Ministerul Educației Culturii și Cercetării

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Referat
Tema: Regimul integraționist asupra principiului
inviolabilității frontierelor

Coordonator:
Josanu Dumitru
magistru în drept, lector universitar

A realizat:
studentul grupei 1608
Covalciuc Marin

Chișinău 2017
În condiţiile moderne noţiunea principiului inviolabilității frontierelor este
incontestabilă, fapt care este adeverit şi fixat în Constituţiile majorității statelor. Pe
parcursul mai multor secole teritoriul este principalul criteriu al statului. În dreptul
internaţional a fost stipulat că principiul inviolabilității frontierelor înseamnă
suveranitatea deplină a statului pe întreg teritoriul său fără a se aduce careva
tulburări. Acest principiu este unul dintre cele mai importante în dreptul
internaţional şi reglementează relaţiile dintre state.

În condiţiile moderne, pentru asigurarea păcii şi a securităţii globale a statelor este

să fie respectat principiul integrităţii teritoriale şi cel al inviolabilităţii frontierelor.
Însă, în practică, realizarea acestor principii este strîns legată de interesele politice
ale statelor, care după ce îşi ating scopurile încalcă aceste principii. Trebuie să
menţionăm faptul, că comunitatea internaţională astăzi nu are instrumente eficiente
- norme juridice şi mecanismele de realizare a lor, cu ajutorul cărora soluţionarea
conflictelor separatiste ar putea fi dirijată şi ar fi însoţită de un sistem de sancţiuni
împotriva acelor state.

Încercările de a schimba frontierele statelor, fără consimţămîntul acestora a fost

întotdeauna o expresie a agresiunii, care de multe ori a dus la război. Dar nici
astăzi nu se reuşeşte evitarea conflictelor armate între state referitor la disputele
teritoriale. O ameninţare la adresa securităţii statelor şi a integrităţii lor teritoriale
reprezintă conflictele etnice, regionale şi locale, care încalcă stabilitatea nu numai
într-o anumită ţară, ci, de asemenea, pot provoca o situaţie de conflict în regiune şi
în întreaga lume.

Un exemplu real și recent cînd în regimul de integrare au fost tulburate frontierele

unui stat ne poate servi anexarea unei părși din teritoriul Ucrainei si anume a
Peninsulei Crimeea de către Federația Rusă care a fost un incident șocant și
neașteptat peňtru comunitatea internațională. În general, această anexare a fost
apreciată ca fiind o încălcare gravă a principiilor fundamentale ale dreptului
internațional, cum ar fi principiile de bază de neutilizare a forței, respectare a
integrității teritoriale a statelor și a inviolabilității frontierelor acestora.

Un alt exemplu legat in deosebi de Republica Moldova este Regiunea

Transnistreană, țara noastră nu poate să-și exercite deplin atribuțiile sale pe acest
teritotriu. Acest teritotiu fiind controlat de forțele armate ale Federației Ruse.
Aceste acțiuni pot fi deasemenea calificate ca o incalcare a frontierelor de stat prin
care se separă o bucată din terotoriul Republicii Moldova fiind aplicat un regim
aparte, ceea ce ar putea duce la schimbarea frontierelor de stat find o încălcare atît
pe plan național cît și internațional in cadrul raporturilor dintre state.
Pentru a cunoaşte mai bine evoluţia noţiunii frontierelor în cadrul integrării
europene trebuie întîi de toate a examina geneza şi a scoate în evidenţă diferite
accepţiuni a frontierei. Pînă în secolul XVIII-lea cuvîntul frontieră avea o
semnificaţie exclusiv militară şi însemna a face front inamicului - în franceză
“Faire front”. Cu timpul frontiera devine un mijloc de a determina limitele care
separă două state. Frontierele pot fi calificate ca frontiere închise care împiedică
orice flux sau frontiere bariere,sau închise a căror trecere este supusă unor restricţii
ca, spre exemplu, deţinerea unei vize. Frontierele pot fi, de asemenea, deschise a
căror trecere este autorizată fară restricţie. În acest sensfrontierele între Statele din
spaţiul Shenghen sunt un exemplu de frontiere deschise. Cît priveşte frontiereleUE,
deosebimfrontiere interne şi externe. Frontierele interne între statele membre se
numesc frontiere administrative, iar frontierele externe ale UE se numesc politice
şi sunt destul de flexibile şi în permanenţă schimbare. Aceasta este demonstrat şi
de ultimele extensiuni ale UE din anul 2004 şi 2007. În Europa are loc producerea
continuă a frontierelor politice. În acest context, se pune problema de a şti dacă
există în realitate o identitate europeană şi cum putem trasa frontierele, deoarece
orice frontieră este foarte importantă pentru viabilitate politică, economică şi
socială a oricărui stat.

