Calculul la torsiune al şasiului unui autocamion

Consideraţii generale
Orice cadru închis este static nedeterminat interior.
Dacă solicitarea este spaţială, fiecare contur închis
introduce şase eforturi necunoscute (trei forţe şi trei
momente). Ele pot fi puse în evidenţă într-o secţiune
oarecare (fig. 1) şi diferă de la o secţiune la alta.
Determinarea celor şase mărimi din secţiunea aleasă
constituie operaţiunea numită ridicarea nedetermi-
nării. Ea se bazează pe două principii aparent diferite,
dar echivalente, şi anume:
a) deplasările secţiunii sunt nule, adică faţa din
stânga secţiunii nu are săgeţi sau rotiri faţă de partea
din dreapta;
b) energia înmagazinată în sistem, exprimată în
funcţie de cele şase eforturi din secţiune, este minimă. Fig. 1. Cadru plan cu sarcini spaţiale
Aflarea necunoscutelor interioare se face dintr-un sistem de ecuaţii care se formează folosind
metoda eforturilor, teorema lui Castigliano sau alte procedee.
Rezolvarea problemei necesită un volum foarte mare de calcul, care depinde atât de gradul de
nedeterminare cât şi de numărul de regiuni. Regiunile sunt determinate de sarcinile exterioare dar şi
de eventualele schimbări de secţiune ale cadrului.
Calculul sistemelor static nedeterminate mai are şi un alt aspect de dificultate, rezultat din faptul că
are caracter de verificare. Aceasta înseamnă că de la început trebuie presupuse nişte dimensiuni ale
secţiunilor transversale pentru că în calculul deplasărilor sau al energiei de deformare elastică
intervin momentele de inerţie şi ariile secţiunilor (pe toate regiunile). Rezultatele depind de
presupunerile făcute. Dacă, în final, tensiunile sau deplasările depăşesc valorile admisibile,
calculele trebuie reluate cu alte seturi de dimensiuni.
În practică multe cadre prezintă, totuşi, particularităţi care simplifică rezolvarea:
- simetrii de formă geometrică (a axei cadrului),
- simetrii sau antisimetrii ale încărcării,
- diferenţe mari de rigiditate la torsiune şi la încovoiere ale barelor,
- posibilitatea de a neglija influenţa forţei tăietoare în comparaţie cu efectul celorlalte eforturi.
Astfel, dacă sistemul este simetric din punct de vedere constructiv (geometric), se recomandă ca
mărimile static nedeterminate interioare să fie alese în axa de simetrie; aceasta conduce la
micşorarea gradului de nedeterminare pentru că:
- dacă încărcarea este simetrică, atunci forţa tăietoare şi momentul de torsiune sunt nule,
- dacă încărcarea este antisimetrică forţa axială şi momentul încovoietor sunt nule.
Şasiul unui autocamion este un cadru format din două lonjeroane şi mai multe traverse.
În proiectul de faţă cadrul are patru traverse, deci trei contururi închise. Cadrul este de 3×6 = 18 ori
static nedeterminat interior, dar, datorită simetriei formei şi antisimetriei încărcării, gradul de
nedeterminare va putea fi redus.

<1>
Solicitarea la torsiune a cadrului unui autocamion
Se consideră (fig. 2) cadrul şasiului unui auto-
camion. Pentru scrierea ecuaţiilor de echilibru
este suficient să fie reprezentate numai lonje-
roanele şi traversele de capăt. Cadrul este
rezemat pe arcurile suspensiei, care, de regulă,
sunt arcuri în foi şi produc câte două forţe de
reacţiune. Pentru simplificare, în fig. 2 sunt
reprezentate rezultantele acestor forţe, care
acţionează în punctele de sprijin pe cele două
punţi (cota L constituie ampatamentul). Se pre-
Fig. 2. Rezemarea cadrului pe arcurile suspensiei
supune că arcurile au constante elastice egale.
Dacă una din roţi trece peste o denivelare a drumului atunci arcul suspensiei acelei roţi se
deformează şi transmite asupra şasiului forţa F (fig. 3) a cărei mărime depinde de constanta elastică a
arcului. În celelalte trei puncte de suspensie apar forţele V1, V2, V3 care asigură echilibrul cadrului.
Cele şase ecuaţii de echilibru ale cadrului (trei ecuaţii de proiecţii de forţe şi trei ecuaţii de
momente) sunt:
1) F + V1 + V2 + V3 = 0 (proiecţia de forţe pe direcţia verticală),
2) 0 = 0 (proiecţia de forţe pe axa I),
3) 0 = 0 (proiecţia de forţe pe axa II),
4) (∑M I): F · L + V1 · L = 0 (momente faţă de axa I),
5) (∑M II): F · 2a + V3 · 2a = 0 (momente faţă de axa II),
6) 0 = 0 (momente faţă de o axă verticală, cu care toate forţele sunt paralele).
Rezultă: V1 = – F, V2 = F, V3 = – F.
Cele patru forţe care acţionează asupra cadrului sunt egale ca mărime şi alcătuiesc un sistem
antisimetric (fig. 4). Forţele F antisimetrice solicită cadrul la torsiune cu momentele M t = 2a F.

Fig. 3. Forţe în arcurile suspensiei Fig. 4. Solicitarea cadrului la torsiune

Torsiunea unui cadru cu patru traverse

Deoarece, din punct de vedere geometric, cadrul constituie o construcţie simetrică faţă de axa
longitudinală şi pentru că cele patru forţe F alcătuiesc, în raport cu aceeaşi axă longitudinală, un
sistem antisimetric, pentru ridicarea nedeterminării se efectuează o secţiune pe axa de simetrie şi se
realizează schema de calcul din fig. 5. După cum s-a arătat mai sus, forţele axiale, momentele
încovoietoare şi forţele tăietoare orizontale în cele patru secţiuni ale traverselor sunt nule.

<2>
 Fig. 5. Schemă pentru calculul unui cadru cu patru traverse
În fiecare secţiune rămâne câte o forţă tăietoare (pe direcţia z) şi un moment de torsiune (reprezentat
ca vector, pe direcţia x). Astfel se pun în evidenţă 8 eforturi necunoscute interioare. Ele nu sunt însă
independente ci sunt legate prin două ecuaţii de echilibru:
- proiecţie de forţe pe axa z: T1z + T2 z + T3 z + T4 z = 0 , (1)
- moment faţă de axa x M1x + M 2 x + M 3 x + M 4 x + T2 z (l1 + l2 ) + T3 z (l1 + l2 + l3 ) +
(2)
a traversei 1: +T4 z (l1 + l2 + l3 + l4 + l5 ) + F  l1 − F (l1 + l2 + l3 + l4 ) = 0
(la această jumătate de cadru celelalte patru ecuaţii de echilibru sunt 0 = 0).
Datorită legăturilor date de (1) şi (2) numai 6 din cele 8 eforturi interioare sunt independente, astfel
că problema este de 6 ori static nedeterminată. Dacă rezolvarea se face cu teorema lui Castigliano,
se aleg ca necunoscute de bază cele 3 forţe şi 3 momente din secţiunile 1, 2, 3. Aplicând teorema de
şase ori (în raport cu fiecare necunoscută) se scriu 6 ecuaţii.
Fiecare ecuaţie conţine integrale pentru 6 solicitări (axială, forfecare pe două direcţii, încovoiere pe
două direcţii şi torsiune). Mai mult, la fiecare solicitare trebuie considerate ecuaţiile din întreg
sistemul, adică din 9 regiuni (cele arătate în fig. 5). Prin urmare, dacă nu se fac niciun fel de
simplificări (neglijări de solicitări) într-o ecuaţie trebuie rezolvate 6 × 9 = 54 integrale. În 6 ecuaţii
sunt 6 × 54 = 324 integrale. În faţa integralelor sunt coeficienţi numerici care depind de Iz , It , A, E,
G (momente de inerţie, arii, module de elasticitate).
După rezolvarea sistemului de 6 ecuaţii se obţin mărimile static nedeterminate de bază (din
secţiunile 1, 2, 3), apoi, din ecuaţiile de echilibru (1) şi (2), se calculează celelalte 2 necunoscute
(din secţiunea 4) şi astfel nedeterminarea este ridicată.
După ridicarea nedeterminării se reiau ecuaţiile eforturilor pe regiuni. Ele se aduc la forma finală
pentru că eforturile static nedeterminate sunt acum cunoscute. Se trasează diagramele de eforturi.

Ecuaţiile eforturilor în cele 9 regiuni

Cele 6 eforturi dintr-o secţiune sunt forţa axială, două forţe tăietoare, două momente încovoietoare
şi momentul de torsiune. Pentru scrierea lor se iau în considerare sarcinile din stânga secţiunii.
Sensurile pozitive ale axelor x, y, z sunt aceleaşi în toate secţiunile, corespunzând sensului general
ales. Dacă vectorul efort (forţă sau moment) dintr-o secţiune este în sensul pozitiv al axei, atunci
acel efort are semnul "+".

<3>
• în secţiunea x1:
- forţa axială: N ( x1 ) = 0 ,
- forţa tăietoare după axa y : Ty ( x1 ) = 0 ,
- forţa tăietoare după axa z : Tz ( x1 ) = T1z ,
- momentul faţă de axa x (moment de torsiune): M x ( x1 ) = M t ( x1 ) = M1x ,
- momentul faţă de axa y (moment încovoietor): M y ( x1 ) = −T1z  x1 ,
- momentul faţă de axa z (moment încovoietor): M z ( x1 ) = 0 ,
• în secţiunea x2: • în secţiunea x3: • în secţiunea x4:
N ( x2 ) = 0 , N ( x3 ) = 0 , N ( x4 ) = 0 ,
Ty ( x2 ) = 0 , Ty ( x3 ) = 0 , Ty ( x4 ) = 0 ,
Tz ( x2 ) = T2 z , Tz ( x3 ) = T3 z , Tz ( x4 ) = T4 z ,
M x ( x2 ) = M t ( x2 ) = M 2 x , M x ( x3 ) = M t ( x3 ) = M 3 x , M x ( x4 ) = M t ( x4 ) = M 4 x ,
M y ( x2 ) = −T2 z  x2 , M y ( x3 ) = −T3 z  x3 , M y ( x4 ) = −T4 z  x4 ,
M z ( x2 ) = 0 , M z ( x3 ) = 0 , M z ( x4 ) = 0 ,
• în secţiunea y1:
- forţa axială: N ( y1 ) = 0 ,
- forţa tăietoare după axa x : Tx ( y1 ) = 0 ,
- forţa tăietoare după axa z : Tz ( y1 ) = T1z ,
- momentul faţă de axa x (moment încovoietor): M x ( y1 ) = M1x − T1z  y1 ,
- momentul faţă de axa y (moment de torsiune): M y ( y1 ) = M t ( y1 ) = −T1z  a ,
- momentul faţă de axa z (moment încovoietor): M z ( y1 ) = 0 ,
• în secţiunea y2: • în secţiunea y3:
N ( y2 ) = 0 , N ( y3 ) = 0 ,
Tx ( y2 ) = 0 , Tx ( y3 ) = 0 ,
Tz ( y2 ) = T1z + F , Tz ( y3 ) = T1z + T2 z + F ,
M x ( y2 ) = M1x − T1z (l1 + y2 ) − F  y2 , M x ( y3 ) = M1x + M 2 x − T1z (l1 + l2 + y3 ) −
− T2 z  y3 − F (l2 + y3 ),
M y ( y2 ) = M t ( y2 ) = −T1z  a , M y ( y3 ) = M t ( y3 ) = −T1z  a − T2 z  a ,
M z ( y2 ) = 0 , M z ( y3 ) = 0 ,

• în secţiunea y4: • în secţiunea y5:

N ( y4 ) = 0 ,
Tx ( y4 ) = 0 ,
Tz ( y4 ) = T1z + T2 z + T3 z + F ,
M x ( y4 ) = M 1 x + M 2 x + M 3 x −
− T1z (l1 + l2 + l3 + y4 ) − T2 z (l3 + y4 ) −
− T3 z  y4 − F (l2 + l3 + y4 ),
M y ( y4 ) = M t ( y4 ) = −T1z  a − T2 z  a − T3 z  a ,
M z ( y4 ) = 0 ,
N ( y5 ) = 0 ,
Tx ( y5 ) = 0 ,
Tz ( y5 ) = T1z + T2 z + T3 z + F − F ,
M x ( y5 ) = M1x + M 2 x + M 3 x −
− T1z (l1 + l2 + l3 + l4 + y5 ) − T2 z (l3 + l5 + y5 ) −
− F (l2 + l3 + l4 + y5 ) + F  y5 ,
M y ( y5 ) = M t ( y5 ) = −T1z  a − T2 z  a − T3 z  a ,
M z ( y5 ) = 0 .

<4>
Disciplina: Proiectare caroserii şi platforme auto

PROIECT
Tema 2: Calculul la torsiune al cadrului unui autocamion
Se consideră (fig. 1) un cadru (şasiu) plan al unui autocamion, format din două lonjeroane (1-4) şi
patru traverse (1-1, 2-2, 3-3, 4-4). Rezultate similare se obţin şi în cazul în care ar exista n traverse.
Atât lonjeroanele cât şi traversele sunt realizate ca profile deschise cu pereţi subţiri.
Construcţia cadrului este simetrică. Forţele exterioare sunt perpendiculare pe planul cadrului şi îl
solicită la torsiune cu momentul M 0 = 2a F.

Fig. 1. Cadru de camion solicitat la torsiune

a) Ridicarea nedeterminării
Se face o secţiune în axa de simetrie geometrică (fig. 2). Deoarece încărcarea este antisimetrică,
forţele axiale, forţele tăietoare pe direcţie orizontală şi momentele încovoietoare în cele patru
secţiuni sunt nule. Eforturile din aceste secţiuni sunt constituite numai din forţe tăietoare verticale şi
momente de torsiune.

Fig. 2. Schema pentru calculul şasiului la torsiune

Pe lângă aceste particularităţi privind eforturile, mai este posibilă şi o simplificare a calculelor de
ridicare a nedeterminării. Se ştie că la aplicarea teoremei lui Castigliano trebuie considerată energia

<5>
înmagazinată prin toate solicitările (axială, forfecare, torsiune şi încovoiere). La acest cadru, însă,
pot fi efectuate nişte simplificări, astfel:
- se neglijează forţele axiale şi cele tăietoare, pentru că produc energie de deformare foarte redusă,
- se neglijează momentele încovoietoare, pentru că barele sunt construite din profile deschise cu
pereţi subţiri, care au rigiditatea la încovoiere mult mai mare decât rigiditatea la torsiune
(caracteristica EIz la încovoiere este mult mai mare decât caracteristica GIt la torsiune).
Consecinţa acestor simplificări este că la ridicarea nedeterminării se ţine seama numai de solicitarea
la torsiune. Se obţine rezultatul că momentele de torsiune din bare sunt proporţionale cu rigidităţile
lor la torsiune.
În "Manualul inginerului mecanic", vol. II, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1973, pag. 502, se dau
următoarele expresii ale eforturilor (momente de torsiune şi forţe tăietoare) care determină solicitările
în barele şasiului:
- momentele de torsiune în traverse:
I I I I
M11 = 11 M 0 , M 22 = 22 M 0 , M 33 = 33 M 0 , M 44 = 44 M 0 , (1)
IR IR IR IR
- forţele tăietoare în traverse:
I I − I 12 I − I 23 − I 34
T1 = 12 M 0 , T2 = 23 , T3 = 34 , T4 = M0 . (2)
aI R aI R aI R aI R
- momentele de torsiune în cele trei regiuni ale lonjeroanelor:
I I I
M 12 = 12 M 0 , M 23 = 23 M 0 , M 34 = 34 M 0 . (3)
IR IR IR
În aceste relaţii:
• M 0 = 2a F este momentul forţelor exterioare,
• I 11 = I 44 şi I 22 = I 33 sunt momentele de inerţie la răsucire ale traverselor,
• I 12 = I 23 = I 34 sunt momentele de inerţie la răsucire ale lonjeronului,
• I R este factorul de rigiditate la torsiune al cadrului, dat de:
2
I R =  I12 l12 + I 23 l23 + I 34 l34 + a ( I11 + I 22 + I 33 + I 44 ) (4)
L
în care L este distanţa dintre forţele F, pe direcţia lonjeronului (fig. 2).
Cele opt eforturi din axa de simetrie (reprezentate în fig.2) sunt M 1, M 2, M 3, M 4 (egale, respectiv,
cu valorile M 11, M 22, M 33, M 44 date de (1)) şi T 1, T 2 , T 3, T 4 (conform (2)). Se poate verifica (pe
baza rezultatelor numerice cât şi pe cale analitică) faptul că aceste eforturi din axa de simetrie
îndeplinesc condiţia de echilibru a jumătăţii de cadru. Din cele şase ecuaţii de echilibru se pot scrie
numai următoarele două:
a) T1 + T2 + T3 + T4 + F − F = 0 , (5)
b) M 1 + M 2 + M 3 + M 4 – T2 l12 – T3(l12 + l23) – T4(l12 + l23 + l34) – F·L = 0. (6)
Unghiul de răsucire al cadrului se calculează cu relaţia:
M L
 = 0 , (7)
GI R
G fiind modulul de elasticitate transversal al materialului cadrului (pentru oţel G = 8·104 MPa).

<6>
b) Tensiuni, deformaţii şi caracteristici geometrice la torsiune
În cazul torsiunii barelor cu secţiunea oarecare, formulele pentru calculul tensiunii tangenţiale
maxime şi al deformaţiei sunt aceleaşi ca la barele cu secţiunea circulară:
M Ml
 max = t ,  = t . (8)
Wt GI t
Caracteristicile geometrice Wt (modulul de rezistenţă) şi It (momentul de inerţie) au diferite formule
de calcul în funcţie de forma secţiunii şi de faptul dacă ea este închisă sau deschisă. În cazul
secţiunilor (profilurilor) deschise cu pereţi subţiri care se pot descompune în dreptunghiuri cu latura
mică i şi latura mare i , se folosesc relaţiile:

It =
3
 
3
i i

It Tensiunea tangenţi-
Wt = ală maximă apare la
max( i )
mijlocul laturii mari (9)
Pentru profil tip U a dreptunghiului cu
 =  lăţimea maximă.
iar pentru tip I
 = 

c) Tensiuni şi caracteristici geometrice la încovoiere

Pentru calculul de rezistenţă la încovoiere simplă se foloseşte formula (Navier):
M
 max = i . (10)
Wz
Dacă secţiunea este simetrică faţă de axa z şi are forma de profil U sau I, caracteristicile geometrice
Wz (modulul de rezistenţă axial) şi Iz (momentul de inerţie axial) se calculează cu relaţiile:

BH 3 ( B − b)h3 I (11)
Iz = − , Wz = z
12 12 H
2

<7>
Rezolvarea proiectului
Scopul proiectării constă în stabilirea dimensiunilor secţiunilor transversale (cele 9 valori din fig. 3)
astfel încât tensiunile tangenţiale produse de solicitarea la torsiune în traverse şi în lonjeron să se
încadreze în intervalul 20 ... 30 MPa.

Fig. 3. Îmbinarea barelor şi dimensiunile secţiunilor transversale

Observaţie: ridicarea nedeterminării nu se poate realiza decât dacă se cunosc valorile numerice ale
rigidităţilor (deci ale dimensiunilor secţiunilor transversale); se alege un set iniţial de dimensiuni şi
dacă, în final, tensiunile tangenţiale nu se încadrează în intervalul impus, calculul se repetă, cu alt
set de dimensiuni; se recomandă întocmirea unui program de calcul automat (de exemplu în Excel).
1) Din tabelul din Anexă se iau valorile F, l12 , l23 , l34, a, L .
2) Se calculează momentul aplicat din exterior: M 0 = 2a F.
3) Se aleg cele nouă dimensiuni h1, b1, t1, h2, b2, t2, h3, b3, t3 . Pentru a se obţine o bună rigiditate a
nodurilor, înălţimile traverselor sunt egale cu cota interioară a secţiunii lonjeronului:
h2 = h1 - 2t1, h3 + 2t3 = h2.
Se calculează:
3a) momentele de inerţie la torsiune ale traverselor (I 11 = I 44 şi I 22 = I 33) şi modulele de
rezistenţă corespunzătoare, cu formulele (9) ;
3b) momentele de inerţie la torsiune ale lonjeronului (I 12 = I 23 = I 34) şi modulele de rezistenţă
corespunzătoare, cu formulele (9);
3c) momentele de inerţie la încovoiere ale traverselor (I z 11 = I z 44 şi I z 22 = I z 33) cu (11).
3d) momentele de inerţie la încovoiere ale lonjeronului (I z 12 = I z 23 = I z 34) cu (11);
3e) se verifică ipoteza de calcul conform căreia rigiditatea la încovoiere (EIz) este mult mai mare
decât rigiditatea la torsiune (GIt); pentru acest calcul se are în vedere că relaţia între modulul
E
de elasticitate longitudinal (E) şi cel transversal (G) este G = , în care  este
2(1 + )
E
coeficientul de contracţie transversala (Poisson); la oţel  =  deci G = .
2, 6

<8>
 3f) momentele de torsiune în traverse (M 11 = M 44 şi M 22 = M 33) cu (1);
3g) forţele tăietoare în traverse (T 1 , T 2 , T 3 , T 4) cu (2) şi (4);
3h) se verifică ecuaţiile de echilibru (5) şi (6);
3i) momentele de torsiune în lonjeron M 12 = M 23 = M 34 cu formulele (2) şi (4);
3j) tensiunile tangenţiale în traverse şi în lonjeron, cu formula max dată de (8).
Se verifică dacă aceste tensiuni se încadrează în intervalul 20 ... 30 MPa; dacă nu se încadrează
se reface pasul 3 de calcul cu noi dimensiuni ale secţiunilor lonjeronului şi traverselor.
4) Opţional: trasarea diagramelor de eforturi.

Anexă
(F în [N], lungimile în [mm])
Nr. Nr.
crt. F l12 l23 l34 a L crt. F l12 l23 l34 a L
1 2000 1500 2000 1700 430 3600 21 2400 1700 1500 2000 430 3350

2 2000 1500 1800 1600 410 3350 22 2400 1600 1500 1800 410 3200

3 2000 1500 2000 1800 440 3650 23 2400 1800 1500 2000 440 3400

4 2000 1500 1700 1600 400 3250 24 2400 1600 1500 1700 400 3150

5 2000 1800 2000 1500 440 3650 25 2400 1500 1800 2000 440 3550

6 2000 1800 1600 2000 450 3500 26 2400 2000 1800 1600 450 3600

7 2000 1800 1700 1500 420 3350 27 2400 1500 1800 1700 420 3400

8 2000 1800 1600 1700 425 3350 28 2400 1700 1800 1600 425 3450

9 2000 1600 1700 1800 430 3400 29 2400 1800 1600 1700 430 3350

10 2000 1600 1800 1700 425 3450 30 2400 1700 1600 1800 425 3350

11 1800 1600 1700 1800 430 3400 31 2200 1800 1600 1700 430 3350

12 1800 1600 1800 2000 450 3600 32 2200 2000 1600 1800 450 3500

13 1800 2000 1700 1800 460 3600 33 2200 1800 2000 1700 460 3750

14 1800 2000 1800 1700 460 3650 34 2200 1700 2000 1800 460 3750

15 1800 2000 1500 1600 425 3300 35 2200 1600 2000 1500 425 3550

16 1800 2000 1600 1500 425 3350 36 2200 1500 2000 1600 425 3550

17 1800 1700 1500 2000 430 3350 37 2200 2000 1700 1500 430 3450

18 1800 1700 1800 1500 420 3400 38 2200 1500 1700 1800 420 3350

19 1800 1700 1600 2000 440 3450 38 2200 2000 1700 1600 440 3500

20 1800 1700 2000 1600 450 3650 40 2200 1600 1700 2000 450 3500

<9>