ŞCOALA GIMNAZIALĂ “GEORGE COŞBUC”

BRĂILA

SUPORT DE CURS
CLASA PREGĂTITARE
CLASA I
CLASA a II-a

PROFESOR:
UNTARU MĂDĂLINA

PREZENTARE GENERALĂ

La dezvoltarea echipamentului cunoscut azi sub numaile de calculator au contribuit multe

descoperiri şi invenţii.
Cele mai importante tipuri de calculatoare sunt: calculatorul personal (PC) şi notebook-ul sau
laptopul.
Calculatorul personal (PC-ul) este folosit acasă, la birou, în laborator, etc.
 Laptop-ul este de dimensiuni mult mai mici, mai usor, seamană cu o geantă diplomat, este
mai usor de transportat şi prezintă avantajul că poate fi alimentat de la baterii.

PC – de la Personal Computer
De ce unele calculatoare sunt personale?
Iniţial PC-urile purtau denumirea de IBM PC, fiind
calculatoare dezvoltate şi create de către compania
americană IBM. (International Bussines Machines
Corporation).
Astăzi, termenul de PC se referă la orice calculator
personal, indiferent de producător. O bună vreme a fost
folosită sintagma “Compatibil IBM PC” pentru a
desemna calculatoarele create de către alţi producători
decât IBM dar care funcţionau exact ca şi un PC original.
Această distincţie original şi compatibil este lipsită de
importanţă în momentul de faţă, deoarece mai bine de
95% dintre calculatoarele personale sunt create de către
diverşi producători şi nu de către compania IBM.
Compania IBM nu a uitat cine a creat de fapt calculatorul
personal, “De ce să cumperi un compatibil, când poţi avea
originalul?” – fiind una dintre lozincile folosite de IBM
pentru promovarea propriilor calculatoare personale.

Pentru majoritatea utilizatorilor contează mai puţin cine a creat primul calculatorul personal, preţul
calculatorului şi specficaţiile componentelor hardware fiind mult mai importante.
Cel mai probabil, calculatorul arata asa: La o prima vedere, se observă cele mai importante
componente ale unui calculator personal si anume se disting:
Unitatea centrală;
Monitor;
Tastatură;
Mouse;

Mouse-ul

Un mouse este obligatoriu pentru majoritatea aplicatiilor actuale. Mouse-ul este un echipament
periferic de intrare utilizat pentru selectarea rapida a unor optiuni din meniuri sau manipularea unor
obiecte de pe ecran (texte sau grafice), în vederea executarii unor operatii. El a fost realizat prima
data în 1963 de catre Douglas Engelbart de la Institutul de Cercetare din Stanford. Prima firma care a
utilizat mouse- ul, pentru IBM-PC, a fost Mouse System, în 1980; ea a utilizat mouse-ul cu 3 butoane.
Firma care a devenit cea mai cunoscuta pe piata, în acest domeniu, este Microsoft, care a utilizat,
începând din 1983, mouse-ul cu doua butoane la calculatoarele IBM. Tehnica mouse-ul a fost preluata si
extinsa mai ales de firma Apple pentru calculatoarele Macintosh.
Dispozitivul consta dintr-o carcasa si o bila (de cauciuc sau alt material cu aderenta buna) care
semnaleaza sistemului, printr-un mecanism electro-optic (format din doi cilindri perpendiculari
 înzestrati cu câte o fanta), miscarile facute, prin deplasare, pe o suprafata plana, care de obicei
este dintr-un material special. Utilizarea butoanelor mouse-ului depinde de produsul informatic.
Daca este instalat driver-ul (programul care asigura interfata cu sistemul de operare) de mouse,
odata cu miscarea mouse-ului se misca pe ecran o sageata sau un dreptunghi, numit cursorul mouse-
ului, care indica diverse obiecte. Mouse-urile se pot conecta prin cablu la un port (o interfata)
special pentru mouse. Variantele moderne de mouse comunica cu calculatorul prin raze infrarosii,
cablul de legatura lipsind în acest caz.
Dupa tehnologia utilizata, mouse-urile pot fi mecanice si optice. Mouse-ul mecanic foloseste o bila
care se deplaseaza pe o suprafata si care antreneaza doua potentiometre ce traduc miscarile în semnale de
control. Mouse-ul optic foloseste un fascicul de lumina pentru a detecta miscarea pe o suprafata si contine
doua perechi de led-uri si fotodetectoare. Mouse-ul se deplaseaza pe un suport a carui suprafata este
acoperita cu o folie de plastic pe care sunt desenate doua grile suprapuse. Tehnologia radio este din ce în
ce mai mult folosita si implementata în dauna clasicelor cabluri.
Mouse-ul poate avea de la doua la sase butoane, putând fi dotat si cu rotita de scroll. El se
conecteaza de obicei la unul din porturile seriale ale calculatorului, iar în cazul mouse-ului USB, la un
port USB al calculatorului.

MOTORUL DE CĂUTARE

Un motor de căutare este un apelabil program căutător, care accesează Internetul în mod automat şi