Pe parcursul istoriei, frontierele naţionale au constituit un obstacol în colaborarea

între state şi un factor de apariţie a conflictelor sau chiar a războaielor.Statul
naţiune, caracterizat de orgoliul identităţii naţionale, a implicat Europa în două
războaie care i-au şters prestigiul avut anterior în sistemul internaţional. Pentru a
ieşi din mizeriile istoriei şi a asigura pacea în relațiile internaționale, unica soluţie
era de a crea o organizaţie internaţională, căreia să-i fie transmisă o parte din
suveranitatea naţională. Ideea unităţii europene care stă la baza construcţiei
europene a evoluat spre integrare, iar odată cu evoluţia procesului de integrare
europeană apare necesitatea de a regîndi concepţia referitoare la frontierele statale.
Chestiunea de frontiere a Statelor UE rămîne unul din aspectele cele mai
controversate ale construcţiei europene. Ea trebuie să fie tratată într-o manieră
interdisciplinară unde atît politicienii, cît şi economiştii, juriştii etc au ceva de
spus. Definirea frontierelor europene influenţează discuţii politice asupra
securităţii, dezvoltării economice, libertăţii şi justiţiei în spaţiul european.

Renunţarea la frontierele între statele UE a condus cu siguranţă la stimularea

circulaţiei libere şi a persoanelor de cetăţenie europeană, care este şi ca un mijloc
de integrare europeană, de afirmare a unor identităţi şi valori comune. Totodată, se
impune o altă abordare a securităţii interne şi internaţionale a UE în acest context.
Aceasta se învederează mai cu seamă în rezultatul lărgirii UE către Est, care a
impus intensificarea colaborării în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.
La etapa actuală, frontierele nu mai constituie un obstacol, ci un factor de
cooperare. În opinia lui Mihail Roșcovan: Diminuarea rolului frontierelor naţionale
sau chiar abolirea acestora în interiorul spaţiului european unificat constituia deja o
problemă majoră a părinţilor-fondatori ai Comunităţii Europene, iar în cadrul
Europei de astăzi se doreşte ca dincolo de frontiere să nu fie un inamic, ci un vecin
partener, prieten care se vrea cunoscut într-un dialog intercultural. Datorită
acordului Schengen, chestiunile legate de frontiere sunt reglementate la nivelul UE
unde statele membre trebuie să respecte reglementările şi directivele comunitare
privind vizele şi migraţia, iar securitatea a devenit o chestie unde ţările membre
trebuie să coopereze.

În acest context, UE promovează o nouă politică de vecinătate UE pentru statele

vecine, în care un rol important îi este atribuit controlului frontierelor externe ale
UE. Apare necesitatea dezvoltării şi îmbunătăţirii cooperării transnaţionale în
domeniul combaterii crimei organizate, care impune o reformare a legislaţiei
naţionale în această privinţă.

In concluzie:Determinarea rolului frontierelor statelor Uniunii Europene decurge

din noua ordine europeană care a reuşit să aducă nu numai stabilitate, dar şi
prosperitate, facilitări economice, comerciale şi financiare fără precedent. Astfel nu
maipot fi descrise prin tipare obişnuite şi este nevoie de alte încercări explicative,
de alte concepte, de alte cercetări. Integrarea UE a demonstrat în mai multe rînduri
ca nu aduce nici o incălcare a frontierelor, chiar daca în unele state din UE nu
există frontiere pe care să le putem vedea , acesta nu înseamnă că ele nu există, ele
există dar imaginar aducînd doar beneficiu statelor dar și bazîndu-se pe încrederea
statelor care duc la respectarea acestor frontiere in cadrul raporturilor
internaționale.
 Bibliografie

 Mihail Roşcovan -Ghid de cooperare transfrontalieră. Chişinău, 2010.

 Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova Revistă ştiinţifico-practică
Nr. 1
 Ion BURUIANĂ, doctor în drept, IRIM CONCEPŢIA FRONTIERELOR
DE STAT ÎN CONDIŢIILE INTEGRĂRII EUROPENE
 Prof. Dr. Dainius Žalimas,Președintele Curții Constituționale a Republicii
Lituania, Profesor în cadrul Centrului Științific de Drept Internațional și
European (Facultatea de Drept, Universitatea din Vilnius) JUSTIFICAREA
RUSEASCĂ A ANEXĂRII CRIMEII ȘI PROPAGANDA
NAZISTĂ: ASEMĂNĂRI MAJORE ȘI DIFERENȚE MINORE

 http://m.moldovenii.md/md/section/566 Integritatea teritorială a statelor pe

dimensiunile internaţionale, juridice şi geopolitice