Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLŢI

FACULTATEA DE DREPT

CATEDRA DE DREPT PUBLIC

CURRICULUM
LA DISCIPLINA
CRIMINALISTICA
(învăţămînt cu frecvenţă la zi şi cu frecvenţă redusă)

Autor: Conferenţiar, universitar,


doctor, Vitalie Rusu

Aprobat la Şedinţa Catedrei


de Drept Public din 27.06.07
P-V nr.10

BĂLŢI 2007
-1-
I PRELIMINARII

În toate etapele de dezvoltare a societăţii umane s-au săvîrşit fapte antisociale, unele
depăşind interesele personale sau de grup şi atingînd chiar interesele comunităţii în ansamblul
său. De-a lungul istoriei omenirii, aceste fapte antisociale au fost prevăzute ca atare în norme
juridice, menţionîndu-se şi pedepsele corespunzătoare, atît ca o manifestare concretă a reacţiei de
apărare a societăţii, dar avînd şi o funcţie de prevenire generală. La scară mondială s-a constatat
că numărul faptelor infracţionale a cunoscut perioade de creştere masivă, creştere care a coincis
de cele mai multe ori cu perioadele de criză, cum sunt cele care includ războaie, revoluţii,
catastrofe naturale, perioade cu profunde implicaţii politice, economice şi sociale. Pentru
denumirea ansamblului infracţiunilor săvîrşite pe un anumit teritoriu, într-o anumită perioadă de
timp, s-a adoptat termenul de criminalitate. Odată cu progresul tehnic şi implicit cu creşterea
economică, numărul infracţiunilor a crescut considerabil. Dar, ceea ce a făcut ca această creştere
să devină de-a dreptul alarmantă a fost, pe de o parte, folosirea unor metode şi procedee
sofisticate pentru ascunderea urmelor infracţiunilor şi, pe de altă parte, depăşirea graniţelor unui
singur stat, prin aceleaşi fapte încălcîndu-se prevederi legale ale mai multor state. Epoca actuală
cunoaşte o asemenea creştere a infracţiunilor, ceea ce a atras şi atenţia ONU. În numeroase
documente ale acestui forum mondial s-a subliniat gravitatea criminalităţii, care prin
dimensiunile sale naţionale şi internaţionale împiedică dezvoltarea politică, economică, socială şi
culturală a popoarelor, pune în pericol drepturile omului şi libertăţile fundamentale, creează un
climat de teamă şi violenţă care compromite pacea şi stabilitatea. Este firesc deci ca pentru
combaterea şi prevenirea manifestărilor infracţionale să se folosească mijloace corespunzătoare,
apte să contribuie la descoperirea rapidă a infracţiunilor şi infractorilor şi tragerea la răspundere
penală a acestora. Ajungem astfel la criminalistică, ştiinţa multidisciplinară care se ocupă cu
elaborarea mijloacelor tehnico-ştiinţifice, a metodelor şi procedeelor tactice de descoperire,
fixare, administrare şi examinare a probelor în scopul cercetării şi prevenirii infracţiunilor. Ca o
recunoaştere a importanţei sale în formarea viitorilor jurişti, în prezent ştiinţa criminalisticii este
predată la toate facultăţile de drept din Republica Moldova.

II.OBIECTIVELE DISCIPLINEI

La nivel de cunoaştere şi înţelegere, studentul trebuie:


-să identifice noţiunile de bază privind criminalistica şi trăsăturile specifice acestei
disciplinei;
-să recunoască obiectul de reglementare a criminalisticii şi importanţa acesteia;
-să cunoască sistemul criminalisticii
-să identifice normele juridice procesual-penale aplicate în cadrul activităţii criminalistice;
-să definească noţiunile de subiect şi participant la activitatea criminalistică de descoperire
a infracţiunilor;
-să relateze despre apariţia şi evoluţia istorică a criminalisticii, atît pe tărîm naţional, cît şi
peste hotare;
-să cunoască izvoarele de bază ale criminalisticii;
-să cunoască drepturile şi obligaţiile celor implicaţi în activitatea criminalistică de cercetare
şi descioperire a infracţiunilor;
-să identifice metodele utilizate de criminalistică în cercetarea şi descoperirea
infracţiunilor;
-să cunoască principiile generale care guvernează realizarea activităţii criminalistice pe
tărîmul cercetării şi descoperirii infracţiunilor.

La nivel de aplicare, studentul trebuie:


-să facă generalizări referitoare la instituţiile de bază ale criminalisticii;

-2-
-să compare diferitele etape istorice de dezvoltare a criminalisticii;
-să compare drepturile şi obligaţiile diferitor subiecţi ai activităţii criminalistice de
cercetare şi descoperire a infracţiunilor;
-să utilizeze cunoştinţele teoretice faţă de situaţii concrete din practica aplicării diferitor
mijloace tehnico-ştiinţifice şi procedee tactice în domeniul cercetării şi descoperirii
infracţiunilor;
-să posede anumite deprinderi în privinţa aplicării mijloacelor tehnico-ştiinţifice în scopul
cercetării şi descoperirii infracţiunilor;
-să poată aplica în teorie metode şi mijloace de prevenire a infracţiunilor;
-să stabilească legături între criminalistică şi normele din actele normative din alte domenii;
-să-şi aprofundeze cunoştinţele teoretice în baza practicii judiciare şi a celei de urmărire
penală.

