Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

BAZINUL PANONIAN

Acest bazin intramuntos reprezintă, pe teritoriul țării noastre, partea de est a marelui
Bazin Panonian ce ocupă întreaga suprafață a Ungariei și partea de nord a Serbiei.
Pe teritoriul țării noastre se întinde până la Carpații Meridionali ai Banatului și Munții
Apuseni în partea de est si sud-est, granița cu Ungaria în vest si nord-vest, iar în partea de
nord depresiunea Maramureșului (fig. 1).

Fig. 1 Localizarea Bazinului Panonian

Peste fundamentul cristalin, care reprezintă un relief de eroziune ce coboară în trepte

de la est la vest, formând o serie de creste îngropate, urmează depozite sedimentare, care nu
sunt aceleași pe toată întinderea bazinului de pe teritoriul țării noastre și legat de acestea s-au
separat trei zone:
- Zona de sud, unde peste fundamentul cristalin străpuns local de mase eruptive
urmează depozite de vârstă miocenă și pliocenă. Izolat sub depozitele miocene, au fost
întâlnite și depozite ce aparțin cretacicului superior și eocenului.
- Zona centrală, delimitată de ridicarea cristalinului Icland-Salonta și de prelungirea
spre vest a Munților Plopiș, unde fundamentul cristalin este acoperit sporadic de
depozite ce aparțin permianului și mezozoicului, miocenului (tortonian, sarmațian) și
pliocenului.
- Zona de nord, situată la nord de prelungirea Munțiilor Plopiș, unde peste depozite
cretacice și paleogene urmează depozite miocene și pliocene.
Prin foraje s-au obținut informații asupra litologiei și stratigrafiei depozitelor
sedimentare și asupra fundamentului cristalin (tab. 1).
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

În figura 2 este prezentată o coloană stratigrafică a sectorului românesc al depresiunii

Panonice (după A.D. Tulucan, 2002), iar în figura 3 sunt prezentate evenimentele tectonice și
stratigrafia sectorului românesc al depresiunii Panonice (după A.D. Tulucan, 2002).

Tabelul 1
Profilul lito-stratigrafic al depozitelor sedimentare din Bazinul Panonian.
Eră, Serie, Scurtă caracterizare din punct Observații,
Serie Etaj de vedere litologic grosimea (m)
Cuaternar Depozite aluvionare 2100 m pe structura Foeni.
Pietrișuri și nisipuri cu stratificație 1780-2070 m pe structura
Panonian Sup.

încrucișată, cu intercalații de marne. Giulvaz și Teremia. 700-1000 m

Romanian
Nisipuri cu intercalații de argile, pe structura Moravița. 1230-
(Levantin)
marne și strate de lignit. 3080 m pe structurile Socodor și
Chișineu – Criș.780-1830 la
Dacian
Derna. 1400-1500 m la Satu
Mare. 80-140 m la Zalău.
Pliocen Alternanță de argile, marne și
Panonian

(Panonian) Ponțian nisipuri cenușii, uneori

inf.

conglomeratice. Marne și nisipuri

Meoțian grosiere.
Alternanță de nisipuri, gresii, marne Întâlnit prin foraje la Sandra,
și uneori microconglomerate. Chereștur, Borș, Mădăraș etc.
Sarmațian
Are o grosime ce variază de la
30-650 m.
Zona de nord: alternanțe de marne, Circa 600 m grosime. Întâlnit
gresii și nisipuri, uneori calcare cu prin foraje la Mădăraș, Abrămuț,
Lithothamnium. Borș, Ciocaia, Săcuieni etc.
Tortonian
Zona de sud: conglomerate marne și Întâlnit prin foraje la Calacea,
Miocen nisipuri. Satchinez, Șandra, Chereștur
etc.
Alternanță de gresii, Întâlnit prin foraje la Mădăraș,
Helvețian
microconglomerate, marne și argile Moravița, etc. Are o grosime de
Burdigalian
de culoare roșie. circa 250 m.
Zona de nord: alternanțe de gresii, Întâlnit prin foraje la Nisipeni,
marne, și argile. Pișcolț pe 1000 m grosime.
Paleogen Eocen Zona de sud: brecii calcaroase, 300 m grosime.
conglomerate, gresii grosiere și
argile.
Zona de nord: gresii calcaroase, Are o grosime de circa 900 m și
marne, cu intercalații de gresii ar reprezenta senonianul.
Cretacic superior cenușii subțiri. Dezvoltat sub formă de petice.
Zona de sud: argile cenușii, gresii și
în bază conglomerate.
Cretacic Zona de nord: alternanțe de gresii Întâlnit prin foraje la Pișcolț,
glauconitice, șisturi argiloase negre, Abrămuț, Chișlaz.
conglomerate și calcare cu orbitoline 300 m grosime, întâlnit la
Cretacic inferior
(apțian superior – albian). Biharea, Borș etc.
Zona centrală: calcare recifale
(barremian).
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Tabelul 1 (continuare)

Eră, Serie, Scurtă caracterizare din punct Observații,

Serie Etaj de vedere litologic grosimea (m)
Calcare cenușii-negricioase, compacte, calcare Întâlnit prin foraje la Sântandrei,
Jurasic
dolomitice. Toboliu etc.
Zona de nord: conglomerate ce stau direct pe cristalin Întâlnit prin foraje la Toboliu,
(structura Mihai Bravu). Borș etc.
Triasic Zona centrală: conglomerate (în bază), gresii, argile și
șisturi argiloase cu diaclaze de anhidrit și gips, care
suportă dolomite și calcare, parțial bituminoase.
Fundamentul cristalin este format din filite, cuarțite, micașisturi Întâlnit prin foraje la Sandra,
cloritoase, șisturi sericito-cloritoase amfibolitice, gnaise, precum și din Satchinez, Variaș, Ciocaia etc.
roci eruptive ce: granite, granodiorite, diorite, diabaze, melafire.