frecvent şi care stochează titlul, cuvinte cheie şi, parţial, chiar conţinutul paginilor web într-o bază de date.
În momentul în care un utilizator apelează la un motor de căutare pentru a găsi o informaţie, o anumită
frază sau un cuvânt, motorul de căutare se va uita în această bază de date şi, în funcţie de anumite criterii
de prioritate, va crea şi afişa o listă de rezultate (engleză: hit list ).
Problema nu este de loc trivială, deoarece:
 există deja peste 100 milioane de situri web, sumând în total miliarde de pagini web, distribuite pe tot
globul
 conţinutul acestori pagini nu este static, ci chiar extrem de dinamic (se schimbă frecvent)
 răspunsul la o comandă de căutare trebuie să vină repede, în general în mai puţin de o jumătate de
secundă, chiar atunci când lista de rezultate conţine, să zicem, zeci de mii de pagini web potrivite la
criteriile de căutare folosite.
Orice motor de căutare are trei elemente majore:
 robotul de căutare: (engleză - robot, spider sau web crawler) este un program care vizitează paginile
web, le citeşte şi apoi urmăreşte legăturile către alte pagini.
Articol principal: Robot de căutare.
 index sau catalog: unde sunt trecute informaţiile despre fiecare pagină web pe care le găseşte robotul
(titlul şi adresa paginii, cuvinte cheie, porţiuni de text din paginile vizitate, legături către alte pagini etc.);
pentru aceasta, robotul utilizează un fișier text (robots.txt) aflat în rădăcina site-ului care poate permite sau
restricționa roboții motoarelor de căutare să acceseze paginile site-ului.
 software-ul de căutare: care permite căutarea printre multitudinea de pagini înregistrate în index precum
şi afişarea rezultatului sub forma unei liste de legături, în ordinea relevanţei.


AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE UTILIZĂRII CALCULATORULUI

 Traim intr-o era a tehnologiei, fel si fel de aparate ne usureaza munca, ne ajuta sa facem noi
descoperiri, sa comunicam cu semenii nostri, sa ne delectam, sa ne verificam si sa ne pastram sanatatea.
Dar, probabil ca nici un alt instrument de lucru nu a intrat atat de rapid in viata noastra, asa cum a facut-o
calculatorul. El ne este sprijin la locul de munca, cu ajutorul lui aflam tot ce este nou in lume, capatam
informatii din orice domeniu dorim, ascultam muzica, ne relaxam, corespondam sau vorbim cu prietenii.
Calculatorul a ajuns sa reprezinte legatura noastra cu lumea.
Ca orice lucru, folosirea calculatorului are atat avantaje, cat si dezavantaje. Daca noi, adultii, avem
capacitatea de a discerne si de a lua doar ce este bun, nu acelasi lucru se poate spune si despre copii.
Chiar de la varste foarte mici, sub un an, copilul urmareste cu multa atentie ecranul televizorului sau
al calculatorului, datorita imaginilor colorate care se succed. Ii atrage miscarea, sunetul, culoarea, chiar
daca nu inteleg nimic. Specialistii spun ca nu este bine sa supunem copilul foarte mic la astfel de vizionari,
deoarece este obositor si daunator ochilor. Odata cu trecerea timpului, copilul incepe sa inteleaga din ce in
ce mai mult ce se petrece in jurul lui. Daca parintii folosesc calculatorul si copilul va dori sa faca acest
lucru. Asa ca incepe sa se joace cu tastatura, cu mouse-ul, sa traseze linii, iar mai tarziu sa coloreze, sa
deschida diferite programe. Varsta la care poate sa faca aceste lucruri depinde de la un copil la altul.
Folosirea calculatorului nu este daunatoare, dar trebuie facuta cu prudenta, mai ales daca ne referim la
timpul pe care copilul il petrece in fata acestuia.
Folosit cu masura, calculatorul ne este un bun prieten. Iata cateva din avantajele utilizarii
calculatorului de catre copil:
– invata sa caute si sa utilizeze informatia, folosind mai multe surse;
– isi imbogateste cunostintele cu informatii din domenii variate;
– cele mai multe jocuri dezvolta viteza de reactie, gandirea logica, spiritul competitiv;
– poate invata prin joc ( deci intr-un mod placut si accesibil ) culorile, cifrele, literele, figurile si
formele geometrice etc.;
– invata sa foloseasca un instrument pe care il va folosi in anii urmatori, la viitoarea slujba si fara de
care ar avea un handicap fata de colegii de generatie.
Folosirea calculatorului in mod nerational are si dezavantaje:
– pozitia in fata calculatorului poate duce la deformari ale coloanei vertebrale;
– isi neglijeaza temele;
– lipsa de miscare duce la obezitate;
– poate intra in contact cu persoane necunoscute, periculoase;
– poate viziona materiale cu scene violente sau interzise minorilor;
– i se poate forma deprinderea de a lua totul „de-a gata” ( referate, lucrari );
– nu mai este atras de lectura;
– tendinta de a folosi in conversatiile cu prietenii forme si formulari care nu au nimic comun cu limba
romana; tendinta de a accepta greselile de scriere; „inventarea” unor noi reguli de scriere, care il pot deruta
in scrierea corecta;
– se pare ca unii copii devin mai putin sociabili;
– dependenta de calculator;
Pe de alta parte nu putem renunta la utilizarea calculatorului pentru ca este la fel de necesar ca
scrisul si cititul. Putem in schimb, sa luam unele masuri, astfel incat sa inlaturam eventualele dezavantaje.
Prima si cea mai importanta este aceea a respectarii unui program, copilul sa stie clar cat timp are
voie sa foloseasca in fiecare zi calculatorul. Pentru scolarul mic o ora este suficienta. Este bine sa
atentionam copilul cu propozitii de genul ” Mai ai 10 minute si va trebui sa inchizi calculatorul.” si nu cu
„Acum, imediat inchizi calculatorul!” . In cel de-al doilea caz, daca copilul tocmai a descoperit ceva nou
sau este aproape de a trece de la un nivel la altul al unui joc, cu siguranta va opune rezistenta. Parintii
trebuie sa fie foarte fermi in respectarea programului.
Este bine sa antrenam copilul si in alte activitati la fel de interesante: sa mergem in parc, la
cumparaturi, sa citim sau sa desenam impreuna, sa jucam alte jocuri, sa-i oferim alternative, pentru ca
acesta sa inteleaga ca posibilitatile de petrecere a timpului liber sunt multiple.
Vom urmari in permanenta ce face copilul pe calculator, mai ales daca navigheaza pe internet.
Atunci cand are teme de facut si foloseste diferite materiale, referate, ii vom atrage atentia ca acestea
nu au valoare daca nu isi aduce si el contributia, ca se poate inspira, culege informatii, iar daca se rezuma
doar la copiere, este ca si cum nu si-ar fi facut tema.
Il vom sfatui sa foloseasca corect limba romana, chiar daca se adreseaza unui prieten sau se grabeste.
Exista multe materiale pentru copii, programe speciale, este bine sa ne informam inainte de a le
cumpara. Sa parcurgem noul joc achizitionat pentru a vedea ce mesaj transmite copilului (unele jocuri
instiga la violenta), sa vedem reclamele care il insotesc.
Parerile specialistilor sunt diferite. Unii sunt impotriva utilizarii calculatorului de catre copiii de
varsta mica, sustinand ideea ca acestia trebuie mai intai sa intre in contact direct cu realitatea, sa faca
deosebirea intre realitate si imaginea realitatii. Cei mai multi considera ca, folosit in mod rational,
controlat, calculatorul reprezinta un instrument pe care copilul il poate stapani, fiindu-i in acelasi timp de
un real folos in formarea sa.

