Societatea de consum actuală

Nu producţia şi nu abundenţa sunt cele care definesc vremurile pe care le trăim, ci

consumul, iar producţia nu este nici pe departe corelată cu nevoile consumatorilor, ci
acestea din urmă sunt ajustate pentru a satisface producătorii. Sistemul are nevoie de oameni
ca şi forţă de muncă, dar din ce în ce mai mult are nevoie de oameni ca şi consumatori şi, în
acest sens, una din cele mai costisitoare activităţi este aceea a educării populaţiei în spiritul
consumului. Practic, nu nevoile consumatorilor sunt cele “satisfăcute”, ci producţia îşi
găseşte “satisfacere” prin creşterea artificială a nevoilor oamenilor. Producătorii sunt cei
care controlează atitudinile, comportamentele indivizilor şi le determină nevoi ce trebuie
acoperite prin consum.
Societatea de consum este totodată o societate în care consumul se învaţă, este o societate de
dresaj colectiv în vederea consumului.[…] “Individul serveşte sistemului industrial nu
aducându-i ofranda economiilor lui şi furnizându-i capitalul, ci consumându-i produsele. Nu
există, de altfel, nici o altă activitate religioasă, politică sau morală pentru care el să
beneficieze de o pregătire mai complexa, mai savantă şi mai costisitoare” (Galbraith).
Societatea de consum se bazează nu doar pe obiecte şi servicii, ci mai ales semnificaţia lor,
începând de la marcă până la bucuria pe care ele o promit, fără a uita de contribuţia lor la
imaginea consumatorului. Oamenii nu consumă obiecte, ci semne, nu consumă realul, ci
reprezentarea superficială a acestuia. Individul este condiţionat spre consum, care capătă
semnificaţie, devenind la rândul său un semn ce determină integrarea şi poziţionarea în
societate.

În contextul nevoilor “fabricate” şi al consumului de “semne”, individul devine din ce în ce

mai înstrăinat de sine, nemaiputând concepe şi un alt mod de viaţă, fiindu-i greu, dacă nu
imposibil, să cunoască adevărul despre sine însuşi şi despre eventualele opţiuni independente
de dorinţele inoculate. Consumatorul are astfel doar aparent dreptul la o individualitate
distinctă (în orice direcţie ar căuta diferenţierea, aceasta nu ar fi în final decât tot o
conformare) şi rămâne doar cu iluzia unei libertăţi de alegere.

Cel mai important efect al societăţii de consum este alienarea, pentru că, în calitate de
consumator, omul devine solitar, izolat, sau în “comunitate”, în cel mai bun caz gregar,
atunci când urmăreşte programul tv împreună cu familia sau merge la un meci împreună cu
prietenii etc. Relaţiile interumane sunt profund afectate, devenind superficiale şi lipsite de
conţinut şi autenticitate. Totul devine, direct sau indirect, marfă, indivizii devin artefacte şi
“vând” imagini.

Schimbarea cu pași mici

În ciuda lipsurilor din cunoașterea noastră, tendinţele de mediu pe care le vedem în zilele
noastre impun luarea unor măsuri decisive și imediate care să implice factorii de decizie
politică, întreprinderile și cetăţenii. În cazul unei desfășurări normale a activităţilor,
despăduririle la nivel mondial vor continua să se producă în proporţii critice, iar
temperaturile medii la nivel mondial ar putea crește cu 6,4 C până la sfârșitul secolului.
Creșterea nivelului mării va pune în pericol una dintre resursele noastre cele mai valoroase,
și anume uscatul, în insulele de mică altitudine și în zonele de coastă.
Finalizarea și punerea în aplicare a negocierilor internaţionale durează deseori ani de zile.
Legislaţia naţională bine concepută funcţionează când este aplicată întocmai, însă este
limitată de frontiere geopolitice. Multe aspecte de mediu nu sunt limitate de frontierele
naţionale. În cele din urmă, simţim cu toţii impactul defrișărilor, al poluării aerului sau al
deșeurilor marine.
Tendinţele și atitudinile pot fi schimbate pas cu pas. Înţelegem foarte bine cum era situaţia
acum 20 de ani și cum este astăzi. Poate că nu avem o soluţie miraculoasă care să rezolve pe
loc toate problemele de mediu, însă avem o idee, de fapt un pachet de idei, instrumente și
politici care să ne ajute să ne transformăm economia într-o economie ecologică. Avem
oportunitatea de a construi un viitor durabil în următorii 20 de ani.
Cum să profităm de oportunităţi
Depinde de conștientizarea noastră a tuturor să profităm de oportunitatea pe care o avem.
Putem genera o forţă suficient de mare pentru a transforma modul în care trăim numai
înţelegând ce este în joc. Conștientizarea crește, însă nu este întotdeauna suficientă.
Nesiguranţa economică, temerile legate de șomaj și preocupările în domeniul sănătăţii par să
ne domine preocupările zilnice. Cu aceeași situaţie se confruntă și Carlos sau prietenii săi,
mai ales prin prisma crizei economice din Europa.
Între grijile legate de studiile sale de biologie și perspectivele sale de a-și construi o carieră,
Carlos nu este sigur în ce măsură generaţia sa este conștientă de problemele de mediu din
Europa și din lume. Ca locuitor urban recunoaște însă că generaţia părinţilor săi avea o
legătură mai strânsă cu natura deoarece, în majoritatea familiilor, cel puţin unul dintre
părinţi crescuse la ţară. Chiar și după ce se mutau la oraș pentru a munci, păstrau o relaţie
apropiată cu natura.

Axiologia societății de consum

Apogeul ierarhizării economice ia în contemporaneitate forma consumismului, membrii

societății fiind prinși într-o continuă cursă pentru a avea, a achiziționa și a consuma. …
accentul pe a avea lasă în plan secundar modalitatea dobândirii averii, dinamitând astfel
etica socială. 

Formula morală capitalistă este cumva contradictorie deoarece capitalismul, cu societatea

de consum ca formă a sa dominantă, este chemat să demoleze orice valoare de dragul
consumului. Rând pe rând au căzut marile tabuuri legate de obiceiurile de familie, accesul la
vicii, viața sexuală etc., toate intrând în sfera consumului ca bunuri sau ca mediatori
publicitari ai consumului. 

Capitalismul și ideologia consumului

Spiritul acestei epoci îl constituie consumul. El modelează aspirațiile individuale și colective,

determinând apariția formelor de guvernare care-i sunt favorabile și-l potențează. 

Ce-și dorește capitalul în contextul societăţii de consum? În primul rând o imensă posesiune
asupra tuturor chipurilor pe care le ia astăzi proprietatea; sau asupra tuturor aspectelor
utilizabile ale planetei, visând chiar și la o posibilă extindere în afara Pământului. Ca și cum
formele cunoașterii (tot ceea ce cunoaștem) trebuie dublate întotdeauna de forme ale
posesiunii și ale utilizării economice. 
Pregătirea pentru consum are nevoie și de transformări culturale specifice; este domeniul de
acțiune al americanizării ca factor de presiune asupra culturilor naționale. De aici derivă și
componenta ideologică a presiunii culturale americane. 

Tehno-capitalismul, în elanul său totalizator, aduce cu sine tendința de a introduce în

circuitul economiei de piață toate elementele de care omul are nevoie pentru supraviețuire. 

Societatea și consumul

Marea reușită a societății de consum – a reușit să impună consumul ca valoare socială,

făcând din judecata semenilor mijloc de presiune asupra individului pentru a consuma. 
Limbajul tinde să fie acaparat și deformat de consum

Limbajul și consumul

Limbajul cade la nivelul consumului, fiind perturbat de la funcția sa esențială, aceea ce

mediu al comunicării, prin modalitatea în care este utilizat de strategiile de marketing, prin
accentele pe care publicitatea le pune, utilizându-i capacitatea de semnificare și de
comunicare în interesul consumului. 

Limbajul de lemn al totalitarismelor are drept corespondent în democrația de consum

circularitatea limbajului, limbajul de vânzare și control, altfel spus limbajul de consum,
specific societății consumiste. 

Limitele libertății în societatea de consum

În societatea de consum libertatea ia forma libertății de a alege dintre produsele deja

prestabilite de alții; nu e nici măcar libertate de a alege ce nevoi trebuie satisfăcute și cu ce
obiecte. Deși consumul este pontat în dreptul libertății, ca libertatea de a consuma, dar și ca
libertate de a face mediată de ceea ce este achiziționat, fiecare obiect cumpărat vine să ne
constrângă cu limitele sale, pe care le aduce odată cu libertățile pe care le permite. 

Omul contemporan a fost determinat să se definească în cea mai mare măsură prin
intermediul produselor pe care le achiziţionează, după criteriul nivelului de consum pe care
şi-l permite, judecându-şi chiar propria libertate în funcţie de aceste criterii.