UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PENAL

CURRICULUM
la disciplina
„CALIFICAREA INFRACŢIUNILOR”

Ciclul I, Licenţă

AUTORI:
Stanislav COPEŢCHI,
doctor în drept, conferenţiar universitar

Igor HADÎRCA,
doctor în drept, conferenţiar universitar

CHIŞINĂU 2017
APROBAT Şef Departament _______________
la şedinţa Departamentului
din „ ____” ___________ 2017
 PRELIMINARII
Disciplina „Calificarea infracţiunilor” este opţională, fiind predată în limba română
studenţilor cu frecvenţă la zi şi celor cu frecvenţă redusă din cadrul Facultăţii de Drept a
Universităţii de Stat din Moldova, în conformitate cu Planul de învăţământ.
Una dintre principalele direcţii a preocupărilor specialiştilor din domeniul penal este
stabilit prin însăşi finalitatea legii penale şi anume: apărarea relaţiilor sociale, precum şi a
întregii ordini de drept împotriva faptelor socialmente periculoase, care dăunează acestor relaţii
şi care dispun de un anumit grad de pericol social. Un rol important în procesul de adaptare a
mijloacelor de apărare socială, în raport cu modificarea şi evoluţia relaţiilor sociale îl joacă şi
teoria calificării infracţiunilor.
Calificarea infracţiunii constituie drept bază pentru stabilirea pedepsei, liberarea de
răspundere şi pedeapsă penală. Calificarea corectă a infracţiunilor asigură respectarea de către
organele de drept şi instanţele de judecată a legalităţii ca principiu constituţional, din care
derivă şi alte principii fundamentale ale dreptului penal. Calificarea corectă potrivit articolului
din Codul penal care cuprinde cu exactitate semnele faptei prejudiciabile comise asigură,
implicit, respectarea principiului legalităţii incriminării.
Ca rezultat al calificării corecte a infracţiunii sunt garantate drepturile şi interesele
legitime ale făptuitorului prin aplicarea pedepsei penale prevăzute de legiuitor anume pentru
infracţiunea comisă şi imputată acestuia, dar nu pentru o altă infracţiune. Aplicarea pedepsei
meritate are ca efect posibilitatea beneficierii de alte consecinţe juridice ce decurg din stabilirea
unei sancţiuni (de exemplu, posibilitatea aplicării instituţiei condamnării cu suspendarea
condiţionată a executării pedepsei penale – art.90 CP RM).
Deci, importanţa calificării infracţiunilor rezidă în aplicarea corectă şi echitabilă a
pedepsei penale persoanei vinovate de săvârşirea faptei prejudiciabile în vederea corectării
acesteia, stabilirea echilibrului social şi în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât din partea
ei (prevenţia specială), cât şi din partea altor persoane (prevenţia generală). Cu alte cuvinte,
calificarea corectă a infracţiunilor duce la atingerea scopului legii penale, în general, şi a
pedepsei penale, în special.
Scopul studierii acestei discipline constă în familiarizarea studenţilor cu instituţiile de
bază ale calificării infracţiunilor, cu baza juridică a calificării infracţiunilor, cu calificarea unor
forme speciale ale activităţii infracţionale, cu calificarea pluralităţii de infracţiuni, precum şi cu
calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei normelor penale.
În formarea specialiştilor în domeniul jurisprudenţei disciplina „Calificarea infracţiunilor”
ocupă un loc determinant, reieşind din faptul că viitorul specialist capătă abilităţi în vederea
analizei, interpretării şi aplicării corecte a normelor de drept penal cazurilor din practică.
Indubitabil s-a urmărit însuşirea algoritmului de încadrare în raport cu fiecare dintre faptele
prejudiciabile incriminate de legea penală a Republicii Moldova. Sunt scoase în evidenţă, în
mod detaliat, chestiunile care privesc procesul de încadrare juridică a infracțiunilor.
Astfel privite lucrurile, disciplina „Calificarea infracțiunilor”, este mai mult decât
necesară şi vitală procesului de instruire pentru viitoarele persoane abilitate cu aplicarea legii
penale.
 I. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI
Ore total:

Evaluarea

credite
Nr. de
Forma de Codul Denumirea Responsabil inclusiv
Semestrul
învăţământ disciplinei disciplinei de disciplină Total
C S L LI
Copețchi
cu frecvenţă Calificarea
la zi S05A39 infracţiunilor
Stanislav V 120 30 15 75 E 4
Hadîrca Igor
Copețchi
cu frecvenţă Calificarea
redusă*
S05A39 infracţiunilor
Stanislav VII 120 18 6 96 E 4
Hadîrca Igor
 II. TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