APLICAŢIA NOTEPAD

Notepad este un editor simplu de text, cu ajutorul căruia putem să creăm documente simple. Notepad
are un design (aspect) foarte simplu, fiind alcătuit dintr-o fereastră simplă cu o singură bară de meniu, de
unde găsim instrumentele necesare pentru a crea documentul.

Bara de meniuri:
1.File
În această locaţie putem gasi opţiunea:
 New (Ctrl+N), care permite crearea unui document nou;
 Open…(Ctrl+O), care permite deschiderea unui document deja existent;
 Save (Ctrl+S), care permite salvarea unui document
 Save As…, care permite salvarea sub un alt nume a unui document deja salvat;
 Page Setup… , care permite pregătirea paginii pentru editare;
 Print… (Ctrl+P) – printează documentul (îl scoate la imprimantă);

2. Edit
În această locaţie putem gasi opţiunea:
 Undo (Ctrl+Z), aduce documentul cu un pas inaintea momentului curent
 Cut (Ctrl+X), şterge un segment de text care a fost selectat
 Copy (Ctrl+C), copiază un segment de text care a fost selectat
 Paste (Ctrl+V), lipeşte un segment de text care a fost deja copiat
 Delete (Del), sterge textul aflat în dreapta cursorului
 Fiind… (Ctrl+F), permite căutarea unei litere, cifre, cuvânt sau grup de cuvinte, în interiorul
textului
 Fiind Next (F3), permite căutarea pana la sfârşitul documentului
  Replace…(Ctrl+H), va căuta un cuvânt dorit şi va permite inlocuirea lui cu un alt cuvant, fie o
singură data fie pe intreg documentul
 Go To… (Ctrl.G),
 Select All (Ctrl+A), selectează tot textul
 Time/Date (F5), inserează data şi ora curentă

3. Format
În această locaţie putem gasi opţiunea:
 Word Wrap, încadrează textul în interiorul ferestrei Notepad
 Font…, permite modificarea „formei” scrisului şi a diensiunii lui

4. View
 Status Bar, selectează apariţia barei de stare a documentului

5. Help
 Help Topics, se comportă astfel unui manual de utilizare Notepad
 About Notepad, ne informează despre editorul de text cu care lucrăm

Toate instrucţiunile şi comenzile rapide utilizate în cadrul editorului de text Notepad, sunt valabile în
cadrul oricărui editor de text , ca de exemplu: WordPad, Microsoft Word, OpenOffice.

WORDPAD

WordPad este un editor de text puţin mai complex decât Notepad, atât din punctul de vedere al
desegn-ului (aspectului), dar şi datorită unor noi opţiuni.
Fereastra de WordPad, după cum am spus are un aspect mai complex deoarece nu conţine doar bara
de meniu. Pe lângă bara de meniu mai conţine şi o bară de instrumente standard, o alta bara cu instrumente
necesare formatării textului, dar mai conţine şi bara de stare a documentului aflat în lucru.
Bara de meniu este aceeaşi ca şi în cadrul editorului de text Notepad, însă conţinutul este
aproximativ aceeaşi.
1. Bara de instrumente standard

1. Permite deschiderea unui unei pagini noi (nescrise)

2. Permite deschiderea unui document deja existent
3. Permite salvarea unui document
4. Permite imprimarea (printarea) unui document
5. Permite vizualizarea pagnii (putem sa verificăm dacă documentul se încadrează în pagină)
6. Permite cautarea unui cuvânt, cifră, literă, în interiorul documentului
7. Permite ştergerea unui segment de text selectat
8. Permite copierea unui segment de text selectat
9. Permite lipirea unui segment de text deja copiat
10. Anulează ultimele acţiuni efectuate asupra documentului
11. Inserează data şi ora curentă

2. Bara de formatare

1. Permite modificarea „formei” scrisului

2. Permite modificarea dimensiunii scrisului
3. Permite modificarea originalităţii fontului („formei” scrisului)
4. Modul de scrie va fi unul îngroşat (Bold sau Aldin)
5. Modul de scriere va fi unul înclinat (Italic sau Cursiv)
6. Modul de scriere va fi subliniat (Underline)
7. Stabilim culoarea literelor care alcătuiesc textul
8. Stabilim alinierea textului la stânga
9. Stabilim alinierea textului la centul foii
10. Stabilim alinierea textului la dreapta
11. Se inserează in mod automat marcatorii (Bullets)

APLICAŢIA PAINT
Lansarea aplicaţiei Paint
Aplicaţia Paint ne dă posibilitatea de a crea, prelucra, tipări, şi memora pe disc imagini de tip
bitmap (fişiere cu extensia .bmp, care conţin imagini şi text). Fişiere create cu Paint sunt obiecte ce pot
fi incluse în alte documente.
Pentru a deschide aplicaţia se execută clic pe butonul Start şi apoi clic pe opţiunile Programs 
Accessories  Paint.
Fereastra aplicaţiei cuprinde bara de titlu, bara de meniu, zona de lucru unde se prelucrează o
imagine, bara cu instrumentele de desenare şi paleta de culori, aranjate ca în Figura 1.
 Figura 1. Fereastra aplicaţiei Paint.

