Nu i-am spus iubitei nici un adevăr. M-a-ntrebat: „Afară viscolu-i buimac? Să-ncălzesc căminul, patul să ţi-l fac?” Am răspuns iubitei: „Azi, prin vânt şi ger, Cineva flori albe leapădă din cer. Poţi aşterne patul şi sufla-n cămin, Eu şi fără tine sunt de viscol plin.”