La nivel de integrare, studentul trebuie:


-să aprecieze locul şi rolul criminalisticii în contextul altor ramuri de drept şi al ştiinţelor
juridice;
-să determine interdependenţa dintre diferite instituţii ale criminalisticii;
-să creeze diferite situaţii practice în baza cunoştinţelor acumulate şi să poată argumenta
soluţiile propuse;
-să propună variante de perfecţionare a legislaţiei aplicate în domeniul de cercetare şi
descoperire a infracţiunilor;
-să determine perspectivele dezvoltării criminalisticii în urma aderării la diverse documente
internaţionale;
-să estimeze eficienţa reglementărilor din domeniul criminalisticii în raport cu
aplicabilitatea lor practică;
-să aprecieze rolul organelor de drept în implementarea noilor reglementări pe tărîmul
criminalisticii;
-să determine perspectivele dezvoltării criminalisticii în Republica Moldova.

III.ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

Codul Anul de studii Semestrul Numărul de Evaluarea Responsabil


Disciplinei ore de
disciplină
credNumăr de

C S L Forma
de
evaluare

S. 06. O. III II 30 - 30 4 E V. Rusu


048 Frecvenţă la zi
S. 07. O. IV 12 - 10 E V. Rusu
047 Frecvenţă
redusă

IV.TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

-3-
Nr. Tema Curs Laborator Curs Laborator
Frecv. Frecv. la Frecv. Frecv.
la zi zi redusă redusă

1. 2 3 4 5 6
1. Noţiuni generale privind criminalistica. 2 - 1 -
2. Identificarea criminalistică. 2 2 1 2
3. Fotografia judiciară. 2 4 2 2
4. Noţiunea şi clasificarea urmelor 2 2 2 2
5. Balistica judiciară. 2 2 2 2
6. Cercetarea criminalistică a actelor scrise. 2 2 2 2
7. Înregistrarea penală. 2 2 - -
8. Identificarea persoanelor după metoda 2 2 2 -
portretului vorbit.
9. Planificarea urmăririi penale. 2 2 - -
10. Cercetarea la faţa locului. Ascultarea 2 2 - -
persoanelor.
11. Reconstituirea. Percheziţia şi ridicarea de 2 2 - -
acte sau obiecte.
12. Prezentarea pentru recunoaştere. 2 2. - -
13. Expertiza şi constatarea tehnico-ştiinţifică 2 2 - -
14. Metodica cercetării criminalistice a faptelor 2 2 - -
cauzatoare de moarte.
15. Metodica cercetării criminalistice a 2 2 - -
infracţiunilor contra patrimoniului.
Total 30 30 12 10

V. OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ ŞI CONŢINUTURI

Obiectivele de referinţă Conţinuturi


-să formuleze definiţia criminalisticii; 1. Noţiuni generale privind criminalistica
-să evidenţieze trăsăturile specifice •Obiectul criminalisticii.
criminalisticii; •Structura cursului de criminalistică.
-să elucideze conţinutul criminalisticii; •Metodele de cercetare criminalistică.
-să relateze despre ştiinţa criminalisticii; •Legătura criminalisticii cu alte ştiinţe.
-să stabilească corelaţia criminalisticii cu alte
ramuri de drept;
-să caracterizeze metoda criminalisticii;
-să estimeze punctele de reper care au marcat
evoluţia istorică a criminalisticii;
-să relateze despre sarcinile şi obiectivele
urmărite de criminalistrică;
-să cunoască esenţa şi sistemul criminalisticii.
-să formuleze noţiunea de identificare; 2. Identificarea criminalistică.
-să formuleze noţiunea de identitate; •Noţiunea de identificare şi identitate
-să efectueze delimitarea între identificare şi •Felurile identificării
isdentitate •Procesul identificării criminalistice.
-să cunoască categoriile identificării
criminalistice;
-să identifice conţinutul identificării

