SYLVIA PLATH

CĂPŞUNE AMĂRUI

Întreaga dimineaţă, printre tufele de căpşune au vorbit despre ruşi.

Îngenunchiaţi printre rânduri am ascultat.
Am auzit supraveghetoarea zicând:
„Ştergeţi-i cu o bombă de pe hartă.“
Tăunii bâzâiau, se opreau şi înţepau iar gustul capşunelor
Deveni pregnant şi acru. Mary spuse încetişor:
„Am un drăguţ destul de mare ca să plecăm de s-o întampla ceva…“
Cerul era înalt şi albastru. Doi copii râdeau jucând leapşa în iarba înaltă,
Sărind ciudat şi cu paşi mari de-a latul drumului brăzdat de roţi.
Câmpurile erau pline de bărbaţi bronzaţi ce săpau salata, pliveau ţelina.
„A trecut căruţa“, spuse femeia „Ar fi trebuit să-i bombardăm acum mult timp.“
„Nu“, stărui fetiţa cu cosiţe blonde.
Ochii ei albaştri erau înecati în teroarea nedesluşită.
Ea a adaugat bosumflată „Nu înţeleg de ce vorbeşti mereu astfel…“
„Oh, nu-ţi mai face griji, Nelda“ spuse repede şi cu asprime femeia.
Stătea în picioare, o siluetă subţire poruncitoare
În salopetă decolorată de stambă. Pe un ton expeditiv ea ne-a întrebat:
„Cât aţi cules?“ A notat totalul în carnet şi ne-am întors la treabă.
Îngenunchind peste rânduri, ne-am întins peste frunze
Cu mâini rapide şi exersate, protector luând fructa în podul palmei înainte
De a rupe tulpina între degetul mare şi cel arătător.

(Traducere: Mădălina - Teodora DOGARU)