Vitamina D

Informatii generale

Vitamina D joacă un rol important în multe funcții ale organismului (în sistemul
cardiovascular, în sistemul imunitar etc.), dar nu se poate stabili cu certitudine care este
doza benefică și care este limita de deficit de la care o persoană este predispusă la boli.
Sunt factori multipli care își exercită influența în același timp. Prin urmare, există rezultate
diferite ale procesului. Studiile care au examinat polimorfismele genetice fac evaluările și
mai dificile, deoarece riscurile sau beneficiile pot rezulta în anumite doze, în funcție de
condițiile genetice.

Dovezile convingătoare pentru recomandarea dozelor suplimentare sunt disponibile doar în

contextul studiilor privind sănătatea osoasă. În alte situații, din cauza predispoziției la boli,
nu se poate estima, cu siguranță, doza necesară de vitamina D. Pentru anumite terapii
medicale controlate, dozele mai mari pot fi utilizate pentru o anumită perioadă. Dar, ca și în
cazul altor terapii medicamentoase, există riscuri și raporturile beneficiu-risc trebuiesc
estimate.

Perspectiva Institutului Național al Cancerului (America) cu privire la vitamina D:

 Vitamina D este esențială pentru formarea, creșterea și repararea oaselor. În egală

măsură, este necesară pentru absorbția normală a calciului și funcția imună
 Unele studii sugerează că aporturile mai mari de vitamina D din alimente și / sau
suplimente și niveluri mai ridicate de vitamina D din sânge sunt asociate cu riscuri reduse
de cancer colorectal; totuși, rezultatele cercetării au fost inconsistente
 Nu se poate forma o opinie clară dacă vitamina D este asociată cu riscuri reduse ale altor
tipuri de cancer
 Unele studii recente indică o creștere a riscului de precursori potențiali de cancer de colon
(polipii intestinului adenomatos) în anumite condiții genetice. Aceste riscuri potențiale
trebuie să fie evaluate în raport cu avantajele suplimentării dietei cu calciu și vitamina D.
Analizate împreună, datele disponibile nu sunt suficiente pentru a stabili dacă vitamina D
poate preveni cancerul. Doza adecvată de vitamină D utilizată în astfel de studii nu este
încă clară. Alte întrebări rămase fără răspuns includ: când să începeți să luați vitamina D și
pentru cât timp, pentru a vedea un beneficiu? O conexiune a vitaminei D este plauzibil de
explicat. Vitamina D are multe funcții importante, iar furnizarea fiziologică a acesteia (cel
mai bine în contact cu soarele pentru absorbția în piele) este modalitatea sigură de a
reduce unele riscuri de îmbolnăvire. Pentru a fi în siguranță, dozele de 1000-2000 UI pe zi
nu trebuie depășite pe termen lung. Pentru sănătatea oaselor, OIM a recomandat ca fiind
suficiente pentru majoritatea oamenilor doze de 400 până la 800 UI pe zi.

alciul și vitamina D sunt necesare pentru a avea oasele sănătoase și puternice (prevenirea
osteomalaciei și a osteoporozei). Multe studii arată că aportul scăzut de calciu de-a lungul
vieții (începând din copilărie) este asociat cu o masă osoasă mică și, ulterior, cu procente
mari de fracturi în rândul persoanelor vârstnice. Anchetele naționale privind nutriția au
arătat că mulți oameni au deficit de calciu.

Mai multe studii arată că nivelurile scăzute de vitamina D cresc riscul de fractură la
persoanele în vârstă și sugerează că suplimentele de vitamina D pot reduce astfel de
incidente. Dovezile provin din mai multe studii cu peste 40.000 de persoane vârstnice (mai
ales femei) dintr-o analiză combinată a 12 studii de prevenire a fracturilor. Cercetătorii au
descoperit faptul că suplimentele de vitamina D de aproximativ 800 UI pe zi au redus
fracturile de șold și de non-coloană vertebrală cu aproximativ 20%, în timp ce aporturile mai
mici de aproximativ 400 UI sau mai puțin nu au reușit să le prevină. Concluzia a fost
aceea de a recomanda regulat suplimentarea în cantități moderate a dozelor de
vitamina D (600 - 800 UI / zi). Se recomandă evitarea dozelor unice extrem de mari
care ar putea avea efecte adverse. Astăzi, unii experți recomandă suplimentarea cu 1000-
2000 UI vitamina D pe zi în timpul expunerii insuficiente la soare.