Fig. 2 Sectorul românesc al depresiunii Panonice – coloană stratigrafică

(după A.D. Tulucan, 2002)
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Bazinul Panonic a fost consolidat în urma mai multor cicluri orogenice protero-
paleozoice și apoi a celui alpin.
Pe teritoriul romanesc in sub basmentul Depresiunii Pannonice, se regasește
prelungirea spre vest a elementelor structurale carpatice, apartinind Autohtonului de Bihor,
Sistemului Pânzelor de Codru și Pânzei Supragetice, acoperite de formatiuni aparținând mai
multor cicluri sedimentare.
Se pot identifica:
-fundamentul propriu-zis, constituit din roci metamorfice străbătute de intruziuni
magmatice, rezultate în ciclurile tectonice prealpine,
-învelișul sedimentar proterozoic, constituit din mai multe cicluri sedimentare din
permian pâna în cretacic superior,
-învelișul sedimentar neozoic-cuaternar, la rândul sau constituit din mai multe cicluri
sedimentare - eocen, miocen inferior, badenian-sarmatian, meotian- cuaternar, cu aport de
material vulcanic neogen și cuaternar.

Fig. 3 Sectorul românesc al depresiunii Panonice – stratigrafie și tectonică

(după A.D. Tulucan, 2002)
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Fundamentul propriu-zis
Fundamentul propriu-zis al sectorului românesc al Depresiunii Pannonice este
constituit din roci cristaline, aparținând mai multor cicluri tectonice, prezentând grade diferite
de metamorfism și intruziuni magmatice sin și/sau tardecinematice, asociate ciclurilor
respective.
1. Rocile cristaline
Pe baza faciesurilor petrografice s-au pus în evidență:
Rocile cristaline prehercinice (fig. 4)
In cadrul acestora s-au putut identifica două grupe ce diferă prin gradul de
metamorfism, ca rezultat al apartenenței la faze de metamorfism diferite:
- grupa șisturilor mezometamorfice, principalele tipuri de roci întâlnite sunt:
micașisturi, în care apar intercalații de paragnaise micacee, gnaise cuarțo-feldspatice și
cuarțite feldspatice.
-grupa șisturilor epimetamorfice - șisturi sericitoase, cuarțoase, cloritoase, mai apar
benzi de diferite grosimi de calcit și dolomit, cu aspect de calcare cristaline, intercalații de
șisturi amfibolice, șisturi grafitoase ca intercalații în șisturi sericitoase și talcoase.
Rocile cristaline hercinice (fig. 5)
Cristalinul de Paiușeni este repezentat prin șisturi epimetamorfice în faciesul șisturilor
verzi. În cadrul său au fost delimitate trei complexe, notate de jos în sus:
- complexul blastopsefitic: metaconglomerate, cuartite, șisturi sericito-cloritoase și
șisturi sericitoase;
- complexul ofiolitic: metabazalte, metagabbrouri, metadiorite și șisturi verzi;
- complexul metapelitic: șisturi sericitoase și șisturi cu cloritoid, cu intercalații de
cuarțite și metaconglomerate.
Cristalinul de Locva, situat în partea estica a Muntilor Locvei, cu o grosime de 2000
m, este constituit din două serii:
- complexul șisturilor cu porfiroblaste de albit,
- complexul șisturilor clorit-epidot-albitice.
Cristalinul de Leșovita are o grosime de cca. 400 m și este constituit din trei
complexe:
- complexul șisturilor verzi ce cuprinde arcoze, șisturi cloritoase cu porfiroblaste de
albit și șisturi sericito-cuartitice,
- complexul șisturilor cuartito-sericito-cloritoase,
- complexul filitelor și șisturilor cu stilomelan.
În Muntii Dognecea, șisturile cristaline se prezinta în două complexe:
- complexul șisturilor sericitoase-cloritoase și carbonatice cu intruziuni de metadiorite,
metagabbrouri și metadacite,
- complexul metaconglomeratelor, metagresiilor și filitelor sericito-cuartitice.
Rocile magmatice asociate rocilor cristaline prehercinice
Astfel, in masa rocilor mezometamorfice, prin foraje, au fost identificate unele corpuri
magmatice, dupa cum urmeaza, de la nord spre sud:
- la Madaraș - diorite cataclazate, în care cuarțul este asociat cu feldspați plagioclazi;
subordonat apare biotit; feldspatii prezinta tendinta de sericitizare și caolinizare, iar biotitul
are tendita de cloritizare;
- la Chet - granite alcatuite din cuart, feldspati, potasici și plagioclazi;
- la Salacea și Otomani - granite pegmatitice constituite din cuart xenomorf, feldspati
plagioclazi și potasici, lamele de muscovit și prisme de amfiboli sodici;
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

- la Ciumeghiu Nord și Tinca - granite constituite din cuart xenomorf, feldspati

plagioclazi și potasici partial alterati, biotit și muscovit, și granodiorite în care proportia
feldspatilor plagioclazi ajunge la 70%;
- la Variaș, Sandra, Satchinez, - granite și granite gnaisice alcatuite din cuart, feldspati
potasici (ortoza, microclin), la care se asociaza biotit sau biotit și muscovit, feldspati
plagioclazi (albit, oligoclazi) și minerale accesorii (apatit, zircon); prezinta structura
hipidiomorf - grauntoasa și textura masiva.

Fig. 4 Răspândirea formațiunilor cristaline și magmatice prehercinice

(după A.D. Tulucan, 2002)
Rocile magmatice asociate rocilor cristaline hercinice
Magmatitele hercinice sincinematice sunt cunoscute în unitatile carpatice în cadrul
cristalinului de Paiușeni, în partea sud-vestica a Muntilor Zarand. Sunt reprezentate prin
granitoide cu textura orientata sau masiva.
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Magmatitele hercinice tardicinematice sunt cunoscute în partea central - estica a

Muntilor Zarand. Sunt constituite din roci cu compozitie intermediara (diorite, diorite
porfirice), urmate de roci alcaline și roci acide.
Au fost interceptate pe structurile: Nadlac, Turnu, Iratoș, Curtici, Sofronea, Variașu
Mare, Suntana, Olari, Simand, Socodor, Chișinau Criș.
Din punct de vedere petrografic, rocile intruzive sunt reprezentate prin granite, în care
principalii constituenti sunt cuartul, microclinul, albitul și muscovitul.
Frecvent feldspatii sunt afectati de fenomene de alterare (sericitizare și caolinizare) și
uneori biotitul trece partial în clorit.
Deasemeni se constata la suprafata rocilor, o cataclazare accentuata, care a condus la
formarea grussului, din a carui consolidare au rezultat arcoze (Turnu, Sînpetru German).
Pe structurile Olari și Suntana apar granodiorite.