Bara cu instrumentele de desenare şi paleta de culori pot fi mutate prin tragere cu butonul stâng
al mousului în orice poziţie a ferestrei.
Coordonatele mousului, relative la punctul stânga sus al ecranului, sunt afişate în caseta din
mijloc barei de stare, . Coordonatele punctului din stânga sus al ecranului sunt (0, 0).
La trasarea unui dreptunghi, caseta conţine coordonatele punctului din stânga sus al
dreptunghiului, iar în caseta din dreapta barei de stare, , sunt afişate coordonatele punctului din
dreapta jos ale dreptunghiului, relative la coordonatele punctului stânga sus al dreptunghiului
(lungimea laturilor dreptunghiului).
Paleta de culori din Figura 2 ne permite să alegem culoarea prim-planului şi a fondului. In
partea stângă a paletei există o zonă ce conţine două pătrate cu culoarea prim-planului şi a fondului.
Culoarea prim-planului se alege cu clic cu butonul stâng pe o culoare a paletei. Culoarea fondului se
alege cu clic cu butonul drept pe o culoare a paletei.
 Figura 2. Paleta de culori.

La trasarea de linii, dreptunghiuri, poligoane, ovale cu butonul stâng al mousului se utilizează

culoarea prim-planului, la trasarea cu butonul drept se utilizează culoarea fondului, ca în Figura 3.

Figura 3. Tasarea unui oval cu butonul stâng şi cel drept al mousului.

Crearea unei imagini bitmap. Utilizarea instrumentelor de desenare

Aplicaţia Paint conţine instrumente pentru a desena linii şi forme variate, pentru a scrie text,
pentru a decupa părţi din imagine şi pentru a colora imaginile. Bara de instrumente din Figura 4
asigură instrumentele de care este nevoie pentru crearea şi modificarea unui desen.

Figura 4. Bara cu instrumente a programului Paint.

Pentru a crea imagini bitmap se utilizează instrumentele aplicaţiei Paint. Toate instrumentele de
desenat ale aplicaţiei Paint funcţionează în acelaşi mod. Se execută un clic pe butonul unui instrument
de desenat pentru a-l selecta. De obicei, cursorul mousului îşi modifică forma pentru a arăta ce
operaţie de desenare sau colorare se poate realiza cu instrumentul ales. Dacă există anumite opţiuni
disponibile pentru obiectul respectiv, ele se pot selecta din zona aflată sub bara de instrumente de
desenat.
 Instrumente de prelucrare a desenului
Instrumentele aplicaţiei Paint pentru prelucrarea desenului sunt cele de selectare a unei zone din
desen, Gumă, Alegerea culorii, Umplerea cu culoare şi Lupă. Ele sunt descrise în Tabelul 1.

Tabelul 1. Instrumente de prelucrare a desenului.

Instrument Explicaţie
Instrumentul Selectare formă liberă (neregulată) se foloseşte la
trasarea unei linii (cu ajutorul mousului) în jurul fragmentului de
imagine pe care vrem să-l copiem sau să-l decupăm. După aceea se
execută comenzile Edit  Copy şi Edit  Paste pentru a transfera
fragmentul de imagine în şi din Clipboard.
Instrumentul Selectare trasează un dreptunghi în jurul fragmentului
de imagine pe care vrem să-l copiem sau să-l decupăm. După aceea
se execută comenzile Edit  Copy şi Edit Paste pentru a
transfera fragmentul de imagine în şi din Clipboard.
Instrumentul Gumă, şterge (prin tragere cu mousul) unele porţiuni
din imagine (culoare de fond, text sau linii). Se execută clic pe
instrumentul Gumă şi apoi se selectează dimensiunea gumei, din
partea de jos a casetei cu instrumente de lucru. Pentru a şterge, se
trage guma peste desen menţinând apăsat butonul stâng al mousului.
Dacă dorim să refacem ceea ce am şters se utilizează comanda
meniului Edit  Undo (anulează) .
Instrumentul Umplere cu culoare, umple o zonă închisă folosind
culoarea curentă. Se execută clic pe butonul stâng al mousului
pentru a umple zona cu culoarea prim-planului, sau cu butonul drept
al mousului pentru a o umple cu culoarea fondului.
Instrumentul Alegerea culorii preia culoarea pe care s-a executat
clic, utilizând-o cu instrumentul curent. Să presupunem că vrem să
utilizăm o culoare pe care am folosit-o la desenarea unei imagini. In
acest caz executăm clic mai întâi pe instrumentul Alegerea culorii,
după aceea clic pe imagine. Aplicaţia Paint selectează din caseta de
culori nuanţa pe care am folosit-o în desen.
Instrumentul Lupa măreşte imaginea desenului, astfel încât putem
vedea efectiv pixelii (punctele) de culoare. Se execută clic pe
instrumentul Lupă şi apoi se selectează o scară de mărime din partea
de jos a casetei cu instrumente de lucru (1x, 2x, 6x sau 8x). Se
plasează dreptunghiul peste zona pe care vrem să o mărim şi
executăm clic cu butonul stâng al mousului. Pentru a anula mărirea
imaginii, executăm din nou clic pe lupă şi pe zona de desen.

