai multe grupe de sange alcatuiesc un sistem sangvin.Cele mai cunoscute sisteme
sangvine sunt: sistemul ABO si sistemul Rh.
4 GRUPE DE SÂNGE ABO

I.Sistemul ABO
Cuprinde 4 grupe de sange clasi cate in functie de prezenta sau absenta aglutinogenelor
A si B: grupa O (I) grupa A (II), grupa B (III) si grupa AB (IV).
Aglutinogenele nu trebuie sa vina in contact direct cu aglutininele de acelasi tip (adica A
cu α si B cu β) deoarece se produce reactia antigen-anticorp care determina hemoliza
(distrugerea hematiilor) si aglutinarea (adunarea hematiilor la un loc).
Deci o persoana nu poate avea aglutinogene si aglutinine de acelasi tip.
Grupa O (I) este donator universal, deci poate dona la toate grupele.Grupa AB (IV) este
/
primitor universal, deci poate primi sange de la toate grupele
Pot dona la
Grupa de sange Aglutinogene Aglutinine Pot primi de la
toate grupele
O (I) nu are α si β O (I)

A (II) si AB (IV)
A (II) A β A (II) si O (I)
B (III) si AB (IV)
B (III) B α B (III) si O (I)
AB (IV)
AB (IV) A,B nu are toate grupele

Transfuzia cu cantitati mici de sange se realizeaza dupa schema de compatibilitate la
transfer.Cantitate mica inseamna sub 500 ml.
Transfuzia cu cantitati mari de sange, peste 500 ml, se realizeaza doar in cadrul aceleasi
grupe (sange izogrup).

RH POZITIV/NEGATIV

II.Sistemul Rh
Oamenii pot avea:
-Rh pozitiv (Rh+) daca au pe membrana hematiilor antigenul D, numit si antigenul
Rh.Aproximativ 85% din populatia umana are Rh pozitiv
-Rh negativ (Rh-) daca nu au pe membrana hematiilor antigenul Rh.Aproximativ 15% din
populatia umana are Rh-

Importanta cunoasterii Rh-ului
Prin transfuzii repetate de sange Rh+ la persoane cu sange Rh- se produc anticorpi
antiRh care determina hemoliza (distrugerea hematiilor)
In cazul mamei Rh- cand tatal are sange Rh+, copii vor mosteni caracterul Rh+ al
tatalui.La prima sarcina lucrurile se desfasoara normal, dar la urmatoarele sarcini se pot
produce accidente de incompatibilitate (distrugerea hematiilor fatului, avort precoce).
Persoanele cu sange Rh+ pot primi sange atat Rh+ cat si Rh-.
IMUNITATEA
/
Imunitatea este capacitatea organismului de a recunoaste si neutraliza particulele sau
celulele straine acestuia.
Antigenul este o substanta straina organismului care, patrunsa in mediul intern
declanseaza producerea de catre organism a unor substante speci ce numite
anticorpi.Anticorpii neutralizeaza sau distrug antigenele.
Organismul uman foloseste impotriva factorilor biologici din mediul extern doua sisteme:
imunitatea nespeci ca (innascuta) si imunitatea speci ca (dobandita).
1.Imunitatea nespeci ca (innascuta)

Este prezenta la toti oamenii.Se transmite ereditar.Dureaza toata viata.
Se realizeaza prin:
a) mecanisme celulare: care consta in fagocitarea microorganismelor patrunse in corpul
uman, de catre globulele albe.
b) mecanisme umorale: care consta in producerea de catre celulele locale a unor secretii
cu rol bactericid: lizozimul (din saliva si lacrimi); acidul clorhidric (din sucul gastric); acizii
organici (din secretia glandelor sebacee).
2.Imunitatea speci ca (dobandita)

Apare in urma contactului cu agenti patogeni.Este caracteristica ecarui individ.
Se realizeaza prin:
a) limfocitele T care asigura imunitatea celulara prin xarea de antigene si distrugerea
acestora
b) limfocitele B care asigura imunitatea umorala prin producerea de anticorpi speci ci
Imunitatea speci ca este de doua tipuri: imunitate dobandita natural si imunitate
dobandita arti cial.
Imunitatea dobandita natural se obtine:
-pasiv, prin transfer transplacentar de anticorpi sau din laptele matern
-activ, prin fabricarea de anticorpi in urma contactului cu un microb
Imunitatea dobandita arti cial se obtine:
-pasiv, prin administrarea de seruri care contin anticorpi gata formati (dureaza 2-3
saptamani)
-activ, prin vaccinare care presupune introducerea in organism a unor agenti patogeni cu
virulenta atenuata sau omorati, care determina producerea de anticorpi speci ci
(dureaza 1-7 ani).
SISTEMUL CIRCULATOR
Este format din: sistem cardiovascular (inima si vase de sange) si sistem limfatic (vase
limfatice, ganglioni limfatici, organe limfoide: timusul, amigdalele, splina)
SISTEMUL CARDIOVASCULAR: INIMA /

A.Inima
Este un organ musculos, cavitar.Este situata in cavitatea toracica, in mediastin (spatiul
dintre cei doi plamani).Este invelita de pericard.Pericardul este un sistem de doua foite
care acopera inima.Intre cele doua foite ale pericardului se a a o pelicula de lichid care
favorizeaza miscarile inimii.
Peretele inimii este alcatuit din 3 straturi concentrice:
a) epicardul care este foita interna a pericardului

b) miocardul care este muschiul inimii
c) endocardul care captuseste cavitatile inimii

Inima este un organ cavitar tetracameral, format din doua atrii si doua ventricule.
I.Atriile
Atriile sunt in numar de doua: atriul drept si atriul stang.Sunt situate in partea superioara
a inimii.Nu comunica intre ele ind separate prin septul interatrial.
II.Ventriculele
Ventriculele sunt in numar de doua: ventricul drept si ventricul stang.Sunt situate in
partea inferioara a inimii, sub atrii.Nu comunica intre ele ind separate prin septul
interventricular.
Fiecare atriu comunica cu ventriculul corespunzator printr-un ori ciu

atrioventricular.Ori ciile atrioventriculare sunt prevazute cu valvule
atrioventriculare.Valvulele atrioventriculare permit sangelui sa circule intr-un singur sens,
/
adica din atrii in ventricule.
Ori ciul atrio-ventricular drept este prevazut cu valvula tricuspida.
Ori ciul atrio-ventricular stang este prevazut cu valvula bicuspida (mitrala), formata din
doua cuspide (valvule).

SISTEMUL CARDIOVASCULAR: VASELE DE SÂNGE

B.Vasele de sange
Vasele de sange alcatuiesc sistemul vascular (arborele vascular) si sunt de 3 tipuri:
artere, vene si capilare.
1.Arterele
Sunt vasele de sange care pleaca de la inima, din ventricule.Diametrul lor scade pe
masura ce se indeparteaza de inima.Cele mai mici artere se numesc arteriole si se
continua cu capilarele.
2.Venele
Sunt vasele de sange care vin la inima, in atrii.Diametrul lor creste pe masura ce se
apropie de inima.Cele mai mici vene se numesc venule si se continua cu capilarele.
3.Capilarele
Sunt cele mai mici si cele mai numeroase vase de sange.Fac legatura intre artere si
vene.La nivelul lor se realizeaza schimburile de gaze si de substante dintre sange si
lichidul interstitial care scalda celulele.
In atriul stang sosesc patru vene pulmonare care aduc sange cu oxigen (sange oxigenat)
de la plamani.Din atriul stang, sangele cu oxigen trece in ventriculul stang.Din ventriculul
stang pleaca artera aorta care duce sangele cu oxigen in tot corpul.
Artera aorta se curbeaza deasupra inimii si formeaza carja aortica, care are traseu
descendent.Din artera aorta se desprind numeroase ramuri care duc sangele cu oxigen
in tot corpul.Jumatatea stanga a inimii contine sange cu oxigen adus de la plamani
In atriul drept sosesc doua vene cave, una superioara si alta inferioara, care aduc sange
cu dioxid de carbon din tot corpul.Din atriul drept, sangele cu dioxid de carbon (sange
neoxigenat) trece in ventriculul drept.Din ventriculul drept pleaca artera pulmonara care
duce sangele cu dioxid de carbon la plamani.Artera pulmonara se difurca in artera
pulmonara stanga si artera pulmonara dreapta, care se indreapta catre plamanii
corespunzatori.
/

Marea si mica circulatie

Sangele parcurge in sistemul circulator doua circuite: marea circulatie sau circulatia
sistemica si mica circulatie sau circulatia pulmonara.
1.Marea circulatie (circulatia sistemica)

Incepe din ventriculul stang, prin artera aorta care transporta sangele cu oxigen si
substante nutritive in tot corpul.La nivelul celulelor sangele din capilare cedeaza oxigenul
si substantele nutritive, incarcandu-se cu dioxid de carbon si produsi rezultati in urma
arderilor celulare.Sangele cu dioxid de carbon si produsi rezultati in urma arderilor
celulare este adus la inima, in atriul drept, prin doua vene cave.
2.Mica circulatie (circulatia pulmonara)

Incepe din ventriculul drept, prin trunchiul arterei pulmonare care duce sangele cu dioxid
de carbon la plamani.Trunchiul arterei pulmonare se imparte in cele doua artere
pulmonare, stanga si dreapta, care se rami ca in interiorul plamanului corespunzator.
La nivelul plamanilor sangele cedeaza alveolelor pulmonare dioxidul de carbon (care va
eliminat prin expiratie in mediul aerian) si se incarca cu oxigen.Sangele cu oxigen este
adus la inima in atriul stang prin patru vene pulmonare.
/

MIOCARDUL

Miocardul (muschiul inimii)

Miocardul este format din doua tipuri de tesuturi cardiace:
-tesut cardiac adult, alcatuit din celule miocardice contractile.
-tesut cardiac embrionar, alcatuit din celule miocardice modi cate.
Tesutul cardiac embrionar intra in alcatuirea sistemului excitoconductor nodal.
SEN este format din: nodulul sinoatrial, nodulul atrioventricular, fasciculul His, reteaua
Purkinje.
a) Nodulul sinoatrial
Se a a in peretele atriului drept, in vecinatatea ori ciului de varsare al venei cave
superioare.Conduce activitatea cardiaca prin generarea a 70-80 de impulsuri pe minut.
b) Nodulul atrioventricular
Se a a in partea inferioara a septului interatrial.Genereaza 40 de impulsuri pe minut.
c) Fasciculul His
Pleaca din nodulul atrioventricular si se imparte in doua ramuri care coboara in ventricule
si formeaza reteaua Purkinje. Genereaza 25 de impulsuri pe minut.
d) Reteaua Purkinje
Se distribuie miocardului ventricular.
PROPIETATILE MIOCARDULUI
Miocardul are propietati comune cu muschii striati dar si propietati
/
caracteristice.Propietatile caracteristice miocardului sunt: automatismul (ritmicitatea),
conductibilitatea, excitabilitatea, contractibilitatea.
1.Automatismul (ritmicitatea)
Automatismul reprezinta capacitatea miocardului de a se contracta ritmic si spontan,
sub actiunea impulsurilor generate de tesutul excitoconductor nodal.Activitatea cardiaca
este condusa de nodulul sinoatrial.Daca acest nodul este distrus centrul de comanda
este preluat de nodulul atrioventricular; daca si acest nodul este distrus atunci centrul de
comanda este preluat de fasciculul His.
2.Conductibilitatea
Conductibilitatea este capacitatea tesutului nodal de a conduce unde de contractie, de la
nodulul sinoatrial in tot miocardul.
Traseul parcurs de una de contractie este urmatorul:
-de la nodulul sinoatrial la miocardul atrial declansand contractia (sistola) atriala
-de la nodulul sinoatrial la nodulul atrioventricular, fasciculul His, reteaua Purkinje si apoi
la miocardul ventricular, declansand contractia (sistola) ventriculara
3.Excitabilitatea
Excitabilitatea este propietatea miocardului in repaus de a raspunde prin contractie
atunci cand este stimulat de un stimul extern adecvat (cu o anumita intensitate numita
prag)
4.Contractilitatea
Contractilitatea este propietatea miocardului de a se contracta atunci cand este stimulat
de umplerea cu sange a camerelor inimii, in timpul diastolei.
Contractiile inimii se numesc sistole iar relaxarile se numesc diastole.
CICLUL CARDIAC
Ciclul cardiac este format dintr-o sistola si o diastola.Are o durata totala de 0,8 s pentru
70 de contractii pe minut.Cresterea ritmului cardiac peste 70 de contractii pe minut se
numeste tahicardie sau cardioacceleratie; scaderea ritmului cardiac sub 70 de contractii
pe minut se numeste brahicardie sau cardiomoderatie.
ETAPELE CICLULUI CARDIAC

a) Sistola atriala
Sistola atriala consta in contractia miocardului atrial care determina trecerea sangelui
din atrii in ventricule.Dureaza 0,1 secunde.
b) Diastola atriala /
Diastola atriala dureaza 0,7 secunde; timp de 0,3 secunde care coincid cu sistola
ventriculara are loc umplerea atriilor cu sange adus de vene; timp de 0,4 secunde care
coincid cu diastola ventriculara are loc umplerea pasiva cu sange a ventriculelor in
proportie de 70%.
c) Sistola ventriculara
Sistola ventriculara dureaza 0,3 secunde, consta in contractia miocardului ventriculelor
care determina cresterea presiunii intraventriculare fata de cea intraatriala si are loc
inchiderea valvulelor atrioventriculare.Cand presiunea intraventriculara o depaseste pe
cea din artere, se deschid valvulele semilunare si sangele este impins in artere.
d) Diastola ventriculara
Diastola ventriculara dureaza 0,5 secunde, are loc scaderea presiunii intraventriculare si
cand ajunge sub nivelul celei din artere se inchid valvulele semilunare.Cand presiunea
intraventriculara scade sub nivelul celei interatriale se deschid valvulele atrioventriculare
si 70% din sangele din atrii se scurge in ventricule; scurgerea pasiva de sange din atrii in
ventricule dureaza 0,4 secunde; restul de 0,1 secunde din diastola ventriculara coincid cu
sistola atriala
e) Diastola generala
Diastola generala dureaza 0,5 secunde, timp in care atriile si ventriculele se a a in
concomitent in diastola.Se desfasoara la sfarsitul sistolei ventriculare, pana la inceputul
unei noi sistole atriale.
La sfarsitul unui ciclu cardiac, inima contine sange in proportie de 30% in atrii si 70% in
ventricule.
Inima nu oboseste niciodata deoarece:

-intr-un ciclu cardiac durata diastolei este mai mare decat cea a sistolei
-exista diastola generala
-inima nu functioneaza cu datorie de O2 ca un muschi striat, deoarece aportul de O2 este
crescut in timpul diastolei.
PARAMETRII FUNCTIONALI AI ACTIVITATII CARDIACE

1.Frecventa cardiaca (Fc)
Frecventa cardiaca reprezinta numarul de contractii ale inimii pe minut (bataile inimii);
are o valoare normala de 70 de contractii pe minut.In tahicardie (cardioacceleratie)
functia cardiaca depaseste 70 de contractii pe minut.In brahicardie (cardiomoderatie)
functia cardiaca este mai mica de 70 de contractii pe minut.
2.Debitul sistolic (Ds)

Debitul sistolic reprezinta cantitatea de sange expulzata de ventricule la ecare sistola; /
are o valoare de 70-90 de ml sange.
3.Debitul cardiac (Dc)

Debitul cardiac reprezinta cantitatea expulzata din inima intr-un minut.Este produsul
dintre Fc si Ds.
Dc=FcxDs=70x80=5600 ml sange (5,6 l sange)
4.Tensiunea arteriala (presiunea arteriala)

Tensiunea arteriala reprezinta forta exercitata de catre coloana de sange asupra peretilor
vaselor de sange prin care circula.
Tensiunea arteriala se masoara la nivelul arterei brahiale cu ajutorul tensiometrului, in
conditii de repaus si relaxare.
Valorile normale ale celor doua presiuni (minime si maxime) cresc odata cu varsta.
Valorile tensiunii arteriale sunt:

a) Valoarea maxima (sistolica)
Valoarea maxima este de 120-140 mm Hg
b) Valoarea minima (diastolica)
Valoarea minima este de 70-80 mm Hg
i.Hipertensiunea
Cresterea tensiunii arteriale peste valorile normale se numeste hipertensiune
ii.Hipotensiunea
Scaderea tensiunii arteriale sub valorile normale se numeste hipotensiune
5.Pulsul arterial
Pulsul arterial este rezultatul undei determinata de distensia peretilor aortei, ca urmare a
evacuarii bruste a sangelui din ventriculul stang.
Pulsul arterial este perceput atunci cand se comprima o artera pe un plan osos.
Informeaza asupra frecventei si ritmului cardiac.

RESPIRAȚIA

Respiratia este procesul prin care la nivel celular au loc, in prezenta oxigenului, procese
de oxido-reducere a substantelor organice, cu eliberari de energie, dioxid de carbon si
apa.
Totalitatea organelor prin care se face schimbul de gaze dintre aerul atmosferic si
organism alcatuiesc sistemul respirator. /
Sistemul respirator este alcatuit din: cai respiratorii: fose nazale, faringe, laringe, trahee si
bronhii principale (primare); si plamani.
Unitatile functionale ale plamanilor, la nivelul carora se realizeaza schimburile de gaze
respiratorii, sunt alveolele pulmonare.
VENTILATIA PULMONARA
Ventilatia pulmonara este procesul prin care se realizeaza schimbul de gaze respiratorii
dintre organism si mediul extern.Cuprinde doua etape: inspiratia si expiratia.
1.Inspiratia
Inspiratia este un proces activ care presupune introducerea aerului in plamani.Se
realizeaza prin contractia muschilor intercostali si a muschiului diafragma, care
determina marirea volumului cutiei toracice.
Marirea volumului cutiei toracice determina marirea volumului plamanilor.Presiunea
intrapulmonara scade cu 2-3 mm Hg fata de presiunea atmosferica si aerul intra in
plamani.In conditii de efort zic, inspiratia devine fortata si se realizeaza cu participarea
muschilor respiratori auxiliari: pectorali, sternocleido-mastoidieni si dintati.
2.Expiratia
Expiratia este un proces pasiv care presupune eliminarea aerului din plamani.Se
realizeaza prin relaxarea muschilor intercostali externi si a muschiului diafragma care
determina micsorarea volumului cutiei toracice.
Micsorarea volumului cutiei toracice determina micsorarea volumului
plamanilor.Presiunea intrapulmonara creste cu 2-3 mm Hg fata de presiunea atmosferica
si aerul iese din plamani.In conditii de efort zic, expiratia devine activa si se realizeaza
cu participarea muschilor respiratori auxiliari: abdominali si intercostali interni.

SCHIMBUL DE GAZE RESPIRATORII SI TRANSPORTUL ACESTORA
Schimburile de gaze respiratorii cuprind trei etape: etapa pulmonara, etapa sangvina si
/
etapa celulara.
1.Etapa pulmonara
Etapa pulmonara se realizeaza la nivelul membranei alveolo-capilare; presupune
schimbul de gaze respiratorii dintre aerul din alveolele pulmonare (aer alveolar) si
sangele din capilare (sange capilar).
Se realizeaza datorita diferentei de presiune partiala a gazelor in cele doua medii
separate de membrana alveolo-capilara, aerul alveolar si aerul capilar.
Presiunea oxigenului in aerul alveolar este de 100 mm Hg, iar in sangele capilar este de
40 mm Hg, oxigenul va trece din aerul alveolar in sangele capilar.
Presiunea dioxidului de carbon in aerul alveolar este de 40 mm Hg iar in sangele capilar
este de 47 mm Hg, dioxidul de carbon va trece din sangele capilar in aerul alveolar.
2.Etapa sangvina
Etapa sangvina presupune transportul gazelor respiratorii prin sange.
Oxigenul se transforma sub doua forme:
a) dizolvat in plasma (1%)
b) sub forma de combinatie cu hemoglobina, numita oxihemoglobina (99%)
Dioxidul de carbon se transporta sub trei forme:
a) dizolvat in plasma (8%)
b) sub forma de bicarbonati de sodiu si potasiu (80%)
c) sub forma de combinatie cu hemoglobina, numita carbohemoglobina (12%)
3.Etapa celulara (tisulara)

Etapa celulara presupune schimburile de gaze respiratorii dintre sangele capilar si celule,
prin intermediul lichidului interstitial.
Presiunea oxigenului in sangele capilar este de 97 mm Hg, fata de 40 mm Hg in lichidul
interstitial, oxigenul trece din sangele capilar in lichidul interstitial si de aici in celule (de
la presiune mare la presiune mica).
Presiunea dioxidului de carbon in sangele capilar este de 40 mm Hg iar in lichidul
interstitial si celule presiunea este de 47 mm Hg, dioxidul de carbon trece din celule in
lichidul interstitial si de aici in sangele capilar.

NOTIUNI ELEMENTARE DE IGIENA SI PATOLOGIE ALE SISTEMULUI RESPIRATOR
I.GRIPA
Este o boala infecto-contagioasa produsa de virusul gripal.
1.Cauze
Infectarea cu virusul gripal
2.Simptome /
Se manifesta prin febra, dureri musculare, dureri de cap, in amatia cailor respiratorii
superioare, insomnii.
3.Prevenire
Calirea organismului pentru marirea rezistentei la imbolnaviri, evitarea aglomeratiilor,
imunizarea cu vaccin antigripal.
II.FIBROZA PULMONARA
Se caracterizeaza prin cicatrizarea tesutului pulmonar datorita producerii in exces de
tesut conjunctiv.
1.Cauze
Iradierea terapeutica pentru tumori, expunerea la toxine si poluanti, chimioterapia,
fumatul.
2.Simptome
Di cultate in respiratie, insu cienta respiratorie si cardiaca, tuse uscata, oboseala, dureri
musculare.
3.Prevenire
Evitarea fumatului pasiv sau activ, respectarea normelor de protectie a muncii, purtarea
echipamentului de protectie la locul de munca.
III.EMFIZEM PULMONAR
Este o afectiune caracterizata prin acumularea de aer in tesutul pulmonar interstitial.
1.Cauze
Apare in urma unor boli cronice (TBC, bronsite), in cazul unor profesii ca: sticlatori,
su atori, instrumentisti.
2.Simptome
Scaderea elasticitatii pulmonare, dilatarea alveolelor, cresterea volumului de aer rezidual,
tuse.
3.Prevenire
Evitarea fumatului pasiv sau activ, purtarea echipamentului de protectie la locul de
munca, alimentatie bogata in vitamine.

EXCREȚIA

Excretia este procesul prin care apa, substantele nefolositoare si substantele a ate in
exces se elimina din organism, sub forma de urina.Urina se formeaza si este eliminata
prin structurile sistemului excretor.
Sistemul excretor este alcatuit din: rinichi (formati din unitati structurale si functionale

numite nefroni) si cai urinare extrarenale (uretere, vezica urinara, uretra).
/
Nefronul este alcatuit din: corpuscul renal Malpighi si tub urinifer.
Corpusculul renal Malpighi este format din capsula Bowman si glomerul
vascular.Capsula Bowman are aspectul unei cupe cu pereti dubli.Ea adaposteste
glomerulul vascular care este un ghem vase capilare.
Tubul urinifer este alcatuit din: tub contort proximal, ansa Henle si tub contort distal.
Tubii contorti distali ai mai multor nefroni se deschid intr-un tub colector.
FORMAREA URINEI
Formarea urinei are loc la nivelul nefronilor si se realizeaza in 3 etape:
- ultra ltrarea glomerulara
- reabsortia tubulara
- secretia tubulara
1.Ultra ltrarea glomerulara

Ultra ltrarea glomerulara se realizeaza la nivelul corpusculului renal Malpighi; consta in
trecerea unei mari cantitati de apa, ioni si substante toxice din capilarele glomerului
vascular in spatiul dintre peretii capsulei Bowman.
Prin ultra ltrarea glomerulara se formeaza urina primara care este o plasma
deproteinizata (lipsita de proteine).
In ecare minut se formeaza 125 ml de urina primara; in 24 de ore se formeaza 180 l de
urina primara.Urina primara trece mai departe in tubul urinifer.
2.Reabsortia tubulara
Reabsortia tubulara se realizeaza la nivelul tubului urinifer; consta in trecerea
substantelor utile din urina primara in capilarele peritubulare care inconjoara tubul
urinifer. /
Reabsortia tubulara se face in doua moduri:
a) activ (cu consum de energie) prin care sunt recuperate glucoza, aminoacizii,
vitaminele B12 si C, ionii de Na+ si K+, fosfatii si sulfatii.
b) pasiv (fara consum de energie) prin care sunt recuperate apa, ureea si ionii de Cl-
3.Secretia tubulara
Secretia tubulara se realizeaza la nivelul tubului urinifer si este procesul invers reabsortiei
tubulare.Consta in trecerea unor substante toxice din capilarele peritubulare in tubul
urinifer.
Secretia tubulara se realizeaza in doua moduri:
a) activ pentru ionii de H+ si K+, acidul uric, unele medicamente
b) pasiv pentru amoniac si uree
In urma reabsortiei si secretiei tubulare rezulta urina nala, diferita cantitativ si calitativ
(compozitie) de urina primara.
Urina nala contine:
- 95% apa
- 5% substante dizolvate, dintre care 2% saruri minerale (cloruri, sulfati, fosfati carbonati)
si 3% substante organice (uree, acid uric, creatinina).
Urina nala la un om sanatos nu contine niciodata glucoza.Glucoza este prezenta doar in
urina persoanelor bolnave de diabet. Volumul de urina produsa de rinichi in 24 de ore se
numeste diureza si are o valoare medie de 1,8 l.
ELIMINAREA URINEI
Procesul de eliminare a urinei depozitata in vezica urinara se numeste
mictiune.Mictiunea este un act re ex declansat de acumularea a 150-200 ml de urina in
vezica urinara.
Stimularea sistemului nervos simpatic are ca efect relaxarea muschiului vezical,
scaderea presiunii intravezicale si contractia s ncterului vezical intern.In consecinta,
simpaticul inhiba mictiunea.
Stimularea sistemului nervos parasimpatic are ca efect contractia muschiului vezical si
relaxarea s ncterului vezical intern.Stimularea parasimpaticului permite eliminarea urinei
din vezica urinara.
Scoarta cerebrala controleaza s ncterul vezical extern, de aceea mictiunea poate
amanata pana cand conditiile permit realizarea acestui proces.

NOTIUNI DE IGIENA SI PATOLOGIE A SISTEMULUI EXCRETOR
I.CISTITA
Este o in amatie a mucoasei vezicii urinare.
1.Cauze /
Este cauzata de infectii microbiene provenite de la rinichi sau de la uretere.
2.Simptome
Se manifesta prin dureri la nivelul vezicii urinare, urinari dese si dureroase, hematurie
(sange in urina), urina tulbure.
3.Prevenire
Respectarea regulilor de igiena intima, evitarea expunerii la frig, in special a zonei renale.
II.NEFRITA
Este in amatia acuta sau cronica a tesutului renal interstitial (tesut de sustinere a
nefronilor).
1.Cauze
Este cauzata de infectii microbiene sau virale.
2.Simptome
Se manifesta prin dureri lombare intense, tulburari urinare, febra si frisoane.
3.Prevenire
Respectarea regulilor de igiena intima, evitarea abuzului de medicamente.
III.GLOMERULONEFRITA
Este in amatia bilaterala a glomerulilor renali.
1.Cauze
Este cauzata de infectii microbiene.
2.Simptome
Se manifesta prin dureri lombare, cefalee, astenie (oboseala musculara rapida).
3.Prevenire
Respectarea regulilor de igiena intima si evitarea abuzului de medicamente.

