HARAP-ALB
de Ion Creangă
Personaje
 Fiul cel mic al craiului (Harap-Alb) – personaj principal,
protagonist, pozitiv, rotund, dinamic, personaj naiv pe cale de a se
iniţia.
 Spânul – personaj secundar, antagonist, negativ, tipul omului
viclean, manipulator şi duplicitar. (Reprezintă răul necesar fără de
care nu ar fi fost posibilă iniţierea fiului de crai).
 Sfânta Duminică – personaj secundar, pozitiv, personaj ajutor şi
donator. (Prin intermediul acestui personaj se evidenţiază proba
milosteniei).
 Împăratul-Roşu – personaj secundar, pozitiv, plat, tipul tatălui
protector, grijuliu. (Prin intermediul acestui personaj sunt evidenţiate
calităţile eroului sau ale altor personaje din jurul său: curaj,
isteţime, perseverenţă, devotament, el fiind cel care supune eroul
principal la primele încercări).
 Fata împăratului Roşu – personaj secundar, personaj real cu puteri
supranaturale, tipul fetei răsfăţate.
 Împăratul-Verde – personaj secundar, tipul împăratului iubitor de
supuşi şi naiv.
 Ochilă
 Setilă
personaje episodice, ajutoare, personaje
 Gerilă
reale cu puteri supranaturale
 Flămânzilă
 Păsări-Lăţi-Lungilă
 Alte personaje episodice: fraţii fiului de crai, verişoarele.
 Alte personaje ajutor – calul, furnica, albina.
MOARA CU NOROC
Rezumat.
 Un crai din vremea veche avea trei feciori.
 Fratele lui, Împăratul Verde avea numai fete.
 Împăratul verde îl cheamă pe unul dintre nepoți, spre a-i deveni succesor.
 Fii cei mari ai craiului nu se dovedesc demni de a pleca spre împărăția
Împăratul Verde, deoarece nu trec de proba la care sunt supuși de crai.
 După ce fii cei mari se întorc din drum, vine rândul fiului mic să își încerce
norocul.
 El trece de capcana întinsă de tatăl său și primește îngăduință de la acesta
să plece către Împăratul Verde. 
 Mezinul, sfătuit de Sfânta Duminică, își pregătește armele și calul. A
 Înainte de a pleca la drum, craiul îl povățuiește să se ferească de omul
spân și de cel „roș".
 Mezinul pleacă să-și caute norocul.
 Fiul de crai ajunge într-o pădure-labirint.
 Un om spân se oferă, de trei ori, să-i fie slugă.
 La a treia întâlnire, mezinul craiului se lasă înduplecat.
 Atras de Spân într-o cursă tânărul acceptă să îi devină slugă.
 În ipostaza de slugă, el va primi numele de Harap-Alb.
jungând la Verde-împărat, Spânul plănuiește să-l ucidă pe Harap-Alb.
 Tânărul este supus la trei probe:
 aducerea sălăților din Grădina Ursului;
 uciderea Cerbului împodobit cu pietre scumpe;
 aducerea fetei Împăratului Roș.
 Ajutat de calul năzdrăvan, de Sfânta Duminică și de cei cinci „prieteni"
bizari, Harap-Alb depășește toate probele.
 Fata Împăratului Roș află povestea lui Harap-Alb.
 Ea dezvăluie identitatea Spânului în fața lui Verde-Împărat.
 Mâniat, Spânul îi taie capul lui Harap-Alb.
 Calul năzdrăvan îl ucide pe Spân.
 Înviat cu ajutorul magiei, Harap-Alb își redobândește condiția adevărată.
 Nunta lui cu fata Împăratului Roș constituie finalul compensator.
 de Ioan Slavici

Personaje Rezumat
 Ghiţă și Ana iau în arendă un han, numit în zonă „Moara cu noroc”,
Sunt puţine, dar puternic conturate, trăsăturile lor fiind clădire la răscruce de drumuri, aşezată în pustietate.
evidenţiate indirect de fapte, vorbe şi gânduri care le determină  Întreaga familie – soții, cei doi copii și mama Anei - se mută în noua
comportamentul şi destinul. casă, în ciuda opoziției bătrânei.