-4-
criminalistice;
-să relateze despre principalele momente ale
procesului identificării criminalistice;
-să determine specificul diferitelor categorii de
identificare criminalistică;
-să clasifice normele juridice procesual-penale;
-să determine locul şi rolul identificării
criminalistice în procesul de cercetare şi
descoperire a infracţiunilor;
-să posede formele identificării criminalistice.
-să propună soluţii de eficientizare a
identificării criminalistice.
-să cunoască noţiunea şi importanţa fotografiei 3. Fotografia judiciară.
judiciare; •Noţiunea şi importanţa fotografiei judiciare.
-să evidenţieze problemele actuale ale tehnicii •Probleme de tehnică fotografică.
fotografice; •Fotografia judiciară operativă
-să cunoască procesul developării şi fixării •Fotografia de examinare.
materialelor fotosensibile;
-să cunoască particularităţile realizării
fotografiei judiciare în procesul efectuării
actelor de urmărire penală;
-să cunoască importanţa şi particularităţile
realizării fotografiei judiciare de examinare;
-să înainteze propuneri de revizuire şi
perfecţionare a instituţiei fotografiei judiciare.
-să cunoască noţiunea de urmă în 4. Noţiunea şi clasificarea urmelor
criminalistică; •Noţiunea şi clasificarea urmelor.
-să poată efectua clasificarea urmelor în •Clasificarea urmelor la locul faptei.
criminalistică; •Urmele de reproducere.
-să cunoască criteriile de clasificare a urmelor •Urmele formate din obiecte sau felurite
în criminalistică; substanţe.
-să cunoască clasificarea urmelor de •Urmele de incendii sau de explozii.
reproducere în criminalistică;
-să poată identifica urmele formate din obiecte
sau felurite substanţe;
-să cunoască particularităţile depistării
microurmelor la locul faptei;
-să cunoască urmele create în urma incendiilor
sau a expliziilor;
-să cunoască importanţa urmelor în procesul de
cercetare şi descoperire a infracţiunilor;
-să cunoască particularităţile depistării şi
ridicării urmelor în procesul de cercetare şi
descoperire a infracţiunilor.
-să cunoască noţiunea de balistică judiciară; 5. Balistica judiciară.
-să cunoască trăsăturile esenţiale ale armelor •Noţiuni generale despre armele de foc.
de foc; •Muniţiile armelor de foc.
-să cunoască cerinţele esenţiale înaintate faţă •Urmele armei imprimate pe muniţie.
de armele de foc; •Urmele împuşcăturii.
-să cunoască criteriile de clasificare ale •Cercetarea locului faptei în cazul
armelor de foc şi ale muniţiilor; infracţiunilor comise cu arme de foc.
-să poată evidenţia urmele împuşcăturii; •Expertiza balistico-judiciară.

-5-
-să cunoască particularităţile efectuării
expertizei balistico-judiciare;
-să poată efectua delimitarea între expert şi
specialist în criminalistică;
-să cunoască particularităţile cercetării la faţa
locului în cazul comiterii infracţiunilor cu
aplicarea armelor de foc;
-să cunoască circumstanţele care urmează a fi
stabilite în cazul aplicării armelor de foc;
-să cunoască procesul ridicării şi fixării
procesuale a armelor de foc utilizate în
procesul săvîrşirii infracţiunilor;
-să poată evidenţia urmele armelor de foc
imprimate pe muniţii.
-să cunoască noţiunea de cercetare 6. Cercetarea criminalistică a actelor scrise.
criminalistică a actelor scrise; •Noţiuni generale.
-să posede cunoştinţe în privinţa clasificării •Ridicarea şi conservarea actelor scrise.
criminalistice a actelor scrise; •Stabilirea materialului suport al actelor şi a
-să poată efectua delimitarea între diferite substanţei cu care au fost scrise.
categorii a actelor scrise; •Stabilirea vechimii actelor.
-să cunoască procedura cercetării criminalistice •Stabilirea falsului în acte.
a actelor scrise; •Cercetarea textelor dactilografiate.
-să poată evidenţia temeiurile generale şi cele •Identificarea persoanei după scrisul de mînă.
speciale de cercetare criminalistică a actelor
scrise;
-să cunoască categoriile cercetării
criminalistice a actelor scrise;
-să cunoască competenţa organelor de
expertiză judiciară în domeniul cercetării
criminalistice a actelor scrise.
-să posede cunoştinţe asupra particularităţilor
şi procedurii cercetării criminalistice a actelor
scrise;
-să poată indica criteriile de identificare a
persoanei după scrisul de mînă;
-să înainteze anumite propuneri în privinţa
perfecţionări actualului mecanism de cercetare
criminalistică a actelor scrise.
-să cunoască categoriile şi particularităţile 7. Înregistrarea penală.
înregistrării penale; •Importanţa şi felurile înregistrării penale.
-să poată explica în ce constă esenţa şi •Înregistrarea alfabetică.
importanţa înregistrării penale; •Înregistrarea animalelor şi a obiectelor
-să relateze despre particularităţile înregistrării pierdute sau furate
animalelor şi a obiectelor pierdute sau furate; •Înregistrarea după procedeele aplicate de
-să explice esenţa şi importanţa aplicării infractori.
înregistrării penale după procedeele aplicate de •Înregistrarea dactiloscopică.
infractori;
-să relateze despre esenţa şi particularităţile
înregistrării dactiloscopice;
-să înainteze propuneri de perfecţionare la
compartimentul înregistrării penale în
criminalistică;

