Inteligenţa emoţională

de Daniel Goleman
Capitolul: Dusmani intimi
-rezumat-

A iubi şi a munci determină urmărirea nuanţelor emoţionale la nivelul cuplului prin implicare sau
retragere din partea partenerilor.
Astfel, din pruncie fetele şi băieţii sunt crescuţi diferit de părinţii lor, părinţii transmiţându-le mai multe
emoţii fiicelor decât fiilor, băieţii fiind mai puţin sofisticaţi vieţii emoţionale. De exemplu, un caz de boală la
unul dintre cele două sexe este tratat diferit de membrii grupului, aşa că intre fete se creează o legătură
emoţională, iar la băieţi nu. Teama fetelor o constituie pierderea legăturii emoţionale, în timp ce la băieţi, ea
este reprezentată de privarea independenţei. Băieţii aşteaptă lucruri iar cuvântul caracteristic pentru ei este a
face, iar fetele legături, iar ceea ce le caracterizează este a vorbi. Femeile sunt mai empatice decât bărbaţii în
interpretarea sentimentelor trăind o gamă largă de emoţii. Bărbaţii sunt mai optimişti în cuplu, în schimb mai
puţin sensibili la tristeţea femeilor, iar femeile sunt sensibile la tristeţea bărbaţilor.
Cum se discută şi cum se depăşesc neînţelegerile constituie punctul cheie al cuplului. Radiografia
căsniciei s-a realizat într-un studiu ce presupune înregistrarea fiecărei expresii a chipului cuplului de către
senzori şi s-a demonstrat că o căsnicie sănătoasă este aceea în care femeia şi bărbatul îşi exprimă liber
nemulţumirile, declarînd ceva cu un ton calm şi pasiv pentru că furia e distructivă. Limbajul trupului care
denotă dispreţ şi dezgust prin strâmbăturile gurii au efect devastator asupra relaţiei. Fugitul semnifică izolarea
într-o tăcere încremenită însumând răceală, distanţă, superioritate şi detaşare. Gândurile şi atitudinile
partenerilor pot otrăvi o căsnicie. Soţul devine o victimă printr-un atac emoţionant care analizează lista de
nemulţumiri ce-i vor aminti că a fost transformat într-o victimă. Premisa pesimistă asupra vieţii porneşte de la
faptul că partenerul de viaţă are defecte inerente care nu pot fi schimbate, generând suferinţă, în loc de
reflectarea existenţei unor probleme la serviciu.
Atitudinile nefericite creează crize permanente, iar suferinţa şi mânia nu mai pot fi depăşite conducând
la fugă, lovire, la un blocaj emoţional. Sotilor le vine mai greu să revină dintr-o stare nefericită decât soţiilor,
soţii fiind predispuşi a ajunge împietriţi, generând potopul asupra soţiilor lor, ele scăpând uşor de sub control.
Specialiştii recomandă ca soţii să nu scurtcircuiteze relaţia, iar soţiilor să nu-şi atace soţii prin atacuri la
personalitate. Strategia prin care o căsnicie să fie durabilă este ca soţii să evite discuţiile ce privesc copii, sex,
bani, gospodărie, care sunt un prilej de ceartă. Cuplurile amibiţioase îşi monitorizează pulsul inimii pentru a se
feri de potopul generat de gândurile negative.
Ceea ce evoluează cuplurile este empatia: distingerea sentimentului din spatele celor spuse şi iubirea
care dezarmează gesturile ostile. MOROŞAN ELENA