 La han, afacerile merg bine până când Ghiţă e condiţionat de Lică
Sămădăul, porcarul bogat şi tâlharul temut al regiunii, să devină
 Ghiță - omul sărac, dornic de înavuţire; complice la fărădelegile sale.
 Ana – soția lui Ghiță, soţia credincioasă;  Ghiţă cântăreşte opțiunile: să se întoarcă în sat sau să participe cu
 Lică Sămădăul (sămădău = supraveghetor de porcari) - prudenţă la acest joc de-a banii și de-a legea.
negustorul tâlhar;
 Până la urmă, acceptă condiţiile, gândindu-se că trei ani îi vor fi de
 Săilă Boarul – sluga lui Lică
ajuns pentru a se îmbogăţi, după care va părăsi „Moara cu noroc”.
 Răuț – sluga lui Lică
 Evenimentele decurg însă altfel decât s-ar fi așteptat.
 Buză-Ruptă – sluga lui Lică
 Pintea - jandarmul  Lică Sămădăul îl jefuiește pe arendaş, dansează cu Ana, încercând
 Mama Anei - ţăranca echilibrată, chibzuită chiar s-o seducă, şi ucide o colaboratoare infidelă.
 Laie - una din slugile lui Ghiță  Prins în rețeaua crimelor lui Lică, Ghiţă e închis pentru câtva timp,
 Marți - a doua slugă a lui Ghiță eliberat pe chezăşie şi supravegheat de prietenul său cel mai bun,
 Petrișor - copilul lui Ghiță și al Anei comisarul Pintea.
 Uța – ajutor la cârciumă  Hotărât să se răzbune, Ghiţă se aliază cu Pintea.
 Pentru a-i întinde o cursă lui Lică, Ghiță îşi lasă soţia la han pe post
de momeală, iar ea, crezându-se părăsită, se abandonează în braţele
tâlharului.
 Cu mustrări de conștiință și cu sentimentul presant că și-a sacrificat
dragostea pentru o cauză pierdută, Ghiță revine la han.
 Martor la trădarea Anei, o ucide într-un acces de gelozie, amestecat
bizar cu duioșie.
 Din ordinul lui Lică, Ghiţă e la rândul său omorât, acțiunea evoluând
într-o succesiune rapidă de răzbunări și gesturi violente.
 Conform planului inițial, Pintea îl încercuiește pe Lică, dar porcarul,
cu demnitatea unui infractor legendar, se sinucide izbindu-și capul de
un copac.
 Acest ciclu sângeros al revendicărilor morale e încheiat printr-o
sentinţă voit naivă rostită de bătrână, la final: „-Se vede c-au lăsat
ferestrele deschise! zise ea într-un târziu. Simţeam eu că nu are să
iasă bine: dar aşa le-a fost data!... ”
ION
 de Liviu Rebreanu

Personaje Rezumat
Romanul debutează cu descrierea drumului ce intra în satul Pripas
 Ion – țăran tânăr și muncitor, sărac, dornic de înavuțire; Într-o zi de duminică, în ograda văduvei lui Maxim Oprea, tot satul s-
 Florica – fată frumoasă, dar săracă, îndrăgită de Ion; a adunat la horă, prilej de întâlnire pentru locuitorii satului, dar și
 Ana – fată urâtă, dar bogată; ocazie de a întemeia familii.
 Vasile Baciu – tatăl Anei; Ion care o place de Florica și-ar dori-o de nevaastă, însă aceasta este,
 Familia Herdelea (Zaharia, Maria, Laura, Ghighi, Titu – poet, un ca și el, săracă.
pierde-vară) Dorind să își depășească statutul de țăran sărac, acesta o ia la dans pe
 Popa Briceag; Ana cea urâtă.
 Alexandru și Zenobia Glanetașu - părinții lui Ion; Vasile Baciu, tatăl Anei îl ceartă pe Ion că îi dezonorează familia
 George al Tomii – devine soțul Floricăi; făcând acest gest.
 Toma Bulbuc - tatăl lui George; Din acest moment, Ion își dorește cu ardoare să-l facă de râs pe
 Savista - oloaga satului, un fel de piază rea; Vasile Baciu și să îi ia averea.