Nr. Ore
d/o
Unităţi de conţinut Lucrul
Curs Seminar
individual
zi f/r* zi f/r* zi f/r*
1. Noţiunea şi importanţa calificării infracţiunilor 2 1 1 4 6
1
2. Legea penală – bază juridică a calificării infracţiunilor 2 2 1 4 8
3. Componenţa de infracţiune – instrumentul de bază la
2 1 1 0.5 6 6
calificarea infracţiunilor
4. Semnele componenţei de infracţiune 2 1 1 0.5 6 8
5. Procesul de calificare a infracţiunilor şi etapele sale 2 1 1 - 6 4
6. Calificarea după elementele componenţei de infracţiune 6 4 3 1 12 10
7. Calificarea infracţiunii unice 2 1 1 0.5 5 6
8. Calificarea pluralităţii de infracţiuni 2 2 1 - 6 8
9. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o
2 1 1 0.5 4 8
normă generală şi una specială
10. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre două
1 1 1 0.5 4 6
norme speciale
11. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o
2 1 1 0.5 4 8
parte şi un întreg
12. Calificarea infracţiunii neconsumate 2 1 1 0.5 6 8
13. Calificarea infracţiunilor săvârşite în participaţie 3 1 1 0.5 8 10
Total 30 18 15 6 75 96
 III. COMPETENŢE PROFESIONALE ŞI FINALITĂŢI DE STUDIU
COMPETENŢE
1. Cunoaşterea conceptelor, teoriilor,
paradigmelor şi metodologiei din
domeniul juridic
2. Utilizarea cunoştinţelor în culegerea
datelor şi informaţiilor referitoare la
probleme concrete de drept;
FINALITĂŢI DE STUDIU
- a distinge conceptele definitorii (atât
teoretice, cât și legale) operabile în contextul
disciplinei „Calificarea infracţiunilor”;
- a enumera modalităţile de calificare a
infracţiunilor;
- a stabili etapele calificării infracţiunilor;
- a determina bazele ştiinţifice şi metodologice
ale procesului de calificare a infracţiunilor;
- a stabili coraportul dintre componenţa de
infracţiune, infracţiune şi norma juridico-
penală;
- a argumenta importanţa utilizării semnelor de
blanchetă şi a celor negative în procesul de
calificare a infracţiunilor;
- a defini semnele pozitive, negative, constante
şi variabile ale componenţei de infracţiune;
- a evalua rolul obiectului material în procesul
de calificare a infracţiunilor;
- a delimita concursul de infracţiuni de unele
forme ale infracţiunii unice;
- a identifica varietăţile concurenţei normelor
juridico-penale;
- a evidenţia modalităţile posibile de
concurenţă între normele generale şi normele
speciale, între normele-parte şi normele-
întreg, potrivit legii penale naţionale;
- a reproduce regulile de calificare a
infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o
parte şi un întreg;
- a defini conceptul de infracţiune necon-
sumată;
- a stabili particularităţile calificării infrac-
ţiunilor săvârşite în participaţie prin prisma
condiţiilor de existenţă a participaţiei penale.
- a identifica problemele de drept, specifice
procesului de calificare a infracţiunilor;
- a alege metoda/ procedeul cel mai eficient
pentru acumularea datelor şi informaţiilor
referitoare la problema concretă ce vizează
procesul de calificare a infracţiunilor;
- a argumenta eficienţa modalităţii utilizate
pentru culegerea datelor şi informaţiilor
referitoare la problemele ce vizează procesul
de calificare a infracţiunilor;
- a evalua datele şi informaţiile culese/
acumulate, prin prisma utilităţii pentru
problematica procesului de calificare a
infracţiunilor.
3. Aplicarea legislaţiei Republicii -
Moldova, a altor instrumente juridice
europene şi internaţionale;
4. Aplicarea tehnicilor şi instrumentelor
specifice din domeniul juridic în
soluţionarea problemelor de ordin
practic;
a distinge actele normative naţionale,
europene / internaţionale în materia calificării
infracţiunilor, în general, şi a unor tipuri
concrete de infracţiuni, în special;
- a identifica normele juridico-penale şi
procesual-penale ce reglementează procesul
de calificare a infracţiunilor;
- a determina actele normative extrapenale
utilizate în procesul aplicării legii penale
cazurilor concrete;
- a alege şi a interpreta corect normele juridico-
penale şi cele extrapenale utilizate în procesul
de calificare a faptelor infracţionale;
- a stabili corespunderea exactă dintre semnele
faptei prejudiciabile săvârşite şi semnele
componenţei de infracţiune înscrise în tiparul
normei juridico-penale alese spre aplicare;
- a determina rolul actelor normative europene
şi a celor internaţionale în procesul calificării
infracţiunilor potrivit legii penale a Republicii
Moldova;
- să evalueze aportul unor acte normative
speciale la determinarea semnelor
componenţei de infracţiune;
- a formula propuneri de compatibilizare a
prevederilor normelor penale autohtone cu
prevederile legislaţiei europene/ internaţio-
nale în materia calificării infracţiunilor.
- a cunoaşte, descrie/ a identifica tehnici şi
instrumente specifice procesului de calificare
a infracţiunilor;
- a identifica problemele practice legate de
calificarea faptelor infracţionale;
- a selecta tehnica / instrumentul corect din
punct de vedere legal pentru a soluţiona
problemele ce vizează calificarea infracţiu-
nilor după elementele componenţei de
infracţiune;
- a determina soluţiile corecte pentru
problemele de ordin practic ce vizează
procesul de calificare a infracţiunilor şi
încadrarea propriu-zisă a faptelor prejudi-
ciabile în tiparul unor norme de incriminare
concrete;
- a decide asupra diverselor situaţii practice în
materia calificării infracţiunilor în baza
cunoştinţelor acumulate şi ţinând cont de
prevederile legii penale şi a actelor normative
extrapenale relevante pentru încadrarea
 juridică a faptelor infracţionale;
- a elabora Planuri de acţiune, Ghiduri,
recomandări practice ce ar cuprinde reguli
concrete de calificare a unor fapte
infracţionale, raportate la situaţiile concrete
din practica judiciară a Republicii Moldova în
materia încadrării infracţiunilor;
- a propune scheme de determinare a legăturii
semnelor componenţei de infracţiune cu alte
categorii de semne prezente în cazul săvârşirii
unei infracţiuni;
- a realiza planuri de calificare a infracţiunilor
concrete potrivit unei norme incriminatoare
care să conţină: tipurile de probleme ce pot
apărea în procesul de calificare a infrac-
ţiunilor; etapele alegerii normei penale;
etapele procesului de calificare a infracţiuni-
lor;
- a analiza erorile tipice comise în practică la
calificarea infracţiunilor;
- a aprecia rolul judecătorului şi al procurorului
la diferite etape ale calificării infracţiunilor.
5. Exprimarea viziunilor proprii faţă de
reglementări sau coliziuni sau de drept;
6. Utilizarea de tehnici, metode şi
procedee în vederea formulării soluţiilor
interpretative ale normelor juridice;
7. Formularea propunerilor în vederea -
perfecţionării cadrului legal existent.
- a identifica lacunele şi carenţele legislative ce
vizează procesul de calificare a infracţiunilor;
- a analiza critic cadrul normativ existent ce
consacră regulile de calificare a infracţiunilor
în cazul concurenţei normelor juridico-
penale;
- estima eficienţa normelor incriminatoare,
precum şi a celor reflectate în cadrul actelor
normative de referinţă pentru normele de
blanchetă, în procesul de calificare a
infracţiunilor;
- a expune opinia proprie referitoare la
lacunele, coliziile şi carenţele identificate în
legea penală, precum şi în actele normative de
referinţă.
- a compara experienţa doctrinară şi practică în
vederea alegerii soluţiei interpretative corecte
a normei juridico-penale pasibile spre aplicare
cazurilor concrete din practica judiciară;
- a interpreta norme juridic-penale din Partea
Generală a Codului penal, precum şi normele
incriminatoare;
- a identifica, analiza şi expune critic propria
poziţie asupra interpretărilor efectuate de
Plenul Curţii Supreme de Justiţie pe marginea
unor sau altor probleme de calificare a
faptelor infracţionale concrete;
- a utiliza metodele specifice dreptului penal, în
general şi, calificării infracţiunilor, în special,
în procesul de elucidare a esenţei juridice a
unei sau altei norme/instituţii de drept penal.
a determina interdependenţa dintre normele
din Partea Generală şi cele din Partea
Specială ale dreptului penal;
- a stabili coraportul dintre normele
incriminatoare şi normele de referinţă din
actele normative extrapenale;
- a propune concepţii pentru ameliorarea
conţinutului normelor incriminatoare, precum
şi a celor ce conţin reguli de calificare a
infracţiunilor;
- a determina perspectivele dezvoltării
dreptului penal ca instrument de realizare a
politicii penale a Republicii Moldova.
- a argumenta necesitatea păstrării sau
excluderii calificativului care presupune
săvârşirea repetată a infracţiunii din cadrul
unor norme din Partea Specială a Codului
penal;
- a estima oportunitatea menţinerii în
continuare în legea penală a actualului text

8. Îndeplinirea la termen, riguroasă şi
responsabilă, în condiţii de eficienţă şi
eficacitate, a sarcinilor profesionale, cu
respectarea principiilor eticii juridice;
9.Utilizarea eficientă a resurselor de -
comunicare, a surselor de formare
profesională asistată, atât în limba -
română, cât şi într-o limbă de circulaţie
internaţională.
normativ de stabilire a regulilor de calificare a
concursului de infracţiuni, precum şi a
calificării în cazul concurenţei normelor
juridico-penale;
- să aprecieze oportunitatea instituirii, pe cale
legislativă, a unor reguli de calificare a
infracţiunilor săvârşite în participaţie atunci
când legea cere prezenţa unui subiect special.
- a elabora lucru individual în termenul stabilit;
- a realiza analize teoretico-practice în strictă
conformitate cu cerinţele impuse şi aduse la
cunoştinţa studentului;
- a realiza activităţi teoretice cu implicaţii
practice.
a utiliza diverse surse doctrinare şi legislative
în vederea acumulării cunoştinţelor teoretice;
a identifica şi investiga baza empirică în
materia calificării unor fapte infracţionale
concrete (atât cea înregistrată pe web-situri,
cât şi cea aflată în arhiva organelor
specializate (judecătorii, procuraturi etc.));
- a folosi resurse străine ce conţin informaţii
relevante studiului disciplinei.
 IV. UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
Unitatea 1. Noţiunea şi importanţa calificării infracţiunilor
Obiective Unităţi de conţinut
 să definească conceptul de calificare a
infracţiunilor; 1. Noţiunea şi conceptul calificării
 să enumere modalităţile de calificare a infracţiunilor.
infracţiunilor; 2. Bazele ştiinţifice şi metodologice
 să identifice varietăţile de semne ce pot fi ale calificării infracţiunilor.
evidenţiate în cazul unei infracţiuni 3. Modalităţile de calificare a
concrete;
infracţiunilor.
 să compare principiile calificării
4. Principiile calificării infracţiunilor.
infracţiunilor;
 să stabilească etapele aplicării normei 5. Locul calificării infracţiunilor în
juridico-penale; procesul de aplicare a norme-lor
 să determine conţinutul procesului de juridico-penale.
calificare a infracţiunilor; 6. Importanţa calificării infracţiunilor.
 să evalueze bazele ştiinţifice şi
metodologice ale procesului de calificare
a infracţiunilor;
 să propună o schemă de determinare a
legăturii semnelor componenţei de
infracţiune cu alte categorii de semne Termeni-cheie: calificare, încadrare,
prezente în cazul săvârşirii unei metodologie, modalităţi de calificare,
infracţiuni; principiu, aplicarea legii penale.
 să aprecieze importanţa fiecărei
modalităţi de calificare a infracţiunilor;
 să elucideze locul calificării infracţiunilor
în procesul de aplicare a normelor
juridico-penale.