REPRODUCEREA

Reproducerea este functia organismului prin care se asigura perpetuarea speciei.Se
realizeaza prin participarea a doi indivizi de sex diferit.Gonadele (ovarele si testiculele)
au functia de a produce gameti (celule sexuale): ovule si spermatozoizi; si functia de a
secreta hormoni sexuali care asigura conditii pentru reproducere.
Sistemul reproducator masculin
Sistemul reproducator masculin este alcatuit din: organe genitale interne (testiculele,
caile spermatice si glandele anexe) si organe genitale externe (penisul).
1.Testiculele (gonadele masculine) /

Sunt organe pereche situate in scrot, alcatuite din lobuli testiculari.
Lobulii testiculari contin: tubi seminiferi contorti, care produc spermatozoizi; celule
interstitiale Leydig care secreta hormonul sexual masculin numit testosteron.
2.Caile spermatice
Caile spermatice sunt intratesticulare si extratesticulare.
a) Caile intratesticulare sunt: tubii drepti si reteaua testiculara.
b) Caile extratesticulare sunt: canalele eferente, canalul epididimal, canalul deferent,
canalul ejaculator si uretra (uretra este cale urogenitala pentru eliminarea urinei si a
lichidului seminal)

3.Glandele anexe
Glandele anexe sunt veziculele seminale si prostata.
a) Veziculele seminale
Veziculele seminale sunt glande pereche, situate posterior fata de vezica urinara.Secreta
un lichid cu rol in nutritia (hranirea) si transportul spermatozoizilor.
b) Prostata
Prostata este o glanda voluminoasa, situata sub vezica urinara.Secreta un lichid care
intra in constitutia spermei.
4.Penisul
Penisul este un organ genital si urinar.

FUNCTIILE TESTICULELOR
Testiculele sunt glande mixte avand atat functie exocrina cat si functie endocrina.
I.Functia exocrina
Functia exocrina consta in spermatogeneza: un proces care consta intr-o succesiune de
modi cari pe care le sufera spermatogonia (celula nediferentiata) pana la formarea
spermatozoizilor.
Spermatozoidul este o celula sexuala masculina haploida (care are un singur set de
cromozomi).Spermatozoizii sunt de doua tipuri, dupa cromozomii de sex pe care ii
poseda:
- spermatozoid de tip 22 autozomi + X
- spermatozoid de tip 22 autozomi + Y
2.Functia endocrina
Functia endocrina consta in secretia de testosteron.
/
Sistemul reproducator feminin
Sistemul reproducator feminin este alcatuit din: organe genitale interne si organ genital
extern.
I.Organele genitale interne

Organele genitale interne sunt: ovarele, trompele uterine, uterul, si vaginul.
1.Ovarele (gonadele feminine)
Ovarele sunt organe pereche situate in pelvis, de o parte si alta a uterului.
Ovarele sunt formate din doua zone, o zona medulara si una corticala:
a) Zona medulara
Zona medulara este partea centrala a ovarului; este alcatuita din tesut conjunctiv, vase
de sange, nervi si muschi netezi.
b) Zona corticala
Zona corticala este situata la exteriorul celei medulare si prezinta la suprafata un epiteliu
de acoperire.Sub epiteliul de acoperire se a a foliculii ovarieni (foliculii ovarieni sunt
formatiuni veziculare in diferite stadii de evolutie, in care se dezvolta ovulul).
Ovarul trece in cursul a 28 de zile printr-o serie de transformari care alcatuiesc ciclul
ovarian.
Ciclul ovarian are trei faze:
1.Faza foliculara
Faza foliculara consta in cresterea si maturarea unui folicul ovarian
2.Ovulatia
Ovulatia consta in ruperea folicului ovarian matur si expulzarea ovocitului II care va
captat de trompa uterina.
3.Faza luteala
Faza luteala consta in transformarea folicului ovarian matur in corp galben care secreta
hormonii estrogeni si progesteron.Daca ovulul nu a fost fecundat corpul galben se
transforma in corp alb (zona cicatriceala).

2.Trompele uterine
Trompele uterine sunt conducte pereche, situate intre ovar si uter.Au rolul de a capta si
de a conduce spre uter ovocitul II.
3.Uterul
Uterul este organ cavitar nepereche, situat in pelvis (bazin), intre vezica urinara si rect.In
peretii uterului se gaseste o musculatura puternica care este captusita de mucoasa
uterina.Mucoasa uterina se numeste endometru, ea trece in cursul a 28 de zile printr-o
serie de transformari care alcatuiesc ciclul uterin.
Ciclul uterin se suprapune peste ciclul ovarian si are trei faze: /
1.Faza menstruala
Faza menstruala consta in eliminarea stratului super cial al mucoasei uterine, impreuna
cu o anumita cantitate de sange; aceasta faza dureaza 3-4 zile.
2.Faza proliferativa
Faza proliferativa consta in dezvoltarea si ingrosarea mucoasei uterine; aceasta faza
dureaza din ziua a 4-a pana in ziua a 14-a.
3.Faza secretorie
Faza secretorie consta in secretia de hormoni care pregatesc mucoasa uterina pentru
nidatie ( xarea celulei ou la mucoasa uterina); aceasta faza se desfasoara intre a 15-a zi
si urmatoarea menstruatie.
4.Vaginul
Vaginul este un organ cavitar tubular, situat in continuarea uterului.
5.Vulva
Vulva este organ genital extern.

FUNCTIILE OVARELOR
Ovarele sunt glande mixte avand atat functie exocrina cat si functie endocrina.
1.Functia exocrina
Functia exocrina consta in ovogeneza.Ovogeneza este un proces care consta intr-o
succesiune de modi cari pe care le sufera ovogonia (celula nediferentiata) pana la
formarea ovocitului II.In timpul ovulatiei foliculul ovarian matur expulzeaza ovocitul II
care este captat de trompa uterina.Ovocitul II se transforma in ovul.In treimea superioara
a trompei uterine are loc fecundatia.Fecundatia consta in unirea spermatozoidului cu
ovulul, rezultand celula ou (zigotul).Ovulul este celula sexuala feminina haploida (are un
singur set de cromozomi); toate ovulele contin cromozomul de sex X.
2.Functia endocrina
Functia endocrina consta in secretia de hormoni estrogeni si progesteron.
SANATATEA REPRODUCERII
Sanatatea reproducerii implica o viata sexuala in siguranta, posibilitatea de a procrea,
precum si libertatea de a hotara cand, daca si cat de des doresc sa procreeze.
Plani carea familiala (planning-ul familial) reprezinta capacitatea persoanei sau a
cuplului de a anticipa si de a avea numarul dorit de copii la momentul ales si la intervale
de timp pe care le hotarasc singuri.
Acest lucru se poate indeplini prin folosirea metodelor contraceptive si prin tratamentul
infertilitatii involuntare.
Obiectivele serviciilor de plani care familiala sunt: /
Prevenirea sarcinilor nedorite, avortului si abandonului de copii;
Asigurarea utilizarii corecte a contraceptivului ales;
Prevenirea infectiilor cu transmitere sexuala;
Prevenirea si depistarea precoce a cancerului de col uterin si de sani;
Conceptia
Conceptia inseamna unirea spermatozoidului cu ovulul.In ziua a 14-a a ciclului ovarian
(ciclul menstrual) are loc ovulatia.Ovocitul II ajunge din ovar in trompa uterina, unde are
loc fecundatia, se formeaza celula ou (zigotul) care incepe sa se segmenteze in timp ce
parcurge trompa uterina.
Sarcina
Sarcina este starea in care se a a femeia din momentul fecundatiei pana la expulzarea
produsului de conceptie.Ovulul fecundat se numeste zigot si incepe sa se segmenteze in
timp ce parcurge trompa uterina.Dupa 72 de ore, zigotul segmentat (numit
preembrion) ajunge in uter si se xeaza in mucoasa uterina.Fixarea preembrionului in
mucoasa uterina se numeste nidatie.Odata implantat, zigotul segmentat se numeste
embrion; incepand din luna a 3-a embrionul devine fat si se dezvolta pana in luna a 9-a de
sarcina.Schimburile nutritive dintre mama si fat se realizeaza prin intermediul placentei
si al cordonului ombilical.Sexul copilului este determinat de tipul de spermatozoid care
fecundeaza ovulul (daca spermatozoidul are heterozomul X atunci copilul va fetita, iar
daca spermatozoidul are heterozomul Y atunci copilul va baietel)
Nasterea
Nasterea consta in expulzia fatului la sfarsitul celor 9 luni de viata intrauterina.
Contraceptia
Contraceptia consta in aplicarea unor metode de impiedicare a conceptiei numite
metode contraceptive (sunt de doua tipuri temporale sau de nitive)
1.Metodele contraceptive temporale:

a) Contraceptivele orale (pilule)
b) Contraceptivele de bariera: prezervativele, diafragma, spermicidele.
c) Steriletul (dispozitiv intrauterin)
d) Contraceptivele injectabile
e) Metoda calendarului
f) Metoda temperaturii bazale
2.Metodele contraceptive de nitive:

a) Legarea trompelor uterine
b) Histerectomia (indepartarea chirurgicala a uterului)
/
c) Vasectomia (sectionarea canalului ejaculator)
NOTIUNI ELEMENTARE DE IGIENA SI PATOLOGIE A SISTEMULUI REPRODUCATOR
I.ANEXITA
Anexita este in amatia trompei uterine si a ovarului.
1.Cauze
Poate cauzata de infectii bacteriene, avorturi si lipsa igienei.
2.Simptome
Se manifesta prin dureri abdominale, febra, secretie vaginala, pierderi de sange prin
vagin.
3.Prevenire
Evitarea relatiilor sexuale intamplatoare si neprotejate; evitarea expunerii la frig,
respectarea regulilor de igiena intima.
II.ADENOMUL DE PROSTATA
Este o tumoare benigna ce apare pe prostata.
1.Cauze
Scaderea cresterii de testosteron ce apare spre varsta de 60 de ani, expunerea prelungita
la temperaturi scazute.
2.Simptome
Tulburari de mictiune (eliberarea urinei), infectii urinare, dereglari ale activitatii sexuale
3.Prevenire
Evitarea unei vieti sexuale dezordonate, evitarea expunerii la frig.

GENETICA SI ECOLOGIE UMANA - CLASA A XII-A

ACIZI NUCLEICI

In toate celulele exista doua tipuri de acizi nucleici:
-acid dezoxiribonucleic (ADN)
-acid ribonucleic (ARN)
Acizii nucleici sunt substante chimice macromoleculare alcatuite din unitati simple
numite nucleotide (deci sunt polimeri de nucleotide)
O nucleotida este alcatuita din trei componente
-o baza azotata
-un zahar
-un radical fosforic
/
Bazele azotate sunt substante organice in care atomii de carbon si de azot sunt grupati
in cicluri; ele sunt de doua tipuri, purinice si pirimidinice.
Bazele azotate purinice au doua cicluri condensate insumand 5 atomi de carbon si 4
atomi de azot, ele sunt urmatoarele:
-adenina (A)
-guanina (G)
Ambele baze azotate purinice sunt prezente atat in ADN cat si in ARN.
Bazele azotate pirimidinice au un singur ciclu cu 4 atomi de carbon si 2 atomi de azot,
ele sunt urmatoarele:
-citozina (C); prezenta atat in ADN cat si in ARN
-timina (T); prezenta doar in ADN
-uracilul (U); prezent doar in ARN
Zaharul este un monozaharid cu 5 atomi de carbon (o pentoza).Este reprezentat de

riboza (R) in ARN si de dezoxiriboza (D) in ADN.
Combinarea unei baze azotate purinice sau pirimidinice cu o pentoza (zahar) formeaza o
nucleosida.Daca se ataseaza o grupare fosfat la zaharul unei nucleoside rezulta o
nucleotida.
o baza azotata + un zahar = o nucleosida
o baza azotata + un zahar + un radical fosforic = o nucleotida
Radicalul fosforic (P) formeaza legaturi esterice cu pentozele.Legatura se stabileste intre
al 5-lea atom de carbon al unei pentoze si al 3-lea atom de carbon al pentozei urmatoare,
formand astfel lanturi (catene) polinucleotidice.
Legarea nucleotidelor intre ele cu formarea lanturilor polinucleotidice reprezinta structura
primara a acizilor nucleici.
ADN, spirala vietii

ADN-ul este o substanta macromoleculara bicatenara formata din 2 catene
polinucleotidice care se infasoara una in jurul celeilalte, in spirala, astfel incat se
formeaza un dublu helix.
In macromolecula de ADN se deosebesc doua tipuri de structuri:
a)structura primara monocatenara: reprezentata de succesiunea de nucleotide dintr-o
catena.
b)structura secundara bicatenara: reprezentata de structura bicatenara a ADN-ului.
1.Cele doua catene ale ADN-ului sunt antiparalele
Cele doua catene ale ADN-ului sunt antiparalele, ceea ce inseamna ca pe o catena
legaturile dintre nucleotide sunt de tip 5'-3' iar pe cealalta catena sunt invers, adica 3'-5'.
/
2.Cele doua catene ale ADN-ului sunt complementare
Cele doua catene ale ADN-ului sunt complementare, ceea ce inseamna ca o nucleotida,
de pe o catena, ce contine o baza azotata purinica se va lega intotdeauna de o nucleotida
de pe cealalta catena care contine o baza azotata pirimidinica, si invers.
Prin urmare in macromolecula de ADN exista 4 tipuri de legaturi: A-T, T-A, G-C si C-G.
Adenina si timina sunt baze complementare.
Guanina si citozina sunt baze complementare.
Structura bicatenara a ADN-ului se realizeaza cu ajutorul unor punti de hidrogen care se
stabilesc intre bazele complementare si care sunt duble intre timina si adenina, si triple
intre guanina si citozina.
Structura bicatenara a ADN-ului prezinta de regula o mare stabilitate zica asigurata
astfel:
-pe verticala de legaturile fosfodiesterice intracatenare
-pe orizontala de legaturile de hidrogen intercatenare

Denaturarea si renaturarea ADN-ului
Datorita structurii bicatenare macromoleculare de ADN poate suferii fenomene de
denaturare-renaturare si replicare.
Prin incalzirea unei solutii in care se a a ADN cele doua catene se desfac si ADN-ul
devine monocatenar.
Daca are loc o racire brusca a solutiei respective, puntile de hidrogen dintre cele doua
catene nu se mai refac si ADN-ul ramane monocatenar.Acest ADN monocatenar se
numeste ADN denaturat.
Daca are loc o racire treptata a solutiei respective puntile de hidrogen dintre cele doua
catene se refac si ADN-ul redevine bicatenar.Acest ADN bicatenar se numeste ADN
renaturat.
1.Denaturarea reprezinta capacitatea catenelor de ADN de a se separa atunci cand
solutia de ADN este incalzita pana la 100 grade Celsius.
2.Renaturarea reprezinta capacitatea catenelor de ADN de a reface structura bicatenara
atunci cand solutia de ADN monocatenar este racita treptat.
Amestecand monocatene de ADN de la specii diferite se formeaza prin renaturare
partiala hibrizi moleculari.Procedeul este folosit de oamenii de stiinta in studiul relatiilor
/
de inrudire dintre specii.Cu cat speciile sunt mai inrudite cu atat renaturarea se face mai
repede si intr-o proportie mai mare.De exemplu: procentul de renaturare intre
monocatenele ADN de la om si de la maimuta este de 75% pe cand procentul de
renaturare intre monocatenele de ADN de la om si de la soarece este de 25%.