 George Pintea - soțul Laurei Herdelea; La cârciuma din sat, dupa horă, George și Ion se bat pentru Ana, Ion
 Petrișor - băiețelul lui Ion și al Anei care a decedat mai pe urmă. triumfând după ce îl lovește pe George cu un par.
Viclean și dornic de înavuțire, Ion o necinstește pe Ana, obligându-l
pe Vasile Baciu să-i dea mâna fetei împreună cu o parte din pământ.
Lipsa pământului îl determină pe Ion să renunțe la iubire pentru a- Astfel Ion dobândește o situație socială destul de înaltă în sat,care îi
și câștiga demnitatea într-o lume în care aceasta se măsoară, nu în satisface egoul și orgoliul.
vrednicia și efortul omului, ci in iugăre de pământ. Ana naște un copil, pe Petru, dar Ion nu se simte sensibilizat de acest
Pământul va genera și conflictul dintre Herdelea, a cărui casă e fapt.
construită pe terenul bisericii, și popa Belciug. Pentru Ana începe o perioadă grea iar în cele din urmă, bătută atât de
Pământul, la scară mai mare, generează și conflictul dintre cele tată cât și de soț, dezorientată, nemaigăsind ajutor nicăieri, se
două națiuni, români și unguri. spânzură.
Pământul se constituie astfel, în roman, ca un suprapersonaj, Între timp, Florica, deși îl iubea pe Ion, se căsătorește cu George.
simbol al libertății și demnității individuale și naționale. Cu toate acestea, Ion este încă îndragostit de Florica și îi face vizite
destul de dese, împrietenindu-se cu George.
Suprapersonajul = este o realitate cu funcție simbolică, un loc, un Prietenia este doar un motiv pentru a putea să vină mai des în vizită în
eveniment, o metaforă centrală în operă, stabilind relații cu eroii casa Floricăi.
principali și determinând acțiuni importante în economia textului. În final, Ion este prins de George cu Florica.
(Alte exemple: moara din Moara cu noroc a lui loan Slavici, Gelos, acesta îl omoară pe Ion.
salcâmul din Moromeții de Marin Preda). Într-un alt plan este prezentat profesorul Herdelea care și-a zidit
locuința pe pământul ce aparține bisericii;
În timp  relațiile profesorului cu preotul Belciug se degradează   și se
teme să nu-și piarda casă.
Romanul se încheie cu descrierea drumului din satul Pripas.
ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI

Personaje
 Ștefan Gheorghidiu - un alter ego al
autorului; reprezintă tipul
intelectualului inadaptat confruntat cu
societatea burgheză a Bucureștilor
secolului XX. În vremea studenției la
filosofie o întâlnește pe Ela, cea care îi
va deveni soție. Personajul este descris
în raport cu soția sa, făcând o analiză
asupra sa și asupra relației cu Ela după
scena de la popotă. Gheorghidiu este
detașat de lumea pragmatică a acelei
vremi, nu simte nevoia de a participa la
viața socială. După moartea unchiului
Tache, moment ce va declanșa cearta
pentru avere, el este indiferent și
supărat pe comportamentul Elei,
implicată mult prea activ în acea
împărțire a moștenirii. El este interesat
de idei, de lucruri abstracte,
reprezentând o curiozitate pentru
celelalte personaje.
 Ela - soția lui Ștefan;
 Nae Gheorghidiu - unul dintre cei doi
unchi ai lui Ștefan. Deputat din Partidul
Liberal, acesta este descris ca fiind
viclean și tăios, cu o mentalitate
practică;
 Tache Gheorghidiu - unchiul cel
bogat al lui Ștefan;
 Domnul Grigoriade - amantul
presupus al Elei;
 Vasilescu Lumânăraru - este un
afacerist care are legături cu Nae.
de Camil Petrescu
Rezumat
 Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută procesul unui soț
achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter.
 Aceștia sunt întrerupți de sublocotenentul Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate și
superficialitate.
 Următoarele capitole ale romanului îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un student sărac la filosofie,
căsătorit cu o studentă la română și franceză, Ela.
 Inițial, acesta se simte măgulit de devotamentul fetei.
