CAPITOLUL 1

STRUCTURI ALGEBRICE

1.1 Grupuri, inele şi corpuri

În acest capitol prezentăm noţiuni elementare de structuri algebrice necesare
pentru înţelegerea acestui curs de algebră liniară.
Definiţia 1. Se numeşte lege de compoziţie internă sau, pe scurt, lege (operaţie)
internă pe o mulţime  orice funcţie f :    →.
Conform acestei definiţii, pentru  x , y   , putem nota de exemplu
f ( x , y ) = x  y şi se citeşte x compus cu y după legea  .
Dacă o lege internă definită pe mulţimea  este notată cu + ,adică f ( x , y ) =
= x + y (adunarea elementelor în mulţimea ) se spune că legea internă definită pe
mulţimea  este notată aditiv; dacă lege internă definită pe mulţimea este notată cu
 adică f (x, y) = x  y (înmulţirea elementelor în mulţimea ) , se spune că legea este
notată multiplicativ.
Definiţia 2. Fie  o lege internă definită pe mulţimea .
(i) Dacă  x , y , z   avem x  ( y  z ) = ( x  y )  z se spune că
legea este asociativă.
(ii) Dacă x  y = y  x , pentru  x , y   se spune că legea  este
comutativă.
(iii) Dacă există un element e   cu proprietatea x  e = e  x = x,
 x  , se spune că legea  admite element neutru şi că e este element neutru faţă
de legea  .
(iv) În ipoteza că legea internă  admite un element neutru e, dacă unui
element x  E îi corespunde un element x '   cu proprietatea x  x ' = x '  x = e ,
se spune că elementul x este simetrizabil în raport cu legea  şi că x' este
simetricul lui x .
Pentru legile interne notate aditiv, elementul neutru se notează cu 0, iar
simetricul unui element x se notează cu - x şi se numeşte opusul lui x . Pentru legile
interne notate multiplicativ, elementul neutru se notează cu 1, iar simetricul unui
element x se notează cu x -1 şi se numeşte inversul lui x .
Definiţia 3. Se spune că o lege internă  determină pe  o structură de grup, sau
că ( ,  ) este un grup, dacă legea  satisface următoarele condiţii, numite axiomele
grupului:
(G1) este asociativă;
(G2) admite element neutru,
8 Structuri algebrice

(G3) orice element x   este simetrizabil.

Dacă în plus legea  este comutativă, atunci grupul ( ,  ) se numeşte grup comutativ
sau abelian.
Exemplul 1. Mulţimea numerelor întregi împreună cu adunarea numerelor
întregi (, +)este un grup comutativ.(Exerciţiu!).
Observaţia 1. Dacă legea  este supusă numai axiomei G1, atunci ( ,  ) se
numeşte semigrup sau monoid.
Exemplul 2.Pe mulţimea numerelor naturale  definim operaţia de adunare
atunci (, +) este monoid comutativ cu element neutru(operaţia de adunare pe 
verifică axiomele G1 şi G2, dar nu verifică axioma G3 ).
Exemplu 3. Pe mulţimea  =  \ {1} se defineşte operaţia  astfel
x * y  x  y  x  y, x, y   . Să se arate că mulţimea  formează grup
comutativ faţă de operaţia definită.
Rezolvare: Vom verifica axiomele grupului:
(G1) Asociativitatea: Avem
( x  y )  z  ( x  y  x  y )  z  x  y  x  y  z  x  z  y  z  x  y  z şi
x  ( y  z)  x  ( y  z  y  z)  x  y  z  y  z  x  y  x  z  x  y  z .
Comparând cele două rezultate obţinem asociativitatea.
(G2) Element neutru: Căutăm e   astfel încât x * e  e * x  x, x   .
Obţinem x  e  x  e  x  e  (1  x)  0 cum x   deducem e  0, e   . Acest
element satisface condiţia cerută.
(G3) Element simetric: Se caută pentru orice element x   un element x ' 
x
cu proprietatea că x  x '  x ' x  0  x '    1 deci orice element din
1 x
 admite un element simetric x'  .
Comutativitatea: Deoarece x  y  x  y  x  y  y  x  y  x  y  x rezultă că 
este comutativă. Deci (, *) este grup comutativ.
Definiţia 4. Fie  o mulţime pe care sunt definite două legi interne, una notată
aditiv + (adunarea în ), iar cealaltă notată multiplicativ  (înmulţirea în ) Atunci
(, +, ) este un inel dacă sunt verificate următoarele axiome:
(I1) (, +) este grup abelian;
(I2) legea multiplicativă este asociativă;
(I3) legea multiplicativă este distrbutivă faţă de legea aditivă adică
x, y, z  , avem x  ( y  z )  x  y  x  z respectiv ( x  y )  z  x  z  y  z
Definiţia 5. Dacă în plus, legea multiplicativă admite element neutru, diferit de
elementul neutru faţă de legea aditivă, se spune că (, +, ) este un inel cu element
unitate.Dacă legea multiplicativă este comutativă, se spune că (, +, ) este un inel
comutativ.
Exemplul 4. Mulţimea  a numerelor întregi înzestrată cu operaţiile de adunare
şi înmulţire este un inel comutativ cu element unitate.
Algebră liniară 9

