Toamna aurie

de Mariana Cristina POPAN

Ai venit, covor de aur,

peste lumea noastră-n taină,
îmbrăcând-o în rugină
și schimbându-i vechea haină.

Parcurile-s înroșite
de alaiul frunzelor.
Unele sunt vestejite.
Altele, rece décor.

Podul viu, ca altădat,

e-mbrăcat și el, sărmanul
de alaiul stropilor,
reci și mulți, aduși de anul.

Anul, repetatul timp,

parcă, mai grăbit să-mi fie.
Mi-amintește-n șoapta nopții
de clepsidra timpurie.
Diminețile cu ceață
și cu bruma argintie,
îmi aduc aminte-n vreme,
de-a mea toamnă aurie.

Și aștept să-și etaleze,

pe raioanele din târg
toate roadele culese
din livezi și din pământ.

Haideți să ne bucurăm,
dragi copii, prin frunze multe!
S-ascultăm vântul prin ele!
Păsări de pe cer ne-asculte!