Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului

Facultatea de Management şi Turism Rural

CONCEPTUL DE PLAGIAT ȘI AUTOPLAGIAT

Student : Crăciun Alexandra-Nicoleta

Profesor coordonator : Conf. Dr. Tabita Adamov
Specializarea : Etică și integritate academică
Anul II Master

Timişoara 2022

Cuprins

1
Conceptul de plagiat și autoplagiat….……………………………………………….......3
Plagiatul intenționat și neintenționat..………………………………………………..…..6
Forme de plagiat………………..……………………………………………………….…7
Autoplagiat…………………………………………………………………………………10
Efectele sociale ale lipsei de integritate academică…………………………………..11
Bibliografie…………...…………………………………………………………………….12

Conceptul de plagiat și autoplagiat

2
 Plagiatul este un subiect delicat și de întindere mare, care se poate regăsi în mai multe
domenii, continuând să fie o problemă majoră în lumea academică.
Conform DEX: „PLAGIÁT1 , plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.)
Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept
creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat.”.
În articolul 4 alin. (1) lit. d din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, modificată prin Ordonanța nr. 2 din 19 ianuarie
2016, este definit plagiatul: „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în
format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori
metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv in format electronic, ale altor autori, fără a
menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale ”.
Cuvântul „plagiat“ vine, din latinescul „plagium“, care se traduce prin „a vinde altora
sclavi furaţi sau care nu aparţin vânzătorului“. Termenul şi-a păstrat până acum sensul originar,
pentru că el este, din punct de vedere semantic, sinonim cu furt.
În zilele noastre, plagiatul este accentuat de internet şi de uşurinţa de a prelua online
lucrări de doctorat, de cercetare, articole, idei, imagini. Plagiatul bazat pe texte din reţea este
denumit în prezent plagiat online.
Autorul real poate fi o persoană, o organizaţie, sau poate include mai multe persoane sau
organizaţii, inclusiv o comunitate de contributori - precum Wikipedia. Indiferent de tipul
autorului real, şi de forma de publicare (anonimă, sub pseudonim, sau sub numele real),
preluarea creaţiei acestuia fără specificarea corectă a sursei reprezintă plagiat. De asemenea,
plagiatul este distinct de încălcarea drepturilor morale ale autorului sau de încălcarea drepturilor
de autor. De exemplu, susţinerea publică unei lucrări de diplomă cumpărate de la o firmă
specializată în redactarea lucrărilor de diplomă reprezintă plagiat - deşi nu încalcă nici un fel de
drept de autor sau de proprietate intelectuală.
În ultimul timp a apărut însă la orizont o nouă amenințare la adresa bunei redactari a
lucrărilor știintifice și anume "autoplagiatul". Este o amenințare foarte nouă, dar încă ambiguă.
Asadar, cunoașterea ei este fundamentală atât pentru cei care o utilizează cât și pentru cei care

sunt "atacați" pe nedrept cu ea, ca să se poată apăra.

Originalitatea lucrărilor a reprezentat una dintre cele mai importante probleme ale
oricărei lucrări noi apărute mai ales în aceasta perioada în care există foarte multă informație în

3
mediul online și care poate fi ușor accesată de către oricine. Practic orice persoană cu acces la
internet poate scrie o lucrare “științifică” în aproape orice domeniu fără a fi însă una care să aibă
impact asupra acelui domeniu, tot ce trebuie să facă este să realizeze un colaj din informațiile
găsite în câteva articole și astfel obține o super lucrare însă aici intervine plagiatul. În acest mod,
găsind lucrările care nu sunt originale și eliminându-le, îi putem îndepărta pe cei pasionați de un
domeniu fără însă a aduce ceva nou sau original în respectivul domeniu de adevărații cercetători
care studiază domeniul și au un cuvânt de spus.
Cu toate astea și cei acreditați care au influență în respectivul domeniu pot realiza un
plagiat și nu mă refer la a copia pe cineva ci a copia din propriile lor lucrări publicate anterior
Adică a se autoplagia, o republica continuț deja folosit.
În plus, înțelegerea conceptului de "autoplagiat" este foarte importantă pentru cei care
publică frecvent și lucrează în mediul academic, precum și pentru editorii revistelor de
specialitate și pentru studenți.
Nu există o definiție unanim acceptată a autoplagierii. Autoplagiatul constă în folosirea
acelorași rezultate ale cercetărilor proprii de mai multe ori, fără a menționa acest lucru, pentru a
obține mai multe foloase distincte. Se creează impresia falsă că ești autorul mai multor opere și,
prin urmare, că ai dreptul la mai multe beneficii.
Exemple întâlnite în activitatea academică de autoplagiat sunt:
• folosirea aceleiași lucrări pentru a lua două titluri de doctor
• folosirea aceluiași articol, cu mici modificări de titlu și de conținut, pentru a îngroșa
fictiv lista de publicații
• utilizarea propriului text publicat deja într-o revistă sau volum fără a cere editorului
dreptul de publicare (acesta nu este doar autoplagiat, ci și încălcarea drepturilor de proprietate
intelectuală)
• omiterea menționării faptului că un anume fragment sau capitol a mai fost publicat
undeva
• traducerea tezei de doctorat pentru a fi publicată într-o altă țară nu constituie
autoplagiat, însă utilizarea ei pentru a obține un nou titlu de doctor în acea țară e o fraudă
• republicarea într-un volum personal sau într-o antologie tematică a unui articol publicat
deja într-o revistă academică e permisă numai cu acordul revistei, menționând locul unde a
apărut inițial articolul și mulțumind pentru bunăvoința de a accepta preluarea