Unitatea 2. Legea penală – baza juridică a calificării infracţiunilor

Obiective
 să determine importanţa legii penale
pentru calificarea infracţiunilor;
 să stabilească sistemul normelor penale;
 să analizeze structura internă şi externă a
normei juridico-penale;
 să enumere tipurile de dispoziţii şi să
determine importanţa lor pentru
calificarea infracţiunilor;
 să definească noţiunea şi scopurile
interpretării legii penale;
 să determine formele şi metodele de
interpretare a legii penale;
 să elucideze modul de calificare a
infracţiunilor în contextul aplicării legii
penale în timp;
 să propună concepţii pentru ameliorarea Termeni-cheie: legea penală, baza juridică a
Unităţi de conţinut
1. Legea penală. Noţiune. Trăsături.
Importanţa acesteia la calificarea
infracţiunilor.
2. Norma de drept penal – elementul
de bază al legii penale. Structura
normelor juridico-penale.
3. Interpretarea legii penale. Tipurile
interpretării. Rolul interpretării legii
penale în procesul de calificare a
infracţiunilor.
4. Aplicarea legii penale în timp şi
calificarea infracţiunilor.
 conţinutului normei penale. calificării infracţiunilor, norma
incriminatoare, dispoziţie, ipoteză,
sancţiune, felurile interpretării, aplicarea
legii penale.

Unitatea 3. Componenţa de infracţiune – instrumentul de bază la calificarea infracţiunilor

Obiective Unităţi de conţinut
 să definească conceptul de componenţă a 1. Noţiunea şi trăsăturile componenţei
infracţiunii; de infracţiune.
 să determine structura componenţei de 2. Coraportul dintre componenţa de
infracţiune; infracţiune, infracţiune şi norma
 să analizeze modalităţile componenţelor juridico-penală.
de infracţiune; 3. Modalităţile componenţei de
 să delimiteze componenţele materiale de infracţiune.
infracţiune de cele formale;
 să stabilească coraportul dintre
componenţa de infracţiune, in-fracţiune şi
norma juridico-penală;
 să determine conţinutul unor componenţe
concrete de infracţiune cu stabilirea
concretă a localizării semnelor lor în
legea penală şi în alte acte normative;
 să evalueze importanţa componenţei de
infracţiune în procesul de calificare a
infracţiunilor;
 să justifice existenţa componenţei de Termeni-cheie: componența de infracțiune,
infracţiune ca model informativ al elementele componenței de infracțiune,
infracţiunii; semnele componenței de infracţiune,
 să evalueze aportul unor acte normative construcția componenței de infracțiune,
speciale la determinarea semnelor conținutul componenței de infracțiune.
componenţei de infracţiune.
Unitatea 4. Semnele componenţei de infracţiune
Obiective Unităţi de conţinut
 să definească conceptul de semn al
componenţei de infracţiune; 1. Noţiunea de semn al componenţei de
 să stabilească trăsăturile semnelor infracţiune.
componenţei de infracţiune; 2. Coraportul dintre semnele şi
 să enumere semnele componenţei de elementele componenţei de
infracţiune; infracţiune.
 să determine coraportul dintre semnele şi 3. Clasificarea semnelor componenţei de
elementele componenţei de infracţiune; infracţiune.
 să clasifice semnele componenţei de
infracţiune; Termeni-cheie: componenţă de infracţiune,
 să analizeze tipurile semnelor
semne ale componenţei de infracţiune,
componenţei de infracţiune;
semne pozitive și negative, semne constante
 să argumenteze importanţa utilizării
și variabile, semne definitorii, de blanchetă,
semnelor de blanchetă şi a celor negative
în procesul de calificare a infracţiunilor; de trimitere și estimative, semne obligatorii
 să evalueze importanţa altor acte juridice și facultative.
la determinarea semnelor componenţei de
infracţiune.
Unitatea 5. Procesul de calificare a infracţiunilor şi etapele sale
Obiective Unităţi de conţinut
 să determine tipurile de probleme ce apar
în procesul de calificare a infracţiunilor; 1. Etapele procesului de calificare a
 să enumere etapele procesului de infracţiunilor.
calificare a infracţiunilor; 2. Etapele alegerii normei penale pentru
 să nominalizeze etapele alegerii normei calificarea infracţiunilor.
penale pentru califica-rea infracţiunii; 3. Corelaţia procesului de calificare a
 să compare etapele alegerii normei infracţiunilor cu etapele procesului
juridico-penale cu etapele procesului de penal.
calificare a infracţiunilor;
 să deosebească etapele procesului
calificării infracţiunilor de etapele
procesului penal;
 să aprecieze rolul judecătorului şi al
procurorului la diferite etape ale
calificării infracţiunilor; Termeni-cheie: calificarea infracţiunilor,
 să realizeze un plan de calificare a unei procesul aplicări legii penale, etapele
infracţiuni care să conţină: tipurile de calificării infracţiunilor, etapele alegerii
probleme ce pot apărea în procesul de normelor juridico-penale.
calificare a infracţiunilor; etapele alegerii
normei penale; etapele procesului de
calificare a infracţiunilor.

