Povestea ceșcuței de ceai

Cu siguranță ți s-a întâmplat uneori în viață să suferi, să trăiești numai neplăceri, să

nu-ți iasă nimic așa cum vrei și să te întrebi de ce ți se întâmplă tocmai ție toate astea. Citește
povestea ceșcuței de ceai de mai jos și s-ar putea să afli răspunsul la întrebarea ta:

Într-o zi, un cuplu în vârstă călătorind în Anglia, intra într-un magazin de antichități
pentru a cumpără ceva frumos cu ocazia aniversarii a 25 de ani de căsătorie. Atenția femeii fu
imediat atrasă de o superbă ceșcuță de ceai și rugă vânzătorul să i-o arate. Numai că ceșcuță
de ceai era mai specială decât își imagina femeia: începu să vorbească, spre marea
surprindere a celor doi, și spuse:

Dar n-am fost de la început o ceșcuță de ceai. Acum mult timp eram doar un bulgăre
de argilă roșie, fară vreun rost anume. Atunci, m-a văzut un olar, m-a luat și m-a tot bătut, m-
a tot frământat, m-a tot rulat, în timp ce eu strigam: Lasă-mă, mă doare! Nu-mi place, nu face
asta! Însă olarul a spus: Încă nu!

Și nu s-a terminat aici: m-a așezat pe o roată și m-a învârtit, m-a tot învârtit, m-a
învârtit în continuu, amețisem până mi se făcuse rău! Și iar i-am zis: Oprește-te, am amețit,
mă simt rău! Dar olarul, liniștit, a spus: Încă nu!

Apoi iar m-a frământat, m-a lovit, m-a aruncat și m-a modelat dându-mi forma pe care
o vroia el. Și m-a băgat într-un cuptor fierbinte, era atâta căldură, simțeam că nu mai suport!
Am vrut să scap din cuptor, am lovit ușa, am tot strigat disperată, l-am rugat în lacrimi:
Scoate-mă de aici, te rog, nu mai pot! Dar olarul a zis iar: Încă nu!

Și tocmai când credeam că o să mor de durere în cuptorul ăla, ușa s-a deschis și olarul
m-a scos de acolo. M-a așezat cu grijă pe un raft și am început să mă răcoresc. Mă simțeam
atât de bine, în sfârșit s-a terminat calvarul, gândeam în sinea mea.

Dar nu se terminase: iar m-a luat, m-a periat, m-a colorat cu tot felul de vopseluri –
mirosea îngrozitor, mi se făcuse rău. Am strigat: Lasă-mă, te rog, ai milă de mine, nu mai
pot! Dar olarul a zis: Încă nu!

Și credeți că s-a terminat calvarul meu aici? Nu, m-a aruncat din nou în cuptor, numai
că de data asta era de două ori mai cald! Și iar l-am implorat cu ochii în lacrimi: Te rog,
scoate-mă de aici, nu mai pot! De data aceea am crezut că nu mai scap, atât de rău era. Însă
tocmai când eram gata să renunț, olarul m-a scos de acolo, m-a așezat iar pe raft și am început
să mă răcoresc, să mă simt bine.

Dar mă gândeam eu că nu scap așa ușor, oare ce avea de gând să-mi facă în
continuare? După un timp, mi-a arătat o oglindă și mi-a spus: Uită-te, aceea ești tu!

1
 M-am uitat în oglindă și am exclamat: Aceea nu pot fi eu! Este atât de frumoasă! Sunt
atât de frumoasă!

Iar atunci, olarul mi-a spus: Știu că ai suferit, ai plâns și te-a durut când ai fost
frământată, rulată și lovită, dar dacă ai fi rămas un bulgăre de argilă te-ai fi uscat. Știu că ai
amețit rău când te-am învârtit pe roată, dar dacă m-aș fi oprit, te-ai fi rupt în bucățele. Știu că
te-a durut și a fost foarte cald în cuptor, dar dacă nu te-aș fi pus acolo, te-ai fi crăpat. Știu că ți
s-a făcut rău de la mirosul vopselurilor, însă dacă nu te-aș fi periat și nu te-aș fi colorat peste
tot, nu te-ai fi călit cu adevărat și nu ai fi avut strălucirea pe care o ai acum și care va fi
văzută de toată lumea. Iar dacă nu te-aș fi băgat și a doua oară în cuptor, nu ai fi supraviețuit.
Acum ești întreagă, puternică și frumoasă.

Probabil că ți-ai dat seama deja care este morala acestei povestiri: atunci când ți se
pare că viața te lovește, te frământă, te aruncă dintr-o parte în alta și suferi peste puterile tale,
de fapt te întărește, ca să poți deveni o persoană puternică și să poți străluci în lume cât de
mult poți, mai mult decât crezi tu că poți.

Nu este întâmplător faptul că citești acest articol acum: asta se întâmplă pentru ca tu
să înțelegi că lecțiile pe care ți le oferă viața nu-ți sunt date ca să te îngenuncheze, așa cum ar
părea când te afli în mijlocul unor evenimente neplăcute, ci ca să te facă să devii mai
puternic.

Dacă treci prin momente de suferință pe care, atunci când ești în mijlocul lor, crezi că
nu le poți depăși, gândește-te la momentele anterioare de suferință pe care le-ai trăit și când ai
gândit la fel, dar cumva ai reușit să treci peste aceste momente și asta te-a întărit.

Așa că, data viitoare când întâmpini astfel de momente, fă-ți un ceai, bea-l din cea mai
drăguță ceașcă și gândește-te la aceasta poveste.