Fig. 5 Răspânsirea formațiunilor cristaline și magmatice hercinice

(după A.D. Tulucan, 2002)
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

2. Învelișul sedimentar preneogen

Formatiuni permiene
Permianul (fig. 6) cuprinde depozite grosiere reprezentând molasa hercinică, la care se
asociază material magmatogen acid și bazic.
Depozitele permiene prezintă mari variații de facies, după cum predomină materialul
terigen (conglomerate, gresii, șisturi argiloase) sau cel vulcanic, după gradul de metamorfism,
etc.

Fig. 6 Răspândirea formațiunilor permo-triasice (după A.D. Tulucan, 2002)

Formatiuni triasice (fig. 6).
Triasicul inferior este dezvoltat în facies detritic (facies de Werfen), fiind constituit
dintr-o secvență ce conține, de jos în sus :
-conglomerate cuartitice violacee;
-gresii grosiere, cuartitice violacee;
-gresii cuartitice fine, alternând cu siltite argiloase roșii-violacee;
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

-șisturi argiloase roșii-violacee.

Triasicul mediu (anisian-ladinian) este dezvoltat în facies carbonatic.
Triasicul superior prezinta variații de facies numeroase, datorită aportului considerabil
de material argilos și cuarț-arenitic în unele zone.
Formatiuni jurasice
În foraje, în sectorul romanesc al Depresiunii Pannonice, depozite apartinind
jurasicului s-au interceptat numai în zona Oradea- Borș (fig 7).

Fig. 7 Răspândirea formațiunilor jurasice (după A.D. Tulucan, 2002)

Sondele forate în zona au întâlnit succesiunea stratigrafică:

-șisturi argilo- siltice roșii- violacee -10m;
-gresii cuartitice -23m;
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

-șisturi argilo- marnoase siltice și calcare marnoase, putin nisipoase cu spiculi rari
de spongieri;
-calcare cenușii inchise, pseudo-oolitice (pelmicrite și pelsparite), cu Ostracode,
Globochaete și mici piese de echinoderme - 122m.
Formatiuni cretacice
Cretacicul se remarca prin importante evenimente tectonice, care s-au produs în
principal în faza de diastrofism turono-coniaciana (preGosau). Succesiunea depozitelor
sedimentare a fost divizată în două etape distincte –neocomian-turonian și senonian-paleocen.
În sectorul romanesc al Depresiunii Pannonice, depozitele de virsta cretacica prezinta
o arie restrinsa de dezvoltare (fig.8 și fig. 9), sub forma de petice izolate ramase în urma
eroziunii. Ele sunt dispuse fie pe suprafata fundamentului cristalin și/sau a magmatitelor
asociate, fie peste depozitele permo-triasice sau jurasice ale cuverturii sedimentare.

Fig. 8 Răspândirea formațiunilor cretacice inferioare (după A.D. Tulucan, 2002)

Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Fig. 9 Răspândirea formațiunilor cretacice superioare (după A.D. Tulucan, 2002)

3. Eocen
Depozitele de vârstă eocenă au fost interceptate numai în zona nordică a sectorului
românesc al Depresiunii Pannonice. Ele pot fi explicate doar prin admiterea prelungirii spre
sud a ariei de acumulare a flișului de Maramureș-Szolnok (flișul intern).
În sectorul romanesc al Depresiunii Pannonice (fig. 10), eocenul este cunoscut numai
în partea nordica, fiind interceptat prin foraje pe aliniamentele structurale Curtuișeni - Pișcolt
- Petrești - Resighea - Carei - Moftinu și Sudurau Santau.
La Curtuișeni, s-a pus în evidenta existenta unor argilite cenușii, rar brun cenușii, cu
intercalatii de marne compacte, dure, fin micafere și gresii calcitice bogat micafere.
La Pișcolt, depozitele eocene au fost deschise pe o sectiune de cca.500m. Sunt
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

reprezentate prin gresii și marne, cu intercalatii de argilite.

La Petrești și Resighea, depozitele eocene sunt reprezentate prin gresii grosiere și
gresii microconglomeratice, gresii litice cu matrice argilitica, cu intercalatii subtiri de argilite
negre, grezoase.
La Carei, eocenul a fost interceptat pe flancul nordic al structurii (sonda 4016), unde
prezinta o grosime de 717m și este constituit din argilite negricioase, cu oglinzi de frictiune și
intercalatii rare de gresii.
La Moftinu, depozitele eocene au fost deschise pe o grosime de maxim 216m (sonda
950) și sunt constituite deasemeni din argilite, dar de culoare vinetie cu nuante verzui și
brune, cu intercalatii subtiri și frecvente de gresii fine, cu ciment mixt argilo-calcitic.
Vârsta eocena a depozitelor este data de asociatii microfaunistice cit și palinologice.

Fig. 10 Răspândirea formațiunilor eocene (după A.D. Tulucan, 2002)

Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

4. Neogenul
Miocen inferior
Ȋn sectorul romanesc al Depresiunii Pannonice, sedimentarea neogena începe cu
depozite de vârsta miocen inferioară. Acestea ocupă arii relativ restrânse, comparativ cu
depozitele miocen superioare (fig. 11). Au fost identificate prin foraje, sub forma unor insule
de mici dimensiuni, în zonele depresionare conturate înca din Cretacic.
Astfel, cel mai nordic aliniament cuprinde structurile Madaraș, Saba Novac, Ardud.
Aici a fost traversat un complex constituit din marne grezoase, cafenii-brune, cu intercalaţii
de gresii silicioase și marnocalcare.
Spre est, pe structurile Abrămuț, Marghita, Chișlaz, a fost identificata asociatia
microfaunistica cu Globoquadrina dehiscens, într-un complex constituit din argile și marne
cu intercalatii de gresii litice (elemente de granognaise, cuartite, șisturi sericitoase) cu
ciment tufaceu, pigmentate cu substanta organica și pirita în cuiburi.

Fig. 11. – Răspândirea formațiunilor miocene inferioare (după A.D. Tulucan, 2002)

Depozitele miocenului inferior se dispun discordant peste șisturile cristaline,

corpurile eruptive sau depozitele cretacice. Prezinta înclinari variabile, care pot atinge 20-
45°. Ele colmateaza paleorelieful creat în urma evolutiei subaeriene instalate la sfirșitul
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

cretacicului. Prezenta oxizilor și hidroxizilor de fier, atât în masa conglomeratelor,

gresiilor, cit și a argilelor, indica un caracter continental-lacustru al depozitelor, cu unele
ingresiuni marine de scurta durata, marcate de prezenta unor specii de foraminifere
planctonice.
Badenian
Badenianului inferior a fost identificat, în zona Abrămuț-Marghita (fig. 12), atestat
paleontologic prin asociatia cu Orbulina suturalis.
Grosimea depozitelor badeniene atinge aici valoarea maxima cunoscută în sectorul
romanesc al Depresiunii Pannonice (700-800m).
Din punct de vedere litologic, depozitele badeniene inferioare sunt reprezentate prin
conglomerate, microconglomerate și gresii grosiere, ce trec treptat la partea superioara la
marne argiloase, microgrezoase și argile tufacee. Frecvent apar intercalatii de tufuri dacitice și
gresii tufogene.