Unitatea 6. Calificarea după elementele componenţei de infracţiune

Obiective Unităţi de conţinut
 să identifice formele faptei prejudiciabile,
consecinţele prejudiciabile şi tipurile 1. Calificarea după obiectul infracţiunii.
legăturilor dintre ele; 2. Calificarea după latura obiectivă a
 să nominalizeze semnele şi elementele infracţiunii.
componenţei de infracţiune; 3. Calificarea după subiectul infrac-
 să stabilească coraportul dintre obiectul ţiunii.
juridic şi obiectul material al infracţiunii; 4. Calificarea după latura subiectivă a
 să aprecieze rolul obiectului juridic infracţiunii.
generic şi special în procesul de calificare 5. Eroarea şi influenţa ei asupra
a infracţiunilor; calificării infracţiunii.
 să argumenteze importanţa ordinii de
efectuare a calificării după elementele
componenţei de infracţiune pentru întreg Termeni-cheie: calificarea infracţiunilor,
procesul de calificare a infracţiunilor;
obiectul infracţiunii, subiectul infracţiunii,
 să evalueze rolul obiectului material în
latura obiectivă şi latura subiectivă a
procesul de calificare a infracţiunilor;
infracţiunii, eroarea de drept, eroarea de
 să propună un plan de calificare a unei
fapte concrete după toate elementele fapt, obiect material, obiect juridic, victimă,
componenţei de infracţiune; fapta prejudiciabilă, urmare prejudiciabilă,
 să elucideze importanţa laturii subiective legătura cauzală, scop, motiv, intenţie,
în procesul de calificare a infracţiunilor. imprudenţă, tipuri nenormative ale intenţiei.
Unitatea 7. Calificarea infracţiunii unice
Obiective Unităţi de conţinut
 să definească conceptul de infracţiune
unică; 1. Conceptul infracţiunii unice.
 să identifice formele (modalităţile) 2. Formele infracţiunii unice. Reguli de
infracţiunii unice; calificare a infracţiunii unice.
 să identifice particularităţile calificării
formelor concrete ale infracţiunii unice;
 să determine conţinutul fiecărei
modalităţi a infracţiunii unice;
 să formuleze conceptul componenţei de
infracţiune pentru fiecare formă a
infracţiunii unice; Termeni-cheie: unitatea naturală de
 să delimiteze concursul de infracţiuni de infracţiune, unitatea legală de infracţiune,
unele forme ale infracţiunii unice; formele unității infracționale naturale,
 să argumenteze necesitatea păstrării sau reguli de calificare a infracțiunii unice
excluderii calificativului care presupune simple și continue, formele unității legale,
săvârşirea repetată a infracţiunii din condițiile infracțiunii unice prelungite,
cadrul unor norme din Partea Specială a calificarea infracțiunii unice cu acțiuni
Codului penal; repetate, infracțiunea unică complexă,
 să propună soluţii de perfecţionare a infracțiunea unică cu semne alternative.
cadrului legal în materia infracţiunii
unice.

Unitatea 8. Calificarea pluralităţii de infracţiuni

Obiective Unităţi de conţinut
 să definească conceptul pluralităţii de
infracţiuni; 1. Noţiunea pluralităţii de infracţiuni.
 să identifice modalităţile pluralităţii de Modalităţi.
infracţiuni; 2. Calificarea concursului de infracţiuni.
 să determine specificul calificării Formele concursului de infracţiuni.
infracţiunilor în cazul unui concurs de
infracţiuni, în comparaţie cu calificarea
unei infracţiuni unice;
 să compare formele concursului de
infracţiuni;
 să reproducă exemple de fapte
infracţionale, care, fiind calificate, să
constituie forme ale concursului de
infracţiuni;
 să analizeze erorile tipice comise în
practică la calificarea in-fracţiunilor în
cazul concursului de infracţiuni;
 să estimeze oportunitatea menţinerii în
continuare în legea penală a actualului
text normativ de stabilire a regulilor de Termeni-cheie: pluralitate de infracțiuni,
calificare a concursului de infracţiuni; unitate infracțională, concurs de infracţiuni,
 să propună un plan de delimitare practică concurs ideal, concurs real, conexitate.
a concursului real între infracţiuni
identice de infracţiunea prelungită.
Unitatea 9. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o normă generală şi una
specială
Obiective Unităţi de conţinut
 să definească noţiunea de concurenţă a
normelor juridico-penale; 1. Noţiunea de concurenţă a normelor.
 să identifice varietăţile concurenţei Tipurile concurenţei normelor.
normelor juridico-penale; 2. Conceptul calificării infracţiunilor în
 să reproducă regulile de calificare a cazul concurenţei dintre o normă
concurenţei dintre o normă generală şi generală şi una specială.
una specială; 3. Varietăţile concurenţei dintre o normă
 să determine importanţa existenţei generală şi una specială.
normelor ce se află în concurenţă dintre
norma generală şi norma specială;
 să evidenţieze modalităţile posibile de
concurenţă între normele generale şi
normele speciale potrivit legii penale
naţionale;
 să determine coraportul dintre norma
specială şi norma generală; Termeni-cheie: concurenţa normelor, normă
 să propună situaţii de existenţă a specială, normă generală, coliziunea
concurenţei dintre normele generale şi normelor, varietățile concurenței dintre o
normele speciale; normă generală și una specială.
 să analizeze erorile tipice comise în
practică la calificarea concurenţei dintre
norma generală şi norma specială;
 să recomande perfecţionarea conţinutului
art.116 CP RM.
Unitatea 10. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre două norme speciale
Obiective Unităţi de conţinut
 să definească conceptul de calificare a
infracţiunilor în cazul concurenţei dintre 1. Conceptul calificării infracţiunilor în
două norme speciale; cazul concurenţei dintre două norme
 să identifice varietăţile concurenţei dintre speciale.
două norme speciale; 2. Varietăţile concurenţei dintre două
 să propună situaţii de existenţa a norme speciale.
concurenţei dintre două norme speciale;
 să compare varietăţile concurenței dintre
două norme speciale;
 să analizeze erorile tipice comise în
practică la calificarea in-fracţiunilor în
Termeni-cheie: concurenţă, norme speciale,
cazul concurenţei dintre două norme
componența de infracțiune cu circumstanțe
speciale;
atenuante, componenţa de infracțiune cu
 să elucideze rolul prevederilor legale care
scot în evidenţă regulile de calificare în circumstanțe agravante, concurența dintre
ipoteza concurenţei dintre două norme două componențe de infracțiuni cu
speciale; circumstanțe atenuante, concurența dintre
 să proiecteze situaţii care ar crea două componențe de infracțiuni cu
concurenţă dintre două norme speciale. circumstanțe agravante.
Unitatea 11. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o parte şi un întreg
Obiective Unităţi de conţinut
 să definească conceptul de calificare a 1. Noţiunea şi conceptul calificării
 infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o infracţiunilor în cazul concurenţei
parte şi un întreg; dintre o parte şi un întreg.
 să enumere varietăţile calificării 2. Varietăţile concurenţei dintre o parte
infracţiunilor în cazul concurenţei dintre şi un întreg.
o parte şi un întreg;
 să reproducă regulile de calificare a
infracţiunilor în cazul concurenţei dintre
o parte şi un întreg;
 să determine particularităţile concurenţei
după latura obiectivă a infracţiunii;
 să argumenteze în ce cazuri are loc
concurenţa după obiect, după latura
obiectivă, după latura subiectivă şi după
subiectul infracţiunii;
 să selecteze cazuri de diversă natură din Termeni-cheie: concurența normelor,
practica judiciară care să se refere la concurenţa dintre o parte și un întreg,
concurenţa dintre o parte şi un întreg; concurenţa după elementele constitutive
 să analizeze erorile tipice care se comit în obiective, concurenţa după elementele
practică la calificarea infracţiunilor în constitutive subiective, concurenţa referi-
cazul concurenţei dintre o parte şi un toare la formele infracţiunii intenţionate în
întreg; raport cu etapele de desfăşurare a activităţii
 să recomande perfecţionarea conţinutului infracţionale.
art.118 CP RM.