4
 • o lucrare tipărită înainte de înscrierea la doctorat e interzis să fie predată ca teză de
doctorat (tentativa se pedepsește)
• articolele scrise și publicate în timpul stagiului doctoral pot fi preluate în teză (cu
ajustările de rigoare) cu condiția să fie indicată explicit revista în care au apărut și să existe
acordul deținătorului de copyright.

Plagiatul intenționat sau neintenționat

Plagiatul intenționat este atunci când plagiatorul își însușește cuvintele, ideile sau munca
de creație a unei alte persoane cu bună-știință. Comunitatea academică a identificat mai multe
motive care îi determină pe studenți să plagieze în mod intenționat: - dorința de a obține note
mari sau frica de a nu pica un examen;
- când studentul nu înțelege materia la care trebuie să realizeze tema sau nu a înțeles indicațiile
primite de la profesor;

5
- când studentul nu consideră importantă atribuirea surselor;
- când studentul nu lucrează din timp la realizarea temei primite și lasă acest lucru pe ultimul
moment;
- gândul că este cea mai ușoară modalitate de a realiza o temă.
Plagiatul neintenționat poate să apară cel mai des în lucrările studenților atunci când
aceștia nu reușesc să își însușească regulile de citare sau nu le interpretează în mod corect. O altă
cauză a plagiatului neintenționat poate să fie neînțelegerea ideii de proprietate intelectuală și de
respect față de creația intelectuală a unei alte persoane. Plagiatul neintenționat, chiar dacă nu este
la fel de grav precum cel intenționat, atrage după sine aplicarea unor sancțiuni disciplinare.
Motive care pot duce la plagiatul neintenționat:
- necunoașterea în profunzime a regulilor de citare și de atribuire a sursei;
- lipsa unui exercițiu continuu al citării în realizarea temelor;
- modalitatea defectuoasă de organizare a unei lucrări aflate în faza de redactare, când studentul
uită să pună ghilimele la un paragraf preluat dintr-o altă lucrare;
- lipsa de atenție la redactarea unei lucrări.
Există o serie de materiale care pot fi copiate fără a exista riscul de a fi acuzat de plagiat,
ceea ce comunitatea academică internațională numește „cunoașterea comună‖ sau „cunoașterea
universală‖, însă nu există o graniță clară între ceea ce reprezintă și ceea ce nu reprezintă
„cunoașterea comună‖. Informațiile cuprinse în această categorie sunt unele factuale, cunoscute
de marea majoritate a oamenilor, cum ar fi evenimentele istorice, referințele geografice,
proverbele, folclorul popular.
Forme de plagiat

● Plagiatul de tip copy-paste sau clonă - Înseamnă preluarea și folosirea cuvânt cu cuvânt
(verbatim) a muncii unei alte persoane fără citare corectă, prin atribuirea sursei și utilizarea
ghilimelelor. Potrivit Turnitin, este cel mai des întâlnit tip de plagiat, fiind și cel mai simplu, în
condițiile accesului facil la resurse bibliografice online, înlesnit de conexiunea la internet.
Procedeul de copiere se realizează prin simpla utilizare a comenzilor Ctrl + C urmat de Ctrl + V
de pe computer sau prin copierea ad litteram a conținutului unei lucrări. Pe cât de ușor poate fi
executat, pe atât de simplu este de identificat. Porțiunile plagiate prin procedeul „copy-paste” pot
diferi ca întindere, de la un paragraf la mai multe pagini, subcapitole sau capitole, sau chiar

6
lucrări întregi. Debora Weber-Wulff (2014) atrage atenția asupra situațiilor ilare în care autorul
care plagiază un alt autor copiază în lucrarea lui și eventualele greșeli gramaticale, de punctuație,
de transcriere sau de spațiere care apar în original. În cazul acestui tip de plagiat intenționalitatea
este una evidentă.
● Plagiatul prin citare parțială - Înseamnă preluarea de conținut dintr-o singură sursă,
asupra căruia se fac intervenții minimale. În cazul acestui tip de plagiat sursa originală poate să
nu fie indicată deloc sau poate să fie menționată prin notă de subsol sau paranteze, însă nu și prin
plasarea între ghilimele a textului preluat. Lipsa ghilimelelor, deși s-a făcut trimiterea către autor
face ca respectivul pasaj să fie declarat plagiat.
● Plagiatul prin parafrazare - Apare atunci când cuvintele cheie sau unele porțiuni din
propoziție sau frază sunt înlocuite cu cuvinte sau expresii sinonimice, dar conținutul de bază este
păstrat, sursa originală nefiind menționată. Debora Weber-Wulff denumește această tehnică
„plagiat camuflat‖. Parafrazarea poate să se rezume la unul sau câteva paragrafe în care au fost
operate modificări și se poate întinde până la rescrierea unei lucrări întregi. Acest tip de plagiat
poate fi destul de greu de identificat deoarece este modalitatea de mascare prin schimbarea unor
cuvinte cu unele cu înțeles identic sau similar, prin schimbarea ordinii cuvintelor într-o frază sau
chiar a topicii frazei. Cu toate acestea, scheletul unei idei rămâne același, ideea principală
rămâne aceeași, chiar dacă efortul de a ascunde proveniența conținutului este unul important.
● Plagiatul prin mixare - Apare atunci când porțiuni de propoziție sau frază sunt preluate
din mai multe surse și sunt folosite în așa fel încât să se potrivească. Acest tip de plagiat este
unul „muncit‖, însă riscul de a fi depistat nu merită efortul de a combina texte diferite. În acest
caz intenționalitatea actului este una evidentă, la fel și încercarea de a ascunde modalitatea de
realizare a lucrării.
● Plagiatul prin reciclare - Sub această denumire avem de-a face, de fapt, cu autoplagiatul.
Înseamnă utilizarea propriei munci a autorului, folosită anterior într-o altă lucrare publicată, la
care au fost aduse modificări minimale, fără a se specifica (cita) faptul că respectivul text a mai
fost publicat anterior. Platforma iThenticate denumește această procedură și „plagiatul de tip
duplicat‖. Există curente de opinie destul de răspândite în comunitatea academică prin care unii
cercetători resping ideea că un text care le aparține și a fost publicat o dată nu mai poate fi
republicat. Un text al aceluiași autor poate fi republicat doar cu condiția de a se specifica faptul
că nu este o creație nouă, ci una deja adusă la cunoștința publicului. Acest tip de practică este una

7
dezaprobată de comunitatea academică, mai ales atunci când autorul încearcă să obțină un
avantaj din republicare. În cazul studenților poate fi vorba despre obținerea unor note sau
promovarea unor examene la mai multe materii folosind aceeași lucrare, în cazul cadrelor
didactice, promovarea pe o poziție superioară.
● Plagiatul hibrid - Este modalitatea prin care se combină surse citate corect cu propoziții,
fraze sau paragrafe copiate fără referire la sursa originală. Și în acest caz intenția este una
evidentă, având în vedere faptul că autorul demonstrează, fără echivoc, că și-a însușit
modalitățile de citare impuse de regulile academice.
● Plagiatul prin confuzie - Este tipul de plagiat care combină propoziții, fraze sau
paragrafe întregi din surse diferite care nu sunt atribuite. Debora Weber-Wulff numește acest tip
de plagiat shake and paste collection, adică conținut obținut prin amestecare și lipire. Mai exact,
acest tip de plagiat combină propoziții sau fraze, una câte una, în așa fel încât conținutul să fie
din cât mai multe surse, chiar dacă de multe ori acesta nu se potrivește și nu are cursivitate sau
logică. Și în acest caz intenția autorului de a plagia este evidentă, chiar dacă nu folosește nicio
formă de citare.
● Plagiatul mascat - Este tipul de plagiat mascat prin folosirea unor referințe inexistente sau
inexacte despre autorii lucrărilor sau materialele de proveniență a datelor. Autorul încearcă să
dezinformeze și oferă informații eronate cu privire la sursa folosită, scopul fiind, de fapt, de a
ascunde faptul că a plagiat. Aceste situații pot să apară atunci când se încearcă acoperirea
plagiatului nu prin citarea autorului din care au fost preluate informațiile sau textele în mod
fraudulos, ci prin citarea autorului citat de acesta. Este vorba, în fapt, despre citarea la a doua
mână.
● Plagiatul de tip agregat - Apare atunci când autorul folosește în lucrare în mod corect
atribuirea sursei originale, prin referire la aceasta și utilizarea ghilimelelor, însă lucrarea nu
conține niciun fel de contribuție originală fiind o simplă însăilare de citate. O lucrare realizată
prin această procedură nu are niciun fel de valoare științifică.

8
 Autoplagiat

Autoplagiatul, definit conform art. 4 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 206/2004, raportat la
reglementările Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe este un non sens,
având în vedere că legea privind drepturile de autor și drepturile conexe recunoaște autorului
‘‘dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa’’ (art. 12 din Legea nr.
8/1996) și dreptul de a reproduce opera, prin ‘‘realizarea, integrală sau parţială, a uneia ori a mai
multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc şi sub
orice formă’’ (art. 14 din Legea nr. 8/1996). Legea nr. 8/1996 nu sancționează autoplagiatul.

Dispozițiile art. 2 din Lege, potrivit cărora ‘‘Recunoaşterea drepturilor prevăzute în prezenta lege
nu prejudiciază şi nu exclude protecţia acordată prin alte dispoziţii legale’’ permit însă
reglementarea și sancționarea faptei de autoplagiat prin alte acte normative, pentru rațiuni care
exced sferei de reglementare a Legii nr. 8/1996.
Este esențial că Legea nr. 8/1996 nu are ca obiect de reglementare buna conduită în
activitatea de cercetare-dezvoltare, etica și deontologia specifică activității de cercetare-
dezvoltare.

9
 Spre deosebire de Legea nr. 8/1996, Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de
cercetare-dezvoltare, la care fac trimitere dispozițiile art. 1 alin. (2) și (4) din Legea nr. 206/2004,
prevede că ‘‘Activitatea personalului de cercetare-dezvoltare este de interes naţional şi cuprinde:
a) dezvoltarea cunoştinţelor ştiinţifice; […]’’ (art. 4) și că ‘‘Personalul de cercetare-dezvoltare:
a) asimilează, utilizează şi generează noi cunoştinţe […] și b) respectă misiunea cercetării, etica
şi deontologia profesională’’ (art. 5).
Or, misiunea desfășurării activității de cercetare-dezvoltare în interes național constă în
dezvoltarea cunoștințelor științifice și generarea de noi cunoștințe. Acest scop nu poate fi atins
prin săvârșirea faptei de autoplagiat.
Iată de ce legea sancționează fapta personalului de cercetare-dezvoltare de a prezenta ca
noi informații, date, idei, care sunt în realitate preluate din opere anterior publicate de același
autor, fără a preciza faptul preluării și fără a face trimitere la opera din care s-a făcut preluarea.

Efectele sociale ale lipsei de integritate academică

Toți membrii comunității academice, studenți și cadre didactice, trebuie să fie conștienți
de implicațiile lipsei de onestitate academică asupra reputației instituționale și personale.
Marile universități luptă în mod constant pentru limitarea acestor comportamente prin
promovarea unor politici proprii și prin cultivarea valorilor care individualizează mediul
academic: onoarea, încrederea, corectitudinea, respectul și responsabilitatea.
Promovarea principiilor de integritatea academică și performanță are ca scop formarea
unor comportamente și atitudini corecte, pe care studenții să le adopte și în viața de zi cu zi,
având în vedere faptul că universitățile își instruiesc cursanții pentru dezvoltarea unor cariere
viitoare.
Eșecul în realizarea acestor obiective poate avea consecințe pe termen lung asupra
indivizilor, instituțiilor de învățământ și chiar a întregii societăți. Efectele sociale ale lipsei unor
valori autentice se pot materializa, în mod concret, printr-o serie de urmări:
- deprecierea calității învățământului;
- instalarea unor percepții negative la nivelul societății despre ceea ce reprezintă învățământul
universitar;
- devalorizarea statutului de cadru didactic universitar;

10
- stigmatizarea cercetării științifice;
- subaprecierea studiilor doctorale.

Bibliografie

https://ro.scribd.com/document/398752966/Autoplagiatul-Etica-Si-Deontologie-docx
http://www.umfcv.ro/files/d/e/Despre%20plagiat.pdf
https://ro.scribd.com/presentation/363140163/Autoplagiat
http://www.ionivan.ro/2015-PLAGIAT/AUTOPLAGIAT.htm
https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-politehnica-din-timisoara/
prelucrarea-imaginii/8-tema/6944005
https://www.radumogamanzat.ro/cugetarireflectii/despre-plagiat-si-autoplagiat/
https://ro.scribd.com/document/398630166/Plagiatul-Autoplagiatul-Si-Contrafacerea-
Abateri-Grave-de-La-Normele-de-Buna-Conduita-in-Cercetarea-Stiintifica
https://ro.scribd.com/doc/171835206/Eseu-Plagiat
https://pdfcoffee.com/qdownload/referat-etica-8-pdf-free.html

11
12