USAMVB TIMIȘOARA

FACULTATEA: AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: MIAIA

REZISTENȚA MATERIALELOR I
SEMINAR

RADU ILEA

Timișoara 2020

0
 CUPRINS

Pag.

1 Mărimi și unități de măsură utilizate în rezistența materialelor. 2

2 Clasificarea corpurilor după raportul dintre dimensiunile acestora. 4

3 Definirea eforturilor la solicitările simple. 5

4 Rezistențe admisibile la solicitările simple. 6

5 Dimensionarea barelor solicitate la întindere și compresiune. 7

6 Verificarea barelor solicitate la întindere și compresiune. 8

7 Calculul încărcării capabile pentru barele solicitate la întindere și compresiune. 9

8 Calculul îmbinărilor solicitate la forfecare 10

9 Calculul îmbinărilor solicitate la forfecare 12

10 Momente de inerție și module de rezistență pentru suprafețe plane simple. 13

11 Momente de inerție și module de rezistență pentru suprafețe plane compuse. 15

12 Momente de inerție și module de rezistență pentru suprafețe plane compuse. 16

13 Probleme recapitulative. 17

14 Test de verificare. 19

1
Seminar nr. 1

MĂRIMI ȘI UNITĂȚI DE MĂSURĂ UTILIZATE ÎN

REZISTENȚA MATERIALELOR

Mărimile fizice caracterizează unele însuşiri ale materiei cum ar fi proprietăţile fizice (volum,
masă, densitate), starea materiei (fluiditate, vâscozitate), mişcarea materiei (viteză, acceleraţie) şi
altele. Principala caracteristică a acestor mărimi este că ele sunt măsurabile adică se pot evalua
cantitativ cu un mijloc de măsurare oarecare.
Măsurarea este operaţia de comparare directă sau indirectă a unei mărimi cu o altă mărime de
aceeaşi natură denumită unitate de măsură.
Mărimile şi unităţile de măsură cu care operează mecanica și rezistența materialelor se
grupează în două categorii:
- mărimi şi unităţi de măsură fundamentale;
- mărimi şi unităţi de măsură derivate.
Totalitatea unităţilor de măsură (fundamentale şi derivate) constituie ceea ce se numeşte un
sistem de unităţi de măsură. Sistemele de unităţi de măsură diferă unele de altele prin mărimile
fundamentale alese, prin unităţile de măsură adoptate pentru aceste mărimi şi prin domeniul pentru
care a fost adoptat sistemul de unităţi de măsură.
Cele mai utilizate sisteme de unităţi de măsură în prezent sunt:
- Sistemul Internaţional de Unităţi de Măsură (SI);
- Sistemul Anglo-American de Unităţi de Măsură.
Sistemul Internaţional de Unităţi de Măsură este un sistem de unităţi unic, practic, general şi
coerent pentru toate domeniile ştiinţei şi tehnicii. Pe lângă unităţile de măsură fundamentale şi derivate
acest sistem mai conţine şi unităţi de măsură suplimentare.
Unităţile de măsură din afara Sistemului Internaţional SI sunt numeroase şi unele din ele au o
largă utilizare în activitatea practică, fiind încă tolerate chiar şi în ţările care au adoptat Sistemul
Internaţional.

1. Mărimi și unități de măsură fundamentale

Tabel nr.1
Mărimi şi unităţi de măsură fundamentale ale SI

Nr. Unitatea de
Mărimea Simbol
crt măsură
1 Lungimea metru m
2 Masa kilogram kg
3 Timpul secundă s
4 Curentul electric amper A
5 Temperatura termodinamică kelvin K
6 Intensitatea luminoasă candelă cd
7 Unghiul plan radian rad
8 Unghiul solid steradian sr

2
 2. Mărimi și unități de măsură derivate

Tabel nr. 2
Mărimi şi unităţi de măsură derivate ale SI
utilizate în mecanică şi rezistenţa materialelor

Nr. Unitatea
Mărimea Simbol; Dimensiune
crt. de măsură

1. Aria (suprafața) m2 S, A; S = l 2
2. Volumul m3 V ; V = l3
3. Viteza liniară m/s v
4. Viteza unghiulară rad / s 
• ••
5. Accelerația liniară m/ s 2
a ; a=v= s
• ••
6. Accelerația unghiulară rad / s 2  ;  = =
7. Turația rot / min n ;  = 2  n / 60
8. Densitatea (masa volumică) kg / m3  ;  = m /V
9. Greutatea specifică N / m3  ;  = G /V =   g
10. Forța N F ; F = ma
11. Forța gravitațională (Greutatea) N G ; G = m g
12. Presiunea (Tensiunea mecanică) Pa ; bar p; p = F/S
13. Momentul unei forţe; cupluri de forţe N m M ; M = rF
14. Lucrul mecanic; J (Joule) L; L = F d
15. Puterea mecanică W ; CP P ; 1 CP = 0,736 kW
16. Energia mecanică J ; kWh Em ; 1 kWh = 3,6 106 J
17. Momentul încovoietor (efort) daN  cm Mi ;M z ;M y
18. Momentul de torsiune (efort) daN  cm Mt
19. Momente de inerţie (geometrice) cm 4 I z ; I y ; I yz ; I p

20. Module de rezistenţă cm3 Wz ;Wy ;Wp

21. Lungire cm l
22. Lungire specifică (alungire) - 
23. Lunecare specifică - 
24. Modul de elasticitate daN / cm 2 E; G
25. Tensiunea normală (efort unitar) daN / cm 2  ; 1daN / cm2 = 1bar
26. Tensiunea tangenţială (efort unitar) daN / cm 2 
27. Tensiuni efective daN / cm 2  ef ;  ef
28. Rezistenţe admisibile daN / cm 2  a ; a

3
Seminar nr. 2

CLASIFICAREA CORPURILOR DUPĂ RAPORTUL

DINTRE DIMENSIUNILE ACESTORA
Organele de maşini, elementele de rezistenţă din construcţii au forme şi dimensiuni variate.
Deşi formele acestor corpuri pot fi uneori destul de complexe, rezistenţa materialelor le schematizează
la anumite forme convenabile pentru calcul, căutând totuşi ca prin aceasta rezultatele calculului să nu
se depărteze sensibil de fenomenul real. Principala schematizare este aceea în care toate elementele de
calcul sunt reduse într-un plan, folosind simetria barelor. În forma schematizată de calcul, corpurile pot
fi împărţite în trei categorii, funcţie de raportul dimensiunilor lor.
1. Corpurile care au una din dimensiuni mult mai mare decât celelalte două (l  a, b) sunt
cunoscute sub numele generic de bare sau corpuri cu fibră medie, şi sunt caracterizate deci prin forma
axei lor geometrice şi prin forma şi dimensiunile secţiunii transversale.
În funcţie de forma axei geometrice deosebim:
- bare drepte;
- bare curbe.
Barele curbe, la rândul lor, pot fi: bare curbe plane sau bare curbe strâmbe.
Dacă toate cele trei dimensiuni sunt de ordin de mărime diferit (l  b  a), barele se numesc
bare cu pereţi subţiri.
În cazul în care dimensiunile secţiunii transversale sunt neglijabile în raport cu lungimea, astfel
încât corpul nu opune rezistenţă la compresiune şi solicitări transversale, putând fi supus numai la
întindere, acesta se numeşte fir.
În funcţie de modul în care sunt solicitate barele poartă diverse denumiri:
- barele drepte solicitate la tracţiune se numesc tiranţi;
- barele drepte solicitate la compresiune se numesc stâlpi;
- barele drepte solicitate la încovoiere se numesc grinzi;
- barele drepte solicitate la răsucire se numesc arbori.
Un ansamblu de bare drepte legate între ele în noduri poartă denumirea de bare cotite şi cadre .
Barele pot avea secţiunea constantă sau variabilă de diverse forme. După forma secţiunii
transversale barele pot fi cu secţiunea: circulară, pătrată, dreptunghiulară, inelară sau bare din profiluri
laminate (profil I, profil L, profil T, profil U etc.).
2. Corpurile care au două dimensiuni de acelaşi ordin de mărime mult mai mari decât cea de-a
treia se numesc, în general, plăci.
O placă este caracterizată prin forma şi dimensiunile suprafeţei mediane, care reprezintă locul
geometric al tuturor punctelor egal depărtate de suprafaţa plăcii, precum şi prin grosimea plăcii.
După forma suprafeţei mediane plăcile pot fi:
- plăci plane
- plăci curbe.
Dacă grosimea plăcii este foarte mică, astfel încât aceasta nu poate prelua sarcini transversale,
placa se numeşte membrană.
Plăcile mici şi groase se numesc dale.
3. Corpurile care au toate cele trei dimensiuni de acelaşi ordin de mărime se numesc masive
sau blocuri.
Exemple de blocuri: bilele şi rolele rulmenţilor, batiurile maşinilor unelte etc.

4
Seminar nr. 3

DEFINIREA EFORTURILOR LA SOLICITĂRILE SIMPLE

Solicitările simple sunt: întinderea, comprimarea, încovoierea, forfecarea, răsucirea.

Eforturile care apar la solicitările simple pot fi:
- N (Nx) numită forţă axială apare la solicitarea de întindere sau de compresiune;
- T (Ty , Tz) numite forţe tăietoare apar la solicitarea de forfecare;
- Mi (My , Mz) numite momente încovoietoare apar la solicitarea de încovoiere;
- M t (Mx) numit moment de torsiune (răsucire) apar la solicitarea de torsiune.
1. Forța axială N este egală cu suma algebrică a proiecţiilor tuturor forţelor din stânga secţiunii
pe axa barei. Forţa axială se consideră pozitivă când are un efect de întindere a porţiunii din corp pe a
cărui faţă acţionează sau atunci când este orientată în sensul normalei exterioare la secţiune (figura
3.1a). Dacă acţionează în sens contrar se consideră negativă şi este o forţă de compresiune care
scurtează porţiunea de corp pe a cărui faţă acţionează (figura 3.1b).

Fig. 3.1 Fig. 3.2 Fig. 3.3 Fig. 3.4

2. Forţa tăietoare T este egală cu suma algebrică a proiecţiilor tuturor forţelor din stânga
secţiunii pe o axă perpendiculară pe axa barei, rezultată ca intersecţia dintre planul forţelor şi planul
secţiunii transversale. Forţa tăietoare are drept efect o lunecare a suprafeţei de secţionare după axa
respectivă. Ea produce o tăiere sau o forfecare a corpului în secţiunea respectivă. Forţa tăietoare se
consideră pozitivă dacă roteşte tronsonul pe a cărui faţă acţionează, în raport cu un punct din interiorul
tronsonului, în sensul acelor de ceasornic (figura 3.2a). Dacă forţa tăietoare roteşte tronsonul pe a cărui
faţă acţionează în sens invers acelor de ceasornic, ea este negativă (figura 3.3b).
3. Momentul încovoietor este egal cu suma algebrică a momentelor tuturor forţelor din stânga
secţiunii în raport cu centrul de greutate al secţiunii şi a cuplurilor de forţe din stânga secţiunii.
Momentul încovoietor are drept efect o rotaţie a secţiunii în jurul axei după care este dirijat vectorul
moment. Momentul încovoietor este considerat pozitiv când, acţionând pe faţa unei secţiuni a unei
grinzi, produce compresiune în fibrele superioare şi întindere în fibrele inferioare, încovoind grinda cu
concavitatea curburii în sus (figura 3.3a). Dacă momentul încovoietor acţionează în sens invers el este
considerat negativ (figura 3.3b).
Spre deosebire de convenţia de semne din mecanică, semnul momentului încovoietor nu
depinde de sensul în care forţa care produce momentul roteşte secţiunea, ci de modul cum această forţă
întinde sau comprimă fibrele superioare ale grinzii. De exemplu la grinda încastrată din figura 3.4a
semnul momentului încovoietor pe faţa din dreapta a unei secţiuni este acelaşi ca şi în cazul grinzii din
figura 3.4b, în timp ce, pe baza convenţiei din mecanică, semnul momentului încovoietor diferă în cele
două cazuri (sens de rotaţie diferit).
4. Momentul de torsiune (de răsucire) are drept efect o rotaţie a secțiunii transversale în jurul
axei longitudinale a arborelui în raport cu suprafeţele vecine. Momentul de torsiune se consideră
pozitiv dacă are sensul normalei la secţiune, adică iese din secţiune.

5
Seminar nr. 4

REZISTENȚE ADMISIBILE LA SOLICITĂRILE SIMPLE

Rezistenţele admisibile sunt tensiunile maxime care se pot produce într-o piesă, în condiţii date
de material şi solicitare. Rezistenţele admisibile se notează:  a ;  a .
Valorile rezistenţelor admisibile au fost determinate experimental şi se găsesc în tabele.

Tabelul 4.1
Rezistenţe admisibile pentru diverse materiale
(valori în daN/cm2)

Solicitarea
Materialul Tracţiune Compresiune Încovoiere Forfecare
 at  ac  ai a

Fontă cenuşie 150 ÷ 350 600 ÷ 900 200 ÷ 400 150 ÷ 350

Oţel pt. construcţii 600 ÷ 1000 600 ÷ 1000 600 ÷ 1000 400 ÷ 1200

Oţel turnat 800 ÷ 1200 800 ÷ 1200 800 ÷ 1200 300 ÷ 1000

Oţel aliat 1200 ÷ 1800 1200 ÷ 1800 1200 ÷ 1800 500 ÷ 1500

Oţel pt. arcuri - - 5000 ÷ 9000 -

Cupru 200 ÷ 500 200 ÷ 500 150 ÷ 400 -
Bronz 400 ÷ 900 400 ÷ 900 300 ÷ 500 300 ÷ 700
Alamă 200 ÷ 600 200 ÷ 600 200 ÷ 400 150 ÷ 450

Aluminiu turnat 70 ÷ 120 70 ÷ 120 100 ÷ 200 -

Duraluminiu 400 ÷ 1000 400 ÷ 1000 400 ÷ 1000 300 ÷ 800

Lemn de brad
70 ÷ 90 100 ÷ 120 - 20 ÷ 24
(în lungul fibrelor)
Lemn de brad
- 15 ÷ 20 100 ÷ 120 45 ÷ 55
(normal pe fibre)
Lemn de fag
90 ÷ 130 90 ÷ 130 - 25 ÷ 30
(în lungul fibrelor)
Lemn de fag
- 20 ÷ 35 110 ÷ 130 60 ÷ 70
(normal pe fibre)
Lemn de stejar
100 ÷ 140 150 ÷ 200 - 32 ÷ 40
(în lungul fibrelor)
Lemn de stejar
- 25 ÷ 40 150 ÷ 200 70 ÷ 90
(normal pe fibre)
Cărămidă - 6 ÷ 25 - -

Beton - 10 ÷ 90 - -

6
Seminar nr. 5

DIMENSIONAREA BARELOR SOLICITATE LA

ÎNTINDERE ȘI COMPRESIUNE

Pentru a dimensiona o bară solicitată la întindere (tirant) sau la comprimare (stâlp) se determină
mai întâi secţiunea transversală în care forţa axială este maximă (Nmax). Cunoscând materialul din care
este confecţionată bara, se alege din tabele rezistenţa admisibilă a. Suprafaţa secţiunii transversale
(Anec) pe care trebuie s-o aibă bara pentru a rezista la solicitarea de întindere sau compresiune se
calculează cu relaţia:
N
Anec  max [cm2].
a
În funcție de forma geometrică a secțiunii transversale se determină dimensiunile secțiunii
(lungime, lățime, rază etc.).

Aplicații
1. Să se dimensioneze o bară cilindrică de oţel solicitată la întindere de o forţă N = 4710 daN,
ştiind că a = 1500 daN/cm2.
N 4710 daN
Anec = = = 3,14 cm2;
a 1500 daN / cm 2

d2
 = 3,14 cm2; d = 2 cm.
4
Soluţie: d  2 cm.

2. Să se dimensioneze un stâlp din lemn, cu secțiunea pătrată, solicitat la comprimare de o

sarcină N = 47000 daN, ştiind că a = 120 daN/cm2.

N 47000 daN
Anec = = = 391,66 cm2;
a 120 daN / cm 2

Soluție: latura secțiunii pătrate a stâlpului va fi a ≥ 20 cm.

3. Să se dimensioneze o bară din lemn de secţiune pătrată cu latura a, solicitată la întindere de o

forţă N = 2500 daN, dacă rezistenţa admisibilă este a = 100 daN/cm2.

N 2500 daN
Anec = = = 25 cm2
a 100 daN / cm 2
Soluție a ≥ 5 cm.

Temă

Să se dimensioneze un tirant din oţel, de secţiune circulară, solicitat la întindere de o forţă

axială N = 15072 daN, ştiind că rezistenţa admisibilă este a = 1200 daN/cm2.

7
Seminar nr. 6

VERIFICAREA BARELOR SOLICITATE LA

ÎNTINDERE ȘI COMPRESIUNE

În cazul problemelor de verificare a barelor solicitate la întindere sau compresiune se cunosc:

- forța axială maximă care acționează pe axa longitudinală a barei (Nmax);
- aria secțiunii efective a barei (Aef);
- rezistența admisibilă (σa) – din tabelele cu rezistențe admisibile.
Se cere să se verifice dacă bara rezistă sau nu la acţiunea forţelor exterioare date. Pentru aceasta
se va calcula tensiunea efectivă ef cu relaţia:
N max
 ef = [daN/cm2].
Aef

Tensiunea efectivă calculată se compară cu rezistența admisibilă. Bara rezistă la solicitarea de

tracțiune sau de comprimare dacă:
 ef   a .

Aplicații
1. Să se verifice un tirant din oțel rotund cu diametrul d = 30 mm, dacă:
- rezistența admisibilă a materialului este  a = 800 daN / cm 2 ;
- forța axială care solicită tirantul este N = 12000 daN .

N
Condiția de verificare este:  ef =  a
Aef
Aria secțiunii transversale: Aef = 0,785  d 2 = 0,785  32 = 7 ,07 cm 2 .
12000 daN
Tensiunea efectivă va fi:  ef = = 1697 daN / cm 2 >  a = 800 daN / cm 2 .
7 ,07 cm 2
Soluție: tirantul nu rezistă la solicitarea de întindere.

2. O ţeavă din oţel, cu diametrul exterior D = 80 mm şi diametrul interior d = 60 mm, este

supusă la întindere de către o forţă Nmax = 22.000 daN. Să se verifice condiţia de rezistenţă a barei,
ştiind că a = 1500 daN/cm2.
N max N max 22000
 ef = = = = 1000 daN / cm 2 .

Aef
4
(D 2 − d 2 ) 7
Se observă că  ef  a , deci ţeava rezistă la solicitarea de întindere.

3. Să se verifice un tirant din oţel pentru care se dau:

- forţa de întindere: N = 60 kN;
- aria secţiunii transversale Aef = 3 cm2
- rezistenţa admisibilă a = 1400 daN/cm2.

N 6000 daN
 ef = = = 2000 daN/cm2  1400 daN/cm2.
Aef 3 cm 2
Răspuns: Tirantul nu rezistă la solicitarea de întindere.

8
Seminar nr. 7

CALCULUL ÎNCĂRCĂRII CAPABILE PENTRU BARELE SOLICITATE LA

ÎNTINDERE ȘI COMPRESIUNE

Când se cunosc dimensiunile secţiunii transversale ale barei (Aef) şi materialul din care este
confecţionată bara (a) se poate calcula sarcina pe care o poate suporta bara (Ncap). În acest caz relaţia
de calcul este:
N cap =  a  Aef  N ef [daN]

Aplicații

1. Să se calculeze sarcina capabilă pe care o suportă un tirant din țeavă de

oțel, cu diametrul exterior D = 120 mm și diametrul interior d = 100 mm, dacă
rezistența admisibilă a materialului este σa = 1200 daN/cm2.

N cap =  a  Aef  N ef

( )
Aef = 0,785  D 2 − d 2 = 0,785  (144 − 100) = 34,54 cm 2

N cap = 1200 daN / cm 2  34,54 cm 2 = 41448 daN

Soluție: sarcina efectivă va fi: Nef < 41448 daN.

2. Să se calculeze sarcina capabilă pe care o poate suporta o bară de oţel de secţiune circulară,
având diametrul de 5 cm, dacă a = 1200 daN/cm2.


N cap =  a  Aef = 1200  d 2 = 23.556 daN .
4
Soluție: sarcina efectivă va fi: Nef < 23556 daN.

3. O bară din lemn având lungimea de 6 m şi secţiunea transversală dreptunghiulară, de

dimensiuni b = 10 cm şi h = 15 cm, este solicitată la întindere. Să se determine forţa axială maximă pe
care o poate suporta grinda dacă rezistenţa admisibilă la tracțiune este a = 100 daN/cm2 şi să se
calculeze lungirea grinzii sub această sarcină, alungirea şi alungirea în procente, ştiind că modulul de
elasticitate longitudinal al lemnului este E = 105daN/cm2.

N cap = Aef   a = 10 15 100 = 15000 daN .

N  l 15000  600
l = = = 0,6 cm.
E  A 105  15  10
l 0,6
= = = 10 −3 .  % = 100   = 0,1 .
l 600

Temă
Să se determine sarcina capabilă la un tirant din oţel, de secţiune circulară, având diametrul
secțiunii transversale de 8 cm, dacă a = 1400 daN/cm2.

9
Seminar nr. 8-9

CALCULUL ÎMBINĂRILOR SOLICITATE LA FORFECARE

Organele de mașini solicitate la forfecare sunt: îmbinările prin nituri, îmbinările prin bolțuri,
îmbinările prin pene, îmbinările filetate, îmbinările sudate și tablele subțiri (operațiuni tehnologice de
poansonare și ștanțare).
T
Pentru calculul de rezistență la forfecare se utilizează relația:  = , în care:
A
-  este tensiunea tangențială [daN/cm2];
- T forța tăietoare [daN];
- A aria secțiunii transversale [cm2].

Aplicații
1. Pentru îmbinarea nituită din fig. 1 se cere să se determine diametrul şi numărul de nituri
necesar, ştiind că:
- forţa ce solicită îmbinarea este T = 3000 daN;
- grosimea platbandelor este s = 0,5 cm;
- rezistenţa admisibilă la forfecare este a = 1400 daN/cm2;
- presiunea admisibilă între nit şi gaură este ag = 2200 daN/cm2.

Fig. 2
Fig. 1

d 2
Forța de forfecare T1 a unui nit este: T1 =  ag  d  s , respectiv T1 =   a , de unde rezultă:
4
d 2 d
 ag  d  s =   a sau  ag  s =  a .
4 4
Diametrul nitului va fi:
4  ag 4 2200
d=  s =   0 ,5 = 1 cm
 a  1400
Forţa tăietoare care solicită un nit la forfecare este
d 2   12
T1 =  a =  1400 = 1100 daN
4 4
T 3000
Numărul de nituri va fi: n = = = 2 ,72  n = 3 nituri.
T1 1100

10
 2. Să se calculeze diametrul şi numărul niturilor pentru îmbinarea din fig. 2 realizată din
duraluminiu, ştiind că:
- sarcina care solicită îmbinarea T = 3500 daN;
- grosimea profilurilor s1 = 1 mm;
- grosimea tablei s2 = 2 mm;
- rezistenţa admisibilă la forfecare a nitului  a = 1000 daN/cm2 ;
- presiunea admisibilă între nit şi gaură  ag = 2800 daN/cm2.

Diametrul nitului se calculează cu relaţia:

2  ag 2 2800
d=  s =   0,2 = 0,357 cm  4 mm .
 a  1100
 d2 2   0,4 2
Forţa tăietoare pentru un nit este: T1 = 2  a = 1000 = 251,2 daN .
4 4
T 3500
Numărul de nituri necesar este: n = = = 13,93  n = 14 nituri.
T1 251,2

3. Să se verifice şurubul care îmbină platbandele din fig. 3 ştiind că:

- diametrul şurubului d = 2 cm;
- sarcina care solicită îmbinarea P = 3000 daN;
- rezistenţa admisibilă la forfecare a = 1000 daN/cm2.

Fig. 4
Fig. 3

La îmbinarea din fig. 3 şurubul este solicitat la forfecare în două secţiuni: A – B şi C – D.

 d2  4
Aria secţiunii şurubului este: As = = = 3,14 cm2.
4 4
T P 3000
Tensiunea efectivă este:  ef = = = = 478 daN / cm 2  ef   a .
Aef 2 As 6,28
Şurubul rezistă la solicitarea de forfecare.

4. Să se dimensioneze bolţul care îmbină platbandele din fig. 4, ştiind că: N = 5000 daN,
a = 800 daN/cm2 .

N 5000
2 Anec = = = 6 ,25 cm2; Anec = 3,125 cm2.
a 800
 d2 4  3,125
= 3,125 cm2 ; d =  2 cm.
4 3,14
Soluţie: d  2 cm.

11
 5. Să se calculeze lungimile cordonului de sudură necesar îmbinării din fig.5, dacă N = 240 kN,
as = 910 daN/cm2. Cotele sunt date în milimetri.

a = 0.7  s = 0,84 cm ;
T 24000
Anec = = = 26,37 cm2; A = 2ls  a ;
a 910
A 26,37
2l s = nec = = 31,40 cm.
a 0,84
l = ls + 2a = 31,40 + 2  0,84 = 33 cm.
Fig. 3.11

6. Să se calculeze forța necesară P pentru găurirea prin poansonare

(ștanțare) a unei platbande cu grosimea t = 10 mm, dacă: diametrul găurii
este d = 60 mm și materialul are rezistenţa de rupere r = 1500 daN/cm2 .

Aria secțiunii tăiate prin forfecare este aria laterală a unui cilindru, respectiv:
A =   d  t = 3,14  6  1 = 18,84 cm 2 .
Forța necesară pentru stanțare este:
P  A   r = 18,84  1500 = 28260 daN
Soluție: ștanțarea (poansonarea) tablei se poate face cu o presă la care forța de apăsare este mai
mare de 28260 daN (peste 300 kN).

Temă
Să se calculeze forţa necesară pentru ştanţarea unei platbande cu grosimea t = 1 cm, diametrul
găurii fiind d = 5 cm, dacă materialul are rezistenţa de rupere r = 4000 daN/cm2.

12
Seminar nr. 10

MOMENTE DE INERȚIE ȘI MODULE DE REZISTENȚĂ

PENTRU SUPRAFEȚE PLANE SIMPLE

Momentele de inerție și modulele de rezistență sunt caracteristici geometrice de ordin superior

ale suprafețelor plane (ale secțiunilor transversale prin bare). Pentru determinarea acestora se utilizează
relațiile de calcul din tabelul următor.

Tabel nr.1
Momente de inerţie şi module de rezistenţă pentru suprafețe simple

Nr. Forma şi dimensiunile Momente de inerţie I [ cm 4 ]

crt. secţiunii Module de rezistenţă W [ cm3 ]

  D4   D4
Iz = Iy = ; I p = Iz + Iy =
64 32
1.
Iz   D3   D3
Wz = Wy = = ; Wp =
ymax 32 16
Circulară

bh 3 hb3 bh 2 hb 2
Iz = ; Iy = ; Wz = ; Wy =
12 12 6 6
2.
bh 3 hb3
I AB = ; I AC =
3 3

Dreptunghiulară

a4 a3 a4
3. Iz = Iy = ; Wz = Wy = ; I AB = ;
12 6 3

Pătrată
  ( D4 − d 4 )  ( D4 − d 4 )
Iz = I y = ; Ip =
64 32

Wz = Wy =
Iz I
= z =
  D4 − d 4 ( )
4. ymax D / 2 32 D

Ip Ip   (D 4 − d 4 )
Wp = = =
ymax D/ 2 16 D
Inelară
Formula lui Steiner: I Z1 = I Z + d 2  A

13
 Aplicații
1. Pentru secțiunea transversală din figura alăturată, având
diametrul D = 11 cm, se cere să se determine: aria secțiunii A, momentul
de inerție polar IP, momentul de inerție axial IZ, modulul de rezistență
polar WP și modulul de rezistență axial WZ.

  D2 D 4 D 4
A= = 95 cm 2 ; I p = = 1437 cm 4 ; I z = I y = = 718 cm 4
4 32 64
D 3 D 3
Wp = = 261 cm 3 ; Wz = Wy = = 131 cm 3 .
16 32

2. Pentru secțiunea transversală din figura alăturată, având

dimensiunile b = 8 cm și h = 12 cm, se cere să se determine: aria secțiunii A,
momentele de inerție axiale Iz și Iy, momentul de inerție față de baza AB și
modulele de rezistență axiale Wz și Wy.

bh 3 hb 3
A = b  h = 96 cm2 ; I z = = 1152 cm 4 , I y = = 512 cm 4 ;
12 12
2
h bh 2 hb 2
I AB = I Z + A    = 4608 cm 4 ; Wz = = 192 cm 3 ; W y = = 128 cm 3 .
2 6 6

3. Pentru secțiunea transversală pătrată din figura alăturată, având

latura a = 10 cm, se cere să se determine: aria secțiunii A, momentele de
inerție axiale Iz și Iy, momentul de inerție față de baza AB și modulele de
rezistență axiale Wz și Wy.

a4
A = a = 100 cm ; I z = I y =
2 2
= 833 cm 4
12
2
a a3
I AB = I Z + A    = 3333 cm 4 ; Wz = W y = = 166 cm 3 .
2 6

Temă
Să se calculeze: aria secțiunii transversale A, momentele de inerție axiale Iz și Iy, momentul de
inerție față de baza AB și modulele de rezistență axiale Wz și Wy , pentru o secțiune transversală
dreptunghiulară cu dimensiunile laturilor b = 10 cm și h = 15 cm.

14
Seminar nr. 11-12

MOMENTE DE INERȚIE ȘI MODULE DE REZISTENȚĂ

PENTRU SUPRAFEȚE PLANE COMPUSE

Aplicații

1. Pentru secțiunea transversală din figura alăturată, având

diametrul exterior D = 20 cm și diametrul interior d = 17 cm, se cere să se
determine: aria secțiunii A, momentul de inerție polar IP, momentul de
inerție axial IZ, modulul de rezistență WP și modulul de rezistență WZ.

( )
A = 0,785  D 2 − d 2 = 0,785  (400 − 289) = 87,13 cm 2 ;

IP =
  ( D4 − d 4 )
=
(
3,14  20 4 − 17 4)=
3,14  (160000 − 83521)
= 7504 cm 4 ;
32 32 32
I P   ( D 4 − d 4 ) 7504
Iz = Iy = = = = 3752 cm 4 ;
2 64 2
I P 7504 I 3752
Wp = = = 750 cm 3 ; WZ = Z = = 375 cm 3 .
D 10 D 10
2 2

2. Pentru secțiunea transversală din figura alăturată, având

dimensiunile b = 10 cm, h = 15 cm și a = 2 cm se cere să se determine:
aria secțiunii A, momentul de inerție axial IZ , modulul de rezistență WZ și
momentul de inerție IAB .

A = (10  15) − (6  11) = 150 − 66 = 84 cm 2

10  153 6  113
IZ = − = 2812 − 665 = 2147 cm 4
12 12
IZ 2147
WZ = = = 287 cm 3
y max 7 ,5

I AB = I Z + d 2  A = 2147 + 7,52  84 = 6872 cm 4 .

15
 3. Pentru secțiunea transversală din figura alăturată, având
dimensiunile b1 = 12 cm, b2 = 4 cm, h1 = 28 cm și h2 = 4 cm se cere să se
determine: aria secțiunii A, momentul de inerție axial IZ , modulul de
rezistență WZ și momentul de inerție IAB .

A = 12  36 − 2  (4  28) = 432 − 2  112 = 432 − 224 = 208 cm 2

12  363 4  283
IZ = −2 = 46656 − 2  7317 = 32022 cm 4
12 12
IZ 32022
WZ = = = 1779 cm 3
y max 18

I AB = I Z + d 2  A = 32022 + 182  208 = 99414 cm 4

4. Pentru secțiunea transversală din figura alăturată, având

dimensiunile b1 = 20 cm, b2 = 16 cm, h1 = 14 cm și h2 = 10 cm se
cere să se determine: aria secțiunii A, momentul de inerție axial IZ ,
modulul de rezistență WZ și momentul de inerție IAB .

A = (20  14) − (16  10) = 280 − 160 = 120 cm 2

20  143 16  103
IZ = − = 4573 − 1333 = 3240 cm 4
12 12
IZ 3240
WZ = = = 463 cm 3
y max 7

I AB = I Z + d 2  A = 3240 + 7 2  120 = 9120 cm 4 .

16
Seminar nr. 13

PROBLEME RECAPITULATIVE
1. Să se calculeze: aria A, coordonatele centrului de greutate (punctul G) yG şi zG în raport cu
sistemul de axe Oy1z1, momentele de inerţie: IZ şi IZ1 , modulul de rezistenţă WZ pentru secţiunea din
figura 1, dacă: b = 6 cm; h = 12 cm; a = 2 cm.
Problema se poate rezolva în două moduri:
a. Prin diferenţă: din dreptunghiul mare (b x h) se scade suprafaţa golului.

A = 6  12 − 4  8 = 72 − 32 = 40 cm 2
CI (6;3); CII (6;4);
n
 yi Ai 6  72 − 6  32
i =1
yG = = =6
n 72 − 32
 Ai
i =1

n
 Z i Ai 3  72 − 4  32
i =1
ZG = = = 2 ,2
n 72 − 32
 Ai
i =1

G (6; 2,2)
Fig. 1

6  12 3 4  8 3 I 693
IZ = − = 693 cm 4 ; WZ = Z = = 115 cm 3
12 12 y max 6

I Z 1 = I Z + d 2  A = 693 + 6 2  40 = 2133 cm 4

b. Prin adunare, împărţind figura în trei dreptunghiuri se obţine:

I Z1 = I Z1A + I Z1B + I Z1C

4  23
I Z1A = + 12  8 = 10,66 cm 4 ;
12

2  12 3
I Z 1B = + 6 2  24 = 1152 cm 4
12

4  23
I Z 1C = + 112  8 = 970,66 cm 4 ;
12

I Z 1 = 10,66 + 1152 + 970,66 = 2133 cm 4 .

17
 2. Să se calculeze: aria A , coordonatele yG şi zG în raport cu sistemul de axe Oy1z1 momentele
de inerţie: IZ1 şi IZ , modulul de rezistenţă: WZ pentru secţiunea din fig. 2. Se dau: b = 6 cm; h = 12 cm;
a = 2 cm.
Se împarte figura în două dreptunghiuri de arii AI şi AII .

A = AI + AII = 4  2 + 2  12 = 8 + 24 = 32 cm 2
Centrele de greutate ale celor două
dreptunghiuri au coordonatele:

CI(4;1) ; CII(1;6)
n
 yi Ai 4  8 + 1  24
i =1
yG = = = 1,75
n 8 + 24
 Ai
i =1

n
 Z i Ai 1  8 + 6  24
i =1
ZG = = = 4 ,75
n 8 + 24
Fig. 2  Ai
i =1

Se observă că: d = 4,75 cm (distanţa ZZ1) şi ymax = 7,25 cm.

I Z 1 = I Z 1I + I Z 1II = 11 + 1152 = 1163 cm 4

4  23
I Z 1I = + 12  8 = 10,66 cm 4 ;
12

2  12 3
I Z 1II = + 6 2  24 = 1152 cm 4 ;
12

I Z = I Z 1 − d 2  A = 1163 − 4,75 2  32 = 441 cm 4

IZ 471
WZ = = = 65 cm 3 .
y max 7 ,27

18
Seminar nr. 14

TEST DE VERIFICARE

1. Să se verifice un tirant din oțel rotund cu diametrul d = 30 mm, dacă:

- rezistența admisibilă a materialului este  a = 800 daN / cm 2 ;

- forța axială care solicită tirantul este N = 12000 daN .

N
Condiția de verificare este:  ef = a
Aef

Aria secțiunii este: Aef = 0,785  d 2 = 0,785  32 = 7 ,07 cm 2 .

12000 daN
Tensiunea efectivă este:  ef = 2
= 1697 daN / cm 2 >  a = 800 daN / cm 2 .
7 ,07 cm
Soluție: tirantul nu rezistă la solicitarea de întindere.

2. Să se dimensioneze un stâlp din lemn, cu secțiunea transversală pătrată,

solicitat la comprimare de o sarcină N = 70000 daN, dacă rezistența admisibilă
a materialului este σa = 80 daN/cm2.

N 70000 daN
Anec = = = 875 cm 2 ; a = 875 = 29,58 cm .
a 80 daN / cm 2

Soluție: latura secțiunii pătrate a stâlpului va fi a ≥ 30 cm.

3. Să se calculeze sarcina capabilă pe care o suportă un tirant din țeavă

de oțel, cu diametrul exterior D = 120 mm și diametrul interior d = 100 mm,
dacă rezistența admisibilă a materialului este σa = 1200 daN/cm2.

N cap =  a  Aef  N ef

( )
Aef = 0,785  D 2 − d 2 = 0,785  (144 − 100) = 34,54 cm 2

N cap = 1200 daN / cm 2  34,54 cm 2 = 41448 daN

Soluție: sarcina capabilă va fi: Nef < 41448 daN.

19
 4. Să se verifice la forfecare şurubul care îmbină platbandele
din figura alăturată, dacă: diametrul şurubului este d = 2 cm; sarcina
care solicită îmbinarea este P = 6000 daN și rezistenţa admisibilă la
forfecare este a = 1500 daN/cm2.

La îmbinarea din figură şurubul este solicitat la forfecare în două secţiuni: A – B şi C – D.

 d2  4
Aria secţiunii şurubului este: As = = = 3,14 cm2.
4 4
T P 6000
Tensiunea efectivă este:  ef = = = = 956 daN / cm 2  ef   a .
Aef 2 As 6,28

Şurubul rezistă la solicitarea de forfecare.

5. Să se dimensioneze la forfecare bolţul care îmbină

platbandele din figura alăturată, dacă: sarcina care solicită îmbinarea
are valoarea N = 7300 daN și rezistenţa admisibilă la forfecare a
materialului bolțului este a = 1200 daN/cm2.

La îmbinarea din figură bolțul este solicitat la forfecare în două secţiuni.

N 7300
2 Anec = = = 6 ,08 cm2; Anec = 3,04 cm2.
a 1200

 d 2 4  3,04
= 3,04 cm2 ; d = = 3,87 = 1,97  2 cm.
4 3,14
Soluţie: diametrul bolțului va fi: d  2 cm.

6. Să se calculeze forța necesară P pentru găurirea prin poansonare

(ștanțare) a unei platbande cu grosimea t = 10 mm, dacă: diametrul găurii
este d = 60 mm și materialul are rezistenţa de rupere r = 1500 daN/cm2 .

Aria secțiunii tăiate prin forfecare este aria laterală a unui cilindru, respectiv:
A =   d  t = 3,14  6  1 = 18,84 cm 2 .
Forța necesară pentru stanțare este:
P  A   r = 18,84  1500 = 28260 daN
Soluție: ștanțarea (poansonarea) tablei se poate face cu o presă la care forța de apăsare este mai
mare de 28260 daN (peste 300 kN).

20
 7. Pentru secțiunea transversală din figura alăturată, având
diametrul exterior D = 20 cm și diametrul interior d = 17 cm, se cere să se
determine: aria secțiunii A, momentul de inerție polar IP, momentul de
inerție axial IZ, modulul de rezistență WP și modulul de rezistență WZ.

( )
A = 0,785  D 2 − d 2 = 0,785  (400 − 289) = 87,13 cm2

IP =
  ( D4 − d 4 )
=
(
3,14  20 4 − 17 4)=
3,14  (160000 − 83521)
= 7504 cm 4
32 32 32
I P   ( D 4 − d 4 ) 7504
Iz = Iy = = = = 3752 cm 4
2 64 2
I P 7504
Wp = = = 750 cm 3
D 10
2
I Z 3752
WZ = = = 375 cm 3 .
D 10
2

8. Pentru secțiunea transversală din figura alăturată, având

dimensiunile b = 10 cm, h = 15 cm și a = 2 cm se cere să se determine:
aria secțiunii A, momentul de inerție axial IZ , modulul de rezistență WZ și
momentul de inerție IAB .

A = (10  15) − (6  11) = 150 − 66 = 84 cm2

10  153 6  113
IZ = − = 2812 − 665 = 2147 cm 4
12 12
IZ 2147
WZ = = = 287 cm 3
ymax 7 ,5

I AB = I Z + d 2  A = 2147 + 7,52  84 = 6872 cm4 .

21
 9. Pentru secțiunea transversală din figura alăturată, având
dimensiunile b1 = 12 cm, b2 = 4 cm, h1 = 28 cm și h2 = 4 cm se cere să se
determine: aria secțiunii A, momentul de inerție axial IZ , modulul de
rezistență WZ și momentul de inerție IAB .

A = 12  36 − 2  (4  28) = 432 − 2  112 = 432 − 224 = 208 cm2

12  363 4  283
IZ = −2 = 46656 − 2  7317 = 32022 cm 4
12 12
IZ 32022
WZ = = = 1779 cm 3
ymax 18

I AB = I Z + d 2  A = 32022 + 182  208 = 99414 cm4

10. Pentru secțiunea transversală din figura alăturată,

având dimensiunile b1 = 20 cm, b2 = 16 cm, h1 = 14 cm și h2 = 10
cm se cere să se determine: aria secțiunii A, momentul de inerție
axial IZ , modulul de rezistență WZ și momentul de inerție IAB .

A = (20  14) − (16  10) = 280 − 160 = 120 cm2

20  143 16  103
IZ = − = 4573 − 1333 = 3240 cm 4
12 12
IZ 3240
WZ = = = 463 cm 3
ymax 7

I AB = I Z + d 2  A = 3240 + 7 2  120 = 9120 cm 4 .

22