Definiţia 6. Dacă într-un inel există a ≠ 0, b ≠ 0 astfel încât a  b = 0, se spune că

a şi b sunt divizori ai lui zero şi că inelul admite divizori ai lui zero.Orice inel care nu
admite divizori ai lui zero se numeşte inel integru.Dacă un inel integru este comutativ
şi cu element unitate, el se numeşte domeniu de integritate.
Observaţia 2. Fie (, +, ) un inel arbitrar, x   şi n  . Se notează

x  x  x   x
  unde n  0
 
 n termeni

n  x = 0 unde n  0
( x)  ( x)    ( x) unde n  0
   
 n termeni
Fie  * =  \ {0} = {1, 2, 3, …}. Se notează xn =  x
x  x ,  x  ,  n  *
 ...

n factori
În orice inel, datorită asociativităţii operaţiei avem
n p
x x  x n  p , x  ,, n, p  * .
Dacă inelul este comutativ, avem ( x  y ) n  x n  y n , x, y  ,, n  *

Exemplu 5. Mulţimea   {x  a  b  2 | a, b  } formează inel faţă de

operaţiile obişnuite de adunare şi înmulţire ale numerelor reale.
Rezolvare: Se vor verifica axiomele inelului:
i) (, +) este grup abelian;
- asociativitatea : ( x  y )  z  a1  a2  a3  2  (b1  b2  b3 )  x  ( y  z ) ;
- element neutru: x  e  e  x  x  a1  e1  2  (b1  f1 )  a1  2  b1
 e1  0, f1  0 deci e  e1  f1  2  0  0  2   ;
- elemente simetrizabile: x  , x'  | x  x'  x' x  0
deducem a1  b1  2  x1  x2  2  0  x1   a1 , x2  b1 deci
x'  x1  x 2  2   a1  b1  2   x   .
- comutativitate: x  y  x1  y1  2  ( x2  y2 )  y  x .
ii) înmulţirea este asociativă:
( x  y )  z   x1  y1  2  x2  y2   2  ( x1  y2  x2  y1 )   ( z1  z2  2) =
=  x1  y1  z1  2  x2  y2  z1  2  x1  y2  z2  2  x2  y1  z2   2  ( x1  y2  z2 
x1 y2  z1 2 x1  y2  z2 2 x2  y1 z2) = x  ( y  z ), x, y, z   .
iii) înmulţirea este distributivă faţă de adunare:
10 Structuri algebrice

( x  y )  z  x  z  y  z, x, y, z  
Prim urmare (,,,) este un inel care este şi comutativ deoarece
x  y  y  x, x, y   .
Definiţia 7. O structură (, +, ) este corp dacă sunt verificate axiomele :
(K1) (, +, ) este inel,
(K2) admite element unitate în raport cu  (legea multiplicativă),
(K3) orice element din  \ {0} este inversabil (simetrizabil în raport cu legea
multiplicativă).
Dacă în plus, legea multiplicativă este comutativă, se spune că (, +, ) este corp
comutativ.

Exemplul 7. Dacă  este mulţimea numerelor raţionale,  mulţimea numerelor

reale şi  mulţimea numerelor complexe, evident, (, +, ) , (, +, ) şi (, +, ) sunt
corpuri comutative.
Definiţie 8. Fie (1 ,,) şi ( 2 ,,) două corpuri. Aplicaţia
f : 1   2 se numeşte morfism de corpuri dacă avem relaţiile:

f ( x  y )  f ( x)  f ( y ), x, y  1 respectiv
f ( x  y )  f ( x)  f ( y ), x, y  1 .
Dacă în plus f este bijecţie, corpurile se numesc izomorfe iar f este un
izomorfism.

1.2 Matrice şi determinaţi

Definiţie 9. Se numeşte matrice cu m linii şi n coloane o aplica ie

 :[1, m]  [1, n]   .( unde  este corpul numerelor reale  sau corpul
numerelor complexe ).Se notează  (i, j )  aij . Mul imea imagine a acestei
func ii se poate pune sub forma unui tablou de elemente de forma
 a11 a12  a1n 
 
 a21 a22
 
 a2n 
  
sau aij  
i 1, m , j 1, n
 
 am1 am 2  amn 

Notăm cu M m n   mulţimea acestor matrici.