Fig. 12 Răspândirea formațiunilor badeniene inferioare (după A.D. Tulucan, 2002)

Badenianul superior (fig. 13) se dispune discordant și transgresiv peste diverșii

termeni mai vechi ai sedimentarului sau fundamentului.
El apare în doua faciesuri distincte: unul detritic ce corespunde zone lor cu subsidenta
ridicata și aport terigen important, și unul carbonatic, de tip platforma cu recifi. La acestea se
adauga aportul de material vulcanogen sedimentar, în diferite proportii.
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Faciesul detritic este constituit preponderent din gresii poligene, de la grosiere la fine,
gresii și marne tufacee, cu intercalatii de argile și uneori mamocalcare.

Fig. 13 Răspândirea formațiunilor badeniene superioare (după A.D. Tulucan, 2002)

Sarmatian inferior
Sarmatianul urmează în continuitate de sedimentare badenianului, marcând estinderea
maximă a bazinului marin.
De la nord spre sud, în sectorul romanesc al Depresiunii Pannonice (fig. 14),
depozitele sarmatiene au fost interceptate în numeroase foraje, care au stabilit dezvoltarea
acestora în doua faciesuri dominante: unul detritic și unul calcaros, fiind frecvente
intercalatiile grezoase în rocile carbonatice, respectiv intercalatiile calcaroase în rocile
detritice. La aceste faciesuri, se adauga faciesuri locale cu carbuni și /sau cu șisturi
bituminoase.
Sarmatianul mediu incheie ciclul sedimentar badenian-sarmatian, fiind urmat de o
perioada scurta de exondare, ca rezultat al fazei tectonice attice.
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Fig. 14 Răspândirea formațiunilor sarmațiene (după A.D. Tulucan, 2002)

Meoțian-dacian
Intervalul sarmațian superior-ponțian, reprezinta perioada cea mai controversata din
punct de vedere stratigrafic, în sectorul romanesc al Depresiunii Pannonice, datorita folosirii
unui etaj structural - pannonianul - din Paratethysul Central, a carui echivalare cu etajele din
Paratethysul Estic ridica unele probleme.
În sens strict, pannonianul a fost definit ca echivalentul intervalului sarmatian
superior -meotian, din Paratethysul Estic, iar în sens larg include și pontianul.
Meoțian
Depozitele de vârsta meoțiana au fost interceptate în putine foraje, în baza seriei
transgresive pontiene. A fost identificat la Carei, Sacuieni, Silindru, Chișlaz, Mihai Bravu,
Poclușa, Cenaloș, Husasau, Cermei, Sînpetru German.
Din punct de vedere litologic, se caracterizeaza prin prezenta gresiilor și
microgresiilor, marnelor nisipoase și marnelor argiloase, și chiar a unor lentile de
marnocalcare.
La Sînpetru German s-a identificat o asociatie de ostracode a caror evolutie începe în
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

meotian, la care se adauga genul Caspionella, care se dezvolta în pontian.

Pontian -dacian
Pontianul este etajul structural cu cea mai mare extindere din Depresiunea
Pannonica. Grosimea depozitelor pontiene și daciene, aflate în continuitate de sedimentare,
variaza în limite foarte largi, de la zeci de metri în apropierea ramei muntoase, la mii de metri
în zonele depresionare (3500m la Tomnatec, 3000m în Depresiunea Abrămuț), (fig.15).

Fig. 15 Hartă cu izobate la baza ponțianului (după A.D. Tulucan, 2002)

Din punct de vedere structural, depozitele ponțiane se dispun discordant și

transgresiv peste diverși termeni ai fundamentului cristalin cu magmatitele asociate, sau ai
depozitelor sedimentare mai vechi, sau în continuitate de sedimentare cu meoțianul, în micile
areale unde a fost identificat acesta.
Seria superioara, dezvoltata în facies detritic grosier, este reprezentata prin nisipuri și
pietrișuri, cu intercalatii de argile și marne și uneori carbuni sau depozite de turba.
În depozitele pontiene ale Depresiunii Pannonice au fost descoperite și o serie
de resturi fosile de proboscidieni, a caror existenta s-a prelungit pîna în cuaternar.
Trebuie remarcat numarul destul de mare de specii descoperite, dar într-un numar
redus de exemplare. Cele mai multe descoperiri se situeaza în zona golfului Șimleu, care
reprezenta probabil principala cale de penetrație a proboscidienilor în Romania.
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Cuaternarul
Depozitele formate în cuaternar, în sectorul romanesc al Depresiunii Pannonice sunt
dezvoltate în faciesuri detritice extrem de variate, caracteristice unor medii sedimentare
continentale (eoliene, fIuviale, lacustre, etc.).
Se cunosc depozite aparținând pleistocenului mediu și superior, și holocenului.
Pleistocenul mediu este constituit din pietrișuri și nisipuri ce formeaza terasa veche a
râurilor.
Pleistocenul superior cuprinde pietrișuri, nisipuri și argile din conurile aluvionare,
urmate În unele zone de depozite loessoide vechi, apoi pietrișuri și nisipuri din terasa
superioara a rlurilor, depozite loessoide noi și depozite de argila roșcata.
Holocenul este reprezentat prin depozite detritice aparținând terasei joase, luncii și
zonei de divagare.
Se cunosc specii de mamifere, pasari, amfibieni, reptile, etc.
Astfel, printre punctele fosilifere cele mai cunoscute, din partea de vest a Romaniei,
sunt: Bettia, Baile 1 Mai- Oradea, dealul Burzau (com. Tinea), Subpiatra (jud. Bihor), etc.