Replicarea ADN-ului
In celulele ecarei specii exista o anumita cantitate de ADN in care se a a codi cata
informatia genetica.Pentru realizarea diviziunii celulare este necesara dublarea cantitatii
de ADN astfel incat celulele ice sa aive aceeasi cantitate de ADN ca si celula
mama.Dublarea cantitatii de ADN se realizeaza prin replicare si are loc in interfaza
ciclului celular.
Cele doua catene ale macromoleculei de ADN se separa treptat incepand dintr-un punct
numit punct de initiere al replicarii si continuand progresiv catre un punct terminus.Astfel,
in prim proces de replicare molecula de ADN capata forma literei Y.
Legaturile de hidrogen dintre cele doua catene se desfac treptat sub actiunea enzimei
ADN polimeraza.Pe masura ce catenele se despart, nucleotidele libere din citoplasma se
ataseaza la acestea pe baza de complementaritate.In acest fel vor rezulta doua molecule
ice de ADN, ecare avand o catena veche care a servit ca matrita (model) si o catena
nou sintetizata.
Sinteza de ADN se numeste replicare (replicatie) si se realizeaza dupa modelul
semiconservativ; deoarece ecare molecula de ADN ica mosteneste doar una din cele
doua catene ale moleculei de ADN mama.
/

Structura si tipurile de ARN
ARN este o substanta macromoleculara avand o structura primara monocatenara
formata de regula dintr-un singur lant polinucleotidic.
Nucleotidele de ARN (ribonucleotide) au in locul timinei uracil si in locul dezoxiribozei,
riboza.
Moleculele de ARN nu pot avea dimensiuni foarte mari, deoarece cu cat creste numarul
de nucleotide (peste cateva mii) cu atat scade si stabilitatea moleculei.
Sinteza de ARN se numeste transcriptie si se realizeaza pe baza complementaritatii
bazelor azotate.
Cele doua catene ale macromoleculei de ADN se despart pe intervalul ce urmeaza a
transcris (copiat), numai ca de aceasta data va actiona enzima ARN polimeraza.Se va
transcrie (se va copia) numai una din cele doua catene ale macromoleculei de
ADN.Catena de ADN care serveste ca matrita (model) pentru sintea ARN-ului se numeste
catena sens.
La catena sens se vor atasa pe baza de complementaritate ribonucleotide libere din
citoplasma.Se va obtine un hibrid ADN-ARN instabil, deoarece perechiile de baze uracil-
adenina sunt cele mai slabe din toate imperecherile de baze.Ca urmare ARN-ul se
disociaza usor de matrita ADN, iar ADN-ul se reasociaza automat refacandu-si structura
bicatenara.
Exista doua clase de ARN:
I.ARN viral
ARN-ul viral este materialul genetic al ribovirusurilor.Ribovirusuri sunt: unii bacteriofagi,
unele virusuri vegetale (virusul mozaicul tutunului) si unele virusuri animale (virusul /
gripal, virusul turbarii, HIV).
ARN-ul viral este materialul genetic si la viroizi.Viroizii sunt agenti infectiosi care produc
boli la plante si animale.Ei au o molecula mica de ARN lipsita de capsida virala (invelis
proteic), care este caracteristica virusurilor.
II.ARN celular
ARN-ul celular este implicat in sinteza proteinelor; este de trei tipuri: ARN mesager
(ARNm), ARN de transfer/de transport (ARNt) si ARN ribozomal (ARNr).
1.ARN mesager
ARNm copiaza informatia genetica a unei catene de ADN si o duce la nivelul ribozomilor,
unde are loc sinteza proteinelor. Fenomenul de copiere se numeste transcriptie
(transcriere) si are loc in nucleu.
ARNm este monocatenar si are o lungime variabila in functie de marimea moleculelor
proteice care vor sintetizate.
2.ARN de transfer
ARNt transporta aminoacizii la locul sintezei proteice (la ribozomi).Molecula sa este
formata din 70-90 nucleotide.Este monocatenar cu portiuni bicatenare, care ii dau
aspectul unei frunze de trifoi.
Are doi poli functionali:
-un pol unde se ataseaza un aminoacid
-un pol care contine o secventa de 3 nucleotide; care recunoaste o anumita secventa de
ARNm unde se ataseaza pe baza de complementaritate.
3.ARN ribozomal
Intra in alcatuirea ribozomilor si are rol in sinteza proteinelor.
Un ribozom este format din doua subunitati inegale care vor recunoaste si vor atasa intre
ele nucleotidele de recunoastere de la inceputul moleculei de ARNm.
Functiile ADN-ului
ADN-ul are doua functii:
-functia autocatalitica (reprezentata de replicatia ADN-ului)
-functia heterocatalitica (reprezentata de sinteza proteinelor)
Conform dogmei centrale a geneticii, informatia genetica se reproduce prin replicatie si
este decodi cata, adica transformata intr-o proteina speci ca, prin transcriptie si
translatie
/

1.Functia autocatalitica
Consta in capacitatea moleculelor de ADN de a se autoreproduce cu mare delitate dupa
modelul semiconservativ (replicarea ADN-ului).
2.Functia heterocatalitica
Consta in faptul ca ADN-ul are capacitatea de a determina sinteze speci ce de proteine
cu o anumita secventa de aminoacizi.
Proteinele sunt macromolecule formate prin inlantuirea intr-o anumita ordine a celor 20
de aminoacizi.
Informatia necesara sintezei proteinelor este depozitata in moleculele de ADN.
Legatura dintre succesiunea nucleotidelor in ADN si succesiunea aminoacizilor in
molecula proteica se realizeaza cu ajutorul codului genetic.
Codul genetic este un sistem biochimic prin care se stabileste relatia dintre acizii nucleici
si proteine.
Codul genetic consta in corespondenta dintre ecare aminoacid si o succesiune de 3
nucleotide numita codon.
Codonul este alcatuit dintr-o succesiune de 3 nucleotide din ADN care determina pozitia
unui aminoacid in molecula proteica sau sfarsitul sintezei proteice.
Codul genetic este alcatuit din 64 de codoni.Cifra 64 reprezinta totalitatea combinatiilor
posibile a celor 4 tipuri de nucleotide luate cate 3 (4³=64).
Dintre cei 64 de codoni ai codului genetic:
-61 codi ca diferiti aminoacizi si se numesc codoni sens
-3 codoni nu codi ca aminoacizi ci marcheaza sfarsitul mesajului genetic, si se numesc
codoni nonsens sau stop (UAA,UAG si UGA)
-2 codoni (AUG si GUG) din cei 61 de codoni sens, codi ca aminoacizi (metionina si
valina) si au semni catia de inceput de sinteza; acesti codoni se numesc codoni start
Codul genetic are urmatoarele caracteristici: este nesuprapus, este degenerat
(reduntant), este fara virgule si este universal.
1.Este nesuprapus
Codul genetic este nesuprapus, ceea ce inseamna ca doi codoni vecini nu au nucleotide
in comun.
2.Este degenerat (reduntant)

Codul genetic este degenerat, ceea ce inseamna ca mai multi codoni codi ca acelasi
aminoacid.Acest lucru se intimpla deoarece sunt 64 de codoni si doar 20 de
aminoacizi.Codonii care codi ca acelasi aminoacid se numesc codoni sinonimi; de
exemplu. aminoacidul serina este codi cat de 6 codoni sinonimi.
/
3.Este fara virgule
Codul genetic este fara virgule, ceea ce inseamna ca intre doi codoni vecini nu exista
nucleotide in plus, citirea informatiei genetice realizandu-se continuu.
4.Este universal
Codul genetic este universal, ceea ce inseamna ca in toata lumea vie aceeasi codoni
codi ca acelasi aminoacid.
Exista si exceptii de la universalitatea codului genetic, datorate probabil unor
mutatii.Astfel, codonul UGA este un codon stop in nucleu, dar in mitocondrii codi ca
aminoacidul triptofan.Codonul AUA codi ca aminoacidul izoleucina in nucleu, dar in
mitocondrii codi ca aminoacidul metionina.
Etapele sintezei proteice

Pe baza codului genetic are loc sinteza proteinelor in doua etape:
-transcriptia (transcrierea)
-translatia (traducere)
1.Transcriptia
Transcriptia este prima etapa a sintezei proteice si consta in copierea informatiei
genetice dintr-o catena de ADN in ARNm cu ajutorul enzimei ARN polimeraza.
ARNm copiaza informatia genetica a unei singure catene din macromolecula de ADN.
Gena este un segment de ADN sau ARN care contine informatia necesara sintezei unei
proteine.
La procariote se copiaza informatia genetica a unei singure catene din macromolecula
de ADN.La procariote se copiaza informatia genetica a mai multor gene succesive.Gena
procariotelor are o structura continua continand numai secvente informationale numite
exoni si sintetizeaza direct ARNm-ul care participa la procesul de translatie.
La eucariote se copiaza informatia genetica a unei singure gene.Gena eucariotelor are o
structura discontinua, continand atat secvente informationale numite exoni cat si
secvente non-informationale numite introni.
Intronii vor eliminati prin transcriptie.
Transcriptia la eucariote are loc in nucleu si se realizeaza in doua etape:
1.Formarea ARNm-ului precursor, prin copierea unei catene de ADN cu ajutorul enzimei
ARN polimeraza.
2.Formarea ARNm-ului matur, prin eliminarea intronilor si asamblarea exonilor cu ajutorul
enzimei ligaza.
ARNm precursor= exoni+introni
ARNm maturi= exoni /
ARNm matur trece din nucleu in citoplasma unde participa la procesul de translatie.
2.Translatia
Translatia, a doua etapa a sintezei proteice, este procesul de traducere a informatiei
genetice in urma careia o secventa de nucleotide din ARNm este transformata intr-o
secventa de aminoacizi in molecula proteica.
ARNm se cupleaza cu ribozomii din citoplasma formand poliribozomi.
Translatia se realizeaza in trei etape:
-initierea sintezei proteice
-formarea si elongarea catenei proteice
-terminarea sintezei proteice
a)Initierea sintezei proteice

Presupune formarea secventei de initiere si pregatirea aminoacizilor pentru sinteza.
ARNm recunoaste locul sintezei proteice datorita primelor sale nucleotide care formeaza
o secventa de initiere.Ea atrage cele doua subunitati ale ribozomului care se cupleaza
prinzand intre ele capatul moleculei de ARNm.
La eucariote ARNm incepe cu codonul AUG, care va corespunde aminoacidului
metionina.Deci primul aminoacid al moleculei proteice va metionina, care ulterior poate
inlaturata.Intre timp, in citoplasma aminoacizii sunt pregatiti pentru sinteza in doua
faze:
1.In prima faza aminoacizii sunt activati, prin reactia cu molecula de ATP donatoare de
energie, sub in uenta enzimelor aminoacil-sintetaze.
2.In a doua faza are loc atasarea aminoacidului activat de un ARNt speci c, sub actiunea
enzimelor aminoacil-sintetaze.
b)Formarea si elongarea catenei proteice

Presupune trecerea ARNm-ului printre subunitatile ribozomului.
Intr-un ribozom este loc pentru doi codoni ai ARNm-ului.Ribozomul se deplaseaza in
directia 5'-3', adica in sensul de citire a informatiei genetice.
In aceasta etapa are loc formarea legaturilor peptidice intre aminoacizi, sub in uenta
enzimelor peptid-polimeraze.
Pe masura ce ARNm-ul se deplaseaza printre subunitatile ribozomului, informatia
genetica este tradusa din "limbajul polinucleotidic" in "limbajul polipeptidic", si lantul de
aminoacizi se lungeste prin formarea de legaturi peptidice intre aminoacizi.
c)Terminarea sintezei proteice

Deplasarea moleculei de ARNm continua pana la codonul cu semni catia de stop, care
indica sfarsitul sintezei proteice.
Catena polipeptidica (lantul de aminoacizi) este eliberata din ribozomi, iar ribozomul este
/
disociat in subunitatile sale.
Aceeasi molecula de ARNm trece succesiv prin mai multi ribozomi si pe baza ei se
formeaza mai multe exemplare din molecula proteica respectiva.
Producerea unui numar exagerat de exemplare este prevenita prin distrugerea ARNm-ului
utilizat.
Dupa ce molecula de ARNm a iesit dintr-un ribozom, cele doua subunitati ale sale se
despart si se vor reuni in jurul secventei de initiere al altei molecule de ARNm.
Celelalte molecule de ARN celular (ARNt si ARNr) sunt reciclate si participa la numeroase
runde de traducere a mesajului genetic.

