Numeroase studii realizate in ultimele decenii au incercat sa lamureasca originile si evolutia

consumului abuziv de droguri, felul in care problema apare si se dezvolta. S-au identificat factori
care diferentiaza intre persoanele care recurg si cele care nu recurg la droguri. Factorii asociati cu
un potential crescut de consum sunt numiti factori de risc, iar cei asociati cu scaderea acestui
potential sunt denumiti factori protectori. Cercetarile au demonstrat existenta unui numar mare
de factori de risc in ceea ce priveste abuzul de droguri, acestia fiind corelati cu aspecte personale,
familiale sau scolare.
Fiecare persoana este in interactiune pe de o parte cu familia sa (microsocietate ce poseda
regulile sale de functionare) si pe de alta parte cu societatea (ansamblul unei populatii ce are
reguli culturale, economice, juridice si o functionare de masa). Unii din acesti factori familiali si
sociali vor interfera cu structura psihica a individului. Exista unele caracteristici ale familiilor
toxicomanilor: expresii arhaice ale conflictelor intrafamiliale; o frecventa mai mare a conduitelor
de intoxicare; practici prelungite de educare de catre „mame simbiotice"; preponderenta temei
mortii si existenta deceselor premature.
Presiunea grupului social si disponibilitatea drogului sunt factori determinanti majori in initierea
si mentinerea consumului de droguri. In general, utilizarea tutunului, alcoolului si cannabisului
precede uzul de cocaina si opioide. Acele persoane care incep sa consume drogurile cele mai
dezaprobate social, cum ar fi heroina, provin din familii dezorganizate sau au o relationare
deficitara cu parintii si prezinta adesea o stima de sine redusa. De asemenea, o proportie
semnificativa din consumatorii de droguri intrunesc criteriile pentru tulburarea de personalitate
de tip antisocial.
Conduitele adictive nu sunt rezultatul doar al actiunii factorilor externi subiectului (factori
sociologici si potentialul adictiv al substantei), fara a avea si o legatura cu personalitatea lui. Pe
de alta parte nu exista o „personalitate toxicomana" in sensul unei structuri univoce, dar exista un
ansamblu de factori psihodinamici cu o importanta relativa in dobandirea dependentei. Unii
toxicomani sunt caracterizati printr-o lipsa de autonomie, printr-o nevoie permanenta de o alta
persoana care sa ia decizii in locul sau.
Scutcircuitul adictiv pe de o parte evita constientizarea conflictelor intra/extra psihice care stau la
baza simptomelor nevrotice si a trasaturilor de caracter, iar pe de alta parte favorizeaza
dezvoltarea unei conduite de actiune (consumul de drog), mai mult sau mai putin in mod
constient. Toxicomanul recurge la drog pentru a-si anula tensiunea interna, secundara unei
frustrari, unei deceptii, unei anxietati, depresii, in mod general pentru a-si anula o senzatie
dezagreabila. Drogul tinde sa se substituie mecanismelor defensive nevrotice obisnuite:
refularea, denegarea, izolarea; de aceea drogul, pentru toxicoman, reprezinta o necesitate, o
nevoie si nu doar o dorinta, situandu-se in registrul narcisic. Aceasta lipsa de autonomie rezulta
din esecul interiorizarii precoce ce corespunde primului proces de separare - individualizare care
apare in cursul primilor trei ani de viata. Prezenta riscului face parte integranta din conduita
toxicomanului, risc cunoscut, dar negat. Cautarea unor senzatii noi reprezinta un element
predispozant major in initierea consumului de drog. Marvin Zuckermann a realizat o scala a
cautarii senzatiilor noi, scala alcatuita dintr-un factor general si patru factori specifici (cautarea
pericolului, a aventurii, dezinhibitia, susceptibilitatea la plictiseala, cautatea experientelor).
Tonalitatea emotionala mare determinata de substantele psihoactive favorizeaza repetarea
consumului. Jean Ades afirma ca aceasta cautare a senzatiilor este numitorul comun a mai multor
trasaturi de personalitate (impulsivitate, labilitate emotionala). El a propus un model
etiopatogenic al comportamentului adictiv, comportament care ar avea valoarea unei conduite
adaptative, care ar modula la un nivel redus activarea corticala.
In motivatia pentru initierea consumului de drog, in dependenta si in recadere dupa o perioada de
abstinenta sunt implicati si factori psihopatologici. Unii consumatori au mari dificultati in a
diferentia si a descrie ceea ce simt (sentimente), dificultate numita alexitimie. Pe de alta parte,
atat din punct de vedere farmacologic, cat si simbolic, utilizarea drogului ii ajuta pe toxicomani
in controlul ego-ului asupra actelor, astfel drogul putand fi privit ca o forma de automedicatie
3. Dependenta de droguri

Dependenta este o stare de intoxicatie cronica, caracterizata prin necesitatea stringenta de

folosire a unor substante toxice sau medicamente.

Dependenta - definitie OMS: starea fizica sau psihica ce rezulta din interactiunea unui organism
cu o substanta, caracterizata prin modificari de comportament si alte reactii, insotite intotdeauna
de nevoia de a lua substanta in mod continuu sau periodic, pentru a-i resimti efectele psihice si
pentru a evita suferintele.
O alta definitie priveste dependenta ca fiind o situatie de subjugare a unui individ fata de
administrarea unui drog, intreruperea acesteia din urma antrenand o stare de rau psihic, chiar si
fizic, care determina subiectul sa isi continue consumul.