Menţionăm că la utilizarea instrumentului Selectare formă liberă se selectează dreptunghiul în

care este inclusă forma desenată.
 Instrumente de desenare
Instrumentele de desenare ale aplicaţiei Paint sunt Creion, Pensulă, Pulverizator, Text, Linie şi
Curbă. Ele sunt descrise în Tabelul 2.
Cu aceste instrumente se desenează menţinând apăsat butonul stâng al mousului pentru a utiliza
culoarea prim-planului; se desenează menţinând apăsat butonul drept al mousului pentru a utilizara
culorea fondului.
Culoarea prim-planului se alege cu clic cu butonul stâng pe o culoare a paletei. Culoarea
fondului se alege cu clic cu butonul drept pe o culoare a paletei.

Tabelul 2. Instrumentele de desenare ale aplicaţiei Paint.

Instrument Explicaţie
Instrumentul Creion desenează cu culoarea selectată o linie cu o
formă oarecare, având grosimea de un punct.
Instrumentul Pensula pictează ca o pensulă. Pentru a stabili lăţimea
pensulei, se execută clic pe una din casetele cu grosimi de linie din
colţul stânga jos al ferestrei aplicaţiei. drept al mousului pentru a
utiliza culoarea fondului.
Instrumentul Pulverizator pictează creând efectul unui pulverizator
Se execută clic pe instrument şi se selectează unul din
pulverizatoarele de dimensiuni diferite, prezentate în partea de jos a
casetei cu instrumente de lucru. Pentru a stabili grosimea benzii în
care se răspândeşte culoarea se execută clic pe una din casetele cu
grosimi de linie din colţul stânga-jos al ferestrei aplicaţiei. Cu cât
pulverizăm mai mult, cu atât pata de culoarea devine mai densă.
Instrumentul Text foloseşte la adăugarea textului la o imagine. Se
execută clic pe instrumentul Text şi se selectează Opaque (culoarea
de fond umple caseta de text în spatele textului) sau Transparent
(desenul apare în spatele textului) din zona de sub caseta cu
instrumente de lucru. Se delimitează o casetă de text, prin tragere cu
mousul şi se introduce textul dorit. Pentru a alege culoarea
caracterelor şi a fondului, se execută clic cu butonul stâng, respectiv
drept, pe una din casetele de culori. Pentru a scrie texte, înainte de a
selecta această opţiune trebuie să ne asigurăm că instrumentul Lupă
are mărimea 1x. Pentru a alege fontul, stilul şi dimensiunea fontului
clic pe meniul View  Text Toolbar. Această opţiune poate fi
activată numai după selectarea instrumentului Text.
 Instrumentul Linie serveşte la trasarea (cu ajutorul mousului) a unei
linii de culoarea şi grosimea selectate. Se folosesc casetele cu culori
şi cu grosimi de linii pentru a stabili aceste două caracteristici.
Pentru a desena o linie perfect verticală, orizontală sau înclinată sub
un unghi de 45 grade, se apasă şi se menţine apăsată tasta Shift în
timp ce se desenează.
Instrumentul Curba foloseşte la desenarea unei curbe de culoarea
selectată. Pentru a întrebuinţa acest instrument se trasează mai întâi
cu mousul o linie dreaptă, după care se curbează prin tragere. Pentru
a stabili grosimea liniei, se execută clic pe una din casetele cu
grosimi de linie.

Instrumente de desenare a figurilor

Instrumente de desenare a figurilor sunt Dreptunghi, Poligon, Elipsă şi Dreptunghi rotunjit.
In cazul acestor instrumente se utilizează butonul stâng al mousului pentru a desena conturul
folosind culoarea prim-planului şi pentru a-l umple utilizând culoarea fondului; se foloseşte butonul
drept al mousului pentru a desena conturul întrebuinţând culoarea fondului şi pentru a-l umple
utilizând culoarea prim-planului.
Culoarea prim-planului se alege cu clic cu butonul stâng pe o culoare a paletei. Culoarea
fondului se alege cu clic cu butonul drept pe o culoare a paletei.

Tabelul 3. Instrumente de desenare a figurilor.

Instrument Explicaţie
Instrumentul Dreptunghi desenează un dreptunghi sau un pătrat cu
chenare şi culori de umplere diferite. Se execută clic pe instrumentul
dreptunghi şi se selectează una din opţiunile: contur transparent,
opac sau umplut cu culoarea prim-planului din partea de jos a
casetei cu instrumente de lucru. Pentru a crea caseta cu dimensiunea
dorită se apasă şi se menţine apăsat butonul stâng al mousului şi se
trage până obţinem acea dimensiune. Butonul se eliberează atunci
când s-a atins dimensiunea dorită. Grosimea chenarului este
determinată de grosimea ultimei linii selectate. Pentru a desena un
pătrat, se selectează instrumentul Dreptunghi şi apoi se apasă şi se
menţine apăsată tasta Shift în timp de desenăm.
 Instrumentul Poligon desenează o formă cu mai multe laturi.
Fiecare latură a formei este o linie dreaptă. Pentru a desena un
poligon se execută clic pe instrument şi se selectează una din
opţiunile: contur transparent, opac sau umplut cu culoarea prim-
planului din partea de jos a casetei cu instrumente de lucru. Se
execută clic pe instrumentul poligon şi se trage mousul pentru a
desena prima latură a poligonului. Se eliberează butonul mousului şi
se execută clic pentru a desena fiecare latură. Se execută dublu clic
pentru a închide poligonul şi a termina desenarea. Grosimea
chenarului este determinată de grosimea ultimei linii selectate.
Instrumentul Elipsa desenează o elipsă (un oval) sau un cerc. Se
execută clic pe instrumentul elipsă şi se selectează una din opţiunile:
contur transparent, opac sau umplut cu culoarea prim-planului din
partea de jos a casetei cu instrumente de lucru. Pentru a desena un
cerc, se apasă şi se menţine apăsată tasta Shift în timp ce se
desenează. Grosimea chenarului este determinată de grosimea
ultimei linii selectate.
Instrumentul Dreptunghi rotunjit se foloseşte la desenarea unui
dreptunghi cu colţuri rotunjite. El acţionează similar instrumentului
dreptunghi descris anterior. Pentru a desena un pătrat cu colţurile
rotunjite, se apasă şi se menţine apăsată tasta Shift în timp ce se
desenează.