ORGANIZAREA MATERIALULUI GENETIC LA VIRUSURI, PROCARIOTE, EUCARIOTE

Virusurile sunt entitati infectioase de nivel subcelular cu dimensiuni cuprinse intre 80 si
2500 mA.
Ele sunt parazite intracelulare lipsite de organizare celulara, enzime si metabolism.
Stiinta care se ocupa cu studiul virusurilor se numeste virusologie.
Virusurile se prezinta in 3 stari: virion, virus vegetativ si provirus.
Virionul este virusul matur infectios si este alcatuit din invelis proteic numit capsida
virala si miez, numit genom viral (reprezentat de un singur tip de acid nucleic: ADN sau
ARN).
Virusul vegetativ este acidul nucleic a at liber in citoplasma celulei gazda.
In functie de acidul nucleic continut in genom, virusurile se clasi ca in: dezoxiribovirusuri

si ribovirusuri.
La dezoxiribovirusuri materialul genetic este reprezentat de ADN.Moleculele de ADN
pot :
-monocatenare (de exemplu: bacteriofagul phi X174)
-bicatenare (de exemplu: virusul herpetic care produce herpesul, virusul varicelei,
variolei, majoritatea bacteriofagilor).
La ribovirusuri, materialul genetic este reprezentat de ARN.Moleculele de ARN pot :
-monocatenare (de exemplu: virusul gripal, virusul turbarii, virusul mozaicul tutunului,
virusul imunode cientei umane dobandite HIV)
-bicatenare (reovirusuri)
Multiplicarea virusurilor
Virusurile nu se multiplica, nu se inmultesc, sunt reproduse de celula gazda pe care o
paraziteaza.Virusurile ofera informatia ereditara pentru a reproduse iar celula gazda
asigura substanta, echipamentul enzimatic si energia necesara.
Genomul viral patrunde in celula gazda si deviaza procesele de biosinteza caracteristice/
acesteia.Celula gazda va efectua sinteze noi dupa modelul furnizat de virionul
decapsidat (numit virus vegetativ).Se vor sintetiza acid nucleic viral si proteine
virale.Dupa aceea se vor asambla noile componente intr-un numar mare de virioni.Prin
lizarea (distrugerea) celulei gazda se vor elibera noii virioni.
Replicarea materialului genetic viral se realizeaza tot pe baza complementaritatii bazelor
azotate, dar cu unele particularitati:
-la dezoxiribovirusuri catena de ADN serveste ca matrita pentru sinteza alteia
complementare
-la ribovirusuri catena de ARN serveste ca matrita pentru sinteza alteia complementare,
care la randul ei devine matrita pentru sinteza ARN-ului initial
-la HIV molecula de ARN serveste ca matrita pentru sinteza unei catene de ADN sub
actiunea enzimei reverstranscriptaza a ata in echipamentul virusului.
Organizarea materialului genetic la procariote (PK)
Procariotele sunt reprezentate de bacterii si cianobacterii (alge albastre-verzi).Ele sunt

organisme unicelulare sau coloniale lipsite de nucleu adevarat, mitocondrii si aparat
Golgi.
O celula procariota este alcatuita din urmatoarele componente:
-perete celular
-membrana celulara
-citoplasma
-nucleoid (nucleu fals sau pseudonucleu)
Nucleoidul este materialul nuclear raspandit in citoplasma fara a delimitat de
membrana nucleara.El este reprezentat de o molecula circulara de ADN care formeaza
un singur cromozom.
Materialul genetic la procariote este reprezentat de cromozomul bacterian.El este xat
de membrana celulara prin mezozom.
Mezozomul este un pliu al membranei celulare care are rol in respiratie.

Cromozomul bacterian are forma circulara ind reprezentat de o molecula de ADN
bicatenara cu 40-50 de bucle care isi pastreaza structura cu ajutorul unor molecule de
ARN.Fiecare bucla prezinta superrasuciri secundare alcatuite din aproximativ 400
perechi de nucleotide.
Cromozomul bacterian contine intre 2000 si 3000 de gene care se transmit inlantuite de
la bacteria mama la bacteriile ice in timpul diviziunii celulare.
Unele bacterii prezinta si un material genetic accesor sau aditional.Materialul genetic
accesor sau aditional este reprezentat de plasmide.
Plasmidele sunt molecule circulare de ADN bicatenar care se replica independent de
cromozomul bacterian. /
Plasmidele reprezinta un minicromozom deoarece contin 6-8 gene.
Plasmida reprezinta 1% din cromozomul bacterian.
Exemplu de plasmide:
-factorul F (factorul de sex)
-factorul R (factorul de rezistenta la antibiotice) contine gene de rezistenta la antibiotice,
toxine si metale grele
Importanta plasmidelor:
Au rol in recombinarea genetica, determinan cresterea variabilitatii genetice in cadrul
speciei, populatia bacteriana are o mare heterogenitate, ceea ce reprezinta un avantaj
selectiv pentru adaptarea la mediu a bacteriilor
Asigura rezistenta la antibiotice, toxine si metale grele a bacteriilor care le contin
Sunt utilizate in ingineria genetica ca vectori cu ajutorul carora pot transferate gene
de la eucariote in celulele bacteriene
Reprezinta un element esential in tehnologia ADN-ului recombinat
Organizarea materialului genetic la eucariote (EK)
Eucariotele sunt reprezentate de protiste, fungi, plante si animale.Ele sunt organisme

unicelulare sau pluricelulare ale caror celule prezinta nucleu adevarat, cu membrana
nucleara dubla, mitocondrii si aparat Golgi.
La eucariote materialul genetic se a a in nucleu (materialul genetic nuclear) dar si in
citoplasma, mai precis in mitocondrii si cloroplaste (material genetic extranuclear).
1.Materialul genetic extranuclear

Este localizat in cloroplaste, unde este reprezentat de ADN-ul cloroplastic si in
mitocondrii, unde este reprezentat de ADN-ul mitocondrial.
Materialul genetic extranuclear este reprezentat de o molecula de ADN de forma
circulara.
ADN-ul extranuclear prezinta o serie de particularitati:
-se replica dupa modelul semiconservativ, dar nu in perioada de sinteza S a ciclului
celular, ci independent de ADN-ul nuclear
-greutatea moleculara si raportul A+T/G+C sunt diferite de ADN-ul nuclear
-viteza cu care se realizeaza denaturarea-renaturarea este diferita
-nu se obtin hibrizi moleculari intre ADN-ul extranuclear si ADN-ul nuclear.
2.Materialul genetic nuclear

Este localizat in nucleu si este reprezentat de o substanta numita cromatina.
Cromatina este forma interfazica a cromozomilor.
Cromozomii sunt structuri permanente in nucleu, insa sunt vizibili la microscop numai in
timpul diviziunii nucleului.
Cromozomii se formeaza prin spiralizarea, condensarea si fragmentarea brei de
/
cromatina.
La eucariote cromozomii au o arhitectura complexa ind alcatuiti din:

a) 13-15% ADN
b) 12-13% ARN
c) 68-72% proteine histonice si nonhistonice
d) mici cantitati de lipide
e) ioni de calciu si de magneziu
Cea mai importanta componenta a cromozomului eucariot este ADN-ul.

ADN-ul poate impartit in doua categorii de secvente:
-secvente unice de nucleotide, in care sunt incluse genele si care se numesc exoni
-secvente repetitive, in care anumite secvente de nucleotide se repeta de un numar
variabil de ori si care formeaza intronii cu rol in reglajul genetic
La eucariote secventele unice de nucleotide sunt intercalate cu secventele
repetitive.ADN-ul repetitiv este de obicei non-informational, adica nu contine gene
structurale ci are rol in reglajul genetic, diferentierea celulara si evolutia materialului
genetic.
Cromatina prezinta doua stari functionale, alternative si reversibile: eucromatina si

heterocromatina.
Eucromatina este partea activa a cromatinei, care se condenseaza in timpul diviziunii celulare,
ea ind forma mai putin condensata a cromatinei.Ea se coloreaza normal cu coloranti
bazici si se replica de-a lungul fazei de sinteza a ciclului celular.
Eucromatina contine cea mai mare parte a proteinelor nonhistonice care actioneaza
materialul genetic.
Eucromatina contine secvente unice numite exoni, care au rol informational.
Heterocromatina este partea inactiva a cromatinei, care este mai condensata.
Se coloreaza mai intens si se replica la sfarsitul fazei S a ciclului celular.
Heterocromatina contine secvente repetitive numite introni care au rol non-informational.
Cromatina se prezinta ca un lant exibil alcatuit din unitati numite

nucleosomi.Nucleosomul are forma unui cilindru turtit, format dintr-un octamer de
proteine histonice (8 proteine histonice) inconjurat la exterior de un segment de ADN
format din 140 perechi de nucleotide.Acest segment de ADN formeaza o pereche de
inele la varful si la baza cilindrului.
Legatura dintre doi nucleosomi se realizeaza cu ajutorul unei secvente de ADN formata
din cateva zeci de nucleotide care se gasesc unite cu un alt tip de histone.
ADN-ul impreuna cu histonele formeaza complexul nucleohistonic care alcatuieste bra
de cromatina. /
La inceputul diviziunii celulare se formeaza cromozomii prin spiralizarea si condensarea
brei de cromatina.
Cromozomii pot cel mai bine studiati in metafaza, deoarece atunci sunt cel mai bine
spiralizati si condensati.
Cromozomul metafazic este format din doua bre de cromatina, numite cromatide
surori.
Fiecare cromatida este alcatuita dintr-o molecula de ADN bicatenara.Cele doua bre de
cromatina se intersecteaza intr-un punct numit centromer.
Centromerul este o constrictie primara care delimiteaza intr-un cromozom doua brate
egale sau inegale.

Pozitia centromerului este un criteriu de clasi care a cromozomilor:
a) cromozomi metacentrici
-au centromerul plasat median
-au doua brate cromozomiale egale
b) cromozomi submetacentrici
-au centromerul plasat submedian
-au doua brate cromozomiale inegale
c) cromozomi acrocentrici
-au centromerul plasat aproape de unul din capetele cromozomului
-prezinta constrictie secundara care delimiteaza sateliti
d) cromozomi telocentrici (lipsesc la om)
-au centromerul plasat la capatul cromozomului
-au un singur brat cromozomal; capetele cromozomului se numesc telomere
GENOMUL UMAN. COMPLEMENTUL CROMOZOMIAL UMAN

Complementul cromozomial uman reprezinta numarul de cromozomi dintr-o celula
somatica umana.El este alcatuit din 46 de cromozomi, respectiv 23 de perechi, dintre
care: 22 perechi de autozomi si o pereche de heterozomi. /
Autozomii sunt indentici la femeie si la barbat.Ei contin gene care determina
caracteristicile organismului.
Heterozomii (cromozomii sexului) contin gene care intervin in diferentierea
sexelor.Heterozomii femeii sunt doi cromozomi X (XX).Heterozomii barbatului sunt un
cromozom X si un cromozom Y (XY).
Celulele somatice (celulele corpului) sunt celule diploide, care au doua seturi de
cromozomi (2n = 2 seturi de cromozomi)
Celulele reproducatoare (gametii) sunt celule haploide, care au un singur set de
cromozomi (n = 1 set de cromozomi)
Complementul cromozomial uman normal se noteaza astfel:

Cariotipul unei
specii consta in dispunerea cromozomilor unei celule diploide ordonati pe
perechi si grupe in functie de dimensiuni, forma si plasarea centromerului.
Cariotipul uman normal grupeaza cele 23 de perechi de cromozomi in 7 grupe notate cu

litere mari de tipar: A,B,C,D,E,F,G.
Cromozomii X si Y sunt foarte diferiti ca marime.Cromozomul X este incadrat in grupa C
iar cromozomul Y in grupa G.
Studiul cariotipului este important deoarece furnizeaza informatii cu privire la unele
maladii generate de anomalii cromozomiale.
Grupa A
Cuprinde
cromozomii din
perechiile 1,2 si
3.
Sunt
cromozomii cei
mai mari
Sunt
cromozomi
metacentrici
/
Grupa B
Cuprinde
cromozomii din
perechiile 4 si 5.
Sunt
cromozomi
mari (https://www.ebacalaureat.ro/bac/lectii/anatomie/cromozomi%20submeta
Sunt medi.png)
cromozomi
submetacentrici
Grupa C
Cuprinde
cromozomii din
perechiile 6-12
Sunt
cromozomi
medii
Sunt
cromozomi
submetacentrici
Grupa D
Cuprinde
cromozomii din
perechiile 13-15
Sunt
cromozomi
medii
Sunt
cromozomi
acrocentrici
Grupa E
Cuprinde
cromozomii din
perechiile 16-18 /
Sunt
cromozomi
scurti
Sunt
cromozomi
metacentrici si
submetacentrici
Grupa F
Cuprinde
cromozomii din
perechiile 19 si
20
Sunt
cromozomi
scurti
Sunt
cromozomi
metacentrici
Grupa G
Cuprinde
cromozomii din
perechiile 21 si
22
Sunt
cromozomi
foarte scurti
Sunt
cromozomi
acrocentrici
MUTAGENEZA SI TERATOGENEZA. ANOMALII CROMOZOMIALE ASOCIATE
CANCERULUI UMAN
Mutageneza este procesul de aparitie a mutatiilor.
Mutatia este fenomenul prin care se produc modi cari in structura si functiile
materialului genetic, sub actiunea factorilor mutageni.
Teratogeneza reprezinta totalitatea mecanismelor care determina producerea de
malformatii la embrionul sau fatul uman.
Factorii teratogeni sunt factori de mediu care actioneaza asupra embrionului sau fatului
uman determinand malformatii ale acestuia. /
Cancerul este o boala genetica produsa de perturbarea diviziunii celulare.Se
caracterizeaza printr-o multiplicare necontrolata, prin invazia si distrugerea tesutului
sanatos de catre celulele anormale ducand la formarea de tumori.
Cancerul este transmis clonal, adica porneste de la o singura celula anormala care se
multiplica, iar toate celulele descendente ale acesteia sunt celule anormale.Rezultatul
acestor multiplicari este formarea de tumori.
Tumorile sunt de doua tipuri:
1.Tumori benigne (necanceroase) care raman localizate in zona in care se formeaza
2.Tumori maligne (canceroase) care invadeaza tesuturile inconjuratoare
Celulele canceroase se multiplica mai rapid decat celulele normale ale organismului.Prin
sange sau limfa, celulele canceroase se pot raspandi in orice alta parte a organismului si
genereaza noi tumori prin procesul numit metastaza.
Carcinogeneza reprezinta procesul prin care este indus cancerul.Acest proces se

desfasoara in doua etape:
-etapa de initiere, cand un agent carcinogen determina aparitia de celule mutante
-etapa de dezvoltare si progresie, cand are loc proliferarea (inmultirea) celulelor mutante
si formarea de microtumori
Tipuri de cancer:
a) carcinom, cancer care se formeaza in epitelii
b) sarcom, cancer care se formeaza in tesutul mezenchimal (tesutul muscular)
c) limfom, cancer care se formeaza in tesutul limfoid
d) mielom, cancer care se formeaza in maduva osoasa si celulele plasmei
e) leucemie, cancerul globulelor albe
Agentii carcinogeni si principalele organe pe care le afecteaza:

1.Pesticide bogate in arsenic
Afecteaza plamanii, catul si pielea
2.Uleiuri minerale si radiatii ultraviolete
Afecteaza pielea
3.Benzenul
Afecteaza globulele albe si maduva spinarii
4.Fumul de tigara
Afecteaza sistemul respirator, digestiv si excretor
5.Azbest, crom, oxid de er, nichel si petrol
Afecteaza plamanii
6.Radiatii ionizate
Afecteaza oasele, plamanii si maduva spinarii. /
GENETICA UMANA

Bioetica constituie etica privind aplicarea de cercetari biologice fundamentale, medicale
si agronomice la intele vii.
Eredopatologia umana consemneaza maladiile ereditare care afecteaza caracteristicile
morfologice, ziologice, biochimice si de comportament ale omului.
SFATURILE GENETICE
Sfatul genetic consta in evaluarea riscului unei persoane de a manifesta o maladie
genetica sau posibilitatea unui cuplu de a avea un copil malformat.
Sfaturile genetice sunt indicate in urmatoarele situatii:
1.Unul sau ambii parinti sunt afectati de o maladie ereditara
2.Persoane sanatoase care au in familie rude cu boli ereditare
3.Parinti care au un copil afectat ereditar si vor sa cunoasca riscul de a avea alti copii
afectati
4.Cuplul prezinta un caz de consangvinizare
5.Au avut avorturi spontane repetate
DIAGNOSTICUL PRENATAL
Diagnosticul prenatal urmareste detectarea unor maladii din primele luni de sarcina.
Exista o serie de tehnici si metode de diagnostic prenatal:
-arborele genealogic
-ecogra a
-amniocenteza
-analiza Doppler
-analiza sangelui matern
1.Arborele genealogic (pedigreeul)
Presupune reprezentarea intr-o diagrama a istoricului unei boli intr-o familie.Se urmaresc
relatiile care se stabilesc intre membrii familiei si modul de transmitere a bolii.Se poate
aprecia riscul de aparitie a unei boli genetice la descendenti.
2.Ecogra a
Se poate efectua pe tot parcursul sarcinii si permite indenti carea unor malformatii ale
fatului.
3.Amniocenteza
Consta in analiza lichidului amniotic care contine celule fetale.Se efectueaza in
saptamanile 15-17 de viata intrauterina.Se utilizeaza pentru stabilirea cariotipului si a
sexului fatului, pentru indenti carea unor maladii genetice.In functie de gravitatea
maladiilor depistate, se poate lua decizia de a intrerupe sarcina sau de a o continua.
4.Analiza Doppler
Este utilizata pentru evaluarea vitezei sangelui in circulatia fetala, ombilicala si /
placentara.
6.Analiza sangelui matern
Se utilizeaza pentru evidentierea unor maladii ale fatului, cum ar sindromul Down
(trisomia 21).
FERTILIZAREA IN VITRO (FIV)

Fertilizarea in vitro consta in unirea gametilor (ovulul este unit cu un spermatozoid)
inafara corpului uman.In urma contopirii celor doi gameti intr-un mediu de cultura special
(in laborator), se obtine celula ou (zigot)
Celula ou sufera diviziuni succesive (intra in diviziune mitotica) in urma carora se
formeaza embrionul.La 72 de ore de la conceptie, embrionul este transferat unei mame
purtatoare, prin tehnica numita embrio-transfer.
Intre fatul creat in laborator si fatul procreat natural nu exista deosebiri ale dezvoltarii.
Ca regula generala se implanteaza 2-3 embrioni femeilor sub 35 de ani si nu mai mult de
4 embrioni femeilor de peste 35 de ani.
Fertilizarea in vitro este utilizata la cuplurile care nu pot concepe un copil dupa un an de
incercare; in caz de infertilitate masculina; in cazul in care cantitatea si calitatea ovulelor
este slaba; in cazul femeilor care au trompele uterine infundate sau legate si in cazul
barbatilor care au suferit o operatie de vasectomie.
Tehnica fertilizarii in vitro si a transplantului de embrioni este utila pentru tratamentul
sterilitatii si pentru cercetare (se urmareste o mai buna intelegere a aparitiei si a
transmiterii defectelor genetice, in vederea evitarii sau tratarii lor).
Primul copil nascut prin FIV s-a realizat in 1978.In Romania, primul copil nascut prin FIV
s-a realizat in 1996.
CLONAREA TERAPEUTICA
Clonarea terapeutica consta in clonarea unui embrion pana la stadiul in care se pot
obtine celule stem.Celulele stem sunt celule nediferentiate, capabile sa formeze orice tip
de tesut.
Clonarea terapeutica da posibilitatea:
-vindecarii unor boli grave (sindromul Parkinson, Alzheimer, sindromul Down, diabet)
-gasirii de noi surse de organe sau tesuturi pentru transplant
TERAPIA GENICA
Terapia genica este o metoda de tratare a maladiilor ereditare.Ea consta in transfer de
gene in celulele umane, in scopul inlocuirii genelor mutante cu genele normale.
Se inlocuiesc genele mutante in cateva celule modi cate genetic, astfel incat ele sa
contina gena normala.Gena normala este introdusa in celulele tinta cu ajutorul unui
vector, reprezentat de un virus modi cat.
Celulele transformate genetic se pot introduce in corpul aceluiasi bolnav. /
Terapia genica se poate aplica atuunci cand este vorba de o tulburare grava pentru care
nu exista tratament e cient, iar rezultatele cercetarilor experimentale demonstreaza ca
gena va functiona; atunci cand bene ciile scontate depasesc riscurile inerente, cand
bolnavul si-a dat consimtamantul si este ocrotit de agresivitatea mass-mediei.

ECOLOGIE UMANA

Ecologia umana studiaza relatiile dintre populatiile umane si mediul inconjurator.
Ecosistemul este unitatea de baza structurala si functionala a biosferei; este alcatuit din
doua componente fundamentale: biotop si biocenoza.
1.Biotopul (componenta nevie) este reprezentat de habitat si totalitatea factorilor de
mediu ce il caracterizeaza.
2.Biocenoza (componenta vie) este reprezentata de totalitatea populatiilor care ocupa
un anumit teritoriu.
Intr-o biocenoza exista relatii tro ce reprezentate de:

I.primul nivel tro c, reprezentat de producatorii de substante organice (plante verzi,
bacteriile chemosintetizante si fotosintetizante)
II.al doilea nivel tro c, reprezentat de consumatorii primari (animalele ierbivore,
bacteriile parazite, plantele parazite si semiparazite)
III.al treilea nivel tro c, reprezentat de consumatorii secundari (animalele carnivore)
IV.al patrulea nivel tro c, reprezentat de consumatorii tertiari (animalele de prada ce
consuma carnivore) este intilnit doar in unele biocenoze
V.al cincelea nivel tro c, reprezentat de descompunatori care transforma substantele
organice in substante anorganice (bacteriile si ciupercile sapro te, viermii)
Dupa originea lor ecosistemele se clasi ca in:

-ecosisteme naturale, care au aparut spontan
-ecosisteme antropizate, care au aparut pe cale arti ciala sub in uenta omului.
Ecosistemele antropizate se clasi ca in:

-ecosisteme acvatice antropizate, reprezentate de lacurile de baraj si de acumulare,
iazurile si helesteiele piscicole
-ecosisteme terestre antropizate, reprezentate de agroecosisteme si ecosistemele
asezarilor umane
Ecosistemele antropizate sunt ecosisteme amenajate de om pentru satisfacerea
necesitatilor sale de viata.
Elementele componente ale ecosistemelor antropizate sunt:
-plantele spontane si plantele de cultura /
-animalele salbatice si animalele domestice
-totalitatea oamenilor
-ansamblul produselor naturale create prin activitati umane (constructii, masini, obiecte
de uz divers)
-depozite de deseuri
Caracteristicile ecosistemelor antropizate sunt:
-gradul de antropizare (in uenta omului asupra mediului natural); mare in zonele urbane
si mic in zonele rurale
-stabilitatea redusa a ecosistemelor
-simpli carea biocenozelor prin disparitia plantelor spontane si a animalelor salbatice
-slaba activitate la nivelul solului
-fragilitatea echilibriului ecologic
Particularitatile ecosistemelor antropizate

I.Ecosisteme acvatice antropizate
1.Lacurile de baraj si lacurile de acumulare
Lacurile de baraj (lacul Bicaz), in care retinerea apei dureaza ore sau zile, si lacurile de
acumulare (Bicaz, Vidraru, Vidra), in care apa stationeaza luni sau ani.
Particularitatile biotopurilor
In functie de adancimea lacurilor se distinge spre suprafata o zona euriterma, cu oscilatii
anuale de la 0 la 24 grade Celsius, urmeaza o zona a saltului termic, situata intre 35 si 40
m, si o zona stenoterma, corespunzatoare adancimilor sub 40 m, unde temperatura apei
este de la 4 la 10 grade Celsius.
Cantitatea de oxigen din apa depinde de temperatura si de respiratia organismelor
acvatice.
Lacurile de acumulare au o presiune hidrostatica mare.
Particularitatile biocenozelor
Biotopul pelagic este populat de neuston, plancton si necton.
1.Neustonul
Neustonul este pelicula de apa a ata la zona de contact dintre mediul aerian si cel
acvatic.Aici intalnim bacterii, alge si protozoare.
2.Planctonul
Planctonul este format din toplancton, populat de alge albastre, verzi, diatomee si
zooplancton, populat de diferite specii de rotiferi, copepode.
3.Nectonul
Nectonul este reprezentat de populatiile piscicole, in care predomina crapul, somnul,
boisteanul, obletele, scobarul.
2.Iazuri si helesteie piscicole
a) Iazul
/
Iazul este un ecosistem arti cial, amenajat in scopul obtinerii unor productii apreciate de
peste, dar si pentru morarit, agrement.
b) Helesteiele
Helesteiele sunt bazine cu apa special amenajate pe locuri plane, destinate pisciculturii
sistematice.Se alimenteaza cu apa gravitational sau prin pomparea apei dintr-o apa
curgatoare.
Factorii care caracterizeaza biotopul acestor ecosisteme sunt: apa si sedimentul de pe
fundul bazinelor.
In iazuri, conditiile zico-chimice ale apei depind de natura solului si de nivelul
precipitatiilor.Topirea zapezii si ploaia dilueaza apa, primaverile si in verile ploioase, iar
seceta determina evaporarea apei si concentrarea in substante nutritive.
Iarna iazurile ingheata pana la fund, datorita adancimii mici.
Oxigenarea apei constituie o caracteristica de baza in determinarea calitatii
iazurilor.Cantitatea de oxigen este rezultatul a doua procese opuse: respiratia
organismelor vii (proces consumator de oxigen), si fotosinteza (proces furnizor de
oxigen).
Biocenoza din masa apei se numeste pelagos, iar cea de pe fundul lacului alcatuieste
bentosul.
In masa apei (pelagos) din iazuri si helesteie exista doua biocenoze: neustonul si
planctonul, plus o asociatie de animale ce formeaza nectonul.
a) Neustonul
Neustonul este biocenoza peliculei de la suprafata apei, populata de bacterii, alge si
protozoare.
b) Planctonul
Planctonul cuprinde bacterii cu rol in descompunerea materiei moarte, agelate, alge
albastre-verzi, diatomee, etc.
c) Nectonul
Nectonul este reprezentat de pesti, am bieni, unele reptile si pasari.
Iazurile si helesteiele pot de tip ciprinicol, populate de crap, caras, caracuda, lin,
babusca, biban, stiuca, iar cele de tip salmonicol cu specii de pastrav.
II.Ecosisteme terestre antropizate
Ecosistemele terestre antropizate sunt reprezentate de: agroecosisteme si ecosistemele
asezarilor umane.
1.Agroecosistemele (ecosistemele agricole)
Agroecosistemele s-au format ca urmare a interventiei omului asupra ecosistemelor
naturale.Din punct de vedere tro c, biocenozele agroecosistemelor prezinta:
-producatori primari, reprezentati de plantele de cultura si de plantele spontane (buruieni)
-consumatori primari, reprezentati de ierbivore (animalele din fermele zootehnice) /
Agroecosistemele se caracterizeaza prin productivitate mare si vulnerabilitate la
in uentele mediului natural.
1.Ecosistemul culturilor ierboase anuale si bianuale
Ecosistemul culturilor ierboase anuale si bianuale cuprinde culturile de cereale, plante
leguminoase, oleaginoase, textile, medicinale, aromatice si de nutret.
Aceste ecosisteme se caracterizeaza printr-o uniformizare spatiala accentuata.
Diferentele microclimatice intre agroecosisteme nu sunt mari, ele se a a sub in uenta
climatului local sau regional, care are un pronuntat grad de uniformizare, dar variabil in
functie de anotimpuri.
La uniformizarea microclimatului participa irigatiile, in caz de seceta, sau desecarile, in
cazul excesului de umiditate.
Principalele componente sunt plantele de cultura.Dintre acestea, cele mai importante
sunt: graul, orezul, ovazul, porumbul, cartoful, ceapa, tomatele, oarea soarelui,
etc.Plantele de cultura sunt uniform repartizate.Ele constituie stratul dominant, protejat
de om, care inlatura buruienile.
2.Ecosistemul plantatiilor de pomi si arbusti fructiferi
Ecosistemul plantatiilor de pomi si arbusti fructiferi cuprinde plantatiile de pomi fructiferi,
arbusti fructiferi si plantatiile de vita de vie.
In cadrul acestui ecosistem distingem o multitudine de biotopuri, ecare cu
particularitatile lui.Varietatea este determinata de variatiile de expunere, inclinatie si de
tipul de sol, dar si de clima.
In culturile intensive si superintensive, stratul ierbos este inlocuit prin culturi de ovaz,
borceag, batat, iar stratul ierbos spontan este inlaturat prin ierbicidare sau prasiri
repetate.
Consumatorii sunt reprezentati de insecte si larvele lor, acarieni si pasari insectivore.
Lanturile tro ce pot :
- de tip tofag, se realizeaza prin consumul de muguri, funze, fructe, seminte, scoarta si
lemnul tulpinilor si radacinilor.Consumatorii de ordinul II, sunt insectele carnivore, dar mai
ales pasarile, iar acestea sunt vanate de pasarile rapitoare, care sunt consumatori de
ordinul III.
- sapro te, care realizeaza consumul biomasei vegetale moarte, de catre ora si fauna
saprobionta de la suprafata solului, obtinandu-se mineralizarea
- de hiperparazitism, in care larvele tofage ale insectelor sunt parazitate de alte larve de
insecte, iar acestea sunt parazitate de virusuri
3.Ecosistemul culturilor protejate
Culturile protejate urmaresc cresterea perioadei de vegetatie a unor plante legumicole si/
oricole.Culturile protejate se realizeaza in rasadnite, sere si solarii.
Biotopurile sunt create si controlate de om.Pentru realizarea microclimatului si nutritiei
minerale, de care planta are nevoie, se foloseste multa energie.Se aplica la timp lucrari
de ingrijire si de combatere a daunatorilor.Se asigura astfel o anumita intensitate si
cantitate de lumina, o anumita umiditate in sol si atmosfera, o fertilizare
corespunzatoare, o dozare a dioxidului de carbon
Se cultiva o singura specie, sau un singur soi de planta.Se urmareste un control strict al
bolilor si daunatorilor.In conditiile de sera prolifereaza micozele (boli produse de
ciuperci), bacteriozele (boli produse de bacterii), dar si virozele (boli produse de virusuri),
iar dintre animale a dele, musculita alba, musculita de sera.
Consumatorii secundari sunt putini sau lipsesc.
Lanturile tro ce de pradatorism sau de hiperparazitism sunt foarte putine sau lipsesc.
4.Ecosistemul complexelor zootehnice de crestere intensiva a animalelor
Ecosistemul complexelor zootehnice cuprinde crescatoriile de animale.
Fiecare ecosistem agrozootehnic are un anumit microclimat generat de temperatura,
umiditate si luminozitate.
Biocenozele complexelor zootehnice concentreaza animale domestice (pasari, porcine,
ovine, bovine), ce apartin unei singure specii si de multe ori unei singure rase, cu
productivitate ridicata.Indivizii sunt adapostiti in boxe, pe categorii de varsta si sexe.
Animalele domestice sunt insotite in adaposturi si de alte specii de consumatori, care
sunt concurenti pentru hrana (de exemplu. soareci si sobolani).Tot aici intalnim
ectoparazitii (paraziti externi), dar si endoparazitii (paraziti interni).Hrana animalelor
provine din culturile furajere.
2.Ecosistemele asezarilor umane
Ecosistemele asezarilor umane sunt reprezentate de: ecosisteme de tip rural si
ecosisteme de tip urban.
a) Ecosistemele de tip rural
Ecosistemele de tip rural sunt catunele, satele si comunele.
Ele se caracterizeaza prin:
-contact strans cu mediul natural
-aprovizionarea cu apa se face din surse locale (fantani sau izvoare naturale)
-hrana provine din agroecosisteme
-mici consumatori de energie (folosesc in mica masura energia neconventionala si
hidroenergia)
b) Ecosistemele de tip urban
Ecosistemele de tip urban sunt orasele. /
Ele se caracterizeaza prin:
-contact redus cu mediul natural
-aprovizionarea cu apa se face prin sisteme hidrogra ce special amenajate
-mari consumatori de energie (folosesc energia produsa in centralele electrice, de
termo care si nucleare)
-hrana provine din indrustria alimentelor si din agroecosisteme
-au productie industriala
-au statii de depozitare rezidurilor si a deseurilor, si de epurare a apei uzate
-omul determina imbunatatirea conditiilor de mediu
Impactul antropic asupra ecosistemelor naturale