Tectonica Bazinului Panonian

În sectorul romanesc al Depresiunii Pannonice se pot identifica, din punct de vedere

tectonic, două etaje diferite, și anume:
• -etajul inferior, constituit din formatiuni antemiocene, prezentind un aranjament
structural complex, definitivat în ultimele faze orogenice cretacice, acoperit de
depozite post-tectonice cretacic superioare, reprezentînd fundamentul depresiunii, și
• - etajul superior, constituit din depozite sedimentare miocene la actuale, acumulate
într-un regim tectonic relativ liniștit, caracterizat prin mișcari pe verticala, ce au
determinat aparitia unor microbazine sedimentare, separate de zone cu fundament mai
ridicat.
Principalele aliniamente tectonice din sectorul romanesc al Depresiunii Pannonice,
sunt evidentiate în harta cu izobate la baza pontianului (fig. 15).
Principalele aliniamente tectonice majore din sectorul românesc al Depresiunii
Pannonice sunt rezultatul mulării și îngropării unui paleorelief antemiocen, în condiţiile
instalării unui bazin sedimentar cu mari variaţii în ceea ce privește rata subsidenţei și cea a
sedimentării.
De la nord spre sud au fost puse în evidenta mai multe aliniamente tectonice,
corespunzatoare zonelor cu fundament ridicat, dupa cum urmeaza:
-Curtuiușeni-Pișcolt- Carei- Madaraș,
-Mihai Bravu – Diosig - V. Sacuieni,
-Salonta - Tinca,
-Ciumeghiu - Arpașel - Talpoș,
-Curtici - Sofronea - Zimandu Nou,
-Peregu - Turnu-Arad ,
-Variaș - Simpetru German- Bodrog - Sîntoma,
-Șandra – Satchinez – Galacea - Vinga,
-Pordeanu - Chereștur - Dudeștii Vechi,
-Lovrin – Tomnatec - Grabat.
Aceste zone ridicate sunt separate de zone coborite, unde grosimea sedimentarului
neogen este de ordinul miilor de metri. Principalele zone coborite sunt: depresiunea
Galoșpetreu - Mecentiu, depresiunea Abramut, depresiunea Oradea - Sinicolaul Roman,
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

depresiunea Simand - Socodor - Zerind, depresiunea Tomnatec.

În zona situata la sud de riul Timiș, se constata existenta unei zone de platou, pe care
se dezvolta structuri de mica amploare și cu distributie aleatoare.
La contactul cu rama muntoasa, se dezvolta structuri de tip hemianticlinal, cum sunt:
Derna - Suplacu de Barcău, zona Tinca, Ineu – Mocrea

Condiții de formare a zăcămintelor de hidrocarburi.

În urma prospecțiunilor geofizice au fost puse în evidență, prin foraje o serie de

structuri (fig. 16, fig. 17) legate de:

Fig .16. Structuri petro-gazeifere și gazeifere din Bazinul Panonian:

1-Sânmartin, 2-Calacea, 3-Satchinez, 4-Șandra, 5-Variaș, 6-Tomnatec, 7-Teremia Mare, 8-
Cherestur Sud, 9- Cherestur, 10- Cherestur Nord, 11-Pordeanu, 12-Turnu, 13-Sântana, 14-
Borș, 15-Mihai Bravu, 16-Ciocaia, 17-Sâniob, 18-Suplacu de Barcău, 19-Săcuieni, 20-
Abrămuț, 21-Curtuiușeni, 22-Pișcolț, 23-Moftiu Mare, 24-Mădăraș, 25-Carei, 26-Viișoara,
27-Biled, 28-Nădlac, 29-Salonta, 30-Alioș, 31-Sarvăzel, 32-Sânpetru German, 33-Pecica, 34-
Dumbrăvița, 35-Șeitin (după C. Beca și D. Prodan, 1986).

- Cute anticlinale faliate: Abrămuț, Ciocaia (fig. 19), Curtuiușeni (fig. 20),
Variaș (fig.22);
- Domuri: Sânmartin, Secuieni, Pișcolț (fig. 21);
- Monocline: Suplacu de Barcău (fig. 18);
- Ridicări majore: structura Turnu (reprezintă o ridicare majoră separată de două
sinclinale în trei boltiri) sau ridicarea majoră Teremia – Cherestur (formată din patru
boltiri: Teremia, Cherestur Sud, Cherestur și Cherestur Nord);
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

- Blocuri tectonice: Moftinu, Borș;

- Pericline: Teremia (care de fapt este periclinul de nord al ridicării Mokrin din
Serbia).

Fig. 17 Distribuția zăcămintelor de hidrocarburi din sectorul românesc al Bazinului

Pannonian (după A.D. Tuluncan)
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Fig. 18 Secțiune geologică prin structura Suplacu de Barcău

Fig. 19 Secțiune geologică prin structura Ciocaia

Fig. 20 Secțiune geologică prin structura Curtuișeni

Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Fig. 21 Secțiune geologică prin structura Pișcolț

Fig. 22 Secțiune geologică prin structura Variaș

Roci mamă sunt considerate calcarele bituminoase, marnele și argilele de culoare

închisă din triasic, șisturile marno-argiloase din cretacic, argilele și marnele de culoare
închisă din tortonian, sarmațian și pliocen inferior.
Roci rezervor. Zonele alterate ale fundamentului cristalin (Sandra, Satchinez, Variaș,
Turnu, Cherestur, Podeanu, Ciocaia), conglomeratele și gresiile din tortonian și helvețian
(Calacea, Sandra, Satchinez, Variaș, Cherestur, Abrămuț, Borș), pietrișurile, gresiile și
nisipurile din pliocenul (panonianul) inferior (Calacea, Satchiney, Turnu, Teremia, Suplacu
de Barcău).
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Rezervoarele din fundament sunt reprezentate prin roci metamorfice şi

