FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI

SPORT
UNIVERSITATEA “BABEȘ-BOLYAI”

TENIS DE CÂMP

CLUJ-NAPOCA
 CURSURI TEORETICE
TENIS DE CAMP

CURS NR. 1
1.1 Scurt istoric.
1.2 Conţinutul jocului de tenis.
1.3 Caracterstici de bază ale jocului de tenis.
1.4 Modelul de joc pentru cursul de bază.

1.1 Scurt istoric

• Tenisul, ca joc sportiv, îşi are originea, fireşte , în jocurile simple cu mingea
• A apărut aproximativ acum 100 de ani, fiind deci un joc relativ tânăr.
• Vechea denumire “Jocul cu palma” primeşte accepţiuni diferite de la ţară la
ţară, astfel în Anglia, ţara de origine, jocul primeşte denumirea de tenis,
denumire valabilă şi astăzi.
• În 1884, se precizează dimensiunile terenului şi fixarea regulilor de joc, reguli
ce sunt modificate pe parcursul timpului.
• În 1887 are loc primul campionat de la Wimbledon, iar în 1900 se înfiinţează
Cupa Davis.
Dezvoltarea permanentă a tenisului se datorează perfecţionării continue a tehnicii şi
tacticii de joc precum şi a metodicii depregătire, la care se adaugă materialele şi
suprafeţele de joc mereu mai diversificate şiperfecţionate.
În ţara noastră tenisul era practicat la începuturi de studenţii români reveniţi în ţară de
la studiile efectuate în străinatate.
Începuturile datează din anul 1885,an în care sunt organizate primele cluburi în
Bucureşti, Cluj, Braşov, Ploieşti, etc.
La 8 mai 1910 se înfiinţează la Bucureşti “Tenis Club Roman” , iar la 12 martie 1929
ia fiinţă “Federaţia Societăţilor Române de Tenis” care se afiliază la F.I.T.
1.2 Conţinutul jocului de tenis
Cele două probe, simplu şi dublu+mixt,specifice acestui joc, implică o variată gamă
de procedee tehnice şi acţiuni tactice, solicitând jucătorii din punct de vedere al
calităţilor motrice şi al gradului de pregătire fizica cât şi al pregătirii psihologice.
Cele două probe, simplu şi dublu+mixt, specifice acestui joc, implică o variată gamă
de procedee tehnice şi acţiuni tactice, solicitând jucătorii din punct de vedere al
calităţilor motrice şi al gradului de pregătire fizica cât şi al pregătirii psihologice.
Jocul de tenis constă dintr-un ansamblu de procedee tehnice şi acţiuni tactice, care se
realizează pe o gamă largă de deplasări specifice, înconcordanţă cu regulile şi
principiile jocului de tenis.
Factorii determinanţi ai conţinutului jocului de tenis :

• Calitatea suprafeţei de joc, condiţiile de macroclimat

• Nivelul de pregătire şi participare la joc al sportivului
• Conţinutul fazelor de joc în atac şi apărare
• Calitatea FEF a procedeelor tehince (D.L.E.V.T)
• Miza, forma sportivă, context psihologic
• Loviturile dreapta, rever, servă…
Jocul competiţional de tenis, reprezintă o dispută între nivelul de însuşire al
elementelor tehnice şi al procedeelor tehnice pe fondul solicitării calităţilor motrice şi
psihologice.
Schema generală după care se succed componentele tehnico-tactice ale fazelor de joc
(S-R; schimb de mingi, declanşare, finalizare).
Factorul psihologic este important datorită complexităţii situaţiilor din teren,
mereu schimbătoare.

1.3.Caracteristicile de bază ale jocului de tenis

Tenisul face parte din marea familie a jocurilor sportive, fiind un sport individual şi
de echipă (în proba de dublu).
Prin sistemul de procedee tehnico-tactice utilizate în joc, precum şi prin scopul umărit
în pregătire şi joc, tenisul reprezintă atât un mijloc al educaţiei, cât şi un sport – o
disciplină sportivă.
Disputa sportivă se realizează fără contact direct între jucători, aceştia fiind
despărţiţi în timpul jocului de un fileu care împarte, în mod egal, terenul de joc.În
manevrarea mingii, jucătorii folosesc racheta de joc, confecţionată din lemn, metal,
grafit sau din alte materiale sintetice.
Lovirea mingii se efectuează cu partea cordajului.Toate procedeele tehnico-tactice
utilizate de jucători se fac în scopul trecerii mingii peste fileu - în condiţii cât mai
dificile pentru adversar – pentru realizarea punctului.
În organizarea acţiunilor din teren, jucătorii au voie să lovească mingea o singură
dată după ce aceasta a cazut pe sol, sau înainte de a cadea pe sol utilizând la lovirea
mingii în această situaţie voleul, sau smeciul.
Este un mijloc accesibil tuturor vârstelor; el poate fi practicat, începand
cu vârsta de 7 ani până la 70 şi chiar peste această limită. Accesiblitatea rezidă şi din
numărul redus de procedee tenice cu care se dispută un joc, precum şi dimensiunile
terenului care, în aceste condiţii simplificate de joc, nu solocită un efort de deplasare
crescut.
Practicarea tenisului de performanţă presupune şi solicită un mare efort în pregătire şi
joc, un înalt grad de îndemânare, viteză, forţă de lovire a mingii, de deplasare în
teren, precum şi o mare rezistenţă fizică şi psihică.
Complexitatea jocului creşte pe scara măiestriei sportive, ceea ce presupune un efort
fizic şi psihic pentru realizarea de performanţe la nivel international. Durata jocului
nu are limite în timp : o partidă poate dura de la o oră până la 4-5 ore.
În tenis se dispută 5 probe : simplu bărbaţi, simplu femei, dublu bărbaţi, dublu femei
şi dublu mixt.
Jocurile la femei se desfasoară după sistemul două seturi câştigătoare din trei, iar la
bărbaţi trei seturi câştigătoare din cinci.
Desigur, sunt concursuri care pot reduce numărul de seturi – în special simplu
bărbaţi. În unele concursuri se poate utiliza regula de scurtare a seturilor (denumită
“tie-break”).
Din punct de vedere fiziologic, jocul se caracterizează prin faze de efort aerob
presarat cu faze de efort anaerob (efort mixt).
Sub aspect psihologic, tenisul poate fi caracterizat ca fiind un joc sportiv care solicită
aproape integral activitatea psihică: atenţia, gândirea, dârzenia, perseverenţa, curajul,
hotărârea, iniţiativa, puterea de anticipare etc.
1.4.Modelul de joc pentru cursul de bază
A. Asigurarea unui conţinut corespunzător tehnico-tactic şi fizic fazei de joc fix
(servici şi retur) :
• Conţinutul tehnico – tactic, fizic şi regulamentar al serviciului 1 şi 2;

• Preocupări pentru realizarea unui procentaj de 50-60 % a acţiunilor reuşite în

joc a serviciului 1 si de 70-80 % a serviciului nr.2;
• Realizarea unui plasament corect şi cât mai rapid în zona liniei de fund a
terenului pentru returnarea mingii venită de la adversar;
• Utilizarea în egală măsură, a loviriturii de dreapta şi stânga pentru returnarea
mingii din serviciu;
• La returul de serviciu, asigurarea unei poziţii şi plasament cât mai corecte
pentru returnarea mingii;
• Asigurarea unui procentaj de 60-70 % a acţiunilor reuşite la returnarea mingii;
• La retur, orientarea mingii cu o traectorie medie, lungime şi direcţie
corespunzătoare;
• Replasamentul după retur, în vederea continuării jocului şi crearea condiţiilor
pentru finalizarea punctului.
B.Asigurarea unui conţinut corespunzător tehnico-tactic şi fizic al fazelor de joc
alternativ (schimbul de lovituri şi finalizarea punctului) :
• Realizarea unui procentaj corespunzător de acţiuni reuşite al tehnicii loviturilor
de dreapta şi stânga, cu lungimi, efecte, traectorii, direcţii şi forţă
corespunzătoare;
 • Preocupări pentru realizarea unui plasament corect în zona liniei de fund,
respectând principiile tactice ale acestei faze de joc;
• Utilizarea tactică, în procentaje crescute, a celor două lovituri de bază, cu
orientarea mingii în diagonală, lung de linie şi pe centrul terenului;
• Centrarea mingii în cordaj şi asigurarea unei prize ferme pentru procedeele
tehnice utilizate.
C.Preocupări constante pentru imprimarea unui ritm corespunzător şi eficient
fazelor tactice ale jocului de simplu :

• Lovirea mingii pe traectorie ascendentă , în faţa corpului;

• Lovirea cu forţă crescută a mingilor ce vin de la adversar in
zona liniei de serviciu;
• Schimbarea, la momentul oportun, a direcţiei mingii din diagonală în lung de
linie şi invers;
• Alternarea judicioasă a loviturilor în fortă, cu cele plasate;
• Abordarea unui ritm corespunzător al formelor de deplasare în teren, care să
asigure plasamentul corespunzător faţă de zona de cădere a mingii şi lovirea
acesteia;
• Cunoaşterea şi aplicarea în procesul de instruire şi joc a principiilor tactice ale
jocului de simplu, precum şi adaptarea specifică la condiţiile tactice speciale de
joc.

Intrebari recapitulative:
1. Care este originea jocului de tenis?
2. Care este continutul si caracteristicile de baza ale jocului?
3. Care este continutul modelului de joc pentru cursul de baza?
CURS NR. 2

2.1 Elemente de terminologie.

2.2 Stadiul actual şi tendinţe manifestate în evoluţia tenisului.

2.1.Elemente de terminologie
În tenis, ca şi în celelalte ramuri sportive, există un limbaj propriu; respectiv,
anumiţi termeni de specialitate care servesc ca mijloc de comunicare între oameni,
ajutând la înţelegerea unitară a conţinutului acestora.
Termenii folosiţi, se referă la definirea acţiunilor tehnico-tactice de joc, de arbitraj,la
materialele sportive, precum şi la aspectele generale privind organizarea şi
desfăşurarea jocului.
Denumirea clară, precisă şi concisă a procedeelor tehnice sau a altor aspecte tactice
din joc au o importanţă deosebită în procesul de instruire. Aceşti termeni uşurează
comunicarea între profesor şi elev în procesulde instruire şi conduc la o înţelegere
unitară a noţiunilor folosite în organizarea şi desfăşurarea jocului de tenis.
In cele ce urmează, sunt descrisi o serie de termeni care au o circulaţie mai mare şi
prezintă interes în instruirea studenţilor. Aceşti termeni sunt :
Lovitura de dreapta (forehand) :
Procedeu tehnic care constă în trimiterea mingii peste fileu, după ce aceasta a atins
terenul de joc, de pe partea mâinii în care se ţine racheta;
Lovitura de stânga (rever sau “back-hand”) :
Procedeu tehnic care constă în trimiterea mingii peste fileu după ce aceasta a atins
terenul de joc, de pe partea opusă mâinii care ţine racheta;
Serviciul :Procedeu tehnic de punere a mingii în joc, care constă în aruncarea ei în
sus, în lovirea cu racheta şi trimiterea ei peste fileu,
urmărindu-se dirijarea către careul de serviciu advers;
Trimiterea mingii în diagonală (cross) :
Orientarea loviturii de pe partea dreaptă a celui care loveşte, pe partea dreaptă a
adversarului. La fel se petrec lucrurile de pe partea stangă;
Trimiterea mingii în lungul liniei (long-line) :
Orientarea loviturilor în lungul liniilor laterale ale terenului de joc;
Pasarea adversarului (passing-shot, passant) :
Se referă la trecerea mingii pe langă, printre adversarii aflaţi într-o poziţie avansată
(în drum spre fileu, sau langă fileu).
Când adversarul a fost depăşit pe deasupra, în loc de “pasat” se foloseşte în mod
curent termenul de “lobat”.
As :
Înseamnă realizarea unui punct direct din servicu, fără să fie nevoie ca jucătorul care
a servit să mai execute lovitura următoare.
“Asul” poate fi realizat atât din primul, cât şi din cel de-al doilea serviciu.
Brec (break):
Înseamnă câştigarea unui ghem pe serviciul adversarului.
Lovitura plată:
Presupune lovirea mingii cu planul rachetei, perpendicular pe direcţia de deplasare în
care aceasta a fost trimisă. Deci, mingii nu i se imprimă nici un efect.
Lovitura liftată :
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii (mişcare de rotaţie în jurul axului ei),
dinapoi-înainte, pe direcţia ei de zbor.

