1.2.

ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITELOR

Prin elemente tehnice ale impozitelor intelegem acele notiuni care individualizeaza fiecare
impozit (taxa), contribuind la stabilirea marimii impozitului, a faptului care-l generalizeaza
si a momentului dotorarii sale. Ele reprezinta insusiri comune tuturor impozitelor si
taxelor,iar precizarea lor este necesara atat pentru contribuabil (pentru a sti cat, cui si
cand sa plateasca), cat si pentru organele fiscale (care trebuie sa stabileasca,sa preceapa
si sa urmareasca incasarea lor).
Elementele impozitului intalnite uzual in teoria practica financiara sunt:
. denumirea impozitului;
. subiectul impozitului (contribuabilul);
. suportatorul impozitului;
. obiectul impunerii;
. sursa impozitului;
. unitatea de impunere;
. cota impozitului;
. asieta fiscala;
. termenul de plata;
Denumirea trebuie sa identifice clar impozitul sau taxa in functie de resursele
impozitate,de factorii economici, de obiectul lor si trebuie sa fie in concordanta cu lexicul
tarii respective (de exemplu:impozitul pe profil,taxa pe valoarea adaugata etc.)
Subiectul impozitului sau contribuabil este persoana obligata direct (personal),potrivit legii
sa suporte plata unui impozit sau taxa, ca urmare a faptului ca poseda bunuri sau
realizeaza venituri pentru care legea prevede obligatia platii unui impozit.
Suprotatorul impozitului este prsoana fizica sau juridica din ale carei venituri se suporta
efectiv impozitul. In cazul impozitelor directe suportatorul coincide cu subiectul impozitului.
In aceasta imprejurare, suportatorul impozitului este consumatorul.
Obiectul impozitului este reprezentat de materia supusa impunerii: un bun, un venit sau o
activitate pentru care se doteaza impozite directe sau produsul care face obiectul
vanzarii,serviciul prestat,lucrarea executata, bunul importat etc., pentru care se percep
impozite indirecte.
Sursa impozitului indica din ce sa plateste impozitul (taxa), adica din venit(salariu,
profit,dividende etc.) sau din avere (capital,bunuri mobile sau imobile s.a.).

Unitatea de impunere este unitatea de masura in care se expiria materia supusa

impozitarii (de exemplu: unitatea monetara aferenta impozitului pe venit, metru patrat
pentru impozitul de cladiri, capacitatea cilindrica a motorului pentru taxa asupra
mijloacelor de transport cu tractiune mecanica s.a.).
Cota impozitului reprezinta marimea impozitului aferenta unitatii de impunere. Cota de
impunere poate fi o suma fixa, cand impozitul aferent afectat unitatii de impunere apare ca
o marime invariabila, sau poate procentuala (proportionala, progresiva sau regresiva) si
semnifica un procent asupra bazei de impunere.
Asieta fiscala (modul de asezare) reprezinta masurile care se aplica de catre organele
fiscale pentru identificarea subiectilor si evaluarea materiei impozabile (stabilerea marimii
si a cuantumului impozitelor datorate statului).
Termenul de plata indica data la/pana la care subiectul impozitului trebuie sa-si achite
obligatia fata de bugetul de stat.
In legatura cu termenul de plata sunt notiunile de obligatie de plata si exigibilitate.
Obligatia de plata este indatorirea de a varsa impozit la buget, in vreme ce exigibilitatea
reprezinta obligatia de platit la scadenta fata de actul legislativ.
In unele lucrari,ca elemente tehnice ale impozitelor sunt prezente si urmatoarele cinci:
 autoritatea si beneficiarul impozitului;
 posibilitatea impozitului;
 facilitatile fiscale;
 caile de contestatie sau de atac1.2. ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITELOR

Prin elemente tehnice ale impozitelor intelegem acele notiuni care individualizeaza fiecare
impozit (taxa), contribuind la stabilirea marimii impozitului, a faptului care-l generalizeaza
si a momentului dotorarii sale. Ele reprezinta insusiri comune tuturor impozitelor si
taxelor,iar precizarea lor este necesara atat pentru contribuabil (pentru a sti cat, cui si
cand sa plateasca), cat si pentru organele fiscale (care trebuie sa stabileasca,sa preceapa
si sa urmareasca incasarea lor).
Elementele impozitului intalnite uzual in teoria practica financiara sunt:
. denumirea impozitului;
. subiectul impozitului (contribuabilul);
. suportatorul impozitului;
. obiectul impunerii;
. sursa impozitului;
. unitatea de impunere;
. cota impozitului;
. asieta fiscala;
. termenul de plata;
Denumirea trebuie sa identifice clar impozitul sau taxa in functie de resursele
impozitate,de factorii economici, de obiectul lor si trebuie sa fie in concordanta cu lexicul
tarii respective (de exemplu:impozitul pe profil,taxa pe valoarea adaugata etc.)
Subiectul impozitului sau contribuabil este persoana obligata direct (personal),potrivit legii
sa suporte plata unui impozit sau taxa, ca urmare a faptului ca poseda bunuri sau
realizeaza venituri pentru care legea prevede obligatia platii unui impozit.
Suprotatorul impozitului este prsoana fizica sau juridica din ale carei venituri se suporta
efectiv impozitul. In cazul impozitelor directe suportatorul coincide cu subiectul impozitului.
In aceasta imprejurare, suportatorul impozitului este consumatorul.
Obiectul impozitului este reprezentat de materia supusa impunerii: un bun, un venit sau o
activitate pentru care se doteaza impozite directe sau produsul care face obiectul
vanzarii,serviciul prestat,lucrarea executata, bunul importat etc., pentru care se percep
impozite indirecte.
Sursa impozitului indica din ce sa plateste impozitul (taxa), adica din venit(salariu,
profit,dividende etc.) sau din avere (capital,bunuri mobile sau imobile s.a.).

Unitatea de impunere este unitatea de masura in care se expiria materia supusa

impozitarii (de exemplu: unitatea monetara aferenta impozitului pe venit, metru patrat
pentru impozitul de cladiri, capacitatea cilindrica a motorului pentru taxa asupra
mijloacelor de transport cu tractiune mecanica s.a.).
Cota impozitului reprezinta marimea impozitului aferenta unitatii de impunere. Cota de
impunere poate fi o suma fixa, cand impozitul aferent afectat unitatii de impunere apare ca
o marime invariabila, sau poate procentuala (proportionala, progresiva sau regresiva) si
semnifica un procent asupra bazei de impunere.
Asieta fiscala (modul de asezare) reprezinta masurile care se aplica de catre organele
fiscale pentru identificarea subiectilor si evaluarea materiei impozabile (stabilerea marimii
si a cuantumului impozitelor datorate statului).
Termenul de plata indica data la/pana la care subiectul impozitului trebuie sa-si achite
obligatia fata de bugetul de stat.
In legatura cu termenul de plata sunt notiunile de obligatie de plata si exigibilitate.
Obligatia de plata este indatorirea de a varsa impozit la buget, in vreme ce exigibilitatea
reprezinta obligatia de platit la scadenta fata de actul legislativ.
In unele lucrari,ca elemente tehnice ale impozitelor sunt prezente si urmatoarele cinci:
 autoritatea si beneficiarul impozitului;
 posibilitatea impozitului;
 facilitatile fiscale;
 caile de contestatie sau de atac