-6-
-să stabilească specificul şi procedura
înregistrării penale în criminalistică;
-să propună soluţii în privinţa eficientizării
mecanismului de înregistrare penală în
criminalistică.
-să determine noţiunea, importanţa şi 8. Identificarea persoanelor după metoda
clasificarea identificării persoanelor după portretului vorbit.
metoda portretului vorbit; •Noţiuni generale.
-să cunoască tehnologia de identificare a •Categoriile identificării persoanelor după
persoanelor după metoda portretului vorbit; metoda portretului vorbit.
-să relateze despre procedura de identificare a •Procedura de identificare a persoanelor după
persoanelor după metoda portretului vorbit; metoda portretului vorbit.
-să cunoască formele identificării persoanelor
după metoda portretului vorbit;
-să explice care este procedura de identificare a
persoanelor după metoda portretului vorbit;
-să posede cunoştinţe asupra perfectării
rezultatelor identificării persoanelor după
metoda portretului vorbit..
-să cunoască importanţa şi necesitatea 9. Planificarea urmăririi penale.
planificării urmăririi penale în criminalistică; •Noţiuni generale şi principiile planificării
-să indice premizele juridice şi condiţiile urmăririi penale.
planificării urmăririi penale în criminalistică; •Elaborarea şi verificarea versiunilor.
-să numească subiecţii participanţi la •Planul activităţii de urmărire penale.
planificarea urmăririi penale;
-să evidenţieze soluţiile care pot fi pronunţate
în rezultatul planificării urmăririi penale;
-să propună soluţii practice de perfecţionare a
instituţiei planificării urmăririi penale;
-să explice procedura de planificare a urmăririi
penale;
-să posede cunoştinţe asupra repartizării
sarcinilor de planificare a urmăririi penale între
participanţii la activitatea criminalistică;
-să determine conţinutul planului activităţii de
urmărire penală;
-să cunoască noţiunea de versiune şi să posede
tehnologiile de verificare a versiunilor
înaintate.
-să explice esenţa şi importanţa cercetării la 10. Cercetarea la faţa locului. Ascultarea
faţa locului şi a ascultării persoanelor ca acte persoanelor.
de urmărire penală; •Noţiunea şi importanţa cercetării la faţa
-să evidenţieze normele procesual penale care locului.
reglementează cercetarea la faţa locului şi •Pregătirea şi efectuarea cercetării la faţa
ascultarea persoanelor; locului.
-să poată stabili etapele cercetări la faţa locului •Interpretarea urmelor de la locul faptei.
şi ale ascultării persoanelor; •Fixarea cercetării la faţa locului.
-să relateze despre documentele procesuale •Noţiuni generale privind ascultarea
care sunt întocmite în rezultatul cercetării la persoanelor.
faţa locului şi al ascultării persoanelor. •Ascultarea martorului şi a părţii vătămate.
-să evidenţieze obiectivele urmărite la etapa •Ascultarea bănuitului şi învinuitului.
cercetării la faţa locului şi a ascultării •Mijloacele de fixare a declaraţiilor.

-7-
persoanelor;
-să evidenţieze sarcinile şi scopurile cercetării
la faţa locului şi a ascultării persoanelor;
-să poată stabili competenţa organelor de
urmărire penală în privinţa cercetării la faţa
locului şi a ascultării persoanelor;
-să cunoască cercul de subiecţi ai procesului
penal implicaţi în cercetarea la faţa locului şi în
ascultarea persoanelor;
-să cunoască specificul şi particularităţile
cercetării la faţa locului în cazul unor anumite
categorii de infracţiuni;
-să cunoască specificul şi particularităţile
ascultării anumitor categorii de persoane;
-să înainteze propuneri de perfecţionare a
mecanismului de efectuare a cercetării la faţa
locului şi de a ascultare a persoanelor.
-să explice esenţa şi importanţa reconstituirii şi 11. Reconstituirea. Percheziţia şi ridicarea
a percheziţiei şi ridicării de acte sau obiecte ca de acte sau obiecte.
acte de urmărire penală; •Noţiuni generale privind reconstituirea.
-să evidenţieze normele procesual penale care •Pregătirea şi desfăşurarea reconstituirii.
reglementează reconstituirea şi percheziţia şi •Fixarea rezultatelor reconstituirii.
ridicarea de acte sau obiecte; •Noţiuni generale privind percheziţia şi
-să poată stabili etapele reconstituirii şi ridicarea de acte sau obiecte.
percheziţiei şi ridicării de acte sau obiecte; •Categoriile percheziţiei.
-să relateze despre documentele procesuale •Fixarea rezultatelor percheziţiei şi a ridicării
care sunt întocmite în rezultatul reconstituirii şi de acte sau obiecte.
percheziţiei şi ridicării de acte sau obiecte.
-să evidenţieze obiectivele urmărite în cazul
reconstituirii şi percheziţiei şi ridicarea de acte
sau obiecte;
-să evidenţieze sarcinile şi scopurile
reconstituirii şi percheziţiei şi ridicării de acte
sau obiecte;
-să poată stabili competenţa organelor de
urmărire penală în privinţa reconstituirii şi
percheziţiei şi ridicării de acte sau obiecte;
-să cunoască cercul de subiecţi ai procesului
penal implicaţi în reconstituirea şi percheziţia
şi ridicarea de acte sau obiecte;
-să cunoască specificul şi particularităţile
reconstituirii şi percheziţiei şi ridicării de acte
sau obiecte;
-să cunoască specificul şi particularităţile
reconstituirii şi percheziţiei şi ridicării de acte
sau obiecte în privinţa anumitor categorii de
persoane;
-să înainteze propuneri de perfecţionare a
mecanismului de efectuare a reconstituirii şi
percheziţiei şi ridicării de acte sau obiecte.
-să explice esenţa şi importanţa prezentării 12. Prezentarea pentru recunoaştere.
pentru ca act de urmărire penală; •Noţiuni generale.