Doar suplimentarea cu vitamina D nu a redus fractura de șold cu 15% sau mai mult.
Vitamina D, administrată alături de calciu, a redus fractura de șold la persoanele
instituționalizate, dar nu a modificat riscul relativ al fracturii de șold cu 15% sau mai mult în
cazul persoanelor care locuiesc în comunitate. Așadar, sunt necesare mai multe cercetări.

Cele mai importante vitamine D sunt vitamina D2 (ergocalciferol) si vitamina D3

(colecalciferol).
Vitamina D2 este forma derivata din plante (ergosterol sau provitamina D2).
Vitamina D3 provine fie din alimente de origine animala (in special pestele gras sau
uleiul de peste) sau suplimente nutritionale, fie este sintetizata la nivel cutanat din 7-
dehidrocolesterol (provitamina D3) sub actiunea radiatiilor ultraviolete. 
Rata de formare a vitaminei D depinde in principal de durata si intensitatea expunerii.
Folosirea cremelor de protectie solara, chiar si cu un SPF de 15, reduce productia acestei
vitamine cu 99.9%. Formarea cutanata excesiva este prevenita prin conversia
fotosensibila a vitaminei D in tachisterol sau lumisterol.
Atat vitamina D2 cat si vitamina D3 nu au activitate biologica semnificativa, de aceea
este nevoie sa fie  metabolizate in forme hormonal active.
Activarea are loc in doua etape, mai intai la nivel hepatic si apoi la nivel renal. Vitamina
D avand o structura liposolubila este transportata in circulatie sub forma unui complex cu
o alfa1 globulina specifica – proteina transportoare a vitaminei D (VDBP = vitamin D
binding protein). La nivel hepatic vitamina D sufera prima hidroxilare  pentru a forma
25-OH vitamina D (calcidiol), un metabolit cu activitate biologica limitata.

25 hidroxivitamina D, cu un timp de injumatatire prelungit (2-3 saptamani), constituie

principalul rezervor circulant si cel mai bun indicator al  statusului global al vitaminei
D2.
Mai mult de 95% din 25-OH vitamina D dozabila in ser este reprezentata de 25-OH
vitamina D3; 25-OH vitamina D2 creste in ser la nivele masurabile doar la pacientii care
iau medicatie continand vitamina D26. 
Nivelul exact al 25-OH vitaminei D care reflecta o rezerva optima a organismului este
necunoscut. Un deficit usor sau moderat poate fi asociat cu osteoporoza sau
hiperparatiroidism secundar. Deficitul sever conduce la insuficienta mineralizarii
tesutului osos nou format (osteoidului), avand drept consecinta dezvoltarea rahitismului
la copil si a osteomalaciei la adult. Deoarece se dezvolta in perioada de crestere osoasa
rahitismul are drept consecinta aparitia unor deformatii osoase caracteristice.
Modificarile testelor de laborator in rahitism includ: hipocalcemie, hipofosfatemie,
cresterea fosfatazei alcaline si a parathormonului. La adult deficitul de vitamina D este
asociat cu dureri osoase si un risc crescut de fracturi.
Consecintele deficitului de vitamina D asupra altor organe decat osul nu sunt pe deplin
intelese, dar ar putea include o susceptibilitate crescuta fata de infectii, disconfort
muscular, rezistenta la insulina, diabet zaharat de tip I, hipertensiune arteriala,
insuficienta cardiaca, depresie, schizofrenie, autism, scleroza multipla, sindrom nefrotic,
risc crescut de preeclampsie si de afectiuni maligne: cancer de colon, prostata, san, ovar,
limfom non-nonhodgkinian.