La desenarea unei elipse se desenează elipsa inclusă în dreptunghiul definit de punctul iniţial şi
cel final al mousului. Elipsa din Figura 5 este desenată când tragem mousul din punctul 1 în punctul 2.

Figura 5. Desenarea unei elipse.

In acelaşi fel se desenează şi un dreptunghi rotunjit.
Opţiunile instrumentelor de desenare
Opţiunile instrumentelor de prelucrare a desenului şi de desenare sunt cele din Tabelul 4.
Tabelul 4. Opţiunile instrumentelor de desenare şi prelucrare a desenului.
Instrument Opţiune Semnificaţie
Opac. Utilizează fundalul prestabilit

Transparent. Utilizează fundalul existent

Mărimea gumei
 Mărimea imaginii

Grosimea haşurilor

Forma pulverizatorului

Grosimea liniei

Opţiunile instrumentelor de desenare a figurilor, Dreptunghi, Poligon, Elipsă şi Dreptunghi

rotunjit sunt cele din Tabelul 5. Ele se referă la modul de umplere cu culoare a figurii şi la grosimea
liniei.
Tabelul 5. Opţiunile elementelor de desenare a figurilor.
Instrument Opţiune Semnificaţie
Contur transparent
Contur opac
Contur umplut cu culoarea din prim-
plan.

Grosimea liniei

La desenarea unui dreptunghi, poligon, elipsă şi dreptunghi rotunjit, efectul celor trei opţiuni
de umplere a figurii, (contur transparent, opac şi umplut cu culoarea prim-planului), este cel din Figura
6.

Figura 6. Colorarea unui cerc.

Să presupunem că vrem să fie colorăm cercul din dreapta din Figura 6 în culoarea cercului din
mijloc. Procedăm în felul următor:
  selectăm instrumentul Alegerea culorii, ,
 clic pe cercul din mijloc,
 selectăm instrumentul Umplere cu culoare, ,
 clic pe cercul din dreapta.
Grosimea chenarului unui dreptunghi, poligon, elipsă şi dreptunghi rotunjit este grosimea
ultimei linii selectate.
Pentru a scrie texte, înainte de a selecta această opţiune, trebuie să ne asigurăm că instrumentul
Lupă are mărimea 1x. Pentru a alege fontul, stilul şi dimensiunea fontului se afişază bara de formatare
Fonts cu clic pe meniul View  Text Toolbar, vezi Figura 7. Această opţiune poate fi activată doar
după selectarea instrumentului Text.

Figura 7. Alegerea fontului unui text

In casetele barei de formatare Fonts se pot alege tipul şi dimensiunea fontului. Butoanele barei
Fonts permit scrierea cu caractere îngroşate, înclinate şi subliniate.
Când se foloseşte instrumentul Linie, dacă se ţine apăsată tasta Shift, linia este perfect dreaptă,
orizontală sau verticală, sau la 45 grade (pentru a vedea rezultatul se selectează instrumentul Linie şi,
în zona de lucru, se mişcă mousul ţinând apasată tasta Shift).
Pentru a desena un pătrat cu unul din instrumentele pentru dreptunghiuri sau un cerc cu
instrumentul pentru elipse, se ţine apăsată tasta Shift când se deplasează mousul.
Elementul Curbă se utilizează astfel. Se trasează o linie dreaptă care apoi se deformează în
două feluri:
 clic în apropierea curbei, apoi se mută cursorul şi clic din nou,
 se trage curba şi se eliberează cursorul, apoi se trage curba din nou şi se eliberează cursorul.
Deformarea curbei se face doar cu două clicuri.
In orice caz, capetele curbei sunt cele ale segmentului de dreaptă iniţial.
Utilizarea culorilor
Paleta de culori a aplicaţiei Paint apare în partea din stânga jos a ecranului ca în Figura 8.

Figura 8. Paleta de culori a aplicaţiei Paint.

 Paleta oferă două opţiuni: culoarea prim-planului şi a fondului. In partea stângă a paletei se
găseşte o zonă cu două casete, una suprapusă peste alta, vezi Figura 8. Caseta din faţă conţine culoarea
prim-planului; cea din spate conţine culoarea fondului. Pentru a selecta culoarea prim-planului
executăm clic cu butonul stâng pe culoarea dorită din paletă. Pentru a selecta culoarea fondului
executăm clic cu butonul drept pe culoarea dorită din paletă.
Culoarea pe care o utilizăm depinde de butonul mousului pe care-l folosim la tragerea liniilor,
curbelor, dreptunghiurilor, poligoanelor, screierea textului, etc. Butonul stâng al mousului uitlizează
culoarea prim-planului; butonul drept al mousului utilizează culoarea fondului.
La scrierea unui text, culoarea textului este cea a prim-planului. Culoarea fundalului casetei

text corespunde opţiunii selectate: pentru opţiunea Opaque, , se utilizează culoarea selectată

pentru fundal; pentru opţiunea Transparent, , se utilizează fundalul existent, vezi Figura 9.

Figura 9. Culoarea prim planului şi a fondului.

Alegem culoarea negru pentru prim-plan şi alb pentru fundal şi desenăm dreptunghiul din
Figura 10. Alegem culoarea maro pentru fundal. Selectăm o porţiune din dreptunghi şi o ştergem cu
tasta Delete. Prţiunea ştearsă apare cu noul fundal maro.