magmatice fisurate. Valorile porozităţii şi ale permeabilităţii variază în limite foarte
largi dependente da gradul de fisurare şi alterare al rocilor.
Stiva de roci cristaline este caracterizată de existenţa unui sistem de fisuri cu
dezvoltare şi distribuţie variabilă. De asemenea, factorii dinamici externi au dus la
alterarea părţii superioare a fundamentului pe secţiuni variabile ce nu pot fi decelate
numai cu ajutorul diagrafiei carotajului electric standard.
În general, porozitatea rezervorului fisurat în capcanele efective variază între 2
şi 10% ioar permeabilitatea variază intre 5 şi 120 mD.
Extinderea neuniformă a fundamentului fisurat şi alterat a dus la apariţia, la
acelaşi nivel izobatic, a unor zone compacte sau argilizate în cadrul complexului
poros-permeabil. Aceasta explică neuniformitatea proprietăţilor colectoare ale
fundamentului şi comportarea diferită a sondelor la probele de producţie. De
asemeneasunt frecvente situaţiile în care zona intens alterată de la suprafaţa
fundamantului, având grosimi de ordinul metrilor, sau chiar mai mult are rolul unui
ecran impermeabil realizând în acest mod închiderea capcanei.
Rezervoarele din Badenian şi Sarmaţian sunt de tip detritic şi carbonatic.
Rezervoarele de tip detritic sunt reprezentate prin prin depozite deltaice, conuri
aluvionare submerse, turbiditice, etc. Prezintă porozităţi între 10 – 25%.
Permeabilitatea este deasemeni foarte bună ajungând până la 250 mD. Se cuvine
făcută totuşi menţiunea că, în funcţie de redimul de sediemntare rezervoarele mai sus
menţionate pot prezenta neuniformiţăţi forate mari generate de conţinutul de argilă
variabil al acestora,atât în plan vertical cât şi pe suprapaţă.
Rezervoarele de tip carbonatic sunt constituite din calcare recifale,
lumachelice, cu frecvente variaţii variaţii laterale. Prezintă atât porozitete primară cât
şi secunadară (porozitate matriceală şi fisurală) cu valori de până la 25%.
Permeabilitatea este de asemenea foarte bună ajungând până la 250 mD.
Rezervoarele din Ponţian sunt de asemenea de tip detritic şi carbbonatic.
Rezervoarele de tip detritic sunt constutuite din depozite fluviatil – deltaice, cu
bune proprietăţi colectoare, porozitate 15 – 25%, premeabilitate 10 – 350 mD. Ca şi în
cazul anterior se cuvine menţionat conţinutul variabil în argilă care implică modificări
drastice ale proprietăţilor rocii rezervor.
Rezervoarele de tip carbonatic sunt reprezentate prin marnocalcare (depozite
de precipitaţie chimică) ale căror prorprietăţi variază foarte mult, atât in plan orizontal
cât şi pe verticală (porozitete 10 – 25%, permeabilitate 5 – 30mD).
Roci protectoare. Toate intercalațiile impermeabile din coloana litostratigrafică.
Migrarea
Având în vedere distribuţia rocilor sursă potennţiale şi cea a capcanelor efective, se
poate parecia că migraţia hidrocarburilor s-a realizat în două etape şi anume:
 migraţie primară laterală şi verticală, pe distanţe scurte până la medii, care
adeseori, nu a condus la segregarea pe verticală a hidrocarburilor, situaţie
favorizată şi de calităţile slabe ale colectorului,
 migraţie secundară, laterală ascendentă, pe distannţe medii.
Se mai poate totuşi observa că sunt prezente zacaminte de hidrocarburi la distanţe
apreciabile de principalele zone de generare, concretizate prin ariile dde maximă afundare ale
fundamentului şi de grosime mare a cuverturii sedimentare. Această situaţie se poate explica
atât prin tendinţa generală de ridicare structurală către marginile depresiunilor (grabenelor) cât
şi prin imprefecţiunile ecranelor de tip litologic datorată în principal neuniformităţi accentuate
a formaţiunilor în plan vertical şi orizontal.
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

De asemenea mai trebuie menţionat şi rolul rocilor sursă de hidrocarburi aflate practic
dincolo da graniţa de vest şi care au putut compensa eventuala imaturitate a rocilor sursa
aflate în condiţii de adâncime (presiune şi temperatură) mai puţin favorabile decât zonele din
largul bazinului sedimentar.
Capcane
Aşa cum s-a arătat anterior arealul cercetat este caracterizat de existenţa unei
multitudini de roci rezervor la diferite niveluri stratigrafice. Aranjamentul tectonic, condiţiile
de sedimentare şi evoluţia geologică a bazinului sedimentar au dus la formarea mai multor
capcane, la diferite trepte de adâncime care au avut ca efect apariţia acumulărilor industriale
de hidrocarburi.
Înainte de a discuta tipurile de capcane existente se impune studierea raporturilor
temporale între momentul formării capcanelor şi expulzarea hidrocarburilor (migraţia
primară). Astfel capcanele s-au format în general chiar din primele faze ale formării
depozitelor sedimentare, pentru formaţiunile aparţinând cuverturii sedimentare, sau au apărut
ca urmare a acţiuni agenţilor geodinamici externi, în cazul fundamentului cristalin, proces ce a
avut loc în mod evident înaintea formării rocilor sursă şi implicit a generării hidrocarburilor.
Din analiza curbelor de îngropare a formaţiunilor mioocene (în care sunt cantonate
rocile sursă) se poate observa că generarea hidrocarburilor a început relativ recent, unele
dintre depozite aflându-se şi în prezent în fereastra de petrol sau chiar nu au generat încă
hidrocarburi.Este evident că momentul apariţiei capcanelor este anterior expulzării majorităţii
hidrocarburilor.
În ceea ce priveşte tipul capcanelor acestea sunt de în general capcane de tip combinat
şi/sau capcane subtile.
Închiderea structurală a capcanelor este relativ redusă rareori depăşind câteva sute de
metri. Lungimea (dezvoltarea pe direcţie acolounde este cazul) a capcanelor poate varia intre
limite destul de mari şi este considerată maximă atunci când intervin elemente de ordin
structural cum ar fi anticlinalele “clasice” închiderea, ecranarea, pe direcţia planulzui de falie,
etc. Închiderile structurale ale potenţialelor colectoare au valori cuprinse între 0.10-0,45 din
lungimea totală (în secţiune transversală) a formaţiunii purtătoare de hidrocarburi (Batistatu
1996).
De asemenea ponderea dintre grosimea totală a formaţiuni de interes şi grosimea
rezervoarelor, rezultată ca medie ponderată a grosimilor din sondele cercetate corectată cu un
cut off de ordin structural calculat pe baza raportului grosimilor aparente şi stratigrafice
estimate ale formaţiunilor este în jurul a 10 - 12%.
Mai trebuie avută în vedere o anumită neuniformitate a proprietăţilor (porozitate,
permeabilitate) colectoarelor în funcţie de treapta de adâncime şi conţinutul în argilă,
capcanele putând prezenta, punctual, caractere de tip delimitat litologic, ecranat litologic,
ecranat hidrodinamic, etc.
Se poate observa că formarea capcanelor dispunerea şi extinderea acestora sunt
dependente de gradul de alterare a fundamentului, paleorelieful predepoziţional (la nivelul
fiecărui ciclu sedimentar major) şi de repartiţia sistemelor depoziţionale la nivelul fiecărui
ciclu sedimentar, în mod special pentru formaţiunile miocene generatoare – purtătoare de
hidrocarburi.
Tipul zăcămintelor. Zăcămintele sunt stratiform boltite, stratiforme ecranate tectonic,
stratigrafic sau litologic, delimitate litologic sau de tip masiv, ultimul ca în cazul zăcămintelor
din fundamentul alterat, care de cele mai multe ori formează aceeași unitate din punct de
vedere hidrodinamic cu miocenul sau pliocenul din cuvertura sedimentară. Zăcămintele de
hidrocarburi descoperite până în prezent sunt cantonate în zonele alterate ale fundamentului,
în tortonian, sarmațian, miocen și pliocen (panonian) inferior, iar pe unele structuri se
menționează ca obiectiv de exploatare miocenul datorită faptului că există o continuitate de
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