I.Deteriorarea ecosistemelor naturale
1.Deteriorarea ecosistemelor prin eroziune
Eroziunea reprezinta degradarea solului sau a rocilor ca urmare a actiunii ploilor, vantului
si omului.
Acest fenomen se datoreaza:
a) poluarii cu pesticide si ingrasaminte chimice
b) ploilor acide
c) taierilor masive a padurilor
d) lucrarilor necorespunzatoare ale solului care degradeaza textura acestuia
Masuri de prevenire a eroziunii solului
a) cultivarea in terase limitate de santuri care retin apa
b) aratul in brazde
c) acoperire in permanenta a solului cu vegetatie
2.Deteriorarea ecosistemelor prin constructia de canale si baraje
Constructia de canale si baraje duce la inundarea unor terenuri si la schimbarea
cantitativa si calitativa a orei si faunei locale.In marile baraje are loc o pierdere intensa
de apa prin evaporare, si o retinere a sedimentelor si a aluviunilor in amonte de baraj.
Datorita acestor sedimente productia piscicola scade foarte mult.
3.Deteriorarea ecosistemelor prin introducerea de specii noi
Speciile nou introduse de om in ecosistem se numesc specii exogene.Ele nu au dusmani
naturali si se inmultesc excesiv.
Exemple de specii nou-introduse:
a) Introducerea plantei Lantana camara, originara din America tropicala in Noua
Caledonie, pentru formarea de bariere in calea vitelor, s-a soldat cu invadarea pasunilor
de catre aceasta buruiana si scaderea productiei furajere.
b) Introducerea castorilor din Canada, in padurile din America de Sud, a condus la
aparitia inundatiilor, ca urmare a digurilor construite de acestia.
Si in Romania au fost introduse accidental unele specii:
a) Planta Elodea canadensis (ciuma apelor), originara din America si stabilita in /
majoritatea apelor dulci si baltilor dunarene
b) Patrunderea gandacului de colorado din America in Europa a determinat distrugerea
culturilor de carto
c) Bibanul soare (Lepomis gibbosus), din America de Nord apare in apele dulci
d) Gasteoropodul Rapana Thomasiana, din apele Japoniei, apare si in Marea Neagra
II.Deteriorarea ecosistemelor prin supraexploatarea resurselor biologice

1.Defrisarea padurilor
Padurile reprezinta factorul determinant in mentinerea echilibriului ecologic, climatic si
hidric.
Defrisarea padurilor are urmatoarele efecte:
a) degradarea solurilor
b) cresterea ariditatii climatului
c) intensi carea vitezei vanturilor
d) aparitia inundatiilor
2.Suprapasunatul
Distrugerea covorului vegetal dintr-un ecosistem apare ca urmare a pasunarii intensive
de catre animalele ierbivore, care de asemenea duce la pierderea posibilitatii de
regenerare.In cadrul populatiilor de animale salbatice apare autoreglarea, adica se
intensi ca activitatea pradatorilor, creste frecventa bolilor si a parazitilor.
3.Supraexploatarea faunei terestre
Supraexploatarea faunei terestre se realizeaza prin vanatoare si are ca efect reducerea
potentialului genetic al biosferei, urmata de disparitia unor specii de animale, producand
dezechilibre ecologice.
Cele mai afectate au fost populatiile de pasari si mamifere:
i) In America de Nord
- bizonul (s-au redus foarte mult efectivele)
- antilopa americana (Antilocapra americana)
- ursul grizzly (Ursus horribilis) din Mexic
ii) In Asia
In Asia si-au redus drastic numarul, pana la 200 de exemplare ecare:
- asinul persan (Equus hemionus onager)
- rinocerul asiatic (Rhinoceros sandaicus)
- ursul de bambus (Ailuropoda melanoleuca)
iii) In Africa
In Africa au disparut:
- antilopa africana (Alcelephus baselaphus)
- rinocerul alb (Ceraotherium simum)
- cerbul de Barbaria (Cervus elaphus barbatus)
- zebra quagga (Equus quagga) /
Iar turmele de elefanti, bivoli, lei, girafe, si zebre s-au redus foarte mult.
iv) In Europa
In Europa au disparut:
- bourul (Bos primigenius)
- bizonul european (Bison bonasus)
- capra alpina (Capra ibex)
v) In Romania
In Romania au disparut:
- bourul (Bos primigenius)
- zimbrul (Bos priscus bonasus)
- tarpanul (Equus cabalus gmelini)
- antilopa de stepa (Saiga tatarica)
- capra de munte (Capra ibex)
- marmota alpina (Arctomys marmota)
Sunt pe cale de disparitie:
- rasul (Lynx lynx)
- capra neagra (Rupicapra rupicapra)
Dintre pasari sunt amenintate sa dispara:
- zaganul (Gypaetus barbatus)
- vulturul plesuv sur (Gyps fulvus)
- vulturul plesuv negru (Aegypis monachus)
- dropia (Otis tarda)
- cocosul de mesteacan (Lyrurus tetrix)
4.Supraexploatarea resurselor oceanice
Supraexploatarea resurselor oceanice se realizeaza prin pescuitul excesiv.
a) Pescuitul excesiv al mamiferelor marine
Pescuitul excesiv al mamiferelor marine, a condus la disparitia unor specii pinipede si
colonii de otarii.Amenintate cu disparitia sunt speciile: balena albastra si balena borealis.
b) Supraexploatarea fondului piscicol
Supraexploatarea fondului piscicol a condus la:
- scaderea cantitativa a pestelui
- scaderea taliei pestilor capturati
- reducerea efectiva a speciilor de interes piscicol
Ca urmare a suprapescuitului, numeroase specii de pesti si-au diminuat substantial
numarul de indivizi:
- heringul (Clupea harengus)
- batogul (Gadus morthus)
- merlanul (Merlucius merlucius)
- scrumbia albastra (Scomber scomber)
Tot pe cale de disparitie sunt si broastele testoase de mare, cautate pentru carne, oua si/
carapace.
5.Urbanizarea si industrializarea
Ca urmare a cresterii excesive a populatiei urbane, a avut loc si dezvoltarea industriilor si
transporturilor in mod excesiv.Ca urmare a acestui fapt s-au format noxele orasului
reprezentate de smog, particule de praf, de fum, compusi chimici si dioxid de carbon, ce
creeaza un mediu neprielnic pentru sanatatea oamenilor, conducand la scaderea
imunitatii, boli ale sistemului nervos, respirator si endocrin.
III.Deteriorarea mediului prin poluare

Poluarea este o modi care a factorilor de mediu, prin introducerea poluantilor (deseuri
rezultate din activitatea umana).
In functie de natura poluantilor poluarea poate : zica, chimica si biologica.
1.Poluarea zica
Poluarea zica poate : termica, radioactiva sau sonora.
a) Poluarea termica (calorica)
Poluarea termica se realizeaza prin diferitele gaze si in primul rand dioxidul de carbon,
care conduc la incalzirea globala, prin aparitia efectului de sera pe care il provoaca.
Incalzirea globala are urmatoarele efecte:
- topirea ghetarilor
- cresterea nivelului marilor si oceanelor
- inundarea tarmurilor si a localitatilor
- schimbarea globala a climei
Cresterea concentratiei dioxidului de carbon si a altor gaze cu efect de sera se face prin:
activitati industriale si agricole, extinderea asezarilor umane si prin extinderea retelelor
de comunicatie.
b) Poluarea radioactiva
Poluarea radioactiva se realizeaza cu radionuclizi si radiatii.
Sursele de contaminare radioactiva sunt:
- depunerile radioactive, care au ajuns in apa odata cu ploaia
- apele de la uzinele atomice
- deseurile atomice care sunt introduse in recipiente sigilate si incluse in blocuri de beton,
ce sunt depuse pe fundul oceanelor
- de ciente la centralele nucleare (de exemplu. accidentul de la Cernobal)
c) Poluarea sonora
Poluarea sonora este determinata de zgomote puternice (sunetele devin nocive de la 80
de decibeli), sau de emisii de sunete cu vibratii neperiodice.
Sursele de poluare sonora sunt: transporturi terestre si aeriene, si santierele de
constructii.
Consecintele negative ale poluarii sunt: dereglarea auzului, contractiile arterelor,
accelerarea pulsului si stressul. /
2.Poluarea chimica
Substantele toxice (noxele) eliminate in mediu prin activitati umane (de exemplu DDT,
pesticide) si unele metale grele care se acumuleaza de-a lungul lanturilor tro ce in
concentratii din ce in ce mai mari, fenomen numit ampli care biologica.
Gazele poluante:
- oxidul de carbon, in concentratii mari inhiba procesele respiratorii la plante, animale si
om;
- dioxidul de sulf, determina arsuri ale frunzelor (necroza), iar in combinatie cu apa din
precipitatii formeaza acidul sulfuric, producand ploile acide;
- oxizii de azot, contribuie la formarea smogului;
- derivatii halogenilor (clor, acid clorhidric, brom), produc necroze ale frunzelor, iar la
animale boala numita uoroza (manifestata prin deformarea oaselor si caderea dintilor);
Poluantii solizi:
Poluantii solizi (pulberile) contin numeroase particule de cuart, calciu, azbest, oxizi de
siliciu, particule de plumb si mercur.
3.Poluarea biologica
Poluarea biologica se face prin contaminarea bacteriologica a apei, alimentelor si
eutro zarea apelor.
Sursele de contaminare sunt: apele menajere si apele industriale, provenite in special din
industria alimentara.
Poluarea biologica a apei si alimentelor se face indirect prin contaminarea lor cu
substante organice fermentascibile.
Eutro zarea apelor este un proces natural de acumulare in timp a unor cantitati crescute
de substante organice pe fundul apei.Are loc dezvoltarea in masa apei a unor
microorganisme care pot acoperi in intregime suprafata apei, ducand la o distrugere a
echilibriului biologic din ecosistemul respectiv prin saracirea apei in oxigen si cresterea
concentratiei de saruri.
Procesul poate accelerat de om, prin deversarea de ape uzate, bogate in substante
organice.
Scaderea cantitatii de oxigen limiteaza dezvoltarea organismelor si favorizeaza moartea
celor sensibile la scaderea concentratiei de oxigen, iar cresterea concentratiei de saruri
determina cresterea duritatii apei, facand-o improprie pentru dezvoltarea unor specii.Ca
urmare, scade diversitatea biocenozei prin disparitia unor specii.
Efectele deteriorarii ecosistemelor asupra sanatatii umane
1.Oxidul de azot, anhidrida sulfuroasa
Oxidul de azot, anidrida sulfuroasa, eliminate in atmosfera formeaza smogul, care
produce in marile orase tulburari cronice la indivizii cu afectiuni respiratorii si cardiace.
2.Sulfura de carbon
Sulfura de carbon produce la copii simptome neurologice
3.DDT-ul si alte pesticide /
DDT-ul si alte pesticide produc la om afectiuni ale sistemului digestiv si neuroendocrin
4.Plumbul
Plumbul determina boala numita saturnism, ce se manifesta prin salivatie, convulsii,
perturbari in activitatea cerebrala si renala, diaree, urmata de moarte
5.Molibdenul
Molibdenul produce o degenerare a catului, modi ca metabolismul fosforului, ducand la
malformatii osoase
6.Cadmiul
Cadmiul se intalneste in concentratii mari la fumatori si initiaza cancerul de plamani
7.Azotati
Poluarea apei potabile cu azotati si consumul ei indelungat determina cefalee, greata,
diaree, fenomene cunoscute sub numele de boala apei
8.Agenti microbieni
Poluarea apei cu agenti microbieni determina cresterea frecventei unor afectiuni, cum ar
: colibaciloza, hepatita virala, holera, dizenteria
9.Radiatiile ionizate
Radiatiile ionizate prezinta un risc de cancerizare sau de mutageneza
10.Poluarea sonora
Poluarea sonora determina la om tulburari neurovegetative, nevroze, hipertensiune
arteriala, tulburari endocrine.
Facebook Messenger Twitter Email WhatsApp
ALTE LECTII DIN BIOLOGIE