Topspin :
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii, dinapoi-înainte, dar lovirea se aplică
deasupra planului orizontal- imaginar- al mingii, care o împarte în două jumătăţi
egale.
Underspin:
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii, în sensul de sus –spate –jos.
Lovitura taiată (slice) :
Presupune imprimarea unui efect asupra mingii în sensul de rotire spre înapoi, deci
opus direcţiei de zbor (invers efectului liftat).
Lovitura “draivată” (drive) :
Presupune lovirea mingii puternic.
Greşală de picior (foot - fault) :
Denumire care se referă, în exclusivitate, la lovitura de serviciu; înseamnă executarea
serviciului cu un picior pe linia de fund a terenului, execuţie interzisă de
regulamentul de joc.
Afară (out) :
Mingea cazută în afara terenului de joc.
Alegerea terenului :
Moment care are loc înaintea începerii jocului; se face prin învârtirea rachetei cu
vârful în jos pe sol, iar unul dintre jucători (hotărât de regulamentul de joc) rosteşte
unul din însemnele de pe o faţa a rachetei.
În cazul în care partea de sus a rachetei are însemnul rostit de jucător, atunci el alege
terenul sau serviciul.
Anticiparea :
Calitatea deosebit de importantă a jucătorului de tenis de a intui intenţia
adversarului în execuţiile tehnice, ceea ce-i va permite să se plaseze eficient pentru
executarea proprie lovituri.
Atac :
Declanşarea unei acţiuni ofensive, prin avansarea jucătorului sper fileu.
Lovituri de bază :
Lovitura de pe partea dreaptă, lovitura de pe partea stângă şi serviciul sunt
considerate lovituri de bază, deoarace asigură jucătorului minimum de deprinderi
pentru susţinerea unei partide de tenis.
Careu penru serviciu :
Spaţiu de teren (6.40 x 4.115 m) în care servantul este obligat să trimită mingea la
executarea serviciului. Fiecare jumătate de teren are două careuri de serviciu, în total
patru careuri situate în vecinătatea plasei
Culoar :
Spaţiul lateral (de 1.37 m) care se adaugă la fiecare parte a terenului de joc, valabil
numai pentru proba de dublu.
Ghem (game) :
Joc, unitate de scor.
Dublă greseală :
Ratarea celor două lovituri de serviciu.
Efect :
Rotaţie imprimată mingii de către rachetă, printr-un anumit mod de a o lovi.
Egalitate :
Situaţie în evoluţia scorului, în care se realizează rezultat egal (de exemplu : 15-15,
30-30 sau 40-40 ) după care jucătorul trebuie să puncteze de două ori consecutiv
pentru a câştiga ghemul.

Fileu :
Plasa care împarte transversal, în două părţi egale, terenul de joc. Are 0.914 m
înălţime la centru şi este susţinut de doi stâlpi cu înălţimea de 1.07 m, aşezaţi în afara
terenului de fiecare parte, la o distanţă de 0.91 m.
Linie :
Delimitează spaţiul de joc (inclusiv careurile de serviciu). Are lăţimea de 2.3 – 5 cm.
(linia de fund, linia laterală, linia mediană, linia de serviciu).
Lovitură :
Termen ce denumeşte procedeul specific de lovire a mingii cu racheta.
Loviturile pot fi :
• De bază : lovitura de pe partea dreaptă,lovitura de pe partea stangă şi serviciul;
• Speciale : voleul, lobul, demi-voleul şi smeciul.
• Primitor : jucător care conform alternanţei stabilite prin tragere la sorţi la
începutul partidei, trebuie să primească mingea servită de adversarul său.
Priză :
Maniera specifică de a ţine (apuca) mânerul rachetei la executarea unei lovituri.
Punct :
Unitate de bază în numărătoarea dintr-o partidă de tenis, care începe cu punerea
mingii în joc şi continuă până la comiterea unei greşeli de către unul dintre jucători.

Rachetă :
Obiect confecţionat din lemn, metal sau alte materiale rezistente, cu care se loveşte
mingea de tenis
Racordaj :
Material confecţionat din maţ sau nylon întins şi împletit în cadrul rachetei; poate fi
executat manual sau cu ajutorul unei maşinide racordat
Retur :
Lovitura de răspuns la primirea serviciului executat de către un adversar.
“Tie-break” :
Sistemul de punctare care elimină prelungirile setului după scorul de 6-6. În
ghemul de “tie-break” pentru primul punct se serveşte din dreapta apoi serviciul se
schimbă şi jucătorii servesc de câte 2 ori consecutiv, până la obţinerea a 7 puncte (cu
2 puncte avans necesare); la rezultatul de 6
puncte, se schimbă terenul.
2.2 Stadiul actual şi tendinţe manifestate în evoluţia tenisului
Jocul de tenis, încă de la apariţie şi până în zilele noastre, s-a răspândit pe toate
continentele, fiind practicat ca sport de performanţă şi ca divertisment de către
milioane de oameni, bucurându-se de o popularitate fără precedent.
Jocul actual de tenis de înaltă performanţă, se caracterizează prin mare dinamism,
jucătorul fiind pus în situaţia de a gândi şi acţiona rapid pentru aplicarea eficientă a
arsenalului tehnico-tactic, în diversitatea situaţiilor de adversitate
Plecând de la aceste considerente, tehnicienii şi specialiştii domeniului afirmă tot mai
mult că tenismenul de performanţă este necesar să întrunească cerinţele mai multor
sporturi şi anume: picioare de sprinter, braţ de aruncător cu suliţa, subtilitatea şi
prospeţimea unui scrimer, atenţia şi puterea de anticipare a boxerului, supleţea
gimnastului, inteligenţa jucătorului de şah, rezistenţa unui maratonist şi viteza de
reacţie şi de execuţie a taleristului.
Tendinţe manifestate in evolutia tenisului :
Pe plan metodico-ştiinţific, se constată apariţia unor şcoli de tenis care-şi bazează
originalitatea pe organizarea şi desfăşurarea procesului de pregătire a sportivilor pe
criterii ştiinţifice, cu sportivi bine selecţionaţi şi dotaţi biologic, pregatiţi de mari
specialişti, sportivi care se consacră în totalitate ideii de a deveni mari jucători de
tenis, activitate ce necesită regimuri de pregătire dintre cele mai severe;
Apariţia în diverse perioade ale evoluţiei tenisului a unor mari campioni de talia lui:
B.Tildent, H.Cochet, F.Perry, R.Laver, M.Santana, J.Newcombe, St.Smith, I.Nastase,
J.Connors, B.Borg, I.Lendl, J.McEnroe, B.Becker, St.Edberg, A.Agassi, P.Sampras,
J.Courier, M.Chang,Federer,Nadal şi mulţi alţii care prin nota personală imprimată
acţiunilor tehnico-tactice şi prin creaţiile în fazele de joc, au adus îmbunataţiri tehnice
şi tactice de joc, precum şi laturi spectaculoase în marile competiţii de tenis;

Industria materialelor sintetice a determinat apariţia unor noi suprafeţe de joc, a

contribuit la fabricarea de rachete, mingi, cordaje şi o serie de materiale ajutătoare.
La acestea se pot adăuga diversitatea şi coloritul echipamentului pentru joc.
Structura mecanismului de execuţie a unor procedee tehnice s-a modificat ca
urmare a creşterii vitezei de circulaţie a mingii, a lovirii acesteia pe traectorie
ascendentă, a săriturilor ei de pe sol, precum şi a măririi preciziei şi forţei la lovirea
mingii;
Readaptarea şi specializarea unor procedee tehnice la particularităţile suprafeţelor de
joc, a tipologiei jucătorului şi a specificului adversităţii, au generat soluţii tehnice
pentru lovirea mingii cu două mâini,
de pe partea stangă şi chiar de pe partea dreaptă;
Tendinţa de realizare în toate fazele de joc, a unor momente de ofensivă
permanentă (în mod deosebit la serviciu, retur şi atacul la fileu) ;
Creşterea stabilităţii şi eficienţei acţiunilor tehnico-tactice în condiţii de stres
Creşterea permanentă a popularităţii jocului, cu implicarea televiziunii şi a altor
mijloace de sponsorizare a competiţiilor de tenis, atrag tot mai mult tineretul la
practicarea acestui minunat sport.

Intrebari recapitulative:
1.Precizati terminologia loviturilor de baza in tenis.
2.Motivati tendintele actuale ale jocului de tenis.
CURS NR. 3
3.1 Sistematizarea tehnicii jocului de tenis
3.2 Rolul şi conţinutul tehnicii în tenisul de performanţă
3.3 Principiile de bază ale tehnicii jocului de tenis