 Situația se schimbă odată cu moartea unchiului său foarte bogat. Testamentul îi lasă acestuia o mare
parte din avere/
 Venitul obținut peste noapte atrage atenția „lumii bune” și Ștefan cu soția lui renunță la vechiul lor
stil de viață.
 Ela devine tot mai interesată de lucruri pe care protagonistul le consideră frivole, spre neplăcerea
acestuia.
 În timpul unei excursii, personajul masculin este cuprins de certitudinea că Ela îl înșeală.
 O confruntă pe Ela în privința vinovăției ei, dar ea reușește inițial să-l convingă că îi este
credincioasă..
 După o despărțire nu prea lungă, cei doi ajung la o scurtă perioadă de împăcare, pe parcursul căreia
Ela descoperă că e însărcinată și, în ciuda protestelor lui, avortează copilul.
 Urmează o perioadă de suspiciuni, care culminează cu momentul în care Ela îi cere lui Ștefan să îi
treacă o parte din avere pe numele ei.
 Convins de motivațiile mercantile ale acesteia, acesta o părăsește și, ieșit din casa în care se afla
Ela, îl vede pe domnul G. plimbându-se pe stradă, moment în care hotărăște să-i omoare pe cei doi,
dar, întâlnindu-se cu colonelul lui, renunță la acest plan și părăsește orașul împreună cu acesta.
 În ciuda așteptărilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este mobilizat când țara intră în
război.
 Pe măsură ce Ștefan se implică tot mai mult în zbuciumul războiului, acesta reflectă la cât de străin
se simte de drama lui cu Ela.
 Ironic, acesta se gândește că aceasta l-a înșelat numai după ce a devenit bogat.
 La sfârșitul luptei, acesta scrie o scrisoare prin care îi lasă suma de bani cerută la Câmpulung.
 Fiind rănit, Ștefan Gheorghidiu este trimis la București, unde toată familia îl copleșește cu ceea ce
el consideră falsă afecțiune.
 Întors acasă la soție, acesta observă detașat cât de puțin îl afectează situatia și se desparte de ea,
lăsându-i restul banilor și posesiunilor sale.
ENIGMA OTILIEI
 de George Călinescu
Personaje
 Costache Giurgiuveanu - bătrânul avar, tatăl vitreg al Otiliei
Mărculescu;
 Otilia Mărculescu – personaj eponim al romanului;
o O dezmăţată (Aglae);
o Temperament de artistă (Pascalopol)
o O fată deşteaptă, cu spirit practic (Stănică)
o Fată exuberantă, superioară, admirabilă (Felix)
o Fetiţa cuminte şi iubitoare (moş Costache);
 Felix - nepotul lui Costache și student la Medicină;
 Aglae Tulea - Sora lui Costache, care are două fete (Aurica și
Olimpia) și un băiat (Titi);
 Simion Tulea - șoțul bătrânei Aglae;
 Pascalopol - moșierul care vizitează casa lui Costache și e atras de
Otilia, deși ea e mult mai tânără decât el;
 Stănică Rațiu - avocatul fără procese, soțul Olimpiei;
MOROMEȚII
Rezumat
 Felix Sima, adolescent orfan pasionat de biologie, vine în Bucureşti
pentru a urma cursurile Universităţii de Medicină.
 E găzduit de unchiul său, Costache Giurgiuveanu, un avar măcinat
de egoism şi de dragoste pentru fiica sa adoptivă, Otilia.
 Ajuns în casa absurdă, care îmbină rafinamentul cu degradarea,
adolescentul va observa lupta rapace pentru avere ce se dă în clanul
Tulea.
 Conflictul principal în acest mediu este reprezentant de pretenţiile
fiecăruia la banii strânşi de moş Costache.
 Otilia Mărculescu, femeia-copil, ba luminoasă, ba plictisită,
reprezintă o rivală serioasă pentru clanul Tulea, de aici şi
multitudinea de zvonuri născocite pe seama ei.
 Felix se îndrăgosteşte de Otilia, dar ea îl părăseşte fără prea multe
explicaţii, considerându-se o piedică în calea împlinirii lui
profesionale.
 Fuge cu maturul Pascalopol, un moşier bogat şi sensibil, care îi
asigură fetei un trai luxos.
 Ulterior, şi el va fi părăsit de Otilia în favoarea unui conte exotic,
argentinian.
 Felix ajunge un medic faimos, având multe cărți publicate,
 Se întâlnește cu Pascalopol într-o zi pe stradă și acesta îi arată o poză
făcută cu Otilia.
 Felix nu o mai recunoște pe fata nebunatică în spatele femeii mature
ce devenise.
 de Marin Preda

Personaje Rezumat
Ilie Moromete  este căsătorit cu Catrina  În debutul romanului se descrie viața în satul Siliștea Gumești ca fiind
din din lipsită de drame zguduitoare și formidabile răsturnări.
prima prima  Ilie Moromete este mulțumit să trăiască într-o gospodarie mijlocie, nefiind
căsătorie Împreună au doi copii căsătorie însetat după pământ.
 Copiii lui Ilie nu-i împărtășesc aceleași viziuni asupra vieții și încep
are are
problemele în familie.
trei o  Achim pleacă cu oile la București și nu se mai intoarce.
copii fată  Paraschiv și Nilă se opun vânzării cailor pentru restaurarea bugetului
  Achim Ilinca Tita familiei.
Nila Niculae  Paraschiv suspectând că surorile sale au o cutie plină cu comori o
    Paraschiv sparge și începe sandalul în familie/
 Nila și Paraschiv fug cu caii la București.
 Țugurlan – țăran sărac, prietenul lui Moromete;  În cele din urmp, Moromete vinde pământ pentru achitarea impozitelor
 Polina – fată bogată, îndrăgostită de un sărăntoc; și menținerea lui Niculaie la școală.
 Birică – țăran sărca, de care e îndrăgostită Polina;  În paralel sunt prezentate și alte conflicte din viața satului:
 Tudor Bălosu – tatăl Polinei;  Povestea de iubire dintre Polina cea bogată și Birică, tânăr sărac;
 Incendierea casei lui Bălosu;
 Boțoghină
 Conflictul dintre Boțoghină și Anghelina.
 Anghelina   Volumul I se incheie cu Ilie Moromete care ia cunoștință cu timpul
 Maria Moromete – sora lui Ilie; care nu mai avea răbdare în urma unei experiențe care îi modifică
psihologia și îl face să alunece în muțenie.
 Moromete - țăran mijlocaş din Siliştea-Gumeşti. Are 6 copii, din cele 2 căsătorii.
 În volumul II eroul, prin istețimea lui reușește să-și refacă starea economică.
Trăieşte drama paternităţii înşelate şi cea a însingurării când fiii cei mari fug la
București şi apoi refuză propunerea lui de a reveni în sat. Destrămarea familiei îi  Răscumpără pământul vândut, care însă, în noile condiții, devine o povară.
modifică radical comportamentul. Apără însă valorile satului tradiţional până la  Încercarea de reconciliere cu cei trei fii plecați din sat eșuează.
sfârşit (moare la 82 de ani).  Aceștia, căpătuiți și însurați în București nu vor să mai audă de sat și
 Catrina - devine a doua soţie a lui Ilie. Când se simte trădată de Ilie se mută la Moromete se întoarce acasă aproape fără un cuvânt din partea lor.
Mariţa, dar în final va reveni acasă.  Paraschiv, ajuns sudor la tramvaie, va sfârși lovit de o boală de piept.
 Achim - al treilea băiat al lui Moromete. Pleacă cu oile laBucureşti, dar nu trimite  Nilă va muri pe front.
bani acasă. lucrează ca vânzător şi deschide propriul magazine alimentar care va fi  Achim singur se va descurca în comerț.
naţionalizaT.  Catrina îl părăsește pe Moromete (îi reproșează că n-a avut grijă de Niculaie
 Nilă - al doilea fiu al lui Moromete, greu de cap. Fuge la Bucureşti cu Paraschiv, și de cele două fete, Tita și Ilinca).
unde lucrează în construcţii apoi devine portar al unui bloc; moare pe front.  Niculaie ajuns activist, este trimis de la raion să supravegheze în satul
 Paraschiv - cel mai mare dintrecopii;, poreclit colţosul. Fuge cu caii la București, unde
natal    secerișul și predarea cotelor către Stat.
devine sudor. Se căsătoreşte şi îşi construieşte casă. Va muri însă curând, bolnav de
tuberculoză.  Niculaie Moromete, bănuit de a fi uzat de mijloace silnice de convingere,
 Tita - Se căsătoreşte cuSandu, imediatdupă război. Soţul Titei devine prietenul lui este demis din funcția de activist regional și trimis la munca de jos.
Niculae. Moare însă strivit de copitele cailor.  Apoi ajunge horticultor (se căsătorește cu Marioara, fiica lui Adam Fântână
 Ilinca - Rămâne în casa părintească. Îşi îngrijeşte tatăl până la sfârşit. Se mărită cu care era asistentă medicală).
un subofiţer aviator şi are 2 copii
 O SCRISOARE PIERDUTĂ
de I.L.Caragiale
Personaje
 Nae Cațavencu - avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul
Carpaților, reprezentant tipic al demagogiei politice. Nae Cațavencu
reprezintă tipul politic și al demagogului.
 Zaharia Trahanache - soțul cochetei adulterine, Zoe Trahanache.
Deși în aparență, Zaharia Trahanache, care este sensibil mai în vârstă
comparativ cu Zoe și Tipătescu, este mai încet în gândire și mai ușor
de dus de nas, conform clișeului său verbal folosit foarte frecvent, "Ai
puṭintica rǎbdare, stimabile!", care pare a-l caracteriza, în realitate
este un individ abil și oportunist care acceptă situația de adulter a
soției sale în favoarea propriului său interes.
 Zoe Trahanache - unicul personaj feminin al comediei lui Ion Luca
Caragiale "O scrisoare pierdută" sau „cocheta adulterină”.
 Pristanda - angajat al primăriei orașului provincial unde se
desfășoară acțiunea piesei, omul bun la toate al prefectului Ștefan
Tipătescu, care îl folosește adesea ca un fel de slugă personală.
 Cetățeanul turmentat - personaj fără nume, omul obișnuit de pe
stradă, ale cărui nedumeriri simple, dar pline de bun simț, reflectă
deziluzia și chiar consternarea oamenilor normali în fața murdăriei
proceselor electorale ale unei democrații aparent participativă, dar
falsă și orchestrată în realitate.
 Agamemnon Dandanache (Agamiță Dandanache) - mai prost
decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu, tipul politicianului
lipsit de orice scrupule.
 Tache Farfuridi - avocat, membru al unor comitete și comiții.
 Iordache Brânzovenescu - avocat, prieten cu Farfuridi.
 Ștefan Tipătescu, prefectul județului.
Rezumat
 Pristanda, polițaiul orașului discută cu Ștefan Tipătescu, prefectul
orașului.
 El îi aduce la cunoștință că Nae Cațavencu se află în posesia unei
scrisori care îi poate asigura reușita în alegeri.
 Zoe Trahanache, soția lui Zaharia Trahanache și amanta prefectului
județului pierde o scrisoare de dragoste care îi era adresată de acesta.
 Tipătescu îi ordonă lui Pristanda să afle despre ce scrisoare este
vorba.
 Între timp Zaharia și Zoe Trahanache sunt amenințați de Nae
Cațavencu cu publicarea scrisorii.
 Tipătescu află de la aceștia despre ce scrisoare este vorba și devine
agitat.
 Farfuridi și Brânzovenescu își acuză aliații politici de trădare.
 Scrisoarea fusese sustrasă de Nae Cațavencu de la cetățeanul
turmentat.
 Zaharia Trahanache descoperă o poliță falsificată de Cațavencu.
 Farfuridi și Brânzovenescu trimit o plângere la București prin care își
acuză aliații politici de trădare.
 Zoe Trahanache se întâlnește cu Cațavencu, îi promite sprijinul în
alegeri și încearcă să-l determine și pe Tipătescu să facă același lucru.
 Tipătescu refuză inițial această propunere dar în final el cedează la
pesiunile Zoei.
 De la Centru este anunțată candidatura lui Agamemnon Dandanache.
 La anunțarea candidaturii lui Agamiță Dandanache cele două tabere
se încaieră, iar în urma încăierării Cațavencu își pierde pălăria în
căptușeala căreia se află scrisoarea.
 Cetățeanul turmentat găsește pălăria cu scrisoarea și i-o dă Zoei.
 Cațavencu acceptă să conducă festivitățile în cinstea noului ales.
 Totul se termină cu o atmosferă de sărbătoare și mare veselie.
 IONA
de Marin Sorescu

Iona este pescar , un pescar pasionat dar ghinionist care, deși își dorește să prindă peștele cel mare, prinde numai fâțe și, pentru a rezolva
neputința impusă de destin, își ia întotdeauna cu el un acvariu ca să pescuiască peștii „care au mai fost prinși o dată.
Iona se simte un ratat și încearcă , strigându-se , să se găsească , să se identifice pe sine însuși, cugetând asupra relației între viață și moarte.
Crezând că a prins ceva, trage năvodul, dar își dă seama că era umbra unui nor care bătea exact pe năvodul lui.Îi vine ideea că ar fi mai bine să se
facă pescar de nori.
Marea e plină „de nade (..) frumos colorate” , care sugerează capcanele sau tentațiile vieții, atrăgătoare, fascinante.
Iona este înghițit de un pește uriaș (viața însăși) , cu care încearcă să se lupte, strigând după ajutor.Lipsa ecoului sugerează faptul că urmează o
călătorie pe care o va face de unul singur. 
Tabloul II se petrece în „interiorul peștelui I” în intuneric. Iona vorbește mult, logosul fiind expresia supraviețuirii.
Eroul își amintește povestea chitului dar nu îl interesează decât în măsura în care ar fi ancorată în real pentru că nu cunoaște soluția ieșirii din
situația limită.
Iona găsește un cuțit, semn al libertății de acțiune și constată lipsa de vigilență a chitului.
În finalul tabloului, Iona devine visător și este ispitit să construiască „o bancă de lemn în mijlocul mării” pe care să se odihnească „pescărușii mai
lași” și vântul.
Tabloul III se desfășoară „în interiorul peștelui II”, care l-a înghițit pe primul pește. În acest pește se află „o mică moară de vânt”, simbol al
zădărniciei.
Iona meditează asupra vieții, condiției umane, și la ciclicitatea vieții cu moartea.
Apar doi figuranți care „nu scot niciun cuvânt”. Ei cară câte o bârna în spate, fără oprire, surzi și chiar muți, aceștia simbolizând oamenii ce-și
duc povara dată de destin, dar care nici nu se frământă să găsească o motivație.
Iona vorbește cu ei încercând să-i înțeleagă și văzând condițiile din interiorul chitului se întreabă de ce trebuie să ducă oamenii un astfel de trai.
Apoi devine încrezător că o va scoate cumva la capăt.
Iona rămâne singur cu propria conștiință.
După aceea adresează o scrisoare mamei sale, pentru că „în viața lumii” există „o clipă când toți oamenii se gândesc la mama lor.
În Tabloul IV Iona apare În gura „ultimului pește spintecat”.
Nu mai vede marea, ci nisipul ca pe „nasturii valurilor” dar nu este fericit pentru că „fericirea nu vine niciodată când trebuie”.
Drama umană este aceea a vieții apăsătoare, sufocante din care nimeni nu poate evada în libertate.
Iona încearcă să-și prezică „trecutul”, amintirile sunt departe, încețoșate.
Își amintește numele: „Eu sunt Iona”. Constată ca viața de până acum a greșit drumul , „totul e invers”, dar nu renunță.
Soluția de ieșire pe care o găsește Iona este aceea a spintecării propriei burți care ar semnifica evadare din propria carceră, din propriul destin din
propria captivitate.
Drama se termină cu o replică ce sugerează încrederea pe care i-o dă regăsirea sinelui, pentru că „e greu să fii singur”, simbolizând un nou
început: „Răzbim noi cumva la lumină”.
Gestul din final și simbolul luminii din final sunt o încercare de împăcare între omul singur și omenirea întreagă, o salvare prin cunoașterea de
sine, ca forță purificatoare a spiritului, ca o primenire sufletească.