-8-
-să evidenţieze normele procesual penale care •Prezentarea persoanelor pentru recunoaştere.
reglementează prezentarea pentru recunoaştere; •Prezentarea cadavrului pentru recunoaştere.
-să poată stabili etapele şi categoriile •Prezentarea obiectelor şi animalelor pentru
prezentării pentru recunoaştere; recunoaştere.
-să relateze despre documentele procesuale
care sunt întocmite în rezultatul prezentării
pentru recunoaştere;
-să evidenţieze obiectivele urmărite în cazul
prezentării pentru recunoaştere;
-să evidenţieze sarcinile şi scopurile prezentării
pentru recunoaştere;
-să cunoască cercul de subiecţi ai procesului
penal implicaţi în prezentarea pentru
recunoaştere;
-să cunoască specificul şi particularităţile
prezentării pentru recunoaştere în privinţa
anumitor categorii de persoane sau obiecte;
-să înainteze propuneri de perfecţionare a
mecanismului de efectuare a prezentării pentru
recunoaştere.
-să cunoască noţiunile de expertiză judiciară şi 13. Expertiza şi constatarea tehnico-
constatare tehnico-ştiinţifică şi să poată efectua ştiinţifică
delimitarea între acestea; •Noţiuni generale.
-să poată efectua delimitarea între expert şi •Pregătirea şi dispunerea expertizei sau a
specialist; constatării tehnico-ştiinţifice.
-să cunoască procedura de ordonare şi •Concluziile expertului şi aprecierea lor.
efectuare a expertizei judiciare şi a constatării
tehnico-ştiinţifice;
-să cunoască baza normativă care se referă la
instituţia expertizei judiciare şi a constatării
tehnico-ştiinţifice;
-să cunoască categoriile şi felurile de expertiză
judiciară;
-să cunoască cazurile de efectuare obligatorie a
expertizei judiciare;
-să cunoască cerinţele înaintate faţă de
concluziile de expertiză;
-să cunoască spectrul organelor şi instituţiilor
care pot efectua expertize judiciare şi
constatări tehnico-ştiinţifice.
-să poată efectua caracteristica juridică a 14. Metodica cercetării criminalistice a
infracţiunii de omor; faptelor cauzatoare de moarte.
-să cunoască clasificarea infracţiunii de omor •Noţiuni generale.
în dreptul penal; •Specificul cercetării la faţa locului.
-să cunoască particularităţile cercetării la faţa •Expertizele şi constatările tehnico-ştiinţifice
locului în cazul faptelor cauzatoare de moarte; sau medico-legale.
-să cunoască particularităţile efectuării actelor •Alte activităţi desfăşurate de organele
de urmărire în cazul faptelor cauzatoare de judiciare în procesul cercetării.
moarte; •Particularităţile cercetării în cazurile de omor
-să cunoască particularităţile efectuării cu dezmembrarea cadavrelor.
expertizei medico-legale în cazul faptelor
cauzatoare de moarte;

-9-
-să posede cunoştinţe asupra întregului spectru
de activităţi exercitate de către organele de
drept în vederea descoperirii faptelor
cauzatoare de moarte;
-să posede cunoştinţe asupra cauzelor şi
motivelor comiterii faptelor cauzatoare de
moarte;
-să posede deprinderi în privinţa aplicării
cunoştinţelor speciale şi a mijloacelor tehnico-
ştiinţifice în procesul cercetării şi descoperirii
faptelor cauzatoare de moarte.
-să poată efectua caracteristica juridică a 15. Metodica cercetării criminalistice a
infracţiunilor contra patrimoniului; infracţiunilor contra patrimoniului.
-să cunoască clasificarea infracţiunilor contra •Noţiuni generale.
patrimoniului în dreptul penal; •Cercetarea furtului.
-să cunoască particularităţile efectuării actelor •Cercetarea jafului şi a tîlhăriei.
de urmărire în cazul infracţiunilor contra •Cercetarea infracţiunii de şantaj.
patrimoniului; •Cercetarea escrocheriei.
-să posede cunoştinţe asupra întregului spectru •Cercetarea infracţiunii de delapidare.
de activităţi exercitate de către organele de
drept în vederea descoperirii infracţiunilor
contra patrimoniului;
-să posede cunoştinţe asupra întregului spectru
de subiecţi ai activităţii procesual-penale care
pot fi implicaţi în activitatea de cercetare şi
descoperire a infracţiunilor contra
patrimoniului;
-să posede cunoştinţe asupra mecanismelor şi
modalităţilor comiterii infracţiunilor contra
patrimoniului;
-să posede deprinderi în privinţa aplicării
cunoştinţelor speciale şi a mijloacelor tehnico-
ştiinţifice în procesul cercetării şi descoperirii
infracţiunilor contra patrimoniului;
-să posede cunoştinţe asupra măsurilor ce pot fi
luate în vedere prevenirii şi combaterii
infracţiunilor contra patrimoniului.