Unitatea 12. Calificarea infracţiunii neconsumate

Obiective Unităţi de conţinut
 să definească conceptul de infracţiune
neconsumată; 1. Consideraţii generale privind califica-
 să identifice formele infracţiunii rea infracţiunii neconsumate.
neconsumate; 2. Calificarea pregătirii de infracţiune.
 să distingă infracţiunea consumată de cea 3. Calificarea tentativei de infracţiune.
neconsumată; 4. Delimitarea infracţiunii neconsumate
 să evidenţieze specificul calificării de renunţarea de bună-voie la săvâr-
pregătirii şi tentativei de infracţiune; şirea infracţiunii.
 să compare pregătirea de infracţiune сu
tentativa de infracţiune;
 să selecteze cazuri din practica judiciară
când faptele vor putea fi calificate ca
pregătire de infracţiune, ca tentativă de
infracţiune sub diferite forme ale sale şi
ca infracţiune consumată;
 să determine importanţa calificării Termeni-cheie: pregătirea de infracţiune,
infracţiunii neconsumate; tentativa de infracţiune, calificare,
 să delimiteze infracţiunea neconsumată infracţiune neconsumată, etapa actelor
de renunţarea de bunăvoie la săvârşirea preparatorii, etapa actelor executorii,
infracţiunii; tentativa consumată, tentativa neconsumată,
 să analizeze erorile tipice comise în calificarea tentativei la un obiect nul și cu
practică la calificarea infracţiunilor în mijloace nule, renunțarea de bunăvoie la
cazul calificării activităţii infracţionale săvârșirea infracțiunii.
neconsumate.
Unitatea 13. Calificarea infracţiunilor săvârşite în participaţie
Obiective Unităţi de conţinut
 să definească conceptul de participaţie;
 să stabilească particularităţile calificării 1. Conceptul de participaţie penală.
infracţiunilor săvârşite în participaţie prin 2. Participanţii la infracţiune şi
prisma condiţiilor de existenţă a calificarea infracţiunilor.
participaţiei penale; 3. Formele participaţiei penale şi
 să determine rolul fiecărui participant la calificarea infracţiunilor.
săvârşirea infracţiunii; 4. Calificarea infracţiunilor săvârşite de
 să analizeze specificul calificării către un subiect special.
acţiunilor/inacţiunilor fiecărui participant 5. Calificarea excesului de autor.
la infracţiune;
 să evidenţieze particularităţile calificării
infracţiunilor săvârşite în participaţie
simplă, în participaţie complexă, de un
grup criminal organizat sau de o
organizaţie criminală;
 să identifice regulile de calificare a
infracţiunilor săvârşite de către un subiect
special;
 să argumenteze semnificaţia conceptului Termeni-cheie: participaţie penală, califica-
exces de autor la calificarea infracţiunii; tivul „de două sau mai multe persoane”,
 să recomande perfecţionarea dispoziţiilor regula accesorietăţii. Instigarea calificată,
art.41 şi 42 CP RM; complicitatea calificată, organizarea califi-
 să propună un algoritm de calificare a
cată, alegaţia către normele din Partea
infracţiunilor săvârşite în exces de Generală a Codului penal, calificarea
infracţiunilor comise în participaţie simplă
autor;
şi în participaţie complexă, grup criminal
 să estimeze oportunitatea instituirii,
organizat, organizaţie criminală, ficţiunea
pe cale legislativă, a unor reguli de
de autor, tipurile excesului de autor.
calificare a infracţiunilor săvârşite în
participaţie atunci când legea cere
prezenţa unui subiect special.
 V. LUCRUL INDIVIDUAL AL STUDENTULUI

Produsul Strategii de Termen de

Criterii de evaluare
preconizat realizare realizare
 Studiu bibliografic
 Volumul produsului
 Stabilirea tematicii (A
preconizat (8-15 pag.)
se vedea Anexa nr.1)
 Profunzimea studiului
 Elaborarea planului
 Numărul şi diversitatea
 Studiu experimental
surselor bibliografice
 Analiza teoretico-
selectate şi supuse
empirică
analizei
 Analiza reglementări-
 Numărul legislaţiilor
lor penale din
penale ale statelor
legislaţiile unor state
străine supuse
străine
investigaţiei
 Elaborarea concluziilor Conform
Referat  Analiza critică a
şi recomandărilor ce graficului stabilit
rezultatelor prezentate
vizează calificarea
 Identificarea
corectă a faptelor
posibilităţilor de
infracţionale cazurilor
aplicare a rezultatelor
practice concrete,
 Capacitatea autorului de
inclusiv a celor menite
formulare a concluziilor
să ducă la
 Forţa argumentelor
îmbunătăţirea textului
invocate la efectuarea
de lege, precum şi a
studiului
concepţiilor teoretice
 Aplicabilitatea practică
faţă de procesul de
a recomandărilor
calificare a
înaintate.
infracţiunilor.
 capacitatea de a
 Identificarea cazurilor
identifica actele
concrete şi relevante
procesuale ce conţin
Raport studiului din practica
probleme de calificare în
privind judiciară şi a organelor
anumite domenii;
analiza de urmărire penală;
 abilitatea de a stabili
practicii  Determinarea
organelor de erorile de calificare a
carenţelor şi erorilor la Conform
urmărire infracţiunilor;
calificarea graficului stabilit
penală, a  aptitudinea de a propune
infracţiunilor în cazuri
procuraturii soluţii de îmbunătăţire
concrete;
şi a instanţe- procesul de calificare a
 Analiza critică a actelor
lor de infracţiunilor pentru
procesuale selectate şi
judecată anumite cazuri concrete;
cercetate;
 capacitatea de a
 Formularea propriilor
argumenta propria
concluzii.
poziţie.
Participarea la  Determinarea temei  Volumul (3-7 pag.)
conferințe comunicării  Forma prezentării
studențești  Distingerea reperelor (verbal, power point
de conținut etc.)
 Studiul literaturii de  Actualitatea temei
 specialitate în materia
temei preconizate spre
prezentare în cadrul
Conferinţei comunicării
 Analiza legislaţiilor  Noutatea ştiinţifică şi
penale ale statelor valoarea aplicativă a
străine în partea ce rezultatelor comunicării
vizează calificarea  Profunzimea studiului
infracţiunilor  Diversitatea surselor
 Studiul empiric privind doctrinare şi legislative
problemele de utilizate la elaborarea
calificare a unor comunicării
infracţiuni concrete  Analiza critică a Conform graficului
 Analiza datelor rezultatelor prezentate stabilit
statistice  Concluziile elaborate
 Realizarea comunicării  Recomandările propuse
 Formularea
concluziilor generale și
a recomandărilor de
rigoare

VI. SUGESTII METODOLOGICE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE

Pe parcursul semestrului studentul urmează să:
1) susţină două testări obligatorii;
2) să prezinte lucru individual la tema alesă (a se vedea Anexa nr.1);
3) să acumuleze note curente (cel puţin două).
În procesul instruirii studenților vor fi aplicate următoarele strategii/tehnologii didactice:
strategii inductive, strategii deductive, strategii mixte, strategii euristice. Aceste strategii urmează
a fi puse în aplicare cu ajutorul următoarelor metode de predare-învățare: expunerea, conversația,
demonstrația, observarea, problematizarea, studiu de caz, simularea, rezolvarea spețelor etc.
Strategii didactice și metodele de predare-învățare-evaluare concrete se stabilesc în raport cu
obiectivele de conținut, competențele profesionale și finalitățile de studiu.
Evaluarea studenților se face prin stabilirea notelor pentru testările obligatorii, notelor pentru
evaluările curente și notei pentru lucrul individual. În baza acestor note se stabilește nota la
semestru. Ponderea lucrului individual la stabilirea noteie la semstru este 60%, iar ponderea
testărilor obligatorii şi a evaluărilor curente este de 40%.
BIBILIOGRAFIE RECOMANDATĂ
I. Bibliografie obligatorie