3.1.Sistematizarea tehnicii jocului de tenis

Tehnica în jocul actual de tenis, are un caracter dinamic, complex şi mereu
perfectibilă, prin diversitatea variantelor şi nuanţelor specifice imprimate mingii de
către marii campioni. Tehnica, prin mecanismele specifice, are o strânsă legătură cu
conţinutul tactical fiecărei faze de joc, cu calităţile motrice şi psihice ale jucătorului.
Deprinderile motrice specifice se pot sintetiza în procedee tehnice de sine
stătătoare, care au un conţinut tehnic, bine stabilit şi o frecvenţă importantă în fazele
de joc.
Procedeul tehnic reprezintă un sistem complex şi stereotip de acte motrice - o
succesiune stereotipă de poziţii şi mişcări ale segmentelor corpului - structurate cât
mai raţional, aplicabile într-o fază asemănătoare de ofensiva în cadrul jocului.
În tenisul actual, tehnica s-a adaptat permanent la suprafeţele de joc, tot mai
diversificate sub aspectul creşterii vitezei de circulaţie a mingii, la caracteristicile
diferitelor “şcoli” de tenis şi a particularităţilor morfologice şi psihomotrice ale
jucătorilor.
De accea, tehnica jocului de tenis nu trebuie înţeleasă ca ceva static, deoarece
aceasta este legată de dinamica jocului, unde predomină lupta acerbă pentru
câştigarea punctului.
Nota personală imprimată tehnicii de joc, mai poartă numele de “stil, întâlnit la marii
campioni, ce au reuşit prin jocul lor să crească eficienţa procedeelor în joc şi mai
mult, acest mod superior de lovire a mingii a fost împrumutat şi aplicat de o mare
majoritate de jucători.
Relevant în această direcţie poate fi clasa înaltă a marilor campioni care dau
măsura tehnicii şi tacticii de joc. Printre aceşti iluştri campioni vom reţine pe
următorii: J. Connors, care a excelat în tehnica lovirii mingii cu două mâini de pe
partea stângă servind ca model de înaltă tehnicitate, asigurându-i acestui procedeu
tehnic un pronunţat conţinut tactic şi un înalt grad de eficientă; J.McEnroe, s-a detaşat
printr-o tehnică şi tactică desăvârşită a demivoleului: B.Becker, care a aduă
perfecţionări serviciului din săritură, atât pe plan tehnic, fizic şi psihic, cât şi în mod
deosebit în cadrul registrului tactic (precizie, forţă, diversitate); I. Lendl, a ridicat
pragul de eficienţă a loviturii de stânga cu o mână: P. Sampras - a înnobilat lovitura
de dreapta cu o tehnică de mare fineţe, executată excelent tactic de pe toată zona
liniei de fund a terenului. Voleul decisiv a lui St. Edberg a făcut să crească interesul
pentru jocul ofensiv, datorită tehnicii şi tacticii demonstrată de acest mare campion.
Se poate afirma că lobul executat de I. Năstase a rămas un “Everest” râvnit şi greu de
atins pentru toate generaţiile de jucători.
 Toate aceste nuanţări ale tehnicii au contribuit la îmbogăţirea conţinutului şi
spectaculozităţii jocului de tenis, creând un interes deosebit în rândul specialiştilor în
direcţia creşterii calităţii pregătirii tenismenilor, începând de la vârstă fragedă.
Cerinţa de bază a tehnicii în jocul actual de tenis este accea de a contribui
alături de tactică şi pregătirea fizică, a creşterea vitezei de circulaţie a mingii în toate
fazele jocului de simplu şi dublu.
Importanţa tehnicii în jocul actual de tenis poate fi evaluată din următoarele
considerente:
 tehnica stă la baza cursivităţii jocului de tenis, având, după opinia tuturor
specialiştilor, rol de asigurare a conţinutului tacticii pe fazele de joc;
 tehnica are o serie de mecanisme bine precizate, conform principiilor elaborate
de specialiştii D. Antonescu şi D. Moise (1995);
 tehnica are un caracter individual, datorat particularităţilor individuale ale
jucătorilor (aspecte morfologice, psihomotrice etc.);
 tehnica, în tenisul de performanţă, este complexă şi se realizează pe o gamă
diversificată de nuanţe şi doză de fineţe, ce asigură jocului spectaculozitate;
 tehnica realizată la un grad superior de măiestrie, contribuie la derularea
dinamică a segmentelor corpului, făcând să crească viteza de lovire a mingii;
 tehnica diferitelor procedee de bază specifice, se derulează diferit din punct de
vedere al ritmului, a efortului fizic şi psihic, precum şi a zonelor din teren unde
frecvenţa este mai mare şi care are o contribuţie mărită la declanşarea sau
finalizarea punctului de joc;
 tehnica modernă vizează, printre altele, următoarele aspecte mai importante:
preparaţie, echilibru, compensarea efortului la nivelul segmentelor, sincronizarea
segmentelor, reechilibrarea corpului, plasament şi replasament cu forme
diversificate de deplasare în teren, acceleraţii şi deceleraţii ale segmentelor
corpului, adaptarea şi readaptarea corpului la lovirea mingii, gândire, imaginaţie,
anticipare şi reacţie rapidă, calităţi motrice de viteză-forţă în regim de rezistenţă,
aspecte adaptative ale marilor funcţiuni organice etc.;
 tehnica deşi este fundamentală pentru joc, totuşi ea reprezintă numai un mijloc
de manifestare a capacităţii jucătorului de realizare a fazelor de joc, care însă
trebuie să fie însoţită şi de calităţi motrice şi psihice a jucătorului pe măsura
cerinţelor de joc;
 tehnica este infuentaţă de personalitatea jucătorului, de suprafeţele de joc, de
materialele (racheta, minge etc.), de miza şi spectacolul sportiv în ansamblul lui;
 în conţinutul tuturor procedeelor tehnice distingem următoarele aspecte
prioritare:
-rolul şi importanţa privirii;
-rolul şi acţiunea picioarelor;
-rolul şi acţiunea trunchiului;
-rolul şi acţiunea braţelor;
 tehnica are o importanţă majoră în acţiunile de joc, dacă se respectă printre
altele următoarele repere ale execuţiei:
-aprecierea corectă şi rapidă a direcţiei spre care se îndreaptă mingea din
 terenul advers şi a locului de cădere pe sol în terenul propriu;
-preparaţia pentru lovirea mingii trebuie să se înceapă odată cu primii paşi de
deplasare spre minge şi să se finalizeze cu o fracţiune de secundă înainte de
lovirea mingii;
-amplitudinea mai mare sau mai mică a rachetei la retragere, precum şi de
creştere a vitezei de acceleraţie a acesteia pe tot traseul până la impact, inclusiv în
momentul impactului la minge;
-controlul spaţial al vârfului rachetei, din momentul iniţial, până la finalul
loviturii şi chiar după accea;
-lovirea mingii, indiferent de procedeul tehnic, să includă factorii de eficienţă
(direcţie, traiectorie, efect, lungime şi viteză);
-replierea rapidă în cele doua zone strategice ale terenului de joc şi preparaţia
pentru o nouă acţiune de joc;
 utilizarea corecta şi eficientă a forţelor corpului la lovirea mingii este
condiţionată de următoarele aspecte:
-plasarea corectă a c.g.g. al corpului la reluarea poziţiilor în teren, determină în
totalitate calitatea poziţiei, care trebuie să fie favorabilă starturilor rapide;
-plasarea corectă a tălpii picioarelor şi a proiecţiei genunchilor, favorabilă
direcţiilor de start;
-utilizarea corectă a forţei trunchiului în acţiunile de rotaţie (flexie sau
extensie), în funcţie de procedeul tehnic utilizat;
-rolul conducător al capului pentru toate procedeele tehnice şi în mod special în
timpul deplasărilor prin alergare, în special pentru loviturile de sus (serviciu şi
smeci), la urmărirea traiectoriei mingilor înalte;
-rolul de acompaniere, de compensare sau de cuplare a forţelor, a nivelul
braţului, ce nu ia parte la susţinerea rachetei la lovirea mingii;
-ritmul, sincronizarea şi amplitudinea segmentelor la derularea actului motric
de lovire a mingii trebuie să asigure conţinutul tactic al fiecărui procedeu tehnic în
parte;
-starea de concentrare optimă, de reechilibrare psihică şi fizică înainte, în
timpul şi după lovirea mingii trebuie să asigure derularea corectă a mecanismului
tehnic;
-întreaga gestică a tenismenului înainte, în timpul şi după lovitură, trebuie să
fie cât mai “rotunjită”, îngrijită, cu un control permanent al rachetei.

DEFINIŢIA

Tehnica jocului de tenis, reprezintă un ansamblu de deprinderi motrice

speciflce ca formă şi conţinut, ce concretizează modul de mânuire a rachetei, lovirea
mingii şi deplasările specifice în teren, toate desfăşurându-se după legile activităţii
nervoase superioare şi ale biomecanicii, în scopul realizării randamentului maxim în
joc.
Tehnica deci, reprezintă o succesiune de unităţi (momente) apropiate ca
structură, ce se repetă în condiţii standard, dar şi schimbătoare, declanşate de forme
tot mai ofensive de adversitate.
 După opinia specialiştilor, jocul de tenis se compune din: 1/3 tehnică, 1/3 fizic
şi 1/3 psihic, iar din totalul acţiunilor intreprinse de jucători în desfăşurarea unui joc,
aproximativ 50% din acţiuni sunt greşite, iar restul de reuşite se împart între
învingător şi învins.

SISTEMATIZAREA TEHNICII

Stabilirea criteriilor de sistematizare specifică a tehnicii jocului de tenis

reprezintă o activitate complexă de natură metodică, având ca finalitate punerea în
evidenţă a scopului principal al fiecărui procedeu tehnic, din care derivă o serie de
variante specifice tehnicii de joc. Desigur că esenţa sistematizării tehnicii trebuie să
plece de la rolul pe care aceasta îl are în cadrul tacticii. Pe plan metodic,
sistematizarea tehnicii formulează o serie de repere, de care antrenorul trebuie să ţină
seama în procesul de instruire, aspecte care pot îmbogăţi arsenalui de variante prin
care se poate detaşa un jucător în competiţie, faţă de adversar.
După opinia noastră, sistematizarea tehnicii se poate împărţi în patru moduri de
utilizare optimă a tehnicii de joc:
- după specificul procedeelor tehnice utilizate în joc;
- după zona de utilizare a procedeelor tehnice;
- după modul şi direcţia de orientare a mingii;
- după varianteie de execuţie.

După specificul procedeelor tehnice utilizate în joc

După cum este bine cunoscut, toate procedeele tehnice utilizate la lovirea mingii în
tenis sunt precedate de o serie de mişcări preparatorii (de pregătire), care conduc la
reuşita acţiunilor tehnice specifice de lovire a mingii din lateral sau de sus (de
deasupra capului). Din aceste considerente cu caracter metodic şi funcţional se
distinge următoarea sistematizare a tehnicii, care îmbracă un caracter general, şi
anume:
- procedee tehnice de preparaţie (priza, poziţia jucătorului, deplasările în teren,
plasamentul la minge şi replasamentul în zonele strategice 1 şi 2 ale terenului de joc);
- procedee tehnice de lovire a mingii din lateral (lovitura de dreapta, lovitura de
stânga cu o mână şi cu două mâini, voleul, lobul şi demivoleul);
- procedee tehnice de lovire a mingi de sus (serviciul şi smeciul);

După zona de utilizare a procedeelor tehnice în fazele de joc:

Terenul de tenis, cu cele două părţi separate de către fileu (1/2 teren), se
împarte în trei zone distincte, privind acţiunile de joc: zona liniei de fund, unde se
realizează următoarele procedee tehnice: serviciu, loviturile de dreapta, stânga, lobul
de dreapta şi stânga. Toate aceste procedee tehnice au rol de a declanşa sau finaliza
punctul de joc; zona centrală a terenului (zonă de trecere), unde se pot realiza
următoarele procedee tehnice: demivoleul de dreapta şi de stânga, lovitura de dreapta
şi stânga precedate de deplasare înainte, smeciul şi voleul de dreapta şi de stânga
pregătitor; zona fileului, unde sunt frecvente procedeele tehnice specifice, după cum
urmează: voleul de dreapta şi de stânga decisiv, smeciul şi mai rar loviturile de
dreapta, stânga şi lobul.

După modul şi direcţia de orientare a mingii în terenul advers:

-lovituri executate din lateral;

-lovituri executate de sus;
-lovituri executate după coritactui mingii cu solul;
-lovituri executate înainte de coritactul mingii cu solul;
-lovituri cu efect;
-lovituri fără efect;
-lovituri pregătitoare;
-lovituri decisive;
-lovituri executate paralel cu linia laterală a terenului;
-lovituri executate în diagonal a terenului;
-lovituri executate pe zona mediană a terenului.

După variantele de execuţie:

 Poziţia de bază:
-înaltă (la serviciu, smeci şi voleul de sus)
-medie (la retur şi în faza alternativă)
-joasă (voleul de jos)
 Priza rachetei:
-schimbătoare- închisă (vestică)
- semiînchisă (estică)
- semideschisă
- neschimbătoare - continentală
 Deplasarea în teren:
-păşirea- înainte, înapoi, lateral, oblic
- cu pas adăugat, încrucişat şi combinat
-mers toate direcţiile
-alergare - forme, ritm, direcţii multiple
-pornire (starturi) direcţii multiple
-pivotare (pe un picior, pe ambele picioare)
-săritura - înainte, lateral, pe verticală
-fandare - înainte, lateral, oblic
-schimbare de direcţie - cu piciorul din interior
- cu piciorul din exterior
-alunecare - înainte
- lateral, oblic
-forme combinate de deplasare în teren
  Plasamentul la minge:
-de pe loc- cu poziţia picioarelor:
o semideschisă
o paralelă
o deschisă
o închisă
- pentru loviturile din lateral
- pentru loviturile de sus

-din deplasare (asemănător plasamentului de pe loc)

 Replasamentul pe teren:
-în zona strategică 1 (la semnul de centrul de pe linia de fund a terenului) —
lateral dreapta sau stânga, la 1 m de semnul de centru
-în zona strategică 2 (intersecţia spaţiilor de serviciu cu linia mediană)
 Serviciul:
-Serviciul 1
- din terenul de egalitate
- din terenul de avantaj
- cu direcţii - exterior
- interior
- median
- cu efecte - plat
- tăiat
- liftat
- cu efect combinat
- cu traiectorie mică
- cu viteză (160-240 km/h)
- cu lungime - maximă
- medie
-Serviciul 2
- din terenul de egalitate
- din terenul de avantaj
- cu direcţii: median
- cu efecte: - liftat
- tăiat
- cu lungime medie
- cu viteză maximă de rotaţie a mingii
- cu traiectorie mică sau mai mare

 Lovitura de dreapta şi stânga:

-la retur- direcţii - diagonal
- lung de linie
- median
 -în faza alternativă din deplasare
- lungime - maximă
- medie
- mică
- traiectorii - înaltă (5-6 m)
- medie (2-3 m)
- razantă (1 m)
- efecte - plat
- tăiat
- liftat
- topspin
- lateral
- viteză - foarte mare (80-85 km/h)
- medie (60-65 km/h)
- mică (20-30 km/h)
 Voleul:
- de dreapta
- pregătitor
- decisiv
- direcţii - diagonal
- lung de linie
- median
- efecte - tăiat
- plat
- liftat (lovit)
- lungime - maximă
- medie
- mică
- viteză - mare
- medie
- mică
- inexistentă
- de stânga
- de pe loc
-din deplasare - înainte
- oblică - laterală
 Lobul
-de dreapta
-de stânga
- de pe loc
- din deplasare
- direcţii - median
- diagonal
- lung linie
- efecte - plat
 - liftat
- topspin
- tăiat
- lateral
- lungime - maximă
- traiectorie - f. înaltă (8-10 m)
- mare (6-8 m)
- medie (5-6 m)
- viteză - f. mare
- mare
- medie
 Smeciul
- din minge căzută pe sol
- de pe loc
- din săritură
- din deplasare cu spatele
-din minge lovită fără ca aceasta să cadă pe sol
- cu direcţii - median
- diagonal
- lung de linie
- cu efecte - plat
- lungime - maximă în apropierea liniei de fund a terenului
- medie la 2-3 m în interioriul spaţiului de la linia de
fund
- viteză - foarte mare — peste 230 km/h
- medie - 180-190 km/h
- blocat

 Demivoleul:
- dreapta
- din deplasare - direcţii
- median
- diagonal
- lung linie
- stânga
- de pe loc - lungime
- mare
- medie
- mică
- traiectorie - razantă
- efecte
- plat
 - tăiat
- viteză
- mare
- medie
- mică

1. Poziţia iniţială (fundamentală) :

– poziţia picioarelor şi trunchiului ;
– poziţia şi felul de ţinere a rachetei ;
– plasarea centrului de greutate ;
– orientarea privirii;

