APLICAREA DIRECTĂ A NORMELOR INTERNAȚIONALE ÎN MATERIA

DREPTURILOR OMULUI ÎN DREPTUL INTERN

Victorița COLESNIC, elevă la specialitatea ,,Jurisprudență’’, anul II, Colegiul ,,Alexei
Mateevici’’
(victoritacolesnic2003@gmail.com)
Natalia GAVRILENCO, coordonator acestui articol, magistru în drept, profesor de discipline
juridice, Colegiul „Alexei Mateevici”
(dtanas24@gmail.com)
Rezumat
În acest articol autorul își propune prezentarea teoretică necesară și scopul stabilirii
influenței exercitate de către aceste norme internaționale ce reglementează drepturile omului în
dreptul intern. Investigarea legăturii dintre aceste două dimensiuni ne va da posibilitatea să
înțelegem anume care este rolul dreptului internaţional contemporan care stabileşte în sarcina
statelor, numeroase obligaţii cu privire la respectul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului.
Cuvinte cheie: norme internaționale, drepturile omului, dreptul intern, libertăți fundamentale,
obligații.

Summary
In this article the author proposes the necessary theoretical presentation and the purpose of
establishing the influence exerted by these international norms that regulate human rights in
domestic law. Investigating the connection between these two dimensions will give us the
opportunity to understand precisely what is the role of contemporary international law that
establishes in the task of states, numerous obligations regarding the respect of fundamental
human rights and freedoms.
Keywords: international norms, human rights, domestic law, fundamental rights, obligations.

Introducere
,,Pentru a exista un stat de drept nu este suficient să se instituie un mecanism juridic care să
garanteze respectarea riguroasă a legii, ci este totodată necesar ca acestei legi să i se dea un
anumit conținut, inspirat de ideea promovării drepturilor și libertăților umane în cel mai autentic
spirit liberal și al unui larg democratism.’’
Tudor DRĂGANU, profesor de drept
 Drepturile omului au fost concepute pentru a organiza statul eficient fără încălcări și
discriminare. Respectarea drepturilor omului este un element fundamental al tuturor relațiilor UE
cu țările terțe și cu instituțiile internaționale. Protecția drepturilor minorităților este un element
crucial al protecției drepturilor omului, care se regăsește atât în politicile și mecanismele de drept
naţionale, cât și în cele internaționale O trăsătură distinctă caracteristică unui şir de instrumente
internaţionale, care în special consacră drepturi şi libertăţi fundamentale fiinţei umane, este
aplicabilitatea directă a prevederilor conţinute de acestea în ordinile juridice ale statelor
semnatare, astfel încât textul tratatului internaţional devine parte integrantă componentă a
sistemului de drept intern, având efecte juridice directe şi nemijlocite.
Pentru ca normele internaționale să fie acceptate în statele semnatare, trebuie să fie condiționat
de câțiva factori:
 vizează destinatari concreţi – persoane particulare, fizice sau juridice;
 pentru a fi aplicate, în ordinea juridică internă a statelor care le-au acceptat, nu necesită
vreun act de implementare sau transpunere.
Drepturile fundamentale (constituționale) – acestea sunt drepturile asigurate de Legea
Fundamentală a statului, de Constituție, de aceea ele se numesc drepturi și libertăți fundamentale
constituționale. Drepturile omului nu sunt doar acelea fixate în Constituție. În Republica
Moldova sunt recunoscute și se garantează drepturile omului și cetățeanului conform principiilor
și normelor dreptului internațional.
Constituţia Republicii Moldova 1 stabileşte în art. 4 intitulat „Drepturile şi libertăţile omului”
alin (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se
aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte
tratate la care Republica Moldova este parte. Alin. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi
legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale. Totodată, art. 8 din Legea supremă
cu denumirea „Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale” statuează că
Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care
este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale
dreptului internaţional. Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare
Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia.
Sistemul european de protecţie a drepturilor omului a fost stabilit de către Consiliul Europei ,
având drept scop ca „fiecare membru al Consiliului Europei să accepte principiile statului de
drept și principiul în virtutea căruia fiecare persoană aflată sub jurisdicţia sa să se bucure de
drepturile și libertăţile fundamentale ale omului.
Consiliul Europei urmărește:
– protejarea drepturilor civile și politice, graţie procedurilor prevăzute de Convenţia pentru
Apărarea Drepturilor Omului și Libertăţilor Fundamentale;
– protejarea drepturilor sociale și economice prin mecanismul Cartei sociale europene;
– protejarea persoanelor private de libertate, prin intermediul vizitelor efectuate de Comitetul
european pentru prevenirea torturii și pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante;
– protejarea drepturilor minorităţilor naţionale prin intermediul Convenţiei-cadru pentru
protecţia minorităţilor naţionale;
– promovarea egalităţii între bărbaţi și femei (Comitetul director pentru egalitate între bărbaţi și
femei); – combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului și intoleranţei (Comisia europeană
împotriva rasismului și intoleranţei);
– consolidarea libertăţii de exprimare și de informare prin mijloacele de comunicare în masă și
prin libera circulaţie a ideilor și informaţiilor dincolo de frontiere.
În acest context, esenţa întregului mecanism de apărare internaţională a drepturilor omului
constă în acceptarea de către state a faptului că drepturile omului nu mai pot fi lăsate la discreţia
fiecărui stat în parte, ci, conştiente de necesitatea reducerii riscurilor de încălcare gravă a
acestora la nivel intern, sub acoperirea suveranităţii statale absolute, statele au convenit să
coopereze la nivel internaţional în acest domeniu. Reţinem aşadar că în această materie există o
îmbinare a dreptului internaţional cu cel intern, de unde şi necesitatea stabilirii unor relaţii între
cele două tipuri de norme juridice prezente.

Bibliografie:
1. Constituția Republicii Moldova, art. 4 intitulat „Drepturile şi libertăţile omului” alin. (1) și alin. (2)
http://www.parlament.md/CadrulLegal/Constitution/tabid/151/language/ro-RO/Default.aspx
2. ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ ,,MECANISME NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE
DE PROTECŢIE A DREPTURILOR OMULUI’’
http://aap.gov.md/files/conferinte/11.12.13.pdf
3. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/protectia-juridica-internationala-a-drepturilor-
omului/introducere-in-teoria-drepturilor-omului/