Cazuri particulare de matrice:
Algebră liniară 11

i) m  1 matricea A se numeşte matrice linie şi se notează

A  a1 a 2  a n  ;
ii) n  1 matricea A se numeşte matrice coloană şi se notează
 a1 
 
 a2 
A  ;

 
a 
 n
iii) matricea care are toate elementele egale cu zero se numeşte matrice
def 0  0
 
nulă şi se notează cu 0  0 m n       ;
0  0
 
 a11 a12  a1n 
 
 a21 a22  a2n 
iv) dacă m  n matricea A  se numeşte matrice
    
 
 an1 an 2  ann 
pătratică de ordinul n iar mulţimea lor se notează cu M n ( ) . Elementele
a11 , a 22 ,..., a nn ale matricei A formează diagonala principală a matricei;
v) matricea pătratică care are elementele de pe diagonala principală egale
cu unu iar restul elementelor sunt egale cu zero o vom numi matrice identitate
1 0  0
 
0 1  0
de ordinul n şi se notează cu I n  
   
 
0 0  1 

Definiţie 10. Două matrice A  aij  
i 1, m , j 1, n
, B  bij 
i 1, m , j 1, n
sunt egale dacă aij  bij , i  1, m, j  1, n .

 
Definiţie 11. Fie matricele oarecare A  aij i 1, m , şi
j 1, n

 
B  bij i 1, m ,  M m n   definim legea internă
j 1, n
A  B  (aij  bij ) i 1, m, j 1, n care se numeşte suma matricei A cu
matricea B .
12 Structuri algebrice

Adunarea matricelor este comutativă, asociativă, admite element neutru

matricea nulă 0 pentru că A  0  0  A  A, A  M m n   iar pentru
orice A  M m n   există matricea  A  M m n   (numită matricea
opusă) astfel încât A  ( A)  ( A)  A  0 . Deci deducem că ( M m n   ,+)
este un grup comutativ.
Definiţie 12. Fie matricea oarecare A  aij  i 1, m , j 1, n  M m n   şi
scalarul    definim legea internă   A  (aij ) i 1, m, j 1, n care se
numeşte înmulţirea matricei A cu scalarul .
Înmulţirea matricelor cu scalari au următoarele proprietăţi:
i) 1  A  A, A  M m n (  ) ;

ii) a  ( A  B)  a  A  a  B, A, B  M m n (  ), a  

iii) (a  b)  A  a  A  b  A, A  M m n ( ), a, b  

iv) (a  b)  A  a  (b  A), A, B  M m n ( ), a, b  

Definiţie 13. Fie matricele oarecare A  aij  

i 1, m , j 1, n
 M m n   şi
B  b jk 
j 1, n , k 1, p
 M n p   definim legea internă

 n 
A  B    (aij  b jk )   Mm p ( )
 j 1 i 1, m,
 
k 1, p
care se numeşte înmulţirea(produsul) matricei A cu matricea B .
Exemplu 8. Două matrice se înmulţesc linie cu coloană adică înmulţim
elementele liniei i din prima matrice cu elementele corespunzătoare de pe
coloana k din a doua matrice şi se adună rezultatele de unde deducem
elementul (i,k) al matricei produs.

 1 3
 1 2 3    1  1  2  (1)  3  1 1 3  2  0  3  2   2 9
     1 0       
  1 0 2   1 2   (1)  1  0  (1)  2  1 (1)  3  0  0  2  2   1 1 
 
Algebră liniară 13

Produsul matricelor(dacă are loc) este asociativ , distributiv faţă de adunarea

matricelor şi în general nu este comutativ . Elementul neutru faţă de
1 0  0
 
0 1  0
înmulţirea matricelor este matricea identitate I n   .
   
 
0 0  1 

Mulţimea ( M m n   ,+,) este un inel cu element unitate.

Definiţie 15. Se numeşte transpusa matricei A  M m n   matricea

n m   care se obţine din matricea A schimbând liniile

notată cu tA M
cu coloanele de aceleaşi ordin.
Matricea transpusă are următoarele proprietăţi:

i) t ( A  B )  t A t B, A, B  M m n (  ) ;

ii) t ( A  B)  t Bt A, A  M m n (  ), B  M n p ( ) ;

iii) t (  A)   t A, A  M m n ( )

iv) t ( t ( A)  A, A  M m n (  )

Definiţia 16. Se numeşte determinant al matricei pătratice

 i, j 1, n
A  aij  M n   elementul det(A)   definit astfel

det( A)    ( )a1 (1) a2 (2)  an (n)

 S n
unde S n este mulţimea tuturor permutărilor mulţimii {1,2,..., n} , iar  ( )
este signatura permutării  .
Determinantul matricei A  aij
i, j 1, n
 
se notează astfel

a11 a12  a1n

a 21 a 22  a 2n
det( A) 
   
a n1 a n 2  a nn
Din definiţia determinantului deducem următoarele proprietăţi:
14 Structuri algebrice

1. det( A)  det( t A) (determinantul unei matrice este egal cu determinantul

matricei transpuse);
2. Dacă elementele unei linii i a unei matrice pătratice
 
A  aij
i, j 1, n
 M n   sunt de forma aij  aij  aij j  1, n iar
A(respectiv A) este matricea care se obţine din matricea A înlocuind
elementele liniei i cu aij  (respectiv aij ) atunci avem

det( A)  det( A)  det( A) ;