1. Barbăneagră A., Alecu Gh., Berliba V. ş.a. Codul penal al Republicii Moldova. Comentat.
Adnotat. Chişinău: Sarmis, 2009.
2. Borodac A., Gherman M. Calificarea infracţiunilor. Chişinău, 2006.
3. Brînza S., Stati V. Conceptul „Repetarea infracţiunii”: argumente în favoarea excluderii din
Codul penal al Republicii Moldova. În: Revista Naţională de Drept, 2007, nr.2.
4. Brînza S., Stati V. Săvârşirea infracţiunii de două sau mai multe persoane ca presupusă
formă a participaţiei penale: demitizarea unei concepţii compromise. În: Revista Naţională
de Drept, 2008, nr.4.
5. Copeţchi St., Hadîrca Ig. Calificarea infracţiunilor: note de curs. Chişinău: Tipografia
Centrală, 2015. 352 p.
6. Copeţchi St., Ojoga A. Modalităţile şi principiile calificării infracţiunilor. În: Revista
Institutului Naţional al Justiţiei. 2015, nr.1, p.21-27.
7. Copeţchi St. Rolul clasificării semnelor componenţei de infracţiune la calificarea
infracţiunii. În: Revista Naţională de Drept, 2015, nr.8, p.33-39.
8. Copeţchi St., Hadîrca Ig. Calificarea acțiunilor/inacțiunilor participanților la infracțiune. În:
Revista Naţională de Drept, 2015, nr.12, p.35-44.
9. Copeţchi St., Hadîrca Ig. Calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre o normă
generală și una specială. În: Revista Naţională de Drept, 2015, nr.11, p.31-37.
10. Copeţchi St., Hadîrca Ig. Calificarea infracțiunilor după latura subiectivă. În: Revista
ştiinţifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”. Seria „Ştiinţe sociale”, 2015, nr.11,
p.61-68.
11. Copeţchi St., Martin D. Algoritmul calificării faptei infracţionale în cazul excesului de autor
calitativ. În: Conferinţa ştiinţifică naţională cu participare internaţională „Integrare prin
cercetare şi inovare” (10-11 noiembrie 2015). Chişinău: CEP USM, 2015, p.50-53.
12. Copeţchi St., Martin D. Calificarea tentativei de infracţiune. În: Conferinţa ştiinţifică
naţională cu participare internaţională „Integrare prin cercetare şi inovare” (10-11
noiembrie 2015). Chişinău: CEP USM, 2015, p.53-56.
13. Hadîrca Ig. Conotaţii privind calificarea infracţiunilor potrivit normei de blanchetă. În:
Rezumatele Conferinţei ştiinţifice naţionale cu participare internaţională „Integrare prin
cercetare şi inovare” cu prilejul aniversării a 70 de ani de la fondarea Universităţii de Stat
din Moldova (Chişinău, 28-29 septembrie 2016), Seria „Ştiinţe socioumanistice”, Vol.I.
Chişinău: CEP USM, 2016, p.116-120.
14. Hadîrca Ig. Tipurile nenormative ale intenţiei şi importanţa lor la calificare. În: Rezumatele
Conferinţei ştiinţifice naţionale cu participare internaţională „Integrare prin cercetare şi
inovare” cu prilejul aniversării a 70 de ani de la fondarea Universităţii de Stat din Moldova
(Chişinău, 28-29 septembrie 2016), Seria „Ştiinţe socioumanistice”, Vol.I. Chişinău: CEP
USM, 2016, p.120-124
15. Martin D., Copeţchi St. Calificarea concursului de infracţiuni. Partea I. În: Revista
Naţională de Drept, 2015, nr.1, p.23-28.
16. Martin D., Copeţchi St. Calificarea concursului de infracţiuni. Partea II. În: Revista
Naţională de Drept, 2015, nr.2, p.37-43.
17. Гаухман Л.Д. Квалификация преступлений: закон, теория, практика. Москва: АО
„Центр ЮрИнфоР”, 2001.
18. Кудрявцев В.Н. Общая теория квалификации преступлений. Москва, 2007.
19. Рарог А.И. Настольная книга судьи по квалификации преступлений: Практическое
пособие. Москва: Проспект, 2006.