VI. TEMATICA ORIENTATIVĂ A TEZELOR DE LICENŢĂ

1.Identificarea criminalistică.
2.Mijloace tehnico-ştiinţifice utilizate în cercetările criminalistice.
3.Fotografia judiciară operativă.
4.Fotografia judiciară de examinare.
5.Urmele de reproducere în criminalistică.
6.Importanţa criminalistică a urmelor formate din obiecte sau diferite substanţe.
7.Urmele de incendii şi de explozii în criminalistică.
8. Balistica judiciară.
9.Cercetarea criminalistică a urmelor scrise.
10.Problele actuale ale înregistrării penale.

- 10 -
11.Planificarea urmăririi penale în criminalistică.
12.Cercetarea la faţa locului.
13. Ascultarea persoanelor.
14.Reconstituirea.
15.Percheziţia.
16.Ridicarea de acte sau obiecte.
17.Prezentarea pentru recunoaştere.
18.Expertizele judiciare şi constatările tehnico ştiinţifice.
19.Metodica cercetării criminalistice a faptelor cauzatoare de moarte.
20.Metodica cercetării criminalistice a infracţiunilor contra patrimoniului.
21.Metodica cercetării accidentelor de circulaţie.
22.Metodica cercetării infracţiunilor săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere.
23.Metodica cercetării infracţiunilor contra securităţii şi a ordinii publice.
24.Metodica cercetării infracţiunilor privind viaţa sexuală.

VII. EVALUAREA DISCIPLINEI


EVALUĂRI SUMARE PERIODICE.
TESTE DE EVALUARE

Testul nr. I

Subiectul 1. Fotografia judiciară.


1.Daţi noţiunea de fotografie judiciară.
2.Numiţi categoriile fotografiei judiciare operative.
3.Descrieţi specificul de executare a fotografiei de examinare

Subiectul 2. Noţiunea şi clasificarea urmelor în criminalistică


1.Daţi noţiunea de urmă în criminalistică.
2.Cum pot fi clasificate urmele descoperite la locul faptei?
3.Care este clasificarea urmelor de reproducere?

Subiectul Nr. 3. Ascultarea persoanelor.


1.Care sunt mijloacele de fixare a declaraţiilor?
2.Care sunt particularităţile de audiere a martorilor minori?
3.Speţă: N. fiind reţinut în calitate de bănuit în săvîrşirea infracţiunii de vătămare corporală
în timpul interogatoriului a declarat că nu ţine minte nimic despre fapta ce i se incriminează,
deoarece se afla într-o stare de ebrietate avansată. În acelaşi timp el nega posibilitatea săvîrşirii
de către el a unor aşa acţiuni. Fiind interogat în calitate de parte vătămată, cetăţeanul A. a oferit
depoziţii care în demascau pe N în săvîrşirea infracţiunii respective.
Dorind să dovedească vinovăţia cetăţeanului N. ofiţerul de urmărire penală a luat
decizia de a efectua confruntarea între bănuit şi partea vătămată. Apreciaţi corectitudinea deciziei
luate de către ofiţerul de urmărire penală. Care este ordinea de efectuare a confruntării?

Testul nr. II

Subiectul Nr. 1.Noţiuni introductive privind criminalistica.


1.Care este obiectul criminalisticii?
2.Care sunt metodele de cercetare criminalistică?
3.Descrieţi legătura criminalisticii cu alte ştiinţe.

- 11 -
Subiectul Nr. 2. Identificarea criminalistică.
1.Efectuaţi delimitarea între noţiunile de identificare şi identitate.
2.Numiţi felurile identificării criminalistice.
3.Care este procesul de realizare a identificării criminalistice?

Subiectul Nr. 3. Expertiza şi constatarea tehnico-ştiinţifică.