Figura 10. Stergerea unei porţiuni din desen cu fundal modificat.

Pentru umplearea cu o culoare a unei figuri se procedează astfel:

 se selectează elementul Alegerea culorii, , cu un clic,
 clic pe culoarea dorită,
 se selectează elementul Umplere cu culoare, ,
 clic pe figura dorită.
 Adăugarea de text la un desen
Pentru a exemplifica modul de adăugare de text unui desen vom crea o imagine ca cea din
Figura 11.

Figura 11. Crearea unei imagini cu text.

 se începe executând clic pe instrumentul Text; se execută apoi un clic în punctul din stânga sus
al dreptunghiului în zona în care vrem să apară textul şi se trage mousul în punctul dreapta jos
pentru a defini dreptunghiul. Atunci când se eliberează butonul mousului îşi va face apariţia
cursorul de inserţie (o linie subţire verticală).
 se alege un stil de caractere, dimensiunea acestora şi orice alte caracteristici de aranjare a
textului, cum ar fi caractere aldine sau cursive. Dacă nu apare bara de instrumente de prelucrare
a textului (Text Toolbar) din Figura 12, (vezi şi Figura 7), se execută clic pe meniul View 
Text Toolbar pentru a o face vizibilă.
 se introduce textul de la tastatură. Dacă textul nu se încadrează perfect în cadrul casetei, atunci
când s-a terminat introducerea textului, se pot utiliza mânerele de dimensionare din fiecare colţ
şi din centrul fiecărei laturi pentru a extinde caseta de text, astfel încât să corespundă textului.
 dacă suntem satisfăcuţi de aspectul textului, putem să adăugăm o margine. Mai întâi se execută
clic pe instrumentul Linie şi se alege grosimea acestuia. In cadrul acestui exemplu vom utiliza
opţiunea a treia. In continuare se execută clic pe instrumentul Dreptunghi rotunjit.
 se execută clic în punctul din stânga sus a textului, de unde vrem să înceapă marginea casetei,
după care tragem forma la dreapta şi în jos pentru a o completa.
 pentru a crea un efect tridimensional, ne întoarcem la elementul Linie şi alegem linia cea mai
subţire, după care executăm clic pe elementul Dreptunghi rotunjit şi desenăm o altă margine în
jurul formei originale. Dacă nu am obţinut exact ceea ce dorim folosim meniul Edit  Undo
(Anularea efectului ultimei comenzi) dacă vrem să o luăm de la capăt.
 pentru a adăuga haşurile pentru efectul tridimensional între cele două margini, folosim
instrumentul Colorare. Executăm clic pe pătratul gri din cadrul paletei de culori după care un
clic pe instrumentul Colorare. Poziţionăm cursorul pe un loc aflat între cele două margini.
Executăm clic pentru a colora suprafaţa cuprinsă între cele două margini.
 salvăm imaginea pe care am creat-o. Se poate alege meniul File  Save sau Save As. O altă
posibilitate este a executa un clic pe instrumentul Selectare şi se foloseşte butonul drept al
mousului pentru a trasa un dreptunghi în jurul desenului. Atunci când se eliberează butonul va
apărea meniul contextual din Error: Reference source not found. Se alege opţiunea Copy To şi
se va apărea aceeaşi casetă de dialog ca în cazul selectării opţiunilor Save şi Save As. Cu acest
meniu contextual se pot efectua şi alte operaţii: rotire, micşorare sau mărire, deformare, ce se
pot realiza şi folosind opţiunile meniului Image.

Figura 12. Bara de instrumente de prelucrare a textului.

 Stilul textului, îngroşat (Bold), înclinat (Italic) sau subliniat se alege cu butoanele din bara de
de instrumente de prelucrare a textului, Fonts, din Figura 12, (vezi şi Figura 7).
Pentru a introducere litere greceşti se alege opţiunea Symbol în caseta cu tipul fontului, vezi
Figura 13. α se introduce cu tasta a, etc. Literele mari se introduc cu tasta Shift apăsată sau tasta Caps
apăsată.

Figura 13. Introducerea literelor greceşti.

Putem alege culoarea textului şi fondului ca în capitolul despre utilizarea culorilor. Culoarea
textului este culoarea prim-planului. Ea se alege cu clic cu butonul stâng pe culoarea dorită din paleta
de culori. Culoarea fundalului se alege cu clic cu butonul drept pe culoarea dorită din paleta de culori.

Culoarea fundalului casetei text se poate alege astfel: pentru opţiunea Opaque, , se utilizează

culoarea selectată pentru fundal; pentru opţiunea Transparent, , se utilizează fundalul existent,
vezi Figura 9. Figura 14 prezintă un exemplu.

Figura 14. Alegerea culorii textului şi fundalului.

Există tipuri de fonturi pentru paginile de Web: Webdings şi Wingdings, Wingdings2,

Wingdings3. Caracterele lor sunt arătate în Tabelul 6.