sedimentare între tortonian și sarmațian și delimitarea acestor două etaje geologice este greu
de făcut.Pe unele structuri, atât în fundament, cât și în pliocen, s-au găsit acumulări de CO2,
care are origine internă și care se exploatează odată cu gazele. Adâncimea sondelor din
Bazinul Panonian variază de la 80 la 150 m (suplacu de Barcău), până la peste 3000 m.

Structuri productive

Structura Pișcolt (fig. 23) prezintă atât capcane asociate unor discordanțe, cât și
capcane structurale.

Fig. 23 Hartă structurală la pachetul P1 și secțiune geologică pe structura Pișcolț

Structura Mihai Bravu, tot la nivelul pontianului, prezinta o serie de complexe

nisipoase în interiorul seriei marnoase, notate de sus în jos de la I la VI, care deasemeni se
constitue într-un anticlinal de tasare a reliefului anteponțian.
Structura Turnu reprezinta o zona de ridicare majora, complexa, în care depozitele
ponțiene muleaza un relief preponțian compozit (format pe roci epimetamorfice, roci
magmatice-granite și granodiorite, gresii arcozine premiocene și depozite miocen superioare
preponțiene). Suprafața acestui paleorelief prezinta o mare variatie și configurația sa a fost
urmarita îndeaproape de sedimentele pontiene acoperitoare (fig. 24).
Conținutul în argila al rocii rezervor, controleaza permeabilitatea fața de hidrocarburi,
determinind distribuțiea fluidelor în zacaminte și creînd bariere de permeabilitate între diferite
sectoare.
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Fig. 24. Hartă structurală la cap pachet “d” și secțiune geologică pe structura Turnu

Structura Dindești prezinta, pentru zacamântul badenian, o capcana de tip structural

(fig. 25). Configuratia domala este rezultatul mularii unui paleorelief și al tasarii diferentiale a
stratelor acoperitoare, ce a condus la apariția unei cute netectonice. În plus, se constata o
puternica variatie litologica, în sensul compactizarii rezervorului pe flancul nord-vestic al
structurii, fapt ce conduce la obținerea unor debite neindustriale de gaze în aceasta zona.
Structura Abram (fig. 26) reprezintă o astfel de situatie la nivelul badenianului.
Structura este afectata de o falie listrica orientata nord-sud, cu concavitatea îndreptata spre
vest. Compartimentul vestic, ce a suferit o coborâre accentuata pe falie, prezinta o grosime
extrem de mare a sedimentelor badeniene, în raport cu compartimentul estic.
Astfel, s-au separat complexele A, B, C. și D, notate de jos în sus. În timp ce
complexele A și B prezinta grosimi apropiate, dar pozitii izobatice diferite, în compartimentul
estic fiind mult ridicate, complexul C prezinta și o diferenta de grosime de cca 200 m. Aceasta
se explica prin caracterul activ al faliei în perioada corespuntatoare acumularii sedimentelor
complexului C, blocul vestic suferind o alunecare continua.
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Fig. 25 Hartă structurală la discordanța ponțian/badenian și secțiune geologică pe structura

Dindești
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Fig. 26 Hartă structurală la cap complex C superior și secțiune seismică transversală pe

structura Abram

Structura Vest Poiana (fig. 27) dupa cum se poate constata, colectoarele au un aspect
lenticular, distributia lor fiind rezultatul direct al sedimentarii, urmată de procesele normale de
litificare ale rocilor.
Satchinez (fig. 28 a,b,c). Sub aspect structural, zona Satchinez se prezinta ca o ridicare
complexa, cu orientarea generala vest-est și in coborâre ușoara spre vest, spre zona de larg a
bazinului marin. Spre nord și sud este delimitata de zone coborâte.
Hartile structurale intocmite la fiecare din cele trei complexe mari (fig. 28.a,b,c) arata
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

ca acestea au o dezvoltare areala diferita, iar în cadrul fiecaruia se constata frecvente variatii
/litofaciale, atât in plan orizonta/ cât și vertical. S-a admis existenta unor falii datorita
distributiei fluidelor ce satureaza colectoarele.
Acumularea hidrocarburilor s-a realizat astfel in colectoare cu distributie contolata de
procesele sedimentare ale mediului deltaic, favorizata pentru colectoarele situate la partea
superioara a seriei de inchiderea prin rocile pelitice pontiene.

Fig. 27 Hartă structurală la reperul R1 din badenian și secțiune geologică pe structura

Poiana
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Fig. 28 a. Hartă structurală la cap miocen 3 și secțiune geologică pe structura Satchinez

Fig. 28 b. Hartă structurală la cap miocen 2 și secțiune geologică pe structura Satchinez

Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Fig. 28 c. Hartă structurală la cap miocen 1 superior și secțiune geologică pe structura