3. Dacă elementele unei linii se înmulţesc cu un scalar  atunci
determinantul se înmulţeste cu  ;
4. Dacă într-un determinant se schimbă între ele două linii(respective
coloane ) atunci se schimbă semnul determinantului;
5. Un determinant care are două linii(respectiv coloane) egale sau
proporţionale este nul;
6. Dacă o linie (respectiv o coloană) are toate elementele nule atunci
determinantul este egal cu zero;
7. Dacă la o linie(respective la o coloană) a unei matrici adunăm
elementele altei linii(sau coloane) înmulţite cu aceleaşi număr, atunci această
matrice are aceleaşi determinant ca şi matricea iniţială.

Calculul determinanţilor:
1. Pentru determinanţi de ordinul doi respectiv trei putem aplica definiţia
determinantului de unde obţinem dezvoltările
a11 a12
 a11a 22  a12 a 21
a 21 a 22
respectiv(regula triunghiului)
a11 a12 a13
a 21 a 22 a 23 
a31 a32 a33
 a11a 22 a33  a 21a32 a13  a31a12 a 23  a13 a 22 a31  a 23 a32 a11  a33 a12 a 21
Algebră liniară 15

2. Fie o matrice A  Mmn ( ) , numim complementul algebric al

elementului aij determinantul asociat matricei ob inute din A prin eliminarea
liniei i i a coloanei j, înmul it cu (1)i  j pe care îl notăm cu Aij .

Deducem următoarea dezvoltare a determinantului asociat matricei

A : det ( A)  ai1 Ai1  ...  ain Ain (numită dezvoltarea determinantului după linia i.)
Definiţia 17. Determinantul Di ...i de ordin k format cu elemente ale
1 k
j1... jk
matricei  
A  aij
i, j 1, n
de rang i1 , ik şi j1 , , j k adică

ai i ai j  ai j
11 1 2 1 k
... ...  ...
se numeşte minor de ordin k al determinantului
   
ai j ai j  ai j
k 1 k 2 k k
matricei A.
3. De asemenea pentru determinanţi de ordin mai mare sau egal cu trei
putem aplica proprietăţile determinanţilor apoi dezvoltăm după o linie( sau
o coloană).
Dacă A şi B sunt matrice pătrate de ordinul n atunci
det( A  B)  det( A) det( B) .
Exemplu 9. Să se calculeze valoarea determinantului:
1 0 2 0
2 1 1 0
det 
1 2 0 1
0 0 1  2
Rezolvare: Metoda 1
Dezvoltăm determinantul de exemplu după prima linie avem :
1 0 2 0
1 1 0 2 1 0
2 1 1 0 11 1 2
det  = 1( 1) 2 0 1  0(1) 1 0 1 +
1 2 0 1
0 1  2 0 1  2
0 0 1  2
16 Structuri algebrice

2 1 0 2 1 1
 2(1)1 3  1 2 1  0(1)1 4 1 2 0
0 0 2 0 0 1
Determinanţii de ordinul trei se calculează de exemplu cu regula
triunghiului şi atunci valoarea determinantului este det  5  0  20  0  15
Metoda 2
Înmulţim prima coloană cu -2 pe care o adunăm la coloana a treia şi
apoi dezvoltăm după prima linie.
1 0 2 0 1 0 0 0
1 3 0
2 1 1 0 2 1 3 0 11
det  = = 1( 1) 2 2 1
1 2 0 1 1 2 2 1
0 1  2
0 0 1  2 0 0 1  2
Calculul ultimului determinant se va face cu regula triunghiului de unde
obţinem că valoarea determinantului este
det  1  2  (2)  2  (1)  0  0  (3)  1  0  2  0  1  (1)  1  2  (3)  (2)  15
Definiţia 18. Fie matricea nenulă A  aij  i 1, m, j 1, n  M m n   .
Numin rangul matricei A numărul natural k (notăm cu rang A = k) ordinul celui
mai mare minor nenul ce se poate extrage din matricea A.
Dacă matricea nenulă A  aij  
i 1, m, j 1, n
 M m n   are rangul k
atunci avem următoarele proprietăţi:
i) k  min{m, n} ;
ii) toţi minorii matricei A de ordin strict mai mare decât k (dacă există) sunt
nuli.
Această metodă de determinare a rangului unei matrice cu ajutorul
minorilor este anevoioasă când ordinul matricei este mare şi de aceea vom
aplica altă metodă cum ar fi metoda transformărilor elementare.
Definiţia 19. Numin transformări elementare ale unei matrice
următoarele transformări:
i) permutarea a două linii( sau coloane);
ii) înmulţirea unei linii(sau coloane) cu un scalar nenul;
iii) adunarea la elementele unei linii(sau unei coloane) elementele altei
linii(sau altei coloane) înmulţite cu aceleaşi număr.
Algebră liniară 17

Două matrice obţinute una din alta prin transformări echivalente se

numesc echivalente care se notează cu A B. Ţinând cont de proprieţăţile
determinanţilor deducem că două matrici echivalente au aceleaşi rang. În
practică transformăm matricea iniţială A într-o matrice diagonală având
elementele de pe diagonala principală cifra unu sau cifra zero iar în rest
toate elementele sunt egale cu zero. Numărul de cifre egale cu unu de pe
diagonala principală reprezintă ordinul celui mai mare minor nenul al
matricei iniţiale care este de fapt rangul matricei iniţiale.