Webdings Wingdings
Tabelul 6. Fonturi pentru pagini de Web.
 Calcul tabelar cu Microsoft Excel

Microsoft Excel este cel de-al doilea program pe scara popularităţii din suita de programe
Office. Este un program din gama programelor de calcul tabelar permiţând efectuarea prelucrărilor de
date organizate sub formă de tabele în foi de calcul electronice. Microsoft Excel permite realizarea de
calcule utilizând formule simple sau complexe, schimburi de informaţii între aplicaţii de acelaşi tip
sau de tipuri diferite, reprezentări grafice, etc..
Lansarea în execuţie se realizează astfel: Start → Toate Programele → Microsoft Excel (Start
→ All Programs → Microsoft Excel.)
Lucrarea creată în Excel se numeşte Registru (Book, Workbook). Fiecare registru conţine un
anumit număr de foi de calcul (Sheet, Worksheet) şi foi cu diagrame (Chart).
Interfaţa Excel conţine elemente cunoscute din alte aplicaţii Office (bara de titlu, bara de meniu,
bare de instrumente, bara de stare, panoul de activitate, şi barele de defilare), precum şi elemente
specifice (zona de lucru, caseta nume, bara de formule).
Zona de lucru este constituită din foaia de calcul curentă. Aceasta este împărţită în coloane şi
linii (rânduri). Coloanele sunt numerotate alfabetic de la A la IV, iar rândurile, numeric, de la 1 la
65536. Intersecţia dintre un rând şi o coloană se numeşte celulă (cell). Fiecare celulă are o adresă
formată din literele coloanei urmată de numărul rândului, la intersecţia cărora se află.
Casetă Nume (Name Box), situată pe bara de formule, sub barele de instrumente în partea
stângă, afişează adresa celulei curente şi permite deplasarea rapidă la o anumită celulă a cărei adresă
se tastează în casetă.
Bara de formule (Formula Bar) permite afişarea şi editarea conţinutului celulei curente.
Afişarea sau ascunderea barei de formule şi a casetei nume se realizează prin bifarea sau
debifarea opţiunii Bară de formule (Formula Bar) din meniul Vizualizare (View).
Fiecare foaie electronică de calcul are un nume implicit Foaie1 (Sheet1). O celulă dintr-o foaie
de calcul va fi referită în formulele de calcul prin nume foaie!referinţă celulă, (exemplu: Sheet1!A1)
dacă referirea se realizează în altă foaie de calcul decât cea curentă. Dacă referirea se realizează în
foaia de calcul curentă celula va fi referită doar prin referinţa sa (exemplu: A1).

Deschiderea, salvarea unui registru/foaie de calcul

Într-o sesiune de lucru în Excel se poate crea un nou registru prin Fişier → Nou (File → New)
se alege şablonul dorit din panoul de activităţi. Şablonul Registru de lucru necompletat (Blank
Workbook) conţine numai foi de calcul goale, dar alte şabloane conţin foi completate parţial şi cu
indicaţii de completare.
Salvarea fişierelor Excel se realizează din Fişier → Salvare (File → Save). În cadrul acestei
operaţii se stabilesc următoarele opţiuni: numele fişierului, locaţia (folderul de stocare) şi tipul
fişierului. Documentele create cu Excel sunt implicit de tipul Registru de lucru Microsoft Excel
(Microsoft Excel Worksheet) cu extensia .xls.
În fereastra de salvare prin butonul Instrumente → Opţiuni generale (Tools → General
Options), se poate proteja fişierul prin parolă pentru deschidere (Password to open) sau parolă
pentru modificare (Password to modify) şi se poate solicita realizarea unei copii de rezervă la fiecare
salvare bifând opţiunea Se creează întotdeauna copie de rezervă (Always create backup).
Salvarea pentru recuperarea automată, pentru refacere în cazul unei întreruperi accidentale a
sesiunii de lucru, se poate realiza din meniul Instrumente → Opţiuni → Salvare → bifând Salvare
informaţii pentru recuperarea automată (Tools → Options → Save → se bifează Save AutoRecover
info every) şi se precizează intervalul de timp la care se va face salvarea automat.
 Schimbarea opţiunilor de salvare ale fişierului curent se realizează din Fişier → Salvare Ca
(File → Save As).
Închiderea registrului curent se realizează din meniul Fişier → Închidere (File → Close).
Părăsirea aplicaţiei presupune închiderea automată a tuturor registrelor deschise şi se solicită prin
Fişier → Ieşire (File → Exit).

Introducerea informaţiilor într-o celulă

Pentru introducerea informaţiilor se selectează celula cu clic pe ea şi se tastează conţinutul.
Acesta apare atât în celulă cât şi în bara de formule. Terminarea introducerii se face prin confirmarea
informaţiilor introduse:
Tasta Enter – celulă activă devine celula de mai jos;

Clic pe butonul de pe bara cu formule – celulă activă rămâne tot celula curentă;
Tasta Tab – celulă activă devine celula din dreapta.
sau prin renunţarea la introducerea acestor informaţii:
Tasta Esc – celulă activă rămâne tot celula curentă;

Clic pe butonul de pe bara cu formule – celulă activă rămâne tot celula curentă.
Modificarea conţinutului unei celule se realizează prin două metode:
Selectând celula cu clic pe ea, clic în bara de formule, apoi se operează modificarea, sau
Dublu clic în celulă, apoi se operează modificarea.
Terminarea modificării se face ca mai sus.
Informaţiile în Excel sunt clasificate în două tipuri:
Informaţii numerice care cuprind numere întregi, numere zecimale, numere procentuale,
numere însoţite de simboluri monetare, date calendaristice, momente de timp; implicit
aceste informaţii se aliniază la dreapta celulei.
Informaţii text care conţin litere, numere şi alte simboluri; implicit aceste informaţii se
aliniază la stânga celulei.
Tabul Font (Font) – permite precizarea caracteristicilor fonturilor după cum urmează:
o Lista Font – permite alegerea unui corp de literă.
o Lista Stil font (Font Style) permite alegerea stilului fontului:
Obişnuit (Regular) – valoare implicită;
Cursiv (Italic) – înclinat;
Aldin (Bold) – îngroşat;
Aldin Cursiv (Bold Italic) – îngroşat şi înclinat.
o Lista Dimensiune (Size) – permite schimbarea dimensiunii fontului.
o Lista Subliniere (Underline) – permite alegerea unui stil de
subliniere.
o Lista Culoare (Color) – permite modificarea culorii.