Covalciuc Marin gr.

1605
Importanța Dreptului Internațional Privat

Pentru prima oară denumirea drept internaţional privat a fost dată de juristul american Joseph Story în
anul 1834 în lucrarea sa «Comentaries on the conflict of law», iar apoi preluată de Foelix în 1843 în
lucrarea sa «Droit intrenational privé» şi de Schaeffner în 1851 în lucrarea «Entwiclung des
internationalen Privatrectes»
Relaţiile internaţionale se concretizează într-un număr de raporturi juridice apărute între persoane
fizice şi juridice din diferite state, cu privire la drepturile asupra bunurilor aflate în străinătate sau cu
privire la diferite fapte sau acte avute loc în străinătate. Astfel, acestea se concretizează în legăturile de
natură diversă care se stabilesc intre participanţii la viaţa internaţională. Participanţii la raporturile
juridice cu element de extraneitate pot fi persoane fizice sau persoane juridice. Titular al puterii suverane,
statul, are şi calitatea de subiect de drept privat în situaţiile în care acţionează jure gestiones. Statul
participă nemijlocit la raporturile de drept internaţional privat.
Relaţiile internaţionale contribuie la realizarea unui climat de înţelegere între persoanele fizice
sau persoanele juridice din diferite ţări. Dezvoltarea relaţiilor internaţionale este condiţionată de existenţa
unei reglementări care să asigure ordinea juridică. Intensificarea în ultimul timp a unor asemenea
raporturi fac şi mai accentuată necesitatea unei reglementări juridice specifice în acest sens. Totalitatea
acestor norme menite de a reglementa raporturi juridice cu element străin sunt cuprinse în ramura de drept
internaţional privat. Apariţia acestei ramuri a fost dictată, în primul rând, de raporturile de drept civil cu
element de extraneitate. La fel, aparţin dreptului internaţional privat raporturile de dreptul familiei, de
dreptul muncii care au un asemenea element. De asemenea, sunt raporturi de drept internaţional privat şi
raportule de drept comercial care au un element de extraneitate. Dreptul internaţional privat mai
reglementează raporturile procesuale.
Concepţia juridică a scopurilor şi funcţiei dreptului internaţional privat – spune că principala
funcţie a acestei ramuri de drept este cea regulativă. Astfel, normele juridice, care formează ramura
dreptului internaţional privat sunt condiţionate de scopurile dreptului civil intern, sunt îndreptate spre
reglementarea raporturilor patrimoniale şi a altor raporturi de drept civil.
Dreptul internaţional privat contribuie, prin mijloacele sale specifice, la întreţinerea şi dezvoltarea
relaţiilor civile, comerciale. de cooperare tehnico-ştiinţifică, culturale şi de altă natură dintre persoanele
fizice şi persoanele juridice şi, pe un plan mai larg, dintre state. Astfel, persoanele fizice se deplasează
dintr-un stat în altul, achiziţionează sau vând bunuri mobile sau imobile, se căsătoresc cu resortisanţii
altor ţări, moştenesc bunuri aflate în străinătate; persoanele juridice stabilesc relaţii economice cu
persoane juridice şi fizice străine. Curiozitatea, satisfacerea nevoilor vieţii, dorinţa de a obţine profit
determină persoanele fizice şi juridice să devină subiecte ale unor raporturi juridice care sunt susceptibile
să fie guvernate de cel puţin două sisteme de drept diferite. În aceste condiţii, dreptul internaţional privat
asigură suportul juridic necesar desfăşurării unor asemenea raporturi.
Principalele directii a importanței Dreptului Internațional Privat sunt:
 Schimbul internaţional de valori spirituale şi materiale.
 Cunoaşterea diferitelor sisteme de drept.
 Uniformizarea normelor (conflcituale sau materiale) specifice diferitelor sisteme de drept.
 Extinderea efectelor juridice ale hotarârilor judecătoreşti şi sentinţelor arbitrale în afara ţării, în
care au fost emise.
 Soluţionarea în fond a cauzelor civile, în sens larg, conform normelor ce aparţin altui sistem de
drept decât al forului (autoritatea competentă).