Exemplu 10. Să determine rangul matricei

2 1 3 1
 
3 1 2 0 
A
1 3 4  2
 
4  3 1 1 

Rezolvare: Determinăm rangul matricei A prin transformări elementare
astfel
2 1 3 1  1 2 3 1  1 0 0 0 
     
3 1 2 0   1 3 2 0   1 5 5 1
A   
1 3 4  2  3 1 4  2  3  5  5 1 
     
4  3 1 1    3 4 1 1    3 10 10  2 

1 0 0 0  1 0 0 0 1 0 0 0
     
0 1 1 1 0 1 0 0  0 1 0 0
0 1 1 1   0 1 0

0  0 0 0 0
     
0 2 2  2 0 2 0 0   0 0 0 0 
  
de unde rang(A) = 2.
Definiţia 20. O matrice pătratică A al cărei determinant este nenul
(respective nul) se numeşte nesingulară (respectiv singulară).
Definiţia 21. Matricea A  aij   i, j 1, n
 M n   se numeşte inversabilă

dacă există o matrice (numită inversa matricei A) notată cu A 1  M n  

astfel încât A  A 1  A 1  A  I n .
18 Structuri algebrice

Din definiţiile de mai sus deducem că matricea A  M n   este

inversabilă dacă şi numai dacă este nesingulară adică det(A)  0 .
Pentru calculul inversei matricei A se procedează astfel:

i) se calculează det(A) (dacă det(A)  0 atunci există A 1 );

ii) se deduce transpusa matricei A adică t A ;

iii) se determină matricea adjunctă A* ( A* se obţine înlocuind

elementele matricei t A cu complemenţii săi algebrici);

A*
iv) aplicăm formula A 1  ( împărţim fiecare element al
det( A)
matricei adjuncte A* la determinantul matricei A ).
Inversa matricei are următoarele proprietăţi:
1
( t A) 1  t ( A 1 ), ( A 1 ) 1  A, det( A 1 )  , ( A  B ) 1  B 1  A 1
det( A)

1 1 1
 
Exemplu 11. Determinaţi inversa matricei A  1 1  1 .
1  1 1 
 
Rezolvare: Metoda 1
Aplicăm algoritmul de inversare al matricelor descris mai sus. Pentru
început calculăm determinantul matricei A (de exemplu prin regula triunghiului)
det( A)  1  1  1  1  1  1  4  0 deci A 1 există.

1 1
1
 
Scriem apoi matricea transpusă t A  1 1  1 .
1  1 1 
 
 A11 A12 A13 
*  
Determinăm matricea adjunctă A   A21 A22 A23 
A A32 A33 
 31
Algebră liniară 19

unde
1 1 1 1 1 1
A11  (1)11  0, A12  (1)1 2  2, A13  (1)1 3  2
1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1
A21  (1) 2 1  2, A22  (1) 2  2  0, A23  (1) 2  3 2
1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1
A31  (1) 3 1  2, A32  (1) 3  2  2, A33  (1) 3  3 0
1 1 1 1 1 1

 0  2  2
  A*
deci A*    2 0 2  .Din formula A 1  obţinem inversa
 2 2 det( A)
 0 
matricei A deci
 1 1 
0 
 2 2 
1 1
A 1   0  .
2 2
1 1 
  0 
2 2 
Metoda de calcul prezentată mai sus este destul de greoaie datorită
determinării complemenţilor algebrici. O altă metodă de determinare a inversei
unei matrice se bazează pe transformări elementare de matrice.
Metoda 2
Determinăm inversa matricei A cu ajutorul transformărilor elementare.
Formăm următoarea matrice formată prin alipirea matricei A la matricea
identitate de ordinul trei I 3

L1 1 1 1 | 1 0 0
 
L2  1 1  1 | 0 1 0  .
L3 1  1 1 | 0 0 1 
Cu ajutorul transformărilor elementare aplicate liniilor matricei A dorim
să obţinem matricea identitate de ordinul trei. Toate aceste transformări se vor
aplica în aceleaşi timp matricei identitate scrise alăturat. În final în partea
dreaptă a tabloului vom obţine inversa matricei A adică A 1
20 Structuri algebrice

