KAISIN KULIEV

DE VORBĂ CU VIAŢA

Ce vină ai putea să-mi mai găseşti?

Mi-ai poruncit în dimineaţa pală
„Să fii de fier!” – şi fără să clipeşti
M-ai aşezat, încins, pe nicovală.

Ori ţi-am greşit cumva, ce vină-mi pui?

Ţi-am încălcat poruncile vreodată?
„Fii piatră!”-ai zis, şi piatră mă făcui.
De piatră-mi fu răbdarea încercată.

Sau ce dorinţe nu ţi-am împlinit?

N-am plâns când lacrimi îmi scăldau obrazul?
„Fii bou la jug! – atunci mi-ai poruncit.
Şi-n jugul tău mi-a sângerat grumazul.

Şi câte alte n-ai dorit să fac...

Eu ţi-am urmat porunca-ntotdeauna:
„Trăieşte!”-ai spus, şi ţi-am făcut pe plac.
Şi am trăit din greu, trudind într-una.

Să ard ai socotit că-i bine.

Şi iată-mă-s o flacără acum.
Şi ce mai vrei tu viaţă de la mine?
„Scrum să te faci!” – şi-o să mă fac şi scrum.