II. Bibliografie selectivă (suplimentară)

1. Antoniu G. Tentativa (doctrină, jurisprudenţă, drept comparat). Bucureşti, Editura

Societăţii Tempus, 1996.
2. Antoniu G. Reflecţii asupra interpretării legii penale din perspectivă europeană. În: Revista
de Drept Penal, 2006, nr.2.
3. Berliba V., Cojocaru R. Controverse referitoare la interpretarea şi incriminarea infracţiunii
unice prelungite. În: Avocatul poporului, 2004, nr.12.
4. Botnaru S., Şavga A., Grosu V. ş.a. Drept penal. Partea Generală. Chişinău: Cartier Juridic,
2005.
5. Brînza S. Obiectul infracţiunilor contra patrimoniului. Chişinău: Tipografia Centrală, 2005.
6. Brînza S. Rolul scopului în procesul de stabilire a gradului prejudiciabil al faptei. În:
Studia Universitatis, 2007, nr.3.
7. Brînza S. Despre necesitatea adoptării unei noi hotărâri explicative a Plenului Curţii
Supreme de Justiţie dedicate practicii judiciare în cauzele referitoare la infracţiunile
privind viaţa sexuală (Partea I). În Revista Institutului Naţional al Justiţiei, 2009, nr.4.
8. Brînza S. Analiza juridico-penală a omorului săvârşit cu răpirea sau luarea persoanei în
calitate de ostatic (lit.f) alin.(2) art.145 C. pen. RM). În: Revista Naţională de Drept, 2009,
nr.5.
9. Brînza S. Lipsirea de viață din imprudență (art.149 CP RM): aspecte teoretice și practice.
În: Materialele Conferinței ştiințifice internaționale cu genericul „Rolul științei și educației
în implementarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană”, Chișinău, 2015.
10. Brînza S., Stati V. Drept penal. Partea Specială. Vol.I. Chişinău: Tipografia Centrală,
2011.
11. Brînza S., Stati V. Drept penal. Partea Specială Vol.II. Chişinău: Tipografia Centrală,
2011.
12. Brînza S., Stati V., Botezatu I. Despre necesitatea renunțării la concepția actuală de
interpretare a noțiunii „daune în proporții considerabile”, utilizată în legea penală a
Republicii Moldova. În: Revista Națională de Drept, 2012.
13. Brînza S., Stati V. Articolul 2011 „Violenţa în familie” din Codul penal suferă de grave
carenţe tehnico-legislative. Partea I. În: Revista Naţională de Drept, 2013, nr.7.
14. Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială. Vol.I. Chișinău: Tipografia
Centrală, 2015.
15. Brînza S., Stati V. Tratat de drept penal. Partea Specială. Vol.II. Chișinău: Tipografia
Centrală, 2015.
16. Bulai C. Manual de drept penal. Partea Generală. Bucureşti: All, 1997.
17. Butiuc C. Infracţiunea complexă. Bucureşti: ALL Beck, 1999.
18. Comarniţcaia E. Bazele calificării juridice a comportamentului ilicit: Note de curs.
Chişinău, 2013.
19. Crijanovschi S. Aspecte teoretice şi practice ale infracţiunii de şantaj. Chişinău: CEP
USM, 2012.
20. Eșanu A. Viziune critică asupra semnelor estimative ce desemnează urmările prejudiciabile
ale infracțiunilor prevăzute la art.237 și art.238 CP RM. În: Materialele Conferinței
ştiințifice internaționale cu genericul „Rolul științei și educației în implementarea
Acordului de Asociere la Uniunea Europeană”, Chișinău, 2015.
21. Giurgiu N. Legea penală şi infracţiunea (doctrină, legislaţie, practică judiciară). Iaşi:
Gama, 1996.
22. Grama M. Participanţii la infracţiune şi particularităţile răspunderii lor. Chişinău: CEP
USM, 2003.
23. Grama M., Botnaru S., Şavga A. ş.a. Drept penal. Partea Generală. Chişinău: Tipografia
Centrală, 2012.
24. Ivan Gh., Ivan M.C. Principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei în dreptul Uniunii
Europene. În: Dreptul, 2012, nr.9.
25. Lealin I. Semnele estimative: cauzele utilizării legislative, mecanismul reglementării
juridico-penale. În: Revista Institutului Naţional al Justiţiei, 2011, nr.3.
26. Manualul judecătorului pentru cauze penale / Sub red. M.Poalelungi, I.Dolea, T.Vîzdoagă
ş.a. Chişinău: Tipografia Centrală, 2013.
27. Mariţ A., Florea E., Lichii B. Calificarea infracţiunilor: Note de curs. Chişinău, 2013.
28. Munteanu C.A. Ipoteza aberratio ictus. În: Revista de Drept Penal, 2012.
29. Mutu M. Rolul legăturii de cauzalitate în stabilirea răspunderii penale. În: Revista
Naţională de Drept, 2004, nr.5.
30. Popa N.D. Conceptul de obiect material al infracţiunii şi tentativa. În: Dreptul, 2011.
31. Sima C. Distincția dintre infracțiunea continuă succesivă și infracțiunea continuată. În:
Dreptul, 2011, nr.9.
32. Sîrbu V. Huliganismul săvârșit prin acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un
cinism sau obrăznicie deosebită: probleme de interpretare. În: Materialele Conferinței
ştiințifice internaționale cu genericul „Rolul științei și educației în implementarea
Acordului de Asociere la Uniunea Europeană”, Chișinău, 2015.
33. Stati V. Infracţiuni în care mijlocul de transport apare ca obiect material sau ca mijloc de
săvârşire a infracţiunii. Chişinău: CEP USM, 2010.
34. Stati V. Infracţiuni economice: Note de curs. Chişinău: CEP USM, 2014.
35. Stoian A.Iu. Infracţiunea continuată (prelungită) ca formă a unităţii legale de infracţiune:
Autoreferatul tezei de doctor în drept. Chişinău, 2012.
36. Stoian A.Iu. Infracţiunea continuată (prelungită) şi infracţiunea repetată în legislaţia penală
a Republicii Moldova. În: Закон и Жизнь, 2012, nr.10.
37. Tanoviceanu I. Tratat de drept şi procedură penală. Vol.II. Bucureşti: Curierul Judiciar,
1927.
38. Ulianovschi X. Participația penală. Chișinău: Garuda-Art, 2000.
39. Аветисян С.С. Соучастие в преступлениях со специальным составом. Москва:
Юнити, 2004.
40. Aгаев И.Б. Понятие совокупности преступлений. În: Уголовное право, 2003, nr.3.
41. Андреев И.В. Теоретико-правовые основы квалификации преступлений:
Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических
наук. Тюмень, 2000.
42. Арзуманян А.Э. Конкуренция норм российского права (вопросы теории и практики):
Автореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических
наук. Саратов, 2009.
43. Байбарин А.А. Уголовно-правовая дифференциация возраста. Москва: Высшая
школа, 2009.
44. Благов Е.В. Квалификация преступлений (теория и практика). Ярославль: Изд-во
Ярославского ун-та, 2003.
45. Благов Е.В. Общая теория применения уголовного права. Ярославль: Изд-во
Ярославского ун-та, 2003.
46. Гонтарь И. Посредственное исполнение: теория и проблемы судебной практики. În:
Уголовное право, 2004, nr.2.
47. Горелик А.С. Конкуренция уголовно-правовых норм. Красноярск, 1998.
48. Горбунова Л.В. Общая теория квалификации преступлений: Учебное пособие.
Казань, 2004.
49. Дедюхина И.Ф. Проблемы установления и реализации уголовной ответственности с
учетом признаков потерпевшего: Автореферат диссертации на соискание ученой
степени кандидата юридических наук. Москва, 2008.
50. Завидов Б.Д. Вина как основание уголовной ответственности. În: Российский
следователь, 2003, nr.6.
51. Зацепин А.М. Конкуренция норм уголовного права и квалификация преступлений.
http://ecsocman.hse.ru/hsedata/2014/11/21/1316195075/%D0%97%
D0%B0%D1%86%D0%B5%D0%BF%D0%B8%D0%BD
52. Иванова Л.В. Уголовно-правовая характеристика эксцесса исполнителя
преступления: Aвтореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата
юридических наук. Тюмень, 2009.
53. Идрисов Н.Т. Правила квалификации преступлений: понятие, виды, проблема
правового регулирования: Автореферат диссертации на соискание ученой степени
кандидата юридических наук. Самара, 2009.
54. Иногамова-Хегай Л.В. Конкуренция норм уголовного права. Москва, 1999.
55. Кабулов Р., Отажонов А.А. и др. Квалификация преступлений: Учебник для высших
учебных заведений МВД. Ташкент: МВД Республики Узбекистан, 2012.
56. Кадников Н.Г. Квалификация преступлений и вопросы судебного толкования. Теория
и практика: Учебное пособие. Москва: Норма, 2003, p.15-20.
57. Касьянова Г.B. Квалификация преступлений. Учебно-методическое пособие. Витебск:
Изд-во УО „ВГУ им. П.М. Машерова”, 2006.
58. Кобзева Е.В. Оценочные признаки в уголовном законе: Автореферат диссертации на
соискание ученой степени кандидата юридических наук. Саратов, 2002.
59. Козлов А.П. Соучастие: традиции и реальность. Москва: Юридический центр Пресс,
2001.
60. Козлов А.П. Учение о стадиях преступления. Санкт-Петербург, 2002.
61. Корнеева А.В. Теоретические основы квалификации преступлений: Учебное пособие.
Москва: Проспект, 2008.
62. Костарева Т.А. Квалифицирующие обстоятельства в уголовном праве (понятие,
законодательная регламентация, влияние на дифференциацию ответственности).
Ярославль, 1993.
63. Лонерт Н.Р. Этапы квалификации преступлений. http://jurnal.org/articles/
2007/uri2.html
64. Манджиева Э.Г. Понятие конкуренции норм права и ее юридическая природа. În:
Вестник Волжского университета им. В.Н. Татищева. К 10-летию Волжского
университета им. В.Н. Татищева. Тольятти: ВУиТ, 2005, вып. 47.
65. Марчук В.В. О точности и полноте формулы квалификации преступления
//http://elib.bsu.by/bitstream
66. Марчук В.В. Об этапах процесса квалификации. În: Юридическая наука и
образование. Выпуск 1. Москва, 2008.
67. Матлюбов Б.Б. Совокупность преступлений: квалификация: Учебное пособие.
Ташкент, 2008.
68. Нафиев С.Х., Мухамедзянов И.А. Квалификация преступлений: Учебно-
практическое пособие. Казань: Изд-во Казанского ун-та, 1999.
69. Никонов В.А. Научные основы квалификации преступлений: Учебное пособие.
Тюмень: Юридический институт МВД России, 1996.
70. Павлов В.Г. Субъект преступления и уголовная ответственность. Санкт-Петербург:
Лань, 2000.
71. Плаксина Т. Неудавшееся подстрекательство. În: Уголовное право, 2011, nr.4.
72. Плотников А.И. Теоретические основы квалификации преступлений: Учебное
пособие. Оренбург, 2001.
73. Пудовочкин Ю.Е. Судебная практика квалификации преступлений, совершенных в
соучастии. În: Криминологический журнал, 2001, nr.2(16).
74. Рарог А.И. Квалификация преступлений по субъективным признакам. Санкт-
Петербург: Юридический центр Пресс, 2002.
75. Рогова Н.Н. Совокупность преступлений: вопросы теории и практики: Автореферат
диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук, 2003.
76. Сабитов Р.А. Принципы квалификации уголовно-правовых деяний. În: Вестник
ЧелГУ „Право”, 2001, nr.1.
77. Сабитов Р.А. Теория и практика квалификации уголовно-правовых деяний. Москва,
2003.
78. Савельева В.С. Основы квалификации преступлений: Учебное пособие. 2-е изд.
Москва: Проспект, 2011.
79. Сельский А.В. Бланкетные нормы в уголовном законодательстве России:
Aвтореферат диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических
наук. Москва, 2010.
80. Тарасова Ю.В. Понятие и признаки специального субъекта преступления. În:
Российский следователь, 2004, nr.10.
81. Фортуна Г. Понятие и виды ошибок в уголовном праве. În: Studia Universitatis, 2014,
nr.3(73).
82. Чемеринский К.В. Квалификация неоконченного преступления. În: Современные
научные исследования, 2011, nr.2. http://snivak.ru
83. Черненко Т.Г. Фактическая ошибка в объекте и предмете посягательства. În:
Вестник Алтайской академии экономики и права, 2014, nr.8.
84. Черненко Т.Г. Квалификация реальной совокупности преступлений. În: Вестник
Томского государственного университета, 2012, p.146. http://
journals.tsu.ru/uploads/import/870/files/357-143.pdf
85. Шакин. В.Б. Квалификация преступлений и конкуренция уголовно-правовых норм. În:
Сибирский Юридический Вестник, 2002, nr.1. http://law.edu.ru/ doc/document.asp?
docID=1115335
86. Швец Е.Н. Совокупность преступлений: понятие, виды, наказуемость: Автореферат
диссертации на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Санкт-
Петербург, 2005.
87. Щепельков В. Квалификация преступлений с альтернативными составами
http://www.lawmix.ru/comm/5710