Cauzele unui nivel suboptim de 25-OH vitamina D includ:

• expunere insuficienta la soare;

• aport alimentar inadecvat;
• deficit de absorbtie a vitaminei D la nivel intestinal (ciroza biliara, sindrom de intestin
scurt, insuficienta pancreatica exocrina, boala Crohn, fibroza chistica , boala celiaca);
• catabolizare crescuta a vitaminei D (tratament cu barbiturice si anticonvulsivante,
hiperparatiroidism primar);
• pierderi crescute de vitamina D (sindrom nefrotic, dializa peritoneala);
• reducerea activitatii 25-hidroxilazei hepatice secundara unor boli hepatice severe.
Deficitul de vitamina D este mult mai frecvent decat se credea pana acum, in special in
randul adolescentilor, femeilor si varstnicilor. Astfel, numeroase studii au aratat ca mai
mult de 50% dintre varstnicii institutionalizati si de asemenea un procent similar de femei
care urmeaza tratament pentru osteoporoza prezinta nivele inadecvate de vitamina D. De
asemenea persoanele care locuiesc in regiunile din latitudinea nordica, cele cu tenul de
culoare inchisa datorita unui continut crescut de melanina, cele care datorita unor
obiceiuri religioase isi limiteaza expunerea la soare, pacientii obezi sau cu boli cronice
severe, nou-nascutii din mame cu deficit asociaza un risc crescut de a dezvolta deficit de
vitamina D.

Tratamentul deficitului de vitamina D consta in administrarea urmatoarelor

preparate:

-colecalciferol (vitamina D3); administrarea zilnica timp de 3 luni a 1000 UI determina o

crestere cu 10 ng/mL a nivelului seric de 25-OH vitamina D;
-ergocalciferol (vitamina D2); administrat sub forma unor capsule de 50 000 UI.
In comparatie cu prevalenta crescuta a deficitului de vitamina D, hipervitaminoza D este
rara si este depistata numai in cazurile de expunere prelungita la doze mari de vitamina
D. Aceasta conditie se caracterizeaza clinic prin anorexie, greata, varsaturi, diaree,
hipotonie, nefrolitiaza, tulburari de ritm cardiac, iar ca modificari ale testelor de laborator
se inregistreaza hipercalcemie si hiperfosfatemie severe, precum si valori scazute ale
parathormonului.

PRINCIPALA SURSĂ DE VITAMINA D ESTE EXPUNEREA

PIELII LA SOARE
Furnizarea vitaminei D rezultă doar într-o mică măsură (aproximativ 10%) din dietă.
Vitamina D este produsă în piele prin expunerea la lumina directă a soarelui. Componenta
invizibilă UV-B a luminii solare convertește colesterolul (7-dehidrocolesterol) în vitamina
D3 în straturile superioare ale pielii. În ficat, el este metabolizat în continuare la 25-OH-
vitamina D, care cel mai probabil reprezintă depozitarea vitaminei D; iar în celule se
transformă în forma bioactivă necesară (1,2-dihidroxi-vitamina D3).

În timpul verii, când sunteți expus la soare cu aproximativ 25% din suprafața totală a pielii
(fără cremă de protecție), organismul poate produce o doză de vitamină D cuprinsă între
10.000 și 20.000 IU în mai puțin de o oră (forma încă inactivă). Din alimente, grăsimile din
pește furnizează cea mai mare parte a vitaminei D. Pentru o doză similară, ca și în
producția realizată la nivelul pielii, este avea nevoie de aproximativ 100g de hering zilnic (cu
ulei de ficat de cod 6-10g pe zi ar fi de ajuns).

Suplimentele de 500-1000 IU Vitamina D3 în comprimate sau capsule sunt mai frecvente
astăzi. Sinteza în piele este mult mai mare decât este posibil prin dieta obișnuită, iar doza
de ser este, de asemenea, crescută mult mai mult decât cu dieta sau sursa de supliment. În
plus, modul de producție proprie oferă protecție împotriva supradozării. Deși o supradoză
de vitamina D din alimente este greu de realizat, supradoza cu suplimentele de vitamina D
este foarte posibilă.

Recomandari pentru determinarea 25-0H vitaminei D

– diagnosticul deficitului de vitamina D;

– diagnosticul diferential al cauzelor de rahitism si osteomalacie;
– monitorizarea terapiei de substitutie cu vitamina D;
– diagnosticul hipervitaminozei D.