1.Care este procedura pregătirii şi dispunerii expertizei sau a constatării tehnico-ştiinţifice?
2.Daţi noţiunea concluziilor de expertiză şi indicaţi cerinţele cărora acestea trebuie să
corespundă.
3.Speţă: În legătură cu apariţia unor bănuieli asupra stării psihice a învinuitului, ofiţerul de
urmărire penală a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice judiciare în cauza penală, a cărei
efectuare a fost pusă în sarcina instituţiei de expertiză respective.
Luînd cunoştinţă cu raportul de expertiză, ofiţerul de urmărire penală a depistat că
expertul nu a dat răspuns la un spectru larg de întrebări. Mai mult ca atît, raportul de expertiză nu
era convingător şi destul de fondat.
-Cum va proceda ofiţerul de urmărire penală în situaţia creată?

Testul nr. III

Subiectul Nr. 1. Balistica judiciară.


1.Daţi noţiunea de arme de foc.
2.Efectuaţi caracteristica generală a muniţiilor armelor de foc.
3.Care sunt particularităţile cercetării locului faptei în infracţiunile comise cu arme de foc?

Subiectul Nr. 2. Cercetarea criminalistică a actelor scrise.


1.Care este procedura de ridicare şi conservare a actelor scrise?
2.Cum se realizează identificarea persoanei după scrisul de mîmă?
3.Care sunt modalităţile de stabilire a falsului în acte?

Subiectul Nr. 3. Metodica cercetării accidentelor de circulaţie.


1.Care este specificul procedurii de cercetare a locului accidentului rutier?
2.Ce categorii de expertiză judiciară sunt efectuate în cazul cercetării accidentelor de
circulaţie?
3. Speţă: Cercetînd cazul cu privire la un accident rutier, ofiţerul de urmărire penală a
stabilit că martor al acestuia a fost elevul clasei a V-a, P. Luînd decizia de a-l audia pe acesta în
calitate de martor, ofiţerul de urmărire penală, prin intermediul unei telefonograme, a citat în
vederea realizării actului de interogare elevul vizat împreună cu directorul şcolii. La timpul
indicat directorul şcolii împreună cu elevul au fost prezenţi la ofiţerul de urmărire penală.
Stabilind identitatea directorului şi a elevului, ofiţerul de urmărire penală a iniţiat actul de
urmărire penală în prezenţa directorului. Întocmind procesul verbal de audiere, ofiţerul de
urmărire penală i-a propus directorului să-l semneze, iar după aceasta şi-a pus şi el semnătura.
-Apreciaţi corectitudinea acţiunilor ofiţerului de urmărire penală.
-Care sunt particularităţile interogării martorilor minori?

VIII. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Convenţia Europeană „Cu privire la asistenţa juridică în materie penală” din 20.04.1959.
2. Convenţia Europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane
ori degradante din 26 noiembrie 1987.
3. Convenţia „Cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială
şi penală în cadrul CSI” din 22.01.1993.