L1 1 1 1 | 1 0 0
 
L2  1 1  1 | 0 1 0  
L3 1  1 1 | 0 0 1 

L1 1 1 1 | 1 0 0
 
 L1  L2  L2  0 0  2 |  1 1 0  
 L1  L3  L3  0  2 0 |  1 0 1 

L1 1 1 1 | 1 0 0
 
L2  L3  L2  0  2  2 |  2 1 1  
L3 0  2 0 | 1 0 1
 
L1 1 1 1 | 1 0 0 
1  1 1
 L2  L2  0 1 1 | 1   
2  2 2
L3 0  2 0 | 1 0 1 
 
 1 1 
1 0 0 | 0 
 L2  L1  L1  2 2 
L2 0 1 1 | 1  1 1
 
 2 2
2 L2  L3  L3  0 0 2 | 1  1 0 
 
 
 1 1 
1 0 0 | 0 
L1  2 2 
0 1 1 | 1 1 1
L2   
 2 2
1
L3  L3  1 1 
2 0 0 1 |  0 
 2 2 
 1 1   1 1 
1 0 0 | 0  0 
L1  2 2   2 2 
1 1  1 1
 L3  L2  L2  0 1 0 | 0   A 
1 0  .
 2 2   2 2
L3  1 1  1 1 
0 0 1 |  0    0 
 2 2  2 2 

1.3 Sisteme de ecuaţii liniare

Algebră liniară 21

Definiţia 22. Prin sistem algebric liniar de m ecuaţii cu n necunoscute

peste corpul  înţelegem un ansamblu de m relaţii de forma

a11 x1  a12 x 2   a1n xn  b1


a 21 x1  a 22 x 2   a 2n x n  b2


a m1 x1  a m 2 x 2   a mn x n  bm

sau mai scurt

n
 aij x j  bi , i  1, m
j 1

unde aij   , i  1, m, j  1, n sunt coeficienţii nescunoscutelor, bi   , i  1, m

termenii liberi iar x j   , j  1, n necunoscutele sistemului.

Definiţia 23. A  (aij ) i 1, m, j 1, n  M m n ( ) se numeşte

Matricea

 b1 
 
 b2 
matricea sistemului, matricea B    M m1 ( ) matricea coloană a
 
 
b 
 m
 x1 
 
 x2 
termenilor liberi iar matricea X     M n1 (  ) matricea coloană a

 
x 
 n
necunoscutelor.
Sistemul se scrie sub forma matricială AX  B . Matricea A  ( A | B)
formată prin adăugarea la matricea A a matricei coloană a termenilor liberi B se
numeşte matricea extinsă a sistemului .
Sistemul se zice că este neomogen (respectiv omogen) dacă are cel puţin
un termen liber nenul (toţi termeni liberi sunt nuli).
Definiţia 24. Definim soluţia sistemului un set format din n elemente
1 , ,  n   care verifică toate cele m ecuaţii ale sistemului
n
(  aij j  bi , i  1, m ).
j 1
22 Structuri algebrice

Definiţia 25. Sistemul se numeşte compatibil determinat(compatibil

nedeterminat) dacă are o unică soluţie(dacă are mai multe soluţii) şi
incompatibil dacă nu are nici o soluţie. Două sisteme sunt echivalente dacă au
aceleaşi soluţii.
Definiţia 26. Un sistem liniar (1.1) de n ecuaţii cu n necunoscute având
matricea sistemului A nesingulară se numeşte sistem Cramer.
Teorema 1. (Cramer) Orice sistem Cramer este compatibil determinat iar
det( D j )
soluţia sistemului se deduce din formule lui Cramer x j  , j  1, n
det( A)
iar matricea D j se obţine din matricea A înlocuind coloana j cu coloana
termenilor liberi.
Demonstraţie. Avem sistemul liniar Cramer de n ecuaţii cu n necunoscute
pe care-l scriem sub formă matricială AX  B .Matricea sistemului A este
nesingulară deci det( A)  0 de unde deducem că ea este inversabilă.Dacă în
ecuaţia matricială a sistemului înmulţim la stânga cu A 1 obţinem că
1
X  A 1B  A* B . Ţinând cont de matricea adjunctă A* deducem
det( A)
det( D j )
formulele lui Cramer x j  , j  1, n .
det( A)

 x 2  x3  1

Exemplu 12. Să se rezolve sistemul  x1  x3  0 .
x  x  0
 1 2

0 1 1 1
   
Rezolvare. Fie A   1 0 1  matricea sistemului , B   0  matricea
1 1 0 0
   
 x1 
 
coloană a termenilor liberi. Notăm cu X   x2  matricea necunoscutelor.
x 
 3
Sistemul liniar( de 3 ecuaţii cu 3 necunoscute)se mai scrie sub forma matricială
0 1 1
AX  B . Observăm că det( A)  1 0 1  2  0 deci matricea A este
1 1 0
Algebră liniară 23