Aparatul reproducator. Reproducerea (/c/aparatul-reproducator-reproducerea/556)
Excretia la plante (/c/excretia-la-plante/1436)

/
Ghid Bacalaureat Fiziologie si anatomie umana - clasa a XI-a Genetica si ecologie umana - clasa
a XII-a (/c/ghid-bacalaureat- ziologie-si-anatomie-umana---clasa-a-xi-a-genetica-si-ecologie-
umana---clasa-a-xii-a/1785)
Regnul prostita (protoctista) (/c/regnul-prostita-protoctista/1404)

Sisteme implicate in realizarea functiei de relatie a organismului animal (/c/sisteme-implicate-
in-realizarea-functiei-de-relatie-a-organismului-animal/845)
Aparatul respirator (/c/aparatul-respirator/557)
Notiuni de anatomie si lologie a plamanilor si cailor respiratorii (/c/notiuni-de-anatomie-si-

lologie-a-plamanilor-si-cailor-respiratorii/577)
Functiile de nutritie ale organismelor vii (/c/functiile-de-nutritie-ale-organismelor-vii/1422)

Acidul deoxiribonucleic ADN (/c/acidul-deoxiribonucleic-adn/426)
Regnul fungi (ciuperci) (/c/regnul-fungi-ciuperci/1405)
BAC 2019
ORDIN PRIVIND ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA EXAMENULUI DE BACALAUREAT

(https://www.ebacalaureat.ro/arhiva-
ordin_privind_organizarea_si_desfasurarea_examenului_de_bacalaureat_national_2019-1212.html)
Programa de bacalaureat la toate disciplinele (https://ebacalaureat.ro/articol-
bacalaureat_2019__programele_de_bacalaureat_la_toate_disciplinele_la_care_se_sustine_examenul_de_bacalaureat_in_anu
246.html)
Lista disciplinelor la care se sustine examenul de bacalaureat (https://www.ebacalaureat.ro/articol-
lista_disciplinelor_la_care_se_sustine_examenul_de_bacalaureat_2019-245.html)
Continuturi Bacalaureat 2019 Limba si Literatura Romana (https://www.ebacalaureat.ro/articol-
bacalaureat_2019_pentru_limba_si_literatura_romana-252.html)
CALENDAR BACALAUREAT 2019 (https://ebacalaureat.ro/articol-calendarul_examenului_de_bacalaureat_2019-
244.html)
REZULTATE BACALAUREAT 2019. A a nota de la bacalaureat online (https://www.ebacalaureat.ro/articol-
rezultate_bacalaureat_2019__a a_nota_de_la_bacalaureat_online-257.html)
SUBIECTE EXTRASE SESIUNEA IUNIE IULIE BAC 2019 la toate materiile (https://ebacalaureat.ro/articol-
subiecte_extrase_sesiunea_iunie_iulie_bac_2019_la_toate_materiile-260.html)
BACALAUREAT 2019 TAG (https://ebacalaureat.ro/tag/bacalaureat+2019)
SUBIECTE EXTRASE SESIUNEA SPECIALA BAC 2019 (https://www.ebacalaureat.ro/articol-

subiecte_bacalaureat_2019__sesiunea_speciala-249.html)
Întrebări și Răspunsuri în legătură cu examenul de Bacalaureat 2019 (https://www.ebacalaureat.ro/intrebari-si-
raspunsuri/)
TESTE ONLINE PENTRU PREGATIREA EXAMENULUI DE BACALAUREAT (https://www.ebacalaureat.ro/teste-
online/)
Lectii Limba Romana pentru examenul de Bacalaureat (https://www.ebacalaureat.ro/cat/4/67/1/0/Romana+Lectii)
Lectii pregatitoare BIOLOGIE pentru examenul de Bacalaureat 2019
(https://www.ebacalaureat.ro/c/6/72/1458/0/x--Lectii-pregatitoare-pentru-examenul-de-bacalaureat-la-Biologie-
Vegetala-si-Animala) /
GHID BACALAUREAT ISTORIE (https://www.ebacalaureat.ro/c/ghid-bacalaureat-istorie-teorie-pentru-rezolvarea-
subiectelor-de-bacalaureat/1749)
100 de Variante Rezolvate la Matematica (https://www.ebacalaureat.ro/cat/rezolvri-matematica/64)
eBacalaureat pe Facebook (https://www.facebook.com/eBacalaureat/)
MATERII
BIOLOGIE (/CATEGORIE/BIOLOGIE)
CERTIFICARE COMPENTENTE (/CATEGORIE/CERTIFICARE+COMPENTENTE)
CHIMIE (/CATEGORIE/CHIMIE)
ECONOMIE (/CATEGORIE/ECONOMIE)
ENGLEZA (/CATEGORIE/ENGLEZA)
FILOSOFIE (/CATEGORIE/FILOSOFIE)
FIZICA (/CATEGORIE/FIZICA)
FRANCEZA (/CATEGORIE/FRANCEZA)
GEOGRAFIE (/CATEGORIE/GEOGRAFIE)
INFORMATICA (/CATEGORIE/INFORMATICA)
ISTORIE (/CATEGORIE/ISTORIE)
LIMBA MATERNA (/CATEGORIE/LIMBA+MATERNA)
LOGICA SI ARGUMENTARE (/CATEGORIE/LOGICA+SI+ARGUMENTARE)
MATEMATICA (/CATEGORIE/MATEMATICA)
PSIHOLOGIE (/CATEGORIE/PSIHOLOGIE)
/
ROMANA (/CATEGORIE/ROMANA)
SOCIOLOGIE (/CATEGORIE/SOCIOLOGIE)
Pantaloni… Pantaloni…
Pantaloni Pantaloni
eleganți / V… cutați 'VME…
125,10 lei 167,90 lei

Cumpără I ♡ Cumpără I ♡
Sacouri cl… Pantaloni…

Sacou Pantaloni
'VMJulia' /… cutați 'VME…
167,90 lei 167,90 lei

Pantaloni chino
Pantaloni eleganți / VERO MODA:Ma...

Drept Cizme cu…
125,10 lei
Pantaloni Cizme 'Alisa'
'TIA MAYA' /… / ABOUT Y…
Cumpără I ♡
127,90 lei 264,90 lei
NOUTATI
Structura si compozitia substantelor organice (/c/structura-si-compozitia-substantelor-

organice/1791) (Chimie)
Chimie Organica: Acizi carboxilici (/c/chimie-organica-acizi-carboxilici/1790) (Chimie)
Chimie Organica: Alcooli (/c/chimie-organica-alcooli/1789) (Chimie)
Bacalaureat 2019: Programa Chimie Anorganica (/c/bacalaureat-2019-programa-chimie-

anorganica/1788) (Chimie)
Bacalaureat 2019: Programa Chimie Organica (/c/bacalaureat-2019-programa-chimie-

organica/1787) (Chimie)
/
Rezolvari Anatomie si ziologie umana genetica si ecologie umana Bacalaureat 2019 Varianta 4
Sesiunea iunie iulie (/c/rezolvari-anatomie-si- ziologie-umana-genetica-si-ecologie-umana-
bacalaureat-2019-varianta-4-sesiunea-iunie-iulie/1786) (Biologie)
Ghid Bacalaureat Fiziologie si anatomie umana - clasa a XI-a Genetica si ecologie umana - clasa a
XII-a (/c/ghid-bacalaureat- ziologie-si-anatomie-umana---clasa-a-xi-a-genetica-si-ecologie-umana---
clasa-a-xii-a/1785) (Biologie)
Subiecte si Barem Bacalaureat 2019 Anatomie si ziologie umana, genetica si ecologie umana
sesiunea august-septembrie (/c/subiecte-si-barem-bacalaureat-2019-anatomie-si- ziologie-umana-
genetica-si-ecologie-umana-sesiunea-august-septembrie/1784) (Biologie)
Subiecte si Barem Bacalaureat 2019 Biologie vegetala si animala sesiunea august - septembrie
(/c/subiecte-si-barem-bacalaureat-2019-biologie-vegetala-si-animala-sesiunea-august---
septembrie/1783) (Biologie)
100 de Variante rezolvate Matematica M2 Bacalaureat 2007 (/c/100-de-variante-rezolvate-

matematica-m2-bacalaureat-2007/1782) (Matematica)
(/teste-online/)
TESTE ONLINE
GRATIS
/
BACALAUREAT
(/TESTE-ONLINE/)
eBacalaureat.ro (https://ebacalaureat.ro) - Contact (/contact.html) - Termeni si conditii © Copyright 2007 - 2019 (/termenisiconditii.html)
 
(https://www.facebook.com/ebacalaureatro-
(https://twitter.com/ebacalaureat)
965143623527750)

Ghid Bacalaureat Fiziologie Si Anatomie Umana - Clasa A XI-a Genetica Si Ecologie Umana - Clasa A XII-a - Bacalaureat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Bacalaureat Fiziologie Si Anatomie Umana - Clasa A XI-a Genetica Si Ecologie Umana - Clasa A XII-a - Bacalaureat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

(/)

Log in (/comunitate/on/login/) Teste Bacalaureat online Gratis! (https://ebacalaureat.ro/teste-online)

GHID BACALAUREAT FIZIOLOGIE SI ANATOMIE UMANA -

Subiecte bac biologie (30) (/cat/subiecte-bac-biologie-biologie/74)

Rezolvări (7) (/cat/rezolvri-biologie/73) Lectii (103) (/cat/lectii-biologie/72)

Programa (7) (/cat/programa-biologie/70)

Preț mai mic Preț mai mic

1.Capul este alcatuit din doua parti:

2.Gatul (segmentul cervical) leaga capul de trunchi si prezinta doua parti:

3.Trunchiul este format din:

4.Membrele sunt alcatuite din centuri si portiuni libere

Sistemul nervos somatic (al vietii de relatie) asigura activitatea motorie somatica si

I.SNC ax cerebrospinal (nevrax) este alcatuit din maduva spinarii si encefal

Distributia substantei cenusii

b)La nivelul encefalului

Mecanismul fundamental de functionare a sistemului nervos este actul re ex

2.Dupa natura agentului excitant

3.Dupa viteza de adaptare

FUNCTIA DE CONDUCERE Functia de conducere se realizeaza prin

I.CAILE ASCENDENTE - CAILE SENSIBILITATII

1.CAILE SENSIBILITATII EXTEROCEPTIVE

a) Sensibilitatea tactila na (epicritica)

b) Sensibilitatea tactila grosiera (protopatica)

I.Primul neuron (protoneuronul) se a a in ganglionul spinal de pe radacina posterioara a

2.CAILE SENSIBILITATII PROPIOCEPTIVE (KINESTEZICE)

I.Primul neuron (protoneuronul) se a a in ganglionul spinal.

b) Sensibilitatea propioceptiva inconstienta

CAILE SENSIBILITATII INTEROCEPTIVE (VISEROCEPTIVE)

II.CAILE DESCENDENTE - CAILE MOTILITATII

1.CAILE MOTILITATII VOLUNTARE (PIRAMIDALE)

I.Primul neuron (protoneuronul) se a a in ariile neocortexului motor.

2.CAILE MOTILITATII INVOLUNTARE (EXTRAPIRAMIDALE)

2.Sistem nervos parasimpatic (cranian si sacral)

1.Sistem nervos central

NOTIUNI ELEMENTARE DE IGIENA SI PATOLOGIE A SISTEMULUI NERVOS

1.Segmentul periferic (receptor)

Excitantul speci c analizatorului vizual este reprezentat de razele de lumina.

1.Tunicile globului ocular

d) Umoarea sticloasa (umoarea vitroasa, corp vitros)

Segmentele analizatorului vizual

1.Segmentul periferic (receptor)

2.Segmentul intermediar (de conducere)

I.Primul neuron (protoneuronul) este un neuron bipolar (cu un axon si o dendrita) din

III.Al treilea neuron (tritoneuronul) este situat in corpul geniculat lateral din

Formarea imaginilor pe retina

1.Prima refractie: la interfata aer-cornee

Acomodarea presupune urmatoarele:

Baza fotochimica a vederii

Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz

1. Segmentul periferic (receptor)

I.Primul neuron (protoneuronul) este situat in ganglionul spinal Corti din

II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se a a in puntea lui Varolio.

1. Segmentul periferic (receptor)

2. Segmentul intermediar (de conducere)

I.Primul neuron (protoneuronul) se a a in ganglionul vestibular Scarpa.Dendritele sale se

a) Canalele semicirculare orizontale si laterale

b) Canalele semicirculare verticale

a) Sistem port-hipo zar

Hipo za este alcatuita din trei lobi:

1.LOBUL ANTERIOR (ADENOHIPOFIZA)

Hiposecretia de hormoni somatotropi determina:

Hipersecretia de hormoni somatotropi determina:

3.LOBUL POSTERIOR (NEUROHIPOFIZA)