2. Modul de executare :
– de pe loc ;
– din deplasare ;
– cu sau fără efect.
3. Priza rachetei :
– schimbătoare ;
– neschimbătoare.
4. Pregătirea pentru lovirea mingii :
– acţiunea trunchiului şi retragerea rachetei ;
– acţiunea picioarelor şi transferul centrului
general de greutate al corpului.
5. Lovirea mingii :
– acţiunea picioarelor şi transferul centrului general de greutate al corpului
;
– acţiunea trunchiului şi a braţelor.
6. Finalul loviturii :
– acţiunea picioarelor şi transferul centrului general al greutăţii corpului ;
– acţiunea trunchiului şi a braţelor.
3.2 Rolul şi conţinutul tehnicii în tenisul de performanţă
• Procedeul tehnic – modul în care se execută elementul tehnic
• Reprezintă un sistem complex şi stereotip de acte motrice structurate cât mai
raţional, aplicate într-o fază din cadrul
jocului.
Cerinţa de bază a tehnicii în jocul actual de tenis este aceea de a contribui alături de
tactică şi pregatirea fizică la creşterea vitezei de circulaţie a mingii în toate fazele
jocului de simplu şi de dublu.
Importanţa tehnicii în jocul actual de tenis poate fi evaluată din următoarele
considerente:
1.tehnica stă la baza cursivităţii jocului, având rolul de asigurare a conţinutului
tacticii pe fazele de joc ;
2.tehnica are un caracter individual (datorită particularităţii individului), (aspectelor
morfologice şi psihomotrice) ;
3.tehnica este complexă ;
-tehnica realizată la un grad superior de maestru contribuie la derularea dinamică a
segmentelor corpului făcând să crească viteza de circulaţie a mingii ;
4.tehnica diferitelor procedee de bază specifice, se derulează diferit dpdv al
ritmului, a efortului, fizic şi psihic precum şi a zonelor de teren unde frecvenţa e mai
mare şi care are o contribuţie mărită la declanşarea sau finalizarea punctului de joc.
Tehnica modernă vizează printre altele urmatoarele aspecte mai importante:
Echilibru, compensarea efortului la nivelul segmentelor, sincronizarea segmentelor,
reechilibrarea corpului, plasament şi replasament la minge, gândire, imaginaţie,
anticipare, reacţie rapidă, calit. motrice de viteză – forţă în regim de rezistenţă,
aspecte adaptative ale marilor funcţiuni ale
organismului.
Tehnica reprezintă un mijloc de manifestare a capacităţii jucatorului de
realizare a fazelor de joc, care trebuie să fie însoţită şi de calităţile motrice şi psihice
ale jucătorului pe măsura cerinţelor de joc.
Tehnica este influenţată de personalitatea jucătorului, de joc, materiale
(rachete, mingi) (de viteza şi spectacolul sportiv în ansamblul lui ).
În conţinutul procedeelor tehnice distingem urmatoarele aspecte prioritare:
– rolul şi importanţa privirii
– rolul şi acţiunea picioarelor, trunchiului, braţelor
Tehnica are o importanţă majoră dacă se respectă aprecierea corectă şi rapidă a
direcţiei pe care vine mingea – preparaţia pentru lovirea mingii să fie efectuată din
timp:
1. accelerarea în timpul loviturii – lovirea mingii să includă factorii de eficienţă (
FEF) (D.L.E.V.T.) (– replierea în cele 2 zone strategice .
2. plasarea corectă a cgg, plasarea corectă a picioarelor, trunchi, braţe, ritm,
sincronizare, concentrare.

3.3 PR1NCIPIILE DE BAZĂ ALE TEHNICII JOCULUI DE TENIS

Definirea lor ca principii se datorează faptului că ele se regăsesc în mecanismul

de bază al tuturor procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice de joc, reprezentând
rigori ce trebuie exact respectate. Lipsa oricăruia dintre ele atrage după sine dereglări
în compunerea forţelor ce asigură lovirea eficientă a mingii, precum şi în evoluţia
punctelor câştigătoare de joc.
Aceste principii se regăsesc în dinamica tenisului actual de mare performanţă,
din conţinutul fiecăruia putându-se degaja reguli şi cerinţe metodice de pregătire
fizică şi tehnico-tactică care aparţin conducerii efective a procesului instruirii. Aceste
principii au fost elaborate de către D.Antonescu şi D.Moise (1995).
1. Principiul fundamental al tehnicii jocutui de tenis (actual şi de perspectivă)
constă în capacitatea jucătorului de a lovi permanent mingea pe traiectoria
ascendentă şi în faţa corpului, prin aprecierea corectă a distanţei faţă de minge şi a
momentului optim de lovire, prin transferul centrului general de greutate al corpului
pe direcţia de lovire, precum şi prin accelerarea şi controlul spaţial al vârfului
rachetei pe întregul traseu al mişcărior de lovire a mingii.
Acest principiu este sinonim cu noţiunea de eficienţă. Fiind de o vastă
complexitate, el înglobează în sine o serie de alte principii ale tehnicii, pe care le vom
analiza în continuarea acestui capitol.
Prin conţinutul său, acest principiu defineşte în sens pozitiv caracterul ofensiv
şi modern al tehnicii jocului de tenis, oferind antrenorilor prilejul de a reactualiza şi
îmbunătăţi tehnica de lovire a mingii încă de la nivelul începătorilor.
2. Principiul realizării eficiente a acţiunilor de preparare (priza rachetei,
poziţia jucătorului, deplasarea în teren, plasamentul la minge şi replasamentul în
zonele strategice 1 şi 2 ale terenului), prin anticipare şi reacţie, prin orientarea
liniei umerilor perpendicular pe direcţia de lovire a mingii şi acţiunea corectă a
braţului cu racheta.
Preparaţia jucătorului pentru a lovi mingea venită din terenul advers reprezintă
o acţiune extrem de complexă, având în vedere intervalul de timp foarte scurt când
jucătorul trebuie să prelucreze o multitudine de date, să aleagă varianta optimâ de
răspuns şi să acţioneze în consecinţă. Cu cât experienţa de joc este mai îndelungată,
cu atât reacţia jucătorului va fi mai promptă, iar capacitatea de anticipare mai bună.
Orientarea liniei umerilor perpendicular pe direcţia fileului constituie o regulă
şi o cerinţă de bază în tenisul modern, tehnică pe care jucătorul trebuie să o adopte în
finalul preparaţiei pentru lovirea mingii, asigurându-se în felul acesta eficienţa
tehnică şi conţinutul tactic corespunzător. Mişcarea de retragere a rachetei cu ajutorul
trunchiului şi a braţelor poate avea sau nu o amplitudine mai mare sau mai mică,
aceasta în funcţie de distanţa jucătorului faţă de fileu şi de intenţia tactică a
momentului de joc.
Aceste acţiuni de preparaţie pentru lovirea mingii fac obiectul jocului fără minge,
care au o importanţă hotărâtoare pentru tehnicitatea acţiunilor de joc, precum şi a
aspectului tactic specific.
3. Principiul utilzării şi combinărlii corecte a formelor de deplasare în teren,
prin dinamizarea plasamentului la minge, a replasamentului în zonele strategice ale
terenului precum şi prin adoptarea rapidă a poziţiei specifice înainte, în timpul şi
după fiecare acţiune la minge.
Adoptarea unei poziţii fundamentale suple, active, dinamice si echilibrate la
minge îi va permite jucătorului să învingă rapid inerţia statică, să se deplaseze cu
uşurinţă în orice situaţie concretă de joc. În funcţie de caracteristicile mingii venite
din terenul advers, deplasarea jucătorului în teren trebuie să fie adaptată permanent în
timp şi spaţiu, aspect ce îi va permite jucătorului să realizeze un plasament la minge
activ şi să deruleze forţele corpului cu uşurinţă pentru realizarea actului tehnic de joc.
4. Principiul compunerii şi utilizării în succesiune corectă a forţelor corpului la
lovirea mingii, prin realizarea translaţiei rotaţiei şi impulsiei corpului pe direcţia de
lovire a mingii prin acţiunea corectă a braţului cu racheta şi angrenarea eficientă a
segmentelor corpului ce nu iau parte în mod direct la mânuirea rachetei.
Eficienţa oricărei acţiuni la lovirea mingii depinde în mare măsură de
succesiunea intrării în acţiune a segmentelor corpului conform unei ordini anume,
dată de specificitatea tehnicii de joc. Conform legilor biomecanicii, jucătorul
declanşează mişcarea de lovire a mingii printr-o translaţie la nivelul centrului general
de greutate al corpului, care se transmite apoi la nivelul trunchiului, materializându-se
printr-o rotaţie a acestuia, finalizată cu impulsia puternică la nivelul trenului inferior
(atât a loviturile din lateral, cât şi la cele de sus). Concomitent se derulează acţiunea
braţului cu racheta, care, la rândul său, se supune unei succesiuni si unor reguli
tehnice specifice (braţul asigură amplitudinea şi forţa de lovire a mingii, antebraţul
asigură unghiul optim de abordare şi de biciuire a mingii, iar articulaţia pumnului
asigură efectul şi fineţea loviturii. Segmentele corpului care nu participă în mod
direct la mânuirea rachetei (braţul opus, capul) au rol în echilibrarea corpului în
finalul loviturii.
5. Principiul utilizării şi combinării în proporpi diferite a celor 5 factori de
eficienţă, indispensabili la lovirea mingii (direcţie, lungime, viteză, efect şi
traiectorie), prin alternarea ritmului şi cursivităţii acţiunilor intreprinse, fapt ce
asigură tehnicitate, conţinut tactic şi cornplexitate jocului de tenis.
Prin utilizarea, menţinerea, schimbarea sau combinarea factorilor de eficientă
mai sunt menţionaţi, acţiunile jucătorului devin eficiente, iar conţinutul jocului se
amplifică şi se diversifică, asigurând conţinutul modern al jocului.
Jucătorul trebuie să preia mai întâi informaţii asupra fiecăruia dintre aceşti
factori de eficientă, pentru a putea anticipa jocul şi condiţiile de răspuns în vederea
amplificării acestora, care să surprindă intenţiile adversarului şi să creeze condiţii
propice pentru contraofensivă.

Intrebari recapitulative:
1.Sistematizati tehnica jocului de tenis.
2. Precizati rolul tehnicii.
3. Care sunt principiile tehnicii jocului de tenis?

CURS NR. 4

4.1 Tehnica jocului de tenis. Definirea şi conţinutul factorilor de eficienţă la

lovirea mingii.
4.2 Modelul de pregătire pentru cursul de bază.
Factorii de eficienţă la lovirea mingii în jocul de tenis sunt unici după cum urmează:
direcţia, viteza, lungimea, efectul şi traiectoria. De precizat că la lovirea mingii sunt
prezenţi toţi aceşti factori realizându-se într-o intercondiţionare, care se pot
concretiza într-ovarietate permanentă de valori exprimate prin gradul ridicat de
tehnicitate şi idei tactice ce se constituie în strategia de joc.
RAPORTUL DE UTILIZARE ÎN JOC A PROCEDEELOR TEHNICE
SPECIFICE ŞI PROCENTUL FACTORILOR DE EFICIENŢĂ
Materializarea acestor factori de eficienţă la lovirea mingii îşi găsesc utilizarea
în cadrul diferitelor faze tactice de joc, exprimate prin momentele componente
specifice fiecărei faze de aplicare a acestora în joc şi anume:
declanşarea, menţinerea, schimbarea sau combinarea lor cu fiecare acţiune la minge.
CONŢINUTUL ŞI NIVELUL DE APLICARE ÎN JOC A FACTORILOR DE
EFICIENŢĂ LA LOVIREA MINGII
DIRECŢIA IMPRIMATĂ MINGII
Direcţia imprimată mingii, reprezintă acţiunea tehnico-tactică fundamentală la lovirea
mingii în tenis, condiţionând o serie de principii, reguli
şi cerinţe de ordin tehnico-tactic, fizic şi psihic, ce au drept consecinţă abordarea în
totalitate sau în proporpţii diferite a celorlalţi factori de eficienţă (lungime, viteză
traiectorie şi efect). Este factorul de eficienţă PRIORITAR ce contribuie la derularea
şi asigurarea avantajelor de utilizare a celorlalţi factori de eficienţă.