Recoltarea:

Specimen recoltat – sange venos.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare.
Volum proba – minim 1 mL ser.
Cauze de respingere a probei
• specimen hemolizat
• specimen icteric, lipemic
• specimen contaminat bacterian.
Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile  la 2-8ºC si timp indelungat la -20ºC.
Nu decongelati/recongelati.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Metodă – ELISA.

Valori de referinţă

Deficit foarte sever:  < 5 ng/mL

Deficit sever: 5-10 ng/mL
Deficit: 10-20 ng/mL
Nivel suboptimal: 20-30 ng/mL
Nivel optim: 30-50 ng/mL
Nivel la limita superioara: 50-70 ng/mL
Supradozare: 70-150 ng/mL
Nivel toxic: >150 ng/mL
Factor de conversie – 1 ng/mL = 2.496 nmo/L.
Limita de detecţie – 1.9 ng/mL.

Interpretarea rezultatelor

Nivelul seric de 25-OH vitamina D reflecta ingestia de vitamina D din alimentatie si

sinteza cutanata din provitamine sub influenta razelor ultraviolete; este influentat de
varsta, sex, rasa si locatie geografica. De asemenea nivelul de 25-OH vitamina D poate
avea variatii sezoniere (valorile din sezonul rece pot fi cu 40-50% mai scazute decat cele
din sezonul cald datorita reducerii expunerii la radiatiile ultraviolete). Concentratiile
metabolitilor vitaminei D sunt crescute in timpul sarcinii.
Cunoasterea factorilor de influenta a  condus la stabilirea unor valori “normale” in functie
de sezon, pe esantioane de populatie din anumite zone geografice. Abordarea mentionata
furnizeaza un “interval de referinta“ insa  acesta nu se suprapune cu intervalul optim
pentru starea de sanatate daca de fapt un procent semnificativ din populatia de referinta
este deficitar in vitamina D. De mai mare utilitate in practica clinica ar putea fi valoarea
prag pentru un status nutritional adecvat,sub care un individ poate fi considerat ca avand
deficit de vitamina D. Cativa cercetatori preocupati de aceasta problema au incercat sa
stabileasca o corelatie intre concentratiile serice de 25-OH vitamina D si cele ale altor
markeri biologici, cum ar fi calciul si parathormonul.
Desi nu exista un consens asupra valorilor optime de 25-OH vitamina D, majoritatea
specialistilor defineste deficitul de vitamina D printr-un nivel seric <20 ng/mL (50
nmol/L). Valorile <10 ng/mL indica un deficit sever. In urma studiilor efectuate s-a
constatat ca absorbtia intestinala a calciului creste cu 45-65% in cazul in care se obtine o
crestere a nivelului seric de 25-OH vitamina D de la 20 la 32 ng/mL (de la 50 la 80
nmol/L). Din acest motiv valorile cuprinse intre 20 si 29 ng/mL pot fi considerate ca un
indicator de insuficienta relativa a vitaminei D, in timp ce un nivel >30 ng/mL este
adecvat atat pentru absorbtia intestinala optima a calciului (ce mentine echilibrul mineral
osos) cat si pentru corectarea hiperparatiroidismului secundar. Pentru a se atinge valorile
optime aportul zilnic de vitamina D trebuie sa fie de minimum 800 UI (mai mare decat
recomandarile actuale).
Intoxicatia cu vitamina D se observa de obicei la valori serice ale 25-OH vitaminei D
>150 ng/mL (374 nmol/L)5. Determinarea nivelului de 25-OH vitamina D este utila
pentru diagnosticul diferential cu afectiunile granulomatoase, in special sarcoidoza, in
care pacientii prezinta de asemenea hipercalcemie, hiperfosfatemie si un nivel redus de
PTH (prin conversia ectopica a 25-OH vitaminei D in 1,25-(OH)2 vitamina D), insa
valorile 25-OH vitaminei D sunt mult mai mici decat in hipervitaminoza D.
 Limite si interferente

Obtinerea unor valori >10 ng/mL de 25-OH vitamina D in prezenta unui tablou clinic
sugestiv pentru deficitul de vitamina D impune determinarea 1,25-(OH)2 vitamina D
impreuna cu testarea functiei renale.