UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CURSUL
ISTORIA DREPTULUI ROMÂNESC

LUCRARE DE CONTROL

Dr., conf.univ. CHIRTOACĂ Lilia

Realizat de RUSU Maria

Grupa 9, anul II

Data remierii 28 Noiembrie 2021

Chișinău, 2021
 1. Legea Țării.

Pentru început, trebuie precizat că, în conştiinţa populaţiei, legea ţării reprezenta un drept
vechi, o cutumă, existentă fie dinainte, fie din momentul întemeierii Ţărilor Române. După
întemeierea Ţărilor cutumele juridice au fost sancţionate de autoritatea de stat.
Astfel, legea ţării a devenit un „instrument” de consolidare a statelor întemeiate dar,
totodată a servit – în mod indubitabil – şi la apărarea, prezervarea poziţiilor social - politice şi a
celor economice a clasei feudalilor.

2. Organizarea administrativă în Basarabia (în prima jumătate a sec.XIX).

Caracterul provizoriu al sistemului administrativ implementat în Basarabia a declanşat

polemici referitoare la administrarea ulterioară a regiunii.
Acest sistem a fost calificat atât de nobilimea locală, cât şi de funcţionărimea rusă ca o
etapă tranzitorie spre un sistem de administrare mai desăvârşit.
Astfel, deosebirea consta în faptul că fiecare din părţi interpreta lucrurile în felul său.
Autorităţile ruseşti insistau asupra lichidării particularităţilor locale şi a uniformizării
administraţiei din Basarabia cu cea din guberniile ruseşti. Nobilimea locală opta pentru
menţinerea structurilor şi instituţiilor
administrative constituite pe principiile administrative locale şi pentrufolosirea legilor
moldoveneşti şi a limbii române în toate domeniile deactivitate.
De fapt, menţionăm, că clasa nobiliară din Basarabia nu era omogenă. După aspiraţiile
sale ea se diviza în două tabere: tabăra naţională şi tabăra rusofilă, nereprezentativă, dar care era
susţinută de administraţia rusă. Politica antinaţională promovată de administraţia Hartingh a
generat o mişcarede rezistenţă a nobilimii basarabene pentru apărarea legilor, structurilor
administrative, a limbii şi tradiţiilor naţionale. O urmare a administrării inoperante a regiunii a
fost exodul masiv al populaţiei peste Prut. 

3. Andronache Donici, Codul său de legii și influența acestuia asuptra dreptului din Basarabia.

În anul 1814, pravilistul moldovean Andronache Donici a elaborat un adevărat Cod civil
cunoscut sub denumirea de Manualul juridic al lui Andronache Donici. După cum ne informează
autorul insuşi, manualul are ca izvoare dreptul roman şi greco-roman, în special Institutele lui
Iustinian, Bazilicalele, Novelele, Manualul lui Armenopol, Manualul lui Mihail Ataliatis, Cartea
lui Leunclavius, Cârja arhierească, Sobornicescul Hrisov al lui Alexandru Mavrocordat precum şi
obiceiul pământului.
În redactare s-a folosit un limbaj concis şi uşor de înţeles, chiar şi de cei care nu erau
iniţiaţi în tainele dreptului. De altfel, Andronache Donici a fost unul dintre cei mai străluciţi
jurişti ai vremurilor în care a trăit şi totodată Preşedinte al Departamentului Străinilor Pricini.
Urmărind ca manualul său să poată ajuta efectiv pe justiţiabili şi pe judecători, autorul, în
introducere, dă indicaţii asupra felului cum trebuie să fie judecate pricinile. Apoi, intrând în
materia dreptului civil propriu-zis, s-a ocupat de statutul juridic al persoanelor şi legăturile de
familie, drepturile reale şi accesoriile lor, obligaţii, contracte, testamente şi succesiuni iar câteva
capitole au fost rezervate probelor.
Cu toate că asupra realizării planului cum a fost elaborată lucrarea s-ar putea face
obiecţiuni, Donici a dovedit o notă de originalitate faţă de legiuirile apărute în acea vreme.
Tendinţele sale sunt moderne, în manual fiind înscrise idei înaintate care apăreau pentru întâia
oară în Moldova, cum ar fi cea privitoare la interpretarea legilor, recomandând ca judecătorii să
tălmăcească în caz de îndoială, cu bunătate şi iubire de oameni, şi să nu caute cum au hotărât alţii
asemenea pricini, ci însuşi să socotească cum să dea hotărârile.
Deşi nu a fost adoptat oficial, Manualul său este primul Cod civil complet bucurându-se
de un real interes din partea practicienilor, deoarece era redactat în limba română, avea o
structură modernă şi cuprindea reglementări avansate. În pofida acestor calităţi, lucrarea nu a
dobândit consacrare oficială pentru că autorul ei, Donici, nu se afla în graţiile domnitorului
Scarlat Calimach. Cartea a fost tipărită şi aplicată datorită caracterului său modern.

4. Comparația dintre Codul Calimach și Codul Andronache Donici.

Codul lui Calimach prevede că, în situația in care unul din soți inceta din viață, lăsând un
copil nevarstnic și dacă acest copil murea înainte de a fi atins vârsta de 14 ani în cazul în care era
baiat și 12 ani în cazul în care era fată, atunci moștenirea ce a ramas de la părintele decedat se
împarțea în mod egal între soțul supraviețuitor și între ascendenții soțului decedat. Se scădeau
însa cheltuielile pentru înmormântare și pomenire. În situația în care copilul murea varstnic,
moștenirea lui era culeasă de părintele rămas în viață.
Tot în Codul Calimach se stipula că văduva care avea copii și care nu se recăsătorise
culegea din moștenirea soțului defunct o parte egală cu cea a fiecărui copil, însa numai în
uzufruct. Astfel, dacă însa bărbatul murea și lăsa trei copii vitregi, soția supraviețuitoare dacă era
lipsită de mijloace materiale, avea dreptul să ia în uzufruct a patra parte din averea acestuia.
De asemenea, dacă o femeie era bogată și nu aduse zestre soțului ei, nu avea nici un drept
la succesiunea acestuia. De altfel, nici bărbatul nu avea nici un drept la succesiunea soției dacă
era bogat și nu îi făcuse acesteia un dar de nuntă.
Prin urmare, Codul lui Andronache Donici prevede că, în această reglementare, văduva
sarăcă și neinzestrată în cazul în care erau patru copii primea un sfert din moștenire în plină
proprietate, iar când erau mai puțin de patru copii i se acorda o parte de copil, tot în plină
proprietate.