Fiind o planta cu utilizare variata, catina detine un important rol terapeutic, alimentar, ecologic si

ornamental.

Solurile benefice pentru cultura catinei sunt solurile aluvionare, nisipoase, usoare, permeabile, aerisite,
cu o reactie slab acida, neutra si chiar slab alcalina, vegetand bine la un pH cuprins intre 6,5-7,5 si o
umiditate optima de 70%. O umiditate neadecvata cauzeaza o reducere a volumului de fructe.

Catina necesita soluri bogate in elemente minerale nutritive, macro-nutrientul absorbit in cantitate
mare fiind fosforul, indispensabil procesului normal de viata ai nodulilor de pe radacina plantei.

La maturitate deplina catina este capabila sa isi asigure partial necesarul de azot.

Catina necesita lumina abundenta si directa inca din primul stadiu de dezvoltare al plantelor, umbra
nefiind tolerata.

Coacerea incepe de la jumatatea lunii august pana la inceputul lunii octombrie, temperaturile ridicate
facilitand formarea de carotide, in timp ce vremea ploioasa si temperaturile moderate favorizeaza
formarea acidului ascorbic.

Inmultirea catinei se face prin seminte, butasi sau in vitro.

Fiind o planta dioica, sunt necesare doua exemplare, unul feminin care face fructe, si unul masculin care
asigura polenizarea.

Pentru a asigura o productie mare si constanta de fructe, raportul intre plantele feminine si masculine
variaza intre 6-12%.