- 12 -
4. Сonstituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994.
5. Codul de procedură penală al Republicii Moldova Nr. 122-XIV din 14 martie 2003.
6. Legea Republicii Moldova „Privind activitatea operativă de investigaţii”. Nr. 45-XIII din 12
aprilie 1994.
7. Legea Republicii Moldova „Cu privire la procuratură”. Nr. 118-XV din 14 martie 2003.
8. Legea Republicii Moldova „Cu privire la protecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor şi a
altor persoane, care acordă ajutor în procesul penal”. Nr. 1458 – XIII din 28 ianuarie 1998.
9. Legea Republicii Moldova „Cu privire la expertiza judiciară”. Nr. 1086-XIV din 23 iunie
2000.
10. Instrucţiunea privind modul de primire, înregistrare, evidenţă şi examinare a sesizărilor şi
altor informaţii despre infracţiuni nr. 124/319/46/172-0/101 din 26.08.2003. Aprobată prin
ordinul comun al Procurorului General, Ministrului Afacerilor Interne, Directorului Serviciului
de Informaţii şi Securitate, Directorului General al Serviciului Vamal, Directorului Centrului
pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.
11. Ordinul Ministrului Afacerilor Interne, nr. 290 din 04.08.2003, „Cu privire la structura
organizatorică şi statele de personal ale subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne”.
12. Regulamentul Departamentului urmărire penală. Adoptat prin Ordinul Ministrului
Afacerilor Interne nr. 356 din 17 septembrie 2003.
13. Anghelescu Ion, Constantin Ion. Dicţionar de criminalistică. Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică. Bucureşti, 1984.
14. Argeşanu Ion. Criminalistica şi Medicina legală în slujba justiţiei. 2 Volume. Ed. Lumina
Lex. Bucureşti, 1996.
15. Ciopraga Aurel. Criminalistica: Tratat de tactică. Ed. Gama. Iaşi, 1996.
16. Ciopraga Aurel, Iacobuţă Ioan Criminalistica. Ed. Fundaţiei „Chemarea”. Iaşi, 1997.
17. Cîrjan Lazăr. Compendiu de criminalistică. Ed. Fundaţiei România de Mîine. Bucureşti,
2004.
18. Constantin Ion, Păşescu Gheorghe.Secretele amprentelor papilare. Ed. Naţional. Bucureşti,
1996.
19. Doraş Simion. Criminalistica. Tehnica criminalistică. Vol. I. Ed. Ştiinţa. Chişinău, 1996.
20. Doraş Simion. Criminalistica. Elemente de tactică. Vol. II. Ed. Ştiinţa. Chişinău, 1999.
21. Frăţilă Adrian. Expertiza criminalistică a semnăturii. Ed. Naţional. Bucureşti, 1997.
22. Gheorghiţă Mihail. Tezele generale ale tacticii criminalistice. Ed. ARC. Chişinău, 2004.
23. Gheorghiţă Mihail. Ghid de expertize judiciare. Chişinău, 2005.
24. Golubenco Gheorghe. Urmele infracţiunii. Ed. Garuda-Art. Chişinău, 1999.
25. Ionescu Lucian. Identificarea criminalistică. Ed. Ştiinţifică. Bucureşti, 1990.
26. Mircea Ion. Criminalistica. Ed. Lumina Lex. Bucureşti, 1998.
27. Mircea Ion. Criminalistica. Ed. Lumina Lex. Bucureşti, 2001.
28. Păşescu Gheorghe. Interpretarea criminalistică a urmelor la locul faptei. Ed. Naţional.
Bucureşti, 2000.
29. Stancu Emilian. Criminalistica. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti, 1994.
30. Stancu Emilian. Tratat de criminalistică. Ed. Universul Juridic. Bucureşti, 2004.
31. Suciu Camil. Criminalistica. Ed. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti, 1972.
32. Ашмарина Е. М. Криминалистика. Изд. Юристъ. М.,1997.
33. Белкин Р. С. Криминалистика. Словарь-справочник. Изд. Юристъ. М., 1999.
34. Белкин Р. С. Криминалистика. Учебник для вузов. Изд. Норма. М., 2001.
35. Ваднер М. Б. Криминалистическая экспертиза материялов, веществ, изделий. СПб.
Изд. ПИТЕР, 2001.
36. Ваднер М. Б. Использование микрочастиц при расследовании преступлений. СПб.
Изд. ПИТЕР, 2001.
37. Винниченко И. Ф. Криминалистическое описание внешности человека. Изд Щит-М.
М., 1999.
38. Волынский А. Ф. Криминалистика. Изд. Закон и Право. М., 1999.

- 13 -
39. Гусева А. В. Криминалистика. Изд. ПРИОР. М., 2007.
40. Датий А. В. Криминалистика. Практикум. Изд. Ось-89. М., 2003.
41. Дворкин А. И. Осмотр места происшествия. Изд. Юристъ. М., 2001.
42. Драпкин Л. Я. Криминалистика. Учебник. Изд. ПРОСПЕКТ. М., 2007.
43. Душеин С. В. Судебная фотография. Нижний Новгород. Изд. ПИТЕР, 2005.
44. Ермолович В. Ф. Криминалистическая характеристика преступлений. Изд. Амалфея.
Минск, 2001.
45. Зорин Г. А. Криминалистическая методология. Изд. Амалфея. Минск, 2000.
46. Корма В. Д. Предварительное криминалистическое исследование следов применения
оружия. Изд. ПРИОР. М., 2005.
47. Корнев С. А. Криминалистика. Изд. Михайлова И. А. М., 2000.
48. Корухов Ю. Г. Криминалистическая диагностика при расследовании преступлений.
Изд. НОРМА. М., 1998.
49. Ларин А. М. Криминалистика и паракриминалистика. Изд. БЕК. М., 1996.
50. Мальцев О. А. Криминалистика. Изд. ФЕНИКС. Ростов-на-Дону, 2007.
51. Образцов В. А. Основы криминалистики. Изд. Юристъ. М., 1996.
52. Россинская Е. Р. Криминалистика. Вопросы и ответы. Изд. Закон и право. М., 1999.
53. Скорченко П. Т. Криминалистика. Технико-криминалистическое обеспечение
расследования преступлений. Изд. БЫЛИНА. М., 1999.
54. Скорченко П. Т. Руководство по применению криминалистических следообразующих
средств. Изд. БЫЛИНА. М., 2005.
55. Торвальд Юрген. Век криминалистики. Изд. ПРОГРЕСС. М., 1991.
56. Усманов У. А. Тактика допроса. Изд. ПРИОР. М., 2001.
57. Хижняк Д. С. Процессуальные и криминалистические проблемы развития тактики
следственных действий. Изд ЮРЛИТИНФОРМ. М., 2004
58. Яблоков Н. П. Криминалистика. Изд. БЕК. М., 1997.
59. Яблоков Н. П. Криминалистика. Изд НОРМА-ИНФРА. М., 2000.
60. Яблоков Н. П. Расследование организованной преступной деятельности. Изд.
Юристъ. М., 2002.

- 14 -