Iubire tăinuită - Ioan S.

Neniţescu

De m-ai pune
Pe-un cărbune
Eu iubitu-mi nu ţi-oi spune
Şi de m-ei prăji în pară,
Ori cumva piatră de moară
De gât tu îmi vei lega
Şi-n pârâu m-ei arunca,
Ori în marea cea cu spume,
Nu ţi-oi spune al lui nume,
Căci mă tem mămucă dragă
C-a afla lumea întreagă,
Muierile s-or uni
Şi iubitul mi-or zmomi.

De m-ei bate
Peste spate
Câte zile din an toate,
M-ei snopi pân' me-i ucide,
Gura tot nu vor deschide.
Iar de vrei şi vrei să şti
Pe iubitul cu ochi vii,
Mergi şi-ntreabă fete mari
Şi neveste ca ştergari;
Şi acela după care
Cât e ziua noaptea mare,
Îmi oftează toate greu,
Acela-i iubitul meu.