Satchinez

Structura Ciutelec prezinta capcane asociate discordantei de cuvertura fundament-

badenian. Sub discordanta exista un zacamânt de titei, în rocile epimetamorfice ale
fundamentului, a carui închidere laterala se realizeaza prin trecerea de la roca fisurata,
poroasă, la roca compactă, iar la partea superioară, prin acoperirea cu roci badeniene
compacte.
Deasupra discordantei, în stratele badeniene poroase sunt deasemeni cantonate doua
zacaminte de titei, a caror închidere se realizeaza prin efilarea pe discordanta, ele fiind în
contact cu zona compacta a fundamentului (fig. 29).
Structura Portița (fig. 30) cantoneaza trei zacaminte de gaze, situate între doua
suprafete de discordanta, și anume: eocen-badenian și badenian-pontian. Cele doua zacaminte
situate în pozitii inferioare, s-au acumulat între doua discordante: eocen -badenian și
badenian-pontian.
Al doilea zacamînt este limitat și la partea inferioara de o zona de compactizare a
rezervorului.
Ultimul zacamânt, cu pozitia superioara, situat sub discordanta badenian-pontian,
prezinta închidere dubla: litologica, prin compactizarea rezervorului în ridicare pe structura și
pelitizarea lui în zona coborâta, și sub discordanta pontian-badenian, sub marnele pontiene.
Structura Resighea (fig. 31) prezinta capcane de hidrocarburi situate între doua
discordante: eocen - badenian și badenian la sarmatian nedivizat -pontian.
Primul zacamânt, notat de jos în sus, este cantonat într-un rezervor dispus deasupra
discorantei eocen-miocen care asigura închiderea capcanei atât lateral, cât și în ridicare pe
structura, datorita caracterului compact al rocilor eocene subjacente.
Al doilea zacamânt se gasește într-un rezervor badenian, care, la partea superioara și
inferioara este limitat de roci pelitice de aceeași vârsta, iar în ridicare pe structura și în lateral,
este limitat de discordanta eocen-miocen.
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Fig. 29 Hartă structurală la discordanța fundament/badenian și secțiune geologică prin

depozitele badeniene și fundament pe structura Ciutelec
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Fig. 30 Hartă structurală la discordanța ponțian/badenian și secțiune geologică

longitudinală pe structura Portița
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Fig. 31 Hartă structurală la discordanța ponțian/badenian și secțiune geologică transversală

pe structura Resighea

Zona structurala Viișoara (fig. 32) se contureaza într-un sector cu fundament situat la
adâncimi medii de cca 1100-1200 m. Peste paleorelieful fundamentului, de tip cristalin, se
dispune o serie grezoasa-calcaroasa de vârsta sarmatiana, urmata de seria marnoasa pontiana.
Rocile sedimentare sarmatiene s-au constituit în bune colectoare.
La nivelul pontianului, s-a identificat o structura de tip anticlinal, la care închiderea
capcanei se realizeaza prin efilarea stratelor.
Structura Suplacu de Barcău (fig. 33) se dezvolta la nivelul pontianului, dispus
discordant și transgresiv pe paleorelieful fundamentului. Capcana creata este complexa.
Astfel, un rol important l-a jucat suprafata de discordanta fundament cristalin-pontian, pe care
se realizeaza închiderea capcanei pe anumite sectoare. Un alt factor l-a constituit accidentul
major orientat aproximativ vest-est, ce realizeaza închiderea capcanei în zona ridicata a
structurii. Aceasta falie, initial neetanșă, a permis pierderea unei mari cantitati de
hidrocarburi.
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Datorita însa proceselor ulterioare de alterare a petrolului, ce au condus la formarea asfaltului,

care a obturat canalele de circulatie ale hidrocarburilor, falia a devenit etanșă, realizând
închiderea capcanei.

Fig. 32 Hartă structurală la cap fundament și secțiune geologică transversală pe structura

Viișoara
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

Fig. 33 Hartă structurală la un reper din ponțian și secțiune geologică transversală

pe structura Suplacu de Barcău

Dificultăți în foraj

În timpul forajului pe unele structuri, au loc pierderi de circulație, mai frecvente în

fundamentul cristalin fracturat, sau gazeificări ale fluidului de foraj.
La cercetarea sondelor care exploatează fundamentul și panonianul inferior s-a
constatet, pe unele structuri, o creștere a temperaturii, care poate să ajungă până la 140oC,
după un timp de închidere a sondei de 24 ore.

Perspective de noi zăcăminte

Zonele de prim interes suntla Ciumeghiu, Mihai Bravu Vest, Șeitin – Nădlac, Pecica,
Turnu Est legate de capacitatea petro-gazeiferă a depozitelor pliocene, miocene și a
fundamentului cristalin alterat. De asemenea, prezintă interes de a fi investigate și depozitele
paleogene și mezozoice.

Distribuţia rezervelor rămase de descoperit

Principalele zone de interes pentru hidrocarburi pot grupate în două categorii respectiv
suprafeţe aflate în extinderea perimrtrelor actuale (prezentate în tabelul 2) şi zone (suprafeţe
de perpectivă) cu acumulări neevidenţiate până în prezent.
În ceea ce priveşte zonele noi acestea sunt legate de prezenţa sistemului de grabene
menţionat anterior constituind trei zone distincte din punct de vedere structural, zona nordică,
zona centrală şi zona sudică.
În funcţie de adâncim se distind de asemenea trei tipuri de acumulări:
1. Acumulări de mică adâncime, în special pentru rezervoare panoniene şi fundament
situate în special în zonele de borduă ale depresiunilor menţionate anterior şi unde
sunt prezent acumulări de gaze şi ţiţei+gaze în Panonian şi fundament. Aceste
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Panonian

acumulări por avea caracter primar sau pot fi acumulări secundare (de exemplu
zăcământul panonian superior de la Săcuieni Vest). Adâncimea zăcămintelor este de
până la 1000-1200 m şi sunt cantonate în capcane de tip stratigrafic/ecranat
litologic/delimitat litologic.
2. Acumulări de medie adâncime, la circa 2000-2500m corespunzătoare zonelor de slope
ale subbazinelor sedimentare individualizate suprajacent grabenelor de la nivelul
fundamentului şi care au fost menţionate anterior. Ele sunt asociate zonelor de lobi
submarini şi curgerilor de turbidite formând capcane subtile cu variaţii litologice (şi
implicit de productivitate) importante. Obiectele de exploatare sunt în genral
Panonianul, Miocenul (Badenian+Sarmaţian) şi uneori fundamentul.
3. Acumulări de mare adâncime, uneori de peste 4000 m, caracteristice zonelor de
afundare maximă a depresiunilor (grabenelor). Obiectele de exploatare sunt
Panonianul, Miocenul şi Fundamentul cristalin. Acolo unde este prezent, punctual
Cretacicul poate fi productiv.
Zonele de acumulare se grupează pe aliniamente paralele cu axele grabenelor în
concordanţă cu sistemele de falii longitudinale după care are loc scufundarea fundamentului.