CARACTERISTICI
1.asigură şi determină întregul conţinut tactic al procedeelor
tehnice utilizate;
2.condiţionează întreaga tactică de joc;
3.este generatoare de variante tactice concretizate prin
declanşarea şi finalizarea punctului de joc;
4.fereşte jucătorul de improvizaţii tactice ineficiente;
5.asigură o mare economie de efort şi o eficienţă crescută în joc;
6.asigură controlul strategic al spaţiului de teren (zonele strategice 1 şi 2) în toate
planurile;
7.condiţionează calitatea şi derularea cursivă a celorlalţi factori de eficienţă;
8.prin diferitele manevre tehnico-tactice de schimbare sau menţinere a direcţiei
mingii. Se asigură complexitatea fazelor de joc;
9.declanşează şi amplifică deschiderea de unghiuri mari de ofensivă, facilitând
finalizarea punctului;
10.realizarea în joc a direcţiei mingii este condiţionată de o serie de principii, reguli şi
cerinţe ale tacticii fazelor de joc şi a momentelor componente;
11. direcţionarea mingii este specifică celor trei tipologii de jucători (ofensivi,
defensivi şi combinativi), fapt ce atestă rolul fundamental al
acestei manevre tehnico-tactice în acţiunile de joc;

12. direcţia mingii presupune un efort psihomotric considerabil, având la bază

gândirea tactică, anticiparea acţiunilor adverse, precum şi efortul propriu repetat de
realizare a direcţiei mingii.
VITEZA IMPRIMATĂ MINGII
Viteza imprimată mingii reprezintă un factor de bază ce asigură eficienţa şi
valorificarea superioară ca celorlalţi factori la lovirea mingii. Viteza la lovirea mingii
reprezintă sensul şi scopul jocului actual de tenis
de înaltă performanţă.

CARACTERISTICI
1.viteza este componenta cu mare pondere în jocul actual de tenis ce asigură
momentului de lovire a mingii, virtuţile unui joc ofensiv total;
2. viteza prin efectele ofensive produse în cadrul desfăşurării fazelor de joc,
reprezintă un element ce decide performanţa în tenisul actual;
3. viteza de lovire a mingii crează pentru adversar timp puţin de reacţie la minge,
precum şi dificultatea de acoperire a spaţiilor mari de teren pentru
returnarea mingii;
4. viteza devine prioritară la lovirea mingii atunci când se cuplează cu forţa, deoarece
în felul acesta se realizează forţa explozivă în acţiunile la minge,
acţiune de exprimare sugestivă a sportivului specific tenisului modern;
5. măreşte şi amplifică ofensiva de joc prin avantajele create în plan tactic, datorate
deschiderii de unghiuri favorabile de atac şi fructificarea acestora;
6. diversifică şi amplifică registrul tehnico-tactic de joc în fiecare acţiune la minge.
TRAIECTORIA IMPRIMATĂ MINGII
Traiectoria imprimată mingii, reprezintă o condiţie esenţială a derulării fazelor de joc,
asigurând eficienţă tuturor loviturilor de bază şi speciale. Prin conţinutul acestui
factor de eficientă de lovire a mingii se asigură valorificarea la un stadiu
corespunzător a derulării fazelor tactice de joc precum şi exercitarea permanentă a
unei ofensive puternice.
CARACTERISTICI
1.traiectoria imprimată mingii este prezentă la toate procedeele tehnice, având
ponderi diferite de la un procedeu la altul, datorită în primul rând, realizării unei
traiectorii mai ample sau reduse care se poate
imprima mingii, a scopului tactic urmărit, precum şi a momentului specific de
adversitate întâlnit;
2. imprimarea unei traiectorii optime la lovirea mingii,crează de multe ori pentru un
jucător timp suficient de replasament în zonele strategice şi de plasament la minge;
3. contribuie la scoaterea adversarului din spaţiul geometric al terenului de joc;
4. obligă adversarul să lovească mingea în condiţii critice, cum ar fi loviturile
întârziate sau de multe ori pripite, ambele cu diminuarea scopului tactic;
5. imprimarea de traiectorii diferite la lovirea mingii, care pot fi condiţionate şi de
suprafaţa de joc (mai amplă pe suprafeţelele lente şi mai redusă pe cele
rapide);
6. traiectoria eficientă la lovirea mingii contribuie la evidenţierea şi amplificarea
celorlalţi factori de eficienţă;
7. calitatea şi momentul optim de alegere a traiectoriei mingii exprimă esenţa jocului
ofensiv modern şi defineşte gradul de tehnicitate şi pregătire psihomotrică a
jucătorului de tenis;
8. imprimarea unei traiectorii eficiente la lovirea mingii solicită din partea jucătorului
un efort considerabil în selectarea cu mare atenţie a momentului tactic, precum şi o
măiestrie tehnică mărită de mânuire a rachetei;
9. imprimarea traiectoriei la lovirea mingii este diferită în jocul din preajma liniei de
fund a terenului sau din cea a fileului, datorată tocmai concretizării unui plan tactic de
ofensivă specifică;
10. traiectoria este elementul de bază ce asigură de multe ori passing-shoot-ul.
11.este dificil de realizat şi greu de menţinut traiectoria optimă pe tot parcursul
jocului (de la o lovitură la alta) şi mai mult solicită timp îndelungat pentru
perfecţionarea ei.

LUNGIMEA IMPRIMATĂ MINGII

Lungimea imprimată la lovirea mingii reprezintă cerinţa fundamentală de
declanşare şi fructificare a diferitelor momente tehnico-tactice de ofensivă, realizate
de către jucător.
Prin conţinutul acestui factor de eficienţă se asigură valorificarea la parametrii
crescuţi a celorlalţi factori de eficienţă, precum şi câştigarea de timp preţios pentru
jucător, în vederea unor noi acţiuni de joc.
CARACTERISTICI
1.lungimea imprimată mingii se amplifică şi se diversifică în cadrul fazelor tactice de
joc şi numai în limitele suprafeţei geometrice a terenului de joc;

2. lungimea la lovirea mingii este dificilă de realizat, precum şi de menţinut în cadrul

derulării fazelor de joc, dar odată declanşată fereşte jucătorul de griji şide
improvizaţii tactice, având timp preţios de replasament în zonele strategice şi de
plasament la minge în mod corespunzător;
3. se corelează optim, din punct de vedere tehnic şi tactic cu direcţia, viteza şi
traiectoria la lovirea mingii;
4. se poate realiza în funcţie de diferite momente ale fazelor tactice de joc, atât în
plan longitudinal cât şi pe lăţimea terenului de joc;
5. în contextul fazelor tactice de joc lungimea la lovirea mingii se poate diversifica şi
adapta permanent prin alternarea distanţelor, care pot
fi maxime sau reduse
6. datorită specificului jocului de tenis, lungimea la lovirea mingii include, în mod
obligatoriu,forţă, viteză, direcţie şi traiectorie optimă;
7. printre multiplele efecte ofensive de joc, lungimea la lovirea mingii are rolul de a
ţine adversarul în spatele liniei de fund a terenului,
obligându-l să reducă distanţa şi forţa de returnare a mingii, creându-se posibilitatea
în felul acesta de a declanşa contraofensiva prin deschideri de unghiuri mari de atac
8. prin alternarea distanţelor şi a asocierii acestora cu direcţia mingii se poate
schimba ritmul şi tempoul de joc, provocându-se dereglări tactice în jocul
adversarului;
9. replasamentul în zonele strategice (în special zona 1), precum şi plasamentul la
minge, se realizează cu mai multă siguranţă, datorită
faptului că adversarul este ţintuit pe linia de fund a terenului.

EFECTUL IMPRIMAT MINGII

Efectul imprimat mingii reprezintă, valoarea şi complexitatea
tehnicii abordate de către jucător, deoarece efectul la lovirea mingii amplifică,
diversifică şi combină ideea tactică a fiecărui procedeu
tehnic în parte.
Datorită efectului imprimat mingii în momentul lovirii acesta oferă jucătorului
siguranţă şi posibilităţi multiple de a utiliza ulterior în mod
eficient această situaţie de joc creată.
CARACTERISTICI
1.datorită specificului tehnicii, toate procedeele de bază şi cele speciale conţin în
proporţii mai mari sau mai mici diferite efecte la lovirea mingii;
2. printre aspectele evidente cu privire la efectul imprimat mingii, reţinem:
direcţionarea mingii, ridicarea sau acoperirea mingii, contracararea,
amplificarea sau reducerea efectelor imprimate mingii la returnarea acesteia de către
adversar etc.;
3. creează prin natura diferitelor efecte imprimate mingii, sărituri imprevizibile la
ricoşarea acesteia de pe sol, de multe ori greu de returnat de către adversar;
4. prin realizarea unui efect sau combinarea mai multor efecte la lovirea mingii,
oferă jucătorului posibilitatea de realizare a unor manevre tactice
multiple, asigurându-i caracterul ofensiv al acţiunilor la minge;
5. prin conţinutul şi sfera tactică de utilizare a efectului la minge se crează o presiune
permanentă asupra adversarului;
6. efectele imprimate mingii, precum şi schimbarea acestora, conduce la alternarea
tempoului şi a ritmului de joc;

7. efectul la lovirea mingii este o condiţie şi o cerinţă pentru realizarea celorlalţi

factori de eficienţă.
4.2 Modelul de pregătire pentru cursul de bază
A. Obiectivele pregătirii :
1. Pregătirea fizică generală :
• dezvoltarea fizică generală ;
• adaptarea marilor funcţiuni ale organismului la eforturile solocitate de procesul
de iniţiere şi însuşire a jocului de tenis ;
• formarea unui sistem larg de deprinderi motrice şi aplicative ;
• dezvoltarea calităţilor motrice de bază cu accent pe îndemanare, viteză şi
rezistenţă
2. Pregătirea fizică specifică :
• dezvoltarea vitezei şi forţei specifice de mânuire a rachetei, a deplasării în teren
şi utilizarea corectă a forţelor corpului la lovirea mingii ;
• dezvoltarea rezistenţei specifice,solicitată în regim de lovituri şi a deplasăriiîn
teren.
3. Pregătirea tehnică :
• iniţierea şi însuşirea procedeelor tehnice de bază ;
• priza schimbătoare ;
 • poziţia şi formele de deplasare în teren ;
• aşezarea la minge (jocul de picioare) ;
• lovitura de dreapta, cu efect plat şi liftat, de pe loc şi
din deplasare ;
• serviciul cu efect tăiat ;
• voleul de dreapta şi de stânga pregătitor.

4. Pregătirea tactică :
• iniţierea şi însuşirea modului de apreciere a săriturii şi a efectelor mingii,
precum şi a sincronizării acţiunii cu racheta în funcţie de
momentul de săritură şi lovire a mingii ;
• iniţierea şi însuşirea plasamentului corect faţă de minge şi orientarea ei median,
pe diagonală şi în lungul liniei al terenului de joc. Dirijarea
serviciului 1 şi 2 în spaţiile şi zonele de teren precizate ;
• însuşirea corectă a modului de organizare şi desfăşurare a fazelor de joc, după
principii şi reguli de bază ale tacticii jocului de simplu ;
• însuşirea conţinutului tehnico-tactic al fazelor de joc fix şi momentele lor
(serviciu şi returul);
• însuşirea conţinutului tehnico-tactic al fazelor de joc alternativ şi momentele
lor (schimbul de lovituri pregătitor şi finalizarea).
5. Pregătirea psihologică :
• formarea şi consolidarea unor deprinderi de atenţie, concentrare, anticipare,
dârzenie, curaj, perseverenţă şi tenacitate în procesul de instruire şi joc ;
• creşterea ariei de conştientizare pentru însuşirea tehnicii corecte de lovire a
mingii.
6. Pregătirea teoretico-metodică :
• însuşirea unor cunoştinţe generale despre teoria şi practica jocului de tenis ;
• însuşirea metodică de predare şi demonstrare a tehnicii şi tacticii jocului de
simplu ;
 • capacitatea de descriere a tehnicii şi tacticii jocului, a depistării greşelilor
tehnice ;
• utilizarea unei terminologii adecvate, specifice tehnicii, tacticii şi
regulamentului de joc ;
• formarea de deprinderi practice privind igiena personală, ţinuta la lecţiile
practice,comportamentul în raport cu colegii şi cu cadrele didactice ;
• formarea de deprinderi corecte de jucător, respectarea regulamentului de joc şi
a îndeplinirii funcţiei de arbitru la concursurile organizate la nivelul grupei sau
a anului de studii.
B. Conţinutul procesului de instruire practică :
1. Pregătirea fizică generală :
• exerciţii din gimnastica de bază executate individual şi pe perechi, cu şi făra
aparate ;
• exerciţi din atletism (alergări, sărituri, aruncări) ;
• ştafete şi jocuri dinamice.
Pregătirea fizică specifică :
• exerciţii pentru fortificarea articulaţiilor, ligamentelor şi musculaturii de primă
importanţă în acţiunile specifice la minge ;
• exerciţii pentru motricitatea analitică şi globală;
• exerciţii pentru îmbunătăţirea calităţilor motrice specifice (viteză de reacţie,
execuţie, de deplasare, de repetiţie, forţă de mânuire a rachetei şi lovire a
mingii, îndemânare în deplasare şi în lovirea mingii, rezistenţă în regim de
lovire a mingii) ;
• exerciţii de mobilitate şi supleţe musculară la nivelul segmentelor de primă
importanţă la lovirea mingii.

Pregătirea tehnică :

• exerciţii de acomodare cu racheta şi cu mingea de tenis ;

 • exerciţii pentru priza schimbătoare ;
• exerciţii de însuşire a poziţiei, formelor de deplasare în teren şi a jocului de
picioare specific fiecărui procedeu tehnic în parte
• exerciţii de însuşire a mecanismului de lovire a mingii la procedeele
tehnice(dreapta, stânga, servici, vole), analitic şi global ;
• însuşirea pregătirii pentru lovirea mingii ;
• însuşirea finalului de lovitură ;
• exerciţii pentru însuşirea centrării mingii în cordaj, a efectului imprimat mingii,
a conducerii în momentul lovirii mingii şi a
dirijării precise a acesteia ;
• exerciţii de însuşire a tehnicii, în condiţii izolate de joc şi în acţiuni de joc, cu
şi fără adversitate.
Pregătirea tactică :
• exerciţii pentru însuşirea conţinutului tactic al execuţiilor tehnice ;
• exerciţii pentru plasamentul pe teren ;
• exerciţii pentru deplasarea şi aşezarea la minge ;
• exerciţii pentru orientarea mingii cu efecte, direcţii, traiectorii, lungimi şi
eficienţă crescută ;
• exerciţii pentru schimbara direcţiei, efectului, traiectoriei şi a vitezei de
circulaţie a mingii ;
• exerciţii pentru însuşirea conţinutului tactic al fazei de joc fix
(serviciul şi returul) ;
• serviciul 1 şi 2 (direcţii, precizie, forţă şi constanţă) ;

• exerciţii pentru însuşirea returului de serviciu cu lovituri de

dreapta şi stânga, de pe amble părţi ale terenului de joc
• exerciţii pentru însuşirea acţiunilor ce succed serviciul şi returul ;
• exerciţii pentru însuşirea conţinutului tactic al fazei de joc alternativ (schimbul
de lovituri pregătitor) ;
• exerciţii de jocuri-şcoală pentru însuşirea tacticii jocului de simplu.
Intrebari recapitulative:
1. Definiti tehnica jocului de tenis.
2. Care sunt caracteristicile de baza ale factorilor de eficienta?
3. Care este continutul modelului de pregatire pentru cursul de baza?

CURS NR. 5
5.1.Tactica jocului de tenis
5.2.Analiza tacicii jocului de simplu
5.1.Tactica jocului de tenis
Prin noţiunea tactică întelegem totalitatea acţiunilor jucătorului organizate şi
coordonate raţional, în limitele prevederilor regulamentului de joc şi ale spiritului de
sportivitate, în scopul valorifiării calităţilor proprii şi a deficienţelor în pregatire a
adversarului.
Factorii ce condiţionează tactica de joc:
-nivelul şi gradul de însuşire a procedeelor tehnice;
-nivelul de dezvoltare al calitaţiilor motrice;
-nivelul cunoştinţelor teoretice;
-gradul de pregătire psihologică;
-natura adversităţii (tipologia de jucător) ;
-structura suprafeţei de joc;
-evoluţia scorului;
-condiţii meteo.
Orice plan tactic nu poate fi realizabil decât dacă se bazează pe o tehnică adecvată cu
o impotantă participare a capacităţii cognitive şi a tuturor calităţilor motrice ale
subiectului.
Obiectiv principal al tacticii: realizarea unei prestaţii optime pe terenul de joc.

Trei condiţii sunt necesare pentru aplicarea unei tactici eficiente:

1.O mare adaptibilitate a acţiunilor în timpul jocului care trebuie să fie foarte
variabile şi modificabile în orice moment în funcţie de adversitate.
2. O distribuţie eficientă şi raţională a efortului pe parcursul întâlnirii
3. Adoptarea unor atitudini care nu permit adversarului să prevadă acţiunile şi
schemele tactice care vor fi utilizate contra lui (fenta, mimica, intimidări,
simularea oboselii sau a relaxarii).
Asigurarea conţinutului tactic al procedeelor tehnice de joc constă în următoarele
aspecte:
• Plasament corect la minge şi plasament pe zonele 1 şi 2;
• Preparaţia în timp şi spaţiu;
• Realizarea şi schimbarea de direcţii, efecte, lungimi, traiectori, viteze la
lovirea mingii;
 • Realizarea de acţiuni tehnico-tactice eficiente, în scopul construcţiei punctului
(preparaţie, declanşare, finalizare).
Structura jocului conţine 4 faze ale tacticii jocului
de tenis:
• Faza de joc fix şi momentele componente (servici-retur) ;
• Faza de joc alternativ şi momentele componente(schimb de lovituri,
dreapta,rever) ;
• Faza de joc decisiv şi momentele componente (atac la fileu, după servici, după
retur sau după alternarea loviturilor de pe fundul terenului) ;
• Faza de joc de trecere şi momentele componente(trecerea din atac în aparare şi
invers).

Principiile de bază ale tacticii jocului de tenis:

1.Principiul fundamental al tacticii jocului modern de simplu constă în capacitatea
tehnică, fizică şi psihică a tenismenului de a declanşa şi supune ofensiva permanentă
în orice moment al jocului (prin creşterea vitezei de circulaţie a mingii concomitent
cu declaşarea şi utilizarea eficientă a unghiurilor de atac) ;
2. Principiul realizării unui procentaj ridicat de eficienţă în cadrul celor 4 faze
fundamentale ale jocului de simplu (prin adoptarea permanentă a tehnicii la
diversitatea situaţiilor de joc, prin trecerea cu uşurinţă de la acţiunile de pe fundulul
terenului la cele de la fileu şi invers) ;
3.Principiul realizării eficiente a replasamentului în zonele strategice 1
şi 2 (prin utilizarea unor forme de deplasare în teren specifice penrtu declanşarea şi
utilizarea în timp util a unghiurilor de ofensivă şi contraofensivă determinate de
direcţia mingii şi idea tactică de joc) ;
4.Principiul realizării unui procentaj ridicat de eficientă a acţiunilor tehnico-tactice în
toate momentele jocului (prin alternarea cu pricepere a tacticii de joc avantajoase în
cadrul strategiei stabilite prin îndepartarea treptată a adversarului de la tactica
convenabilă lui şi
 impunerea unei tactici proprii);
5.Principiul realizării unei variabilităţi a acţiunilor de joc, în momentele speciale (prin
utilizarea unor manevre de schimbare a ritmului şi a tempoului de joc, prin
declaşarea, menţinerea, schimbarea sau combinarea FEF la lovirea mingii ;
6.Principiul valorificării la parametrii crescuţi a tipologiei de jucator (ofensiv,
defensiv sau combinativ) ori capacitatea de adaptare şi valorificare a tacticii proprii în
raport cu condiţiile de adversitate asemanatoare sau diferite.
5.2. Analiza tacticii jocului de simplu
Faza de joc fix - reprezintă prima acţiune tehnico-tactică fundamentală a
jocului de simplu, care este declanşată de către jucătorul de la serviciu şi
contracarată de către jucătorul de la retur. Această fază de joc condiţionează în
foarte mare măsură întreaga desfăşurare a conceperii şi realizării practice a
punctului de joc.
Faza fixă de joc are în conţinutul ei două componente tactice de bază, şi
anume:
- componenta tactică de la serviciu;
- componenta tactică la retur.
În sprijinul definiţiei de mai sus se poate afirma cu certitudine că tenisul actual
a ridicat aceste două acţiuni tehnico-tactice de joc (serviciul şi returul), la un nivel
superior de măiestrie şi eficienţă în joc.
După opinia noastră, această perfecţionare tehnico-tactică a celor două acţiuni
de joc se datorează mai multor factorii, dintre care mentionm:
- jucătorii de tenis de înaltă performanţă au o conformaţie atletică desăvârşită şi
proporţionată, detaşându-se prin etalarea unor calităţi motrice specifice de forţă
-viteză şi rezistenţă la lovirea mingii, care depăşesc uneori limitele umane;
- aceşti jucători de mare valoare dispun de o tehnică modernă, având ca atribut
esenţial condiţia de ofensivă totală a fiecărei acţiuni la minge, materializată
prin conţinutul lor tactic foarte bogat şi diversificat, în sensul utilizării la
parametri superiori a factorilor de eficienţa la lovirea mingii (direcţia, viteza,
lungimea, traiectoria şi efectul);
- in contextul unei pregătiri superioare şi a unui grad crescut de eficienţa în joc, ei
reuşesc să folosească în avantaj propriu materialele de joc, diversitatea suprafeţelor
terenului de joc, condiţiile atmosferice, evoluţia scorului, precum şi formele de
adversitate mereu diversificate, care, în felul acesta, declanşează stări psihice
complexe de joc;
- dacă jucătorul de la serviciu încearcă prin ansamblul tehnico-tactic şi
psihomotric să realizeze punctul de joc sau să descumpănească într-un
procentaj foarte mare jucătorul de la retur, nu mai puţin va încerca şi jucătorul
de la retur acelaşi lucru;
- un alt factor ce stă la baza fazei de joc fix ar fi şi faptul că acest moment
 foarte important de joc este o condiţie regulamentara de început de joc şi se
poate repeta cu c frecvenţă mai mare sau mai mica în funcţie de evoluţia
punctelor pe games, set şi joc

Componenta tactică la serviciu

Componenta tactică la serviciu reprezintă acea acţiune tehnico-tactică în care

jucătorul, pe baza unei gândiri strategice, reuşeşte să descifreze foarte rapid
variantele tactice optime şi să decidă ofensiva maximă ce trebuie dată adversarului,
în vederea anihilării parţiale sau totale a returnantului, în vederea impunerii
condiţiilor de evoluţie a punctului de joc sau a derulării tacticii ulterioare.
Pentru o prezentare cât mai cuprinzătoare a conţinutului tehnico-tactic a
serviciului 1, ne vom referi la următoarele aspecte ce deţin o arie prioritară a
conceptului tactic de joc, şi anume:
- Plasamentul jucătorului la efectuarea serviciului 1
Plasamentul corect al servantului în spaţiul de joc trebuie să se facă în primul
rând cu respectarea regulamentului de joc privitor la serviciu, iar în cel de-al doilea
rând să ofere servantului maximul de eficienţă la direcţionarea mingii în terenul
advers, precum şi de a controla cu privirea spaţiul geometric al terenului, în cadrul
derulării fazelor ce pot succede serviciului.
În mcd obişnuit, lăsând de o parte excepţiile tactice de joc, servantul se
plasează în spaţiile liniei de fund a terenului, la o distanţă de aprcximativ 0,80-1 m de
o parte sau de alta a semnului de centru (respectiv în terenul de egalitate şi avantaj).
Ocuparea de către servant a acestui spaţiu la efectuarea serviciului oferă în plan
tactic mai multe avantaje:
- jucătcrul se gaseşte la o distanţă egală de acoperit faţă de liniile laterale ale
terenului de simplu, precum şi faţă de zona centrală şi de cea a fileului;
- oferă jucătorului posibilitatea de a acoperi cu privirea zona careului de
serviciu spre care se îndreaptă mingea, precum şi toate amănuntele de ordin
tactic legate de plasamentul şi eventual de intenţiile tactice ale returnantului;
- datorită plasamentului la serviciu, precum şi a altor aspecte legate de
măiestria tehnică şi psihomotrică a servantului, el încearcă să deschidă
unghiuri de atac, pe care apoi să le foloseasca în avantaj propriu;
- oferă şanse egale pentru ofensiva ultenioară, specifică diferitelor tipologii de
jucători (ofensivi, defensivi sau combinativi);
- poate crea şi situaţii de derută pentru adversari prin focalizarea privirii spre o
direcţie anume de teren şi a unei gestici ce precede lovirea mingii sau chiar în
conţinutul execuţiei pot apare surprize pentru returnant.
- Serviciul solicită în totalitate personalitatea jucătorului de tenis
Jucătorul de tenis, pentru a dovedi personalitate în general şi la serviciu în
special, este necesar mai întai să îşi formeze în procesul de pregătire şi după aceea să
o manifeste atât la serviciu cât şi în întreaga desfăşurare a jocului competiţional.
Personalitatea jucătorului la serviciu este vizibilă dacă acesta respectă
regulamentul jocului şi al competiţei, dovedeşe sigunanţă şi măiestrie în etalarea
arsenalului tehnico-tactic specific acestui procedeu tehnic, posedă variante tactice
eficiente şi le aplică cu pricepere. Dacă prin întreaga preparaţie la serviciu şi a
argumentelor de eficienţa, creează adversarului derută şi ineficienţă în suslinerea
ansamblului nidicat de adversitate, atunci în felul acesta, jucătorul servant poate
impune regulile jocului.
În cadrul prestaţiei bune a jucătorului la serviciu se mai pot include şi modul
cum reuşeşte să nu irosească timpul şi forţa pentru a realiza cu fiecare serviciu punct
direct “Ace”.
Altennarea loviturilor în forţa-viteza cu cele plasate şi surprinzâtoare pot crea
pentru adversar a mare derută în realizarea eficientă a returului de serviciu.
Pentru confirmarea personalităţii la serviciu, jucătorul trebuie să asigure
execuţiilor tehnice un procentaj crescut de eficienţă, precum şi o economie a efortului
fizic şi psihic propriu.
La serviciu, ca de altfel şi în toate acţiunile de joc, tenismenul trebuie să dea dovadă
de o mare inteligenţă pentru utilizarea corectă şi eficientă a calităţilor proprii.
- Rolul şi gradul de eficienţă a primului şi a celui de al doilea serviciu
În cadrul evoluţiei serviciului în joc, jucătorul are dreptul regulamentar la două
încercări denumite generic, primul şi cel de al doilea serviciu.
Scopul primului serviciu urmăreşte în primul rând să pună returnantul sub
presiune, făcând cât mai dificilă returnarea mingii şi de a-l pune în acelaşi timp pe
servant într-o situaţie favorabilă pentru următoarea acţiune de joc.
Din punct de vedere teoretic şi în mod deosebit practic, primul serviciu se
execută cu maximum de forţă -viteză, precizie şi este direcţionat către zonele cele
mai favorabile pentru servant de a realiza punctul direct sau a-i mijloci acestuia
şansele pentru următoarele acţiunilor de joc.
Cel mai frecvent, la nivelul începătorilor serviciul se orientează spre partea mai
slabă a adversarului sau în zona mai deschisă. Acest aspect la nivelul marii
performanţe este mai putin utilizat, deoarece în acest caz jucătorii la retur dovedesc o
eficienţă sensibil egală a tehnicii procedeelor de dreapta şi stânga.
Deşi cu primul serviciu se urmăreşte ofensiva totală, exprimată prin dorinţa
jucătorului de a realiza maximul (punctul direct), totuşi, procentajul de reuşite şi de
punct direct este destul de redus.
Astfel, din observaţiile noastre făcute la o serie de competiţii oficiale, se
constată că la jocurile de la nivelul marii performanţe primul serviciu are ca procentaj
aproximativ pentru punct direct în jurul a 10-15 %, iar serviciile reuşite se cifrează la
un procentaj aproximativ de 46-52 %. Desigur, ne întrebăm dacă acest lucru este
favorabil jucătorului de la serviciu şi de ce nu se poate un procentaj superior. Aici
răspunsul ar fi simplu, deoarece jucătorii de la acest nivel de măiestrie nu sunt legaţi
de maxima care circulă în lumea tenisului “Serveşte primul serviciu că nu îl ai pe cel
de al doilea”.În acest caz, jucătorii, pe lângă dorinţa de a tranşa cât mai repede
punctul de joc în favoarea lor, încearcă în majoritatea situaţiilor superlativul specific
performanţei, şi anume asumarea riscului. Tocmai această superbă acţiune de dăruire
dă măsura şi calitatea jocului modern de tenis.
Pentru a sintetiza mai bine aspectele legate de serviciu, ne vom referi la factorii
de eficienţă (direcţia, viteza, lungimea, traiectoria şi efectul).
- Cu privire la direcţia mingii la primul serviciu, în jocul de tenis se pot stabili
 trei direcţii de bază şi anume:
- în diagonal spre linia laterală a spaţiului de serviciu (teren de egalitate sau
avantaj);
- în interiorul careului de serviciu, la linia mediană (intersecţia liniei careului
de serviciu cu linia mediană);
- sau pe mijlocul careului de serviciu (atat la egalitate, cât şi la avantaj).
Avantaje şi dezavantaje cu privire la plasarea primului serviciu în cele trei situaţii
prezentate:
 prima situaţie la direcţionarea serviciului pe diagonală
Direcţionarea mingii pe diagonal a spaţiilor de serviciu este cea mai des
folosită în jocul de tenis, iar printre jucătorii care excelează sunt: A. Agassi, C. Moya,
M. Chang, A. Coretja, A. Pavel. ca variante tactice de bază reţinem:
- dacă se serveşte în terenul de egalitate sau avantaj;
- dacă la serviciu se găseşte un jucător dreptaci sau stângaci;
- dacă la retur se gaseşte un jucător dreptaci sau stângaci;
În cazul în care se serveşte în terenul de egalitate şi ambii jucători (de la
serviciu şi retur) sunt dreptaci, atunci relaţia tactică poate fi avantajoasă pentru
servant, dacă acesta realizează o viteză foarte mare la lovirea mingii, deschide un
unghi mărit spre partea laterală a spaţiului de serviciu, iar efectul tăiat la lovirea
mingii face să crească dificultatea de returnare a mingii.
Ca dezavantaj ar fi şi faptul că serviciul repetat în condiţiile prezentate poate
conduce la măsuri tactice luate de jucătorul de la retur, care, printr-un plasament
specific şi cu direcţionarea mingii în terenul advers, poate crea dificultăţi servantului.
Dacă la serviciu se găseşte un jucător stângaci, iar la retur un dreptaci, relaţia
tactică poate fi dezavantajoasă pentru returnant, deoarece acesta va trebui să schimbe
efectul la returnarea mingii din tăiat în liftat, care se poate face cu unele dificultăţi.
Dacă la serviciu se găseşte un jucător dreptaci şi la retur un jucător stângaci
(teren egalitate), atunci relaţia tactică este avantajoasă pentru servant, deoarece
acesta, prin direcţionarea mingii spre linia laterală şi cu imprimarea unui efect tăiat,
va declanşa dificultăti mărite pentru returnant, având puţine şanse de realizare a
punctului.
În cazul când se serveşte în terenul de avantaj, iar la serviciu şi la retur se
găsesc jucători dreptaci, atunci relaţia tactică este foarte avantajoasă pentru servant,
deoarece poate deschide unghiuri mari de atac, iar efectul la lovirea mingii poate fi o
combinaţie între tăiat şi liftat sau între tăiat şi plat. Mai mult, jucătorul de la retur va
fi scos mult din spaţiul de joc şi va returna mingea numai cu lovitură de stânga.
 cea de a doua situafle de direcţionare a serviciului este în interiorul
careului de serviciu, la linia mediană (intersecţia liniei careului de serviciu
cu linia mediană)
În jocul actual de tenis se poate sesiza cu uşurinţă faptul că dirijarea mingii în
spaţiul median al careurilor de serviciu reprezintă o tactică eficientă, care este
utilizată de principiu de către jucătorii cu o tipologie ofensivă sau combinativă.
Exemplu: B. Becker, P. Sampras, J. Bjorkman, R. Krajicek, M. Philippoussis, P.
Rafter, G. Rusedski.
 Variantele tactice de bază sunt următoarele:
- dacă se serveşte în terenul de egalitate sau avantaj;
- dacă la serviciu se găseşte un jucător dreptaci sau stângaci;
- dacă la retur se găseşte un jucător dreptaci sau stângaci;
De remarcat că serviciul în zona mediană, cu cele trei variante mai sus
amintite, prezintă multe deosebiri din punct de vedere tehnico-tactic faţă de
direcţionarea mingii în diagonal a careului de serviciu.
Un prim element de reţinut s-ar datora faptului că fileul are în zona de centru
înălţimea cea mai mica (0,914 in), iar tehnica serviciului nu solicită o rotare exagerată
a trunchiului în momentul lovirii mingii.Totuşi, aceste elemente pot fi minore pe
lângă relaţia tactică ce se creează în acest context între servant şi jucătorul de la retur.
Serviciul 1 pe mediana careurilor de serviciu prezintă câteva avantaje demne
de reţinut:
- un prim avantaj se datorează capacităţii servantului de a imprima mingii o
forţă şi viteză deosebită (210-230 km/h), cu o lungime maximă şi precizie — spaţiul
de cădere a mingii în terenul advers trebuie să aibă un diametru de 20 cm, plasat în
interiorul careului de serviciu, iar mingii să i se imprime efectul plat sau a combinaţie
de două efecte (tăiat şi liftat);
- limitează posibilităţile jucătorului de la retur de a deschide unghiuri mari de
atac, obligându-l să returneze mingea de principiu pe mijlocul terenului, acolo unde
se găseşte servantul;
- datorită vitezei mari a mingii realizate de către servant, jucătorul de la retur
trebuie să execute o mică deplasare laterală, iar retragerea redusă a rachetei poate
limita forţa de contraatac;
- serviciul, cu toate valenţele sale ofensive în totalitate, limitează posibilităţile
returnantului de a avansa la fileu;
- obligă pe returnant la alegerea unor variante tactice pripite, mai ales dacă
servantul este de o tipologie ofensivă sau combinativă;
- de multe ori direcţia mediană a serviciului ţintuieşte pe returnant pe linia de
fund a terenului, obligându-l să-şi desfăşoare tactica în acest context.
La aceste avantaje ale primului serviciu cu direcţie mediană, tactica la serviciu
se poate diversifica dacă se mai iau în consideraţie şi următoarele situaţii:
- dacă se serveşte în terenul de egalitate, iar la serviciu şi retur se găsesc
jucători dreptaci, atunci cel de la retur va efectua returnarea mingii cu lovitură de
stânga, deci cu unele dificultăţi tehnico-tactice,
- dacă servantul este stângaci, iar returnantul dreptaci, aspectele tehnico-tactice
pentru returnant se complică şi devin costisitoare pentru un contraatac riguros;
- dacă la serviciu se găseşte un dreptaci şi la retur un stângaci, atunci se creează
avantaje pentru returnant, atât tehnic cât şi tactic;
- dacă la serviciu se găseşte un stângaci şi la retur tot un stângaci, atunci
avantajul este mai mult de partea returnantului. în cazul când servantul imprimă
mingii un efect tăiat foarte accentuat, atunci se măreşte zona de cuprindere a
returnantului şi se pot complica acţiunile tactice ulterioare.
De menţionat că în terenul de avantaj aspectele tehnico-tactice se vor derula
invers decât în terenul de egalitate.
  Cea de a treia direcţie de bază la serviciul 1 este orientarea mingii pe
mijlocul careului de serviciu
În contextul acestei tactici, la serviciul 1 se pot preciza următoarele:
- serviciul 1 în forţă, cu efect în general plat, pe zona de mijloc a careului de
serviciu va reduce posibilitatea adversarului de a deschide unghiuri mari de atac;
- serviciul 1 pe direcţia mai sus amintită va îngreuia decizia returnantului de a
alege şi utiliza în timp util procedeul tehnic cel mai eficient;
- serviciul 1 puternic, cu efect plat-tăiat, obligă pe returnant să orienteze
mingea pe mijlocul terenului advers;
- serviciul 1 în forţă şi cu efect plat este utilizat împotriva jucătorilor de la retur
care, la retragerea rachetei, efectuează o buclă mare, deci i se reduce timpul de
pregătire pentru a acţiona optim;
- serviciul 1 foarte puternic în zona amintită mai sus reduce posibilităţile
returnantului de a ataca la fileu.
Ca regulă de aur în toate aceste situaţii la care se adaugă pe lângă direcţia
mingii şi a celorialţi factori de eflcienţă, respectiv tactica specifică acestei faze de joc
nu este limitată, ci dîmpotrivă se diversifică şi se amplifică în funcţie de tipologia de
jucători (asemănătoare sau diferită), care pot decide asupra evoluţiei punctului de
joc.
- Un alt factor definitoriu privind tactica serviciului 1 se referă la efectele
imprimate mingii.
Efectul imprimat mingii reprezintă, după opinia noastră, valoarea şi
complexitatea tacticii abordate de către jucător, deoarece efectul la lovirea mingii
amplifică, diversifică şi combină ideea tactică a fiecărui procedeu tehnic în parte.
În jocul actual de tenis, rar întâlnim acţiuni de joc în care lovirea mingii să nu
fie însoţită de un efect anume. Realizarea acestor efecte face obiectul tehnicii, iar
utilizarea lor în joc face obiectul tacticii, ajutând la o exprimare substanţială a
servantului în depăşirea adversarului.
În cazul serviciului 1 întâlnim ca variante ale efectului la lovirea mingii
următoarele:
 dacă la serviciu şi retur se găsesc jucători dreptaci, atunci efectele vor fi:
- în terenul de egalitate se vor imprima mingii efectul tăiat în exterior şi liftat-
plat în interior (intersecţia liniei mediane cu linia careurilor de serviciu,
aceieaşi efecte se vor realiza şi pe mijlocul careului de serviciu);
- în terenul de avantaj se vor imprima efectele liftat-plat în exterior, iar pe
mediana careului de serviciu efectul tăiat.
 dacă la serviciu se găseşte un jucător dreptaci iar la retur un jucător
stângaci, efectele la minge vor fi:
- în terenul de egalitate se va imprima mingii efectul tăiat, cu accent pe
deschiderea de unghiuri mari de atac. Relaţia tactică este cert în favoarea
servantului;
- în cea de-a doua variantă de serviciu în zona mediană a careului de serviciu se
va imprima efectul liftat, cu reale avantaje totuşi pentru returnant;
- în terenul de avantaj, aspectele tactice cu privire la direcţia şi efectul
imprimat mingii vor fi liftat în exterior şi tăiat în zona mediană a careului de
 serviciu.
 dacă la serviciu se găseşte un jucător stângaci iar la retur un jucător
dreptaci, atunci relaţia tactică privind efectul imprimat mingii de servant va
fi următoarea:
- în terenul de egalitate se va imprima mingii efectul liftat în exterior, iar
median se va imprima efectul tăiat, acesta din urmă îl avantajează pe servant;
- în terenul de avantaj se va imprima mingii efectul tăiat în exterior, avantaj
mărit pentru servant, iar median se va imprima efectul liftat, cu avantaj la
returnant;
 dacă la serviciu se găseşte un jucător stângaci iar la retur tot un jucător
stângaci, relaţia tactică va fi următoarea:
- în terenul de egalitate, serviciul va fi orientat în exterior şi se va imprima
mingii efectul liftat, avantajos totuşi pentru servant, iar median se va imprima
efectul tăiat, necesitând deplasarea laterală a returnantului;
- în terenul de avantaj, serviciul în exterior va imprima mingii efectul tăiat, iar
median efectul liftat, desigur în avantajul returnantului;
După cum este ştiut din practică, calitatea fundamentală a serviciului 1 este
aceea de a forţa jucătorul de la retur să nu intercepteze mingea, să greşească sau să
returneze mingea pe direcţia dorită de către servant.
-Un alt factor esenţial al tacticii la serviciu ar fi lungimea mingii, dar şi
alternarea acesteia cu reducerea ei.
Dacă în celelalte faze de joc (alternativ, decisiv sau de trecere), imprimarea
unei lungimi maxime mingii în terenul advers reprezintă o condiţie şi o cerinţă a
tacticii de joc, în cazul tacticii la serviciu această orientare a lungimii mingii se
potriveşte numai în anumite situaţii de adversitate. Alternarea acestui factor de
eficienţă prin reducerea sau amplificarea lungimii mingii în contextul evoluţiei
tacticii de joc, va contribui substanţial la complexitatea şi eficienţa acţiunilor
intneprinse de către jucător.
Dirijarea mingii în terenul advers cu lungime maximă sau redusă (trimiterea
mingii pe linia laterală a careurilori de serviciu, cât mai în apropierea fileului),
precum şi alternarea lor tactică, creează pentru servant posibilităţi multiple de
schimbare a ritmului de joc, precum şi a celor de surprindere a returnantului.
Prezentăm câteva variante ale tacticii cu privire la lungimea mingii a serviciul
1:
- dacă jucătorul de la retur se plasează pe sau în interiorul liniei de fund a
terenului, atât în terenul de egalitate cât şi în cel de avantaj, atunci se va servi cu
lungime maximă spre colţurile careurilor de serviciu, unde sunt zone rămase libere;
- serviciul lung pe linia careurilor de serviciu va forţa retragerea în spate a
returnantului pentru a acţiona asupra mingii, în felul acesta scade posibilitatea
deschiderii de unghiuri da atac, precum şi a ofensivei la fileu de către acesta;
- Un alt factor pentru creşterea eficienţei serviciului 1 ar fi luarea în calcul
de către jucător a tuturor factorilor favorizanţi şi defavorizanţi, cum ar fi:
- condiţiile meteo (vântul şi soarele), care pot favoriza sau îngreuia serviciul.
Dar învingerea acestor condiţii prin adaptarea unor tactici speciale pot să se constituie
în factorii favorizanţi;
 - suprafeţele de joc (zgură, parchet, covor plastic, ciment, iarbă), prin
diversitatea lor, pot să conducă la tactici speciale pentru serviciul 1;
- adversari cu o tehnică defectuoasă la lovitura de dreapta sau de stânga, în
cadrul returului de serviciu, precum şi cu o experienţă competiţională slabă impun
prevederi ale adoptării unei tactici speciale la serviciu.
-Un alt factor esenţial al tacticii serviciului 1 ar fi avansarea la fileu, urmată
de voleu.
În tenisul actual se cunosc trei modalităţi de bază de avansare a jucătorului la
fileu, şi anume:
- serviciul 1, unmat de voleu;
- returul, urmat de voleu;
- alternanea lovituri lor de pe linia de fund a terenului, urmată de voleu.
Ne vom referi în cele ce urmează la prima situaţie, şi anume: serviciul urmat de
voleu.
O condiţie esenţială a reuşitei acestei acţiuni tehnico-tactice o reprezintă viteza
şi direcţionarea serviciului 1, după care avansarea la fileu trebuie făcută foarte rapid
în zona strategică 2, până când mingea nu a căzut în suprafaţa de serviciu. Staţia în
aceastâ zonă constă într-o percuţie uşoară pe pingeaua ambelor picioare, după care
jucătorul la serviciu se deplasează pe bisectoarea unghiului format de posibilităţile de
atac ale adversarului.
Cea de-a doua situaţie este asemanatoane cu cea precedentă numai că jucătorul
de la retur va pleca dîntr-o zonă mai îndepărtată de centrul terenului, dar în traseul
spre fileu va trece prin zona strategică 2.
Cea de-a treia situaţie este mai dificil de realizat, deoarece jucătorul, după
retrimiterea mingii în terenul advers, va trebui să revină de principiu în zona
strategică 1, după care se va deplasa în zona strategică 2, când mingea nu a căzut încă
pe sol în terenul advers, iar traseul până la fileu se va face tot prin zona strategică 2.
Avansarea din zona strategică 2 la fileu pentru executarea voleului se va face pe
bisectoarea unghiului format de posibilităţile adversarului de a contracara.
- Un alt factor ce trebuie luat în consideraţie la serviciul 1 ar fi evoluţipa
scorului din games.
În acest sens, un lucru este bine de precizat, şi anume că indifenent de evoluţia
scorului, jucătorul de tenis care se respectă trebuie să încerce cu fiecare serviciu 1
maximum de eficienţă, fără a lăsa speranţe adversarului, încercând ca în majoritatea
situaţiilor de serviciu 1 să-şi asume riscul.
Prezentăm câteva reguli de care jucătorul de la serviciu trebuie să ţină seamă,
după cum urmează:
- la scorul de 0-0, 15-0, 30-0, 40-0, 40-15 pe serviciul propriu, jucătorul poate
forţa realizarea punctului cu primul serviciu, deci va încerca totul pentru adjudecarea
punctului de joc, deci asumarea riscului va fi unul dintre aspectele esentiale, dar
trebuie dublat şi de avansarea la fileu dacă jucătorul este de tipologie ofensiv sau
combinativ;
- la situaţia în care scorul este de egalitate la 40-40 şi chiar avantaj la adversar,
se va încerca cu mult calm şi cu echilibru psihic serviciul de punct direct, deci de
asumare şi de data aceasta a riscului.
 Conchidem aceste considerente referitoare la tactica serviciului arătând că
primul serviciu în jocul de simplu este cea mai ofensivă armă tactică din jocul de
tenis. De accea, serviciului 1 trebuie să i se acorde o mare atenţie în procesul de
antrenament, începând de la primele lecţii de tehnică şi tactică de bază, până la înalta
măiestrie.
Se poate afirma cu certitudine că jucătorul de performanţă în tenis, fără un
serviciu 1 de excepţie nu poate progresa în tenisul de elită.

CONSIDERAŢII TEHNICO-TACTICE PRIVITOARE LA SERVICIUL 2

Ca o regulă generală şi demna de luat în considerare în procesul de

antrenament şi joc ar fi şi zicala care circulă în rândul tehnicienilor şi a sportivilor cu
privire la serviciul 1, potrivit căreia: “Serveşte primul serviciu ca nu îl ai pe cel de-al
doilea”. Această maximă din tenis reprezintă o cerinţa şi o atenţionare în plus, ce
trebuie acordată la primul serviciu. Deşi, conform regulamentului de joc, este bine
ştiut că jucătorul are dreptul la două încercari (respectiv serviciul 1 şi serviciul 2).
Ceea ce însă atrage atenţia zicala de mai sus se referă la faptul de a nu irosi efortul şi
ideea tactică de joc cu fiecare încercare la serviciu, deoarece primul serviciu are o
tactică specială, de maximă ofensivă, faţă de cel de al doilea serviciu.
În cele ce urmează vom încerca să precizăm unele aspecte legate de cel de-al
doilea serviciu şi să încercam în felul acesta să conturăm conţinutul tehnico-tactic şi
cantribuţia acestuia la declanşarea şi finalizarea punctului de joc.
Dorim să facem cunoscut faptul că jucătorul de performanţă, care are o tactică
bine consolidată de joc, nu manifestă şi nici nu trebuie să manifeste reţinere la
efectuarea primului serviciu, gândindu-se că îl poate greşi. Dar condiţiile specifice de
joc pot genera greşeli şi situaţii în care jucătorul apeleaza la cel de-al doilea serviciu.
Din observaţiile şi datele culese la jocurile oficiale de nivel superior, s-au putut
desprinde o serie de reguli şi cerinţe prin care jucătorul înţelept, inteligent şi bine
pregătit reuşeşte să transfere forţele psihomotrice şi tehnico-tactice la cel de-al doilea
serviciu. De remarcat ca această idee tactică este vizibilă din modul de preparaţie a
jucătorului pentru cea de a doua încercare, ce se conturează în modul de fixare a
privirii şi a unei gestici general specifice.
Între primul serviciu şi cel de-al doilea serviciu, jucătorul face o mica pauză de
reîncărcare a bateriilor, de schimbare totală a tacticii serviciului, dar şi a ideii de
derulare a acţiunilor de joc ce vor succede serviciul.
Putem preciza că din punct de vedere tactic cel de-al doilea serviciu are ca
prima cerinţă şi anume: evitarea greşelilor tehnice, dar şi a declanşării unor presiuni
asupra adversarului pe plan tactic, ce constau din:
- realizarea unui efect liftat accentuat;
- direcţionarea mingii pe partea mai slabă a adversarului;
- imprimarea unei viteze foarte mari de rotaţie şi de lovire a mingii;
- realizarea cu mare risc a unui serviciu cu toate caracteristicile specifice
serviciului 1;
- deoarece la serviciul 2 jucătorul de la retur înaintează în inteniorul terenului,
atunci se va încerca şi factorul de eficienţă a lovirea mingii — lungimea;
 - procentajul de reuşite la serviciul 2 trebuie să fie între 90-96% iar de punct
direct aproximativ 20-40%.
În jocul marilor campioni se poate observa un lucru deosebit, şi anume atunci
când greşesc primul serviciu, prin întregul lor comportament nu afişeaza supărare,
revoltă sau scădere a capacităţii de concentrare, ci din contră se remontează pentru
cel de-al doilea serviciu. Acest aspect considerăm că trebuie să devină o preocupare
pentru formarea tinerilor tenismeni atât în procesul de instruire, cât şi în modul de
abordare a serviciului 2 în competilia oficială.
În cadrul analizei tehnico-tactice a serviciului 2, menţionăm că rămân valabili
toţi factorii de eficienţă prezentaţi la serviciul 1. În cele ce urmează vom insista
numai asupra modului diferenţiat de tratare tactică a lor, în vederea creşterii eficienţei
la serviciul 2.
După cum ştim, plasamentul pentru serviciul 2 nu diferă de cel al serviciului 1,
precum şi capacitatea jucătorului de a se impune pe planul tactic faţă de returnant.
Cu privire la utilizarea celor cinci factori de eficienţă la serviciul 2, vom face
următoarele referiri:
- direcţia imprimată mingii a serviciul 2 este orientată de principiu în partea
centrală a careului de serviciu, către linia ce delimitează lungimea spaