Toamna creativă

“Toamna este o simfonie, artă vie în mii de culori.” cel puțin așa
descrie Valeria Mahok toamna și eu îi dau dreptate. Toamna îmi aduce
aminte de merele roșiatice din cuptorul bunicii sau de săritul în mormanele
de frunzele arămii, de copilăria minunată plină de fructele coapte ce
stăteau să cadă din copaci și legumele adunate de mine din grădina
bunicilor, de surâsul blând al bunicilor mei și de zilele în care fugeam spre
pădurea pictată ca în tablourile lui Nicolae Grigorescu.
Pădurea arata ca un castel de cleștar, unde copacii purtau veșminte
de aramă, gâzele plăpânde , amorţite de frig, căutau adăpost, sub stratul
gros de frunze uscate, păsările călătoare vâsleau în înălțimi spre țările
calde, iar animalele se retrag în vizuinile pregătite cu provizii din belșug.
Toamna este arta rafinată, plină de glorie și armonie care mă
îndeamna la învățare. Vacanța zbură ca un stol de rândunele, iar eu
reveneam pe holurile școlii mele.
După ce petreceam câte o vară călduroasă, cu zile minunate și lungi,
toamna se apropia cu pași repezi și zglobii împodobind pământul cu
mantia ei ruginie, frumos colorată, cu mirosul îmbietor al recoltelor bogate,
dar și cu zile mai scurte și mohorâte. Razele palide ale soarelui se
olglindeau în merele aurii cu miros frumos parfmate, în strugurii zemoși, în
gutuile aurii cu puf galben ca de pui și în perele mari și gustoase.
Era cea mai frumoasă perioadă a anului. Ne adunam cu toții pentru a
aduna recolta îmbelșugată dăruită de către regina toamnă, dar veselia și
jovialitatea făceau treburile o joacă.
Cel mai minunat moment era atunci când bunicul ne punea să
zdrobim strugurii parfumați din ciubăr cu picioarele goale după o muzică
rafinată și jucăușă, ca apoi să primim ca răsplată mustul mult așteptat.
După tot efortul depus de noi bunica ne răsfăța cu plăcinta ei faimoasă
făcută din merele mari și lucioase.
Unii spuneau că toamna este un anotimp plin de tristețe și ură, dar eu
cred că toamna este cel mai frumos și interesant anotimp dintre toate.
Iubesc toamna așa cum este ea, îmbrăcată cu o rochie ţesută cu fire de aur
și frunze ruginii și cu cununiţa bătută în pietre scumpe, în formă de fructe,
vegheată din cerul grizonat de soarele plăpând.