nesingulară. Sistemul dat este de tip Cramer iar soluţiile le determinăm din
formulele Cramer
1 1 1 0 1 1 0 1 1
0 0 1 1 0 1 1 0 0
0 1 1 1 1 0 0 1 1 1 0
1
x1   , x2   , x3   .
0 1 1 2 0 1 1 2 0 1 1 2
1 0 1 1 0 1 1 0 1
1 1 0 1 1 0 1 1 0
Presupunem în continuare că avem sisteme liniare de m ecuaţii cu n
necunoscute având rangul r (r este rangul matricei sistemului). Pentru astfel de
sisteme avem următoarele criterii de compatibilitate:
1. Teorema 2. (Kronecker-Cappelli) Condiţia necesară şi suficientă ca un
sistem liniar de ecuaţii să fie compatibil este ca rangul matricei sistemului să
fie egal cu rangul matricei extinse adică rang ( A)  rang ( A | B ) .
Pentru a enunţa alt criteriu vom da următoarea definiţie.
Definiţia 27. Un minor nenul de ordin r al matricei sistemului se va
numi minor principal. Ecuaţiile şi necunoscutelor ale căror coeficienţi intră (nu
intră) în alcătuirea acestui minor se numesc principale (secundare). Minorii de
ordin r  1 formaţi prin bordarea minorului principal cu elementele
corespunzătoare din coloana termenilor liberi precum şi cu coeficienţi
necunoscutelor principale dintr-o ecuaţie secundară se numesc minori
caracteristici.
Observaţia 4. Pentru un sistem de m ecuaţii cu rangul matricei
sistemului r vom avea minori caracteristici numai dacă m  r , unde numărul
lor este m  r .
2. Teorema 3.(Rouché-Frobenius) Sistemul liniar este compatibil dacă şi
numai dacă toţi minori caracteristici sunt nuli.
Observaţie 5. Pentru a rezolva sistemele liniare în care numărul de
ecuaţii (m) este egal cu numărul de necunoscute(n) iar A matricea sistemului este
singulară ( det( A)  0 ) vom proceda astfel:
1. Determinăm rangul matricei sistemului ( k  rang (A) ) şi găsim un
minor principal de ordin k nenul;
2. Stabilim ecuaţiile principale şi cele secundare, necunoscutele principale
respective cele secundare;
3. Construim cei n  r minori caracteristici şi stabilim compatibilitatea
sistemului cu ajutorul teoremei lui Rouché.
24 Structuri algebrice

4. În caz de compatibilitate separăm necunoscutele principale şi vom

rezolva sistemul format numai din ecuaţiile principale.

Rezolvarea sistemelor prin metoda eleminării(Gauss)

Păstrăm prima ecuaţie a sistemului dacă a11  0 (în caz contrar permutăm
prima ecuaţie cu aceea ecuaţie în care coeficient necunoscutei x1 este nenul).
Eliminăm necunoscuta x1 din ecuaţiile 2,3, , n a sistemului. Sistemul liniar se
transformă în sistemul echivalent

a11 x1    a1n xn  b1
  x 2   a 2 n x n  b2
a 21



  xn  bn
a nn

După n-1 paşi sistemul iniţial se transformă în sistemul triunghiular echivalent

a11 x1    a1n xn  b1
 (1) (1) (1)
 a 21 x 2   a 2n xn  b2


 ( n 1) ( n 1)
 a nn x n  bn

Acest sistem se rezolvă pornind de la ultima ecuaţie spre prima ecuaţie.

Exemplu 13. Să se discute compatibilitatea sistemului:

 ax  y  z  1

 x  ay  z  a , a  

 x  y  az  a 2
Algebră liniară 25

Rezolvare. Sistemul este format din 3 ecuaţii(m=3) şi 3 necunoscute (n = 3).

 a 1 1   1 
   
A 1 a 1  este matricea sistemului, iar B    a  este coloana
 1 1  a   a2 
  
termenilor liberi. Vom determina determinantul matricei A
a 1 1
det( A)  1  a 1  (a  2)(a  1) 2 .
1 1 a
Discuţie: 1. Dacă a   \ {1,2} det( A)  0 rezultă că matricea A este
nesingulară deci sistemul dat este de tip Cramer şi atunci conform Teoremei lui
Cramer sistemul este compatibil determinat.
1 1 1
 
2. Dacă a  1 avem că matricea sistemului A  1 1 1 are rangul 1.
1 1 1
 
Fie minorul principal  prin  1  0 atunci ecuaţia 1 este principală şi ecuaţiile
2 şi 3 sunt secundare iar x este necunoscută principală respectiv y,z necunoscute
secundare. Avem 2 minori caracteristici adică
1 1 1 1
 car1   0,  car 2   0.
1 1 1 1
Conform teoremei lui Rouché deducem că sistemul în acest caz este un sistem
compatibil nedeterminat( dublu nedeterminat pentru că avem două soluţii
secundare).
 2 1 1 
 
3. Pentru a  2 matricea sistemului A   1  2 1  are rangul 2
 1 1  2 

2 1
fiindcă există minorul principal  prin   3  0 de unde
1 2
deducem că primele două ecuaţii sunt principale iar cea de a treia ecuaţie este
secundară , x,y sunt necunoscute principale respectiv z necunoscută secundară.
Avem 1 minor caracteristic adică
2 1 1
 car  1  2 2  9  0 .
1 1 4
26 Structuri algebrice

Din teorema lui Rouché rezultă că sistemul este incompatibil .

n
Sistemele omogene  aij x j  0, i  1, m sunt întotdeauna compatibile
j 1
şi admit cel puţin soluţia banală x1    x n  0 . Un sistem omogen cu n
necunoscute şi rangul matricei sistemului omogen egal cu k admite soluţii
diferite de soluţia banală dacă şi numai dacă avem îndeplinită relaţia k  n .
Observaţia 6. Un sistem omogen de n ecuaţii şi n necunoscute admite
soluţia banală (soluţii nebanale) dacă det( A)  0(det( A)  0) unde A este
matricea sistemului omogen.
Exemplu 14. Determinaţi parametrul real a astfel încât sistemul

 x1  2 x2  ax3  3 x 4 0

 x1  x 2  2 x3  x 4 0

 ax1  x 2  x 4 0
  x1  x 2  2 x3  x 4 0
să admită soluţii nebanale şi rezolvaţi sistemul în acest caz.
Rezolvare. În sistemul omogen definit mai sus numărul de ecuaţii (m = 4)
1 2 a 3
 
 1 1  2  1
este egal cu numărul de necunoscute( n  4 ), iar A   este
a  1 0  1
 
  1 1  2  1
 
matricea sistemului. Sistemul admite soluţii nebanale dacă şi numai dacă
det( A)  0 (sau rang(A) < n = 4) ceea ce ne conduce la
1 2 a 3
1 1  2 1
 0  4a  4  0
a 1 0 1
1 1  2 1
de unde obţinem că a  1 .
Rezolvăm sistemul omogen( pentru a  1 ) prin metoda eliminării.
Algebră liniară 27

 x1  2 x2  x3  3 x 4 0
 x  x  2x  x 0
 1 2 3 4
Avem sistemul omogen  .
 x 1  x 2  x 4 0
 x1  x 2  2 x3  x 4 0

Păstrăm prima ecuaţie a sistemului (coeficentul necunoscuteix1 din

prima ecuaţie este nenul) şi vom elimina în continuare necunoscuta x1 din
celelalte ecuaţii ale sistemului de unde obţinem sistemul echivalent:
 x1  2 x2  x3  3 x 4 0
  x  3x  4 x 0
 2 3 4

  3 x 2  x3  4 x 4 0
  x 2  3 x3  4 x 4 0
Repetăm raţionamentul pentru ecuaţiile 2,3 şi 4 din sistemul omogen de
mai sus, iar ecuaţia întâi se păstrează de unde rezultă sistemul omogen
echivalent:
 x1  2 x2  x3  3 x 4  0
  x  3x  4 x  0
 2 3 4

 8 x 3  8 x 4 0
 00

Notăm necunoscuta x 4   ,    iar din penultima ecuaţie obţinem că

x3    . Înlocuind pe x 4 , x3 în a doua ecuaţie a sistemului deducem că
x2    iar în final introducem pe x 4 , x3 , x 2 în prima ecuaţie aflăm că
x1  0 . Deci soluţiile sistemului omogen iniţial sunt
x1  0, x 2  x3    , x 4   ,   ..
28 Structuri algebrice

Probleme propuse
1. Să se determine inversele următoarelor matrici:
1 1 1   1 2 2 
1 2     
a) A    , b) A   2 3 5  , c) A   1 3 8  .
1 3   3 5 12   1 4 10 
   
2. Determinaţi rangul următoarelor matrici:
1 3 57
 1 2 2   
  2 3 32  1 1 2
a) A   1 3 8  , b) A   , c) A   .
 1 4 10  1 0 2 5   1 2 4 
   
1 6 12 19 
3. Să se discute şi să se rezolve urmăroarele sisteme de ecuaţii:
ax1  x2  x3  1

a)  x1  ax2  x3  1 , a   ,
 x  x  ax  1
 1 2 3

 x1  2 x2  3 x3  x4  1

3 x1  2 x2  x3  x4  1
b)  ,
2 x1  3x2  x3  x4  1
5 x1  5 x2  2 x3  2

5 x1  4 x2  3 x3  1

c) 3 x1  5 x2  13 x3  2 ,
11x  4 x  19 x  6
 1 2 3

 x1  3 x2  2 x3  0

 2 x1  x2  7 x3  0
d) 
 x1  x2  x3  0
  x1  x2  x3  0