Anexa nr.1

TEMATICA ORIENTATIVĂ A LUCRULUI INDIVIDUAL

1. Interacțiunea principiilor calificării infracțiunilor cu principiile fundamentale ale dreptului

penal.
2. Erorile comise în procesul calificării infracțiunilor: analiza practicii judiciare.
3. Calificarea semioficială: argumente pro sau contra ale existenței acesteia.
4. Baza juridică a calificării infracțiunilor: experiența legislativă a statelor străine.
5. Normele juridice ale altor ramuri de drept în procesul de calificare a infracțiunilor.
6. Hotărârile explicative și recomandările Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii
Moldova – formă a interpretării oficiale: argumente pro sau contra.
7. Impactul ambiguităţii normei de incriminare asupra calificării infracţiunilor: analiza
cadrului legal naţional în corespundere cu practica CtEDO.
8. Instrumentul de bază pentru calificarea infracțiunilor: experiența legislativă a statelor
străine.
9. Conținutul și construcția componenței de infracțiune: examen teoretic și practic.
10. Coraportul dintre tipurile componenței de infracțiune după gradul de prejudiciabilitate și
concurența normelor juridico-penale.
11. Semnele estimative vs principiul neadmiterii tragerii la răspundere penală de două ori
pentru una și aceeași faptă.
12. Semnele de blanchetă vs actele normative cu caracter extrapenal: studiu teoretico-practic.
13. Semnele estimative: argumente pro sau contra ale utilizării legislative.
14. Semnele variabile: analiza opiniilor experților europeni în raport cu legislația penală
națională.
15. Problemele practice de stabilire a corespunderii depline dintre condițiile inițiale și
concluzia finală în procesul de calificare a infracțiunilor: studiul actelor procedurale emise
de procuror și organul de urmărire penală.
16. Rolul procesului de alegere a normei juridico-penale potențial aplicabile la delimitarea
componențelor de infracțiune înrudite: examen teoretic și practic.
17. Eroarea și influența ei asupra calificării infracțiunilor: analiza practicii judiciare.
18. Problemele practice de determinare a elementelor componenței de infracțiune în fapta
prejudiciabilă săvârșită: analiza actelor procesuale emise la faza urmăririi penale.
19. Obiectul material/imaterial al infracțiunii – semn definitoriu la delimitarea componențelor
de infracțiune înrudite: analiza practicii instanțelor de judecată.
20. Calificarea infracțiunilor comise prin inacțiune: analiza practicii judiciare.
21. Problemele stabilirii legăturii cauzale în cazul infracțiunilor săvârșite în participație:
analiza practicii instanțelor de judecată.
22. Importanța semnelor secundare ale laturii obiective la calificarea infracțiunilor: analiză
teoretico-practică.
23. Calificarea infracțiunilor comise de un subiect special: analiza practicii judiciare.
24. Probleme practice de delimitare a infracțiunilor comise cu intenție directă de cele comise
cu intenție indirectă: analiza actelor procesuale emise la faza judecării cauzei.
25. Aplicabilitatea practică a tipurilor nenormative ale intenției la calificarea infracțiunilor:
analiza practicii judiciare.
26. Calificarea infracțiunilor după elementele componenței de infracțiune: analiza practicii
judiciare a statelor străine.
27. Calificarea infracțiunii unice cu acțiuni repetate: analiza practicii judiciare.
28. Delimitarea infracțiunii unice prelungite de concursul real dintre infracțiuni identice: studiu
teoretico-practic.
29. Excluderea legislativă a infracțiunii unice cu acțiuni repetate: argumente pro sau contra.
30. Calificarea infracțiunii unice cu semne alternative: analiza practicii judiciare.
31. Delimitarea infracțiunii unice prelungite de infracțiunea unică continuă: analiza opiniilor
doctrinare.
32. Calificarea concursului ideal de infracțiuni: analiza practicii judiciare.
33. Problemele practice de delimitare a concursului de infracţiuni de infracţiunea unică legală.
34. Concursul ideal de infracțiuni vs principiul neadmiterii tragerii la răspundere penală de
două ori pentru una și aceeași faptă: analiza practicii CtEDO.
35. Calificarea concursului real între infracțiuni identice: analiza practicii judiciare.
36. Reguli de calificare a concursului de infracțiuni: înaintarea propunerilor de lege ferenda.
37. Concurența normelor juridico-penale vs principiul legalității incriminării: studiu teoretico-
practic.
38. Calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre o normă generală și una specială:
selectarea cazurilor din practica judiciară.
39. Analiza erorilor tipice comise în practică la calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei
dintre o normă generală şi una specială.
40. Calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre o normă generală și una specială:
analiza practicii judiciare a României și a Federației Ruse.
41. Varietățile concurenței dintre două norme speciale: analiza comparativă a reglementărilor
din legislațiile penale ale statelor străine.
42. Calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre două norme speciale: selectarea
cazurilor din practica judiciară.
43. Analiza erorilor tipice comise în practică la calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei
dintre două norme speciale.
44. Concurența dintre o normă-parte și o normă-întreg vs calificarea infracțiunii unice
complexe: asemănări și deosebiri.
45. Calificarea infracțiunilor în cazul concurenței dintre o normă-parte și o normă-întreg:
selectarea cazurilor din practica judiciară.
46. Analiza erorilor tipice comise în practică la calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei
dintre o normă-parte și o normă-întreg.
47. Calificarea infracțiunii neconsumate: analiza practicii judiciare.
48. Reguli de calificare a infracțiunii neconsumate: experiența legislativă a statelor străine.
49. Importanța erorii de fapt la calificarea tentativei de infracțiune: examen teoretic și practic.
50. Calificarea tentativei în cazul componențelor de infracțiune formale: analiza practicii
judiciare.
51. Tentativa la un obiect nul și tentativa cu mijloace nule: selectarea cazurilor din practica
judiciară.
52. Calificarea infracțiunilor săvârșite în participație: analiza practicii judiciare.
53. Infracțiunea săvârșită în participație vs infracțiunea comisă de două sau mai multe
persoane: asemănări și deosebiri. Formele participației penale: analiza practică a regulilor
de calificare.
54. Reguli de calificare a infracțiunilor săvârșite în participație: experiența legislativă a statelor
străine.
55. Calificarea infracțiunilor săvârșite în participație în ipoteza în care legea cere prezența
calității speciale pentru subiectul infracțiunii: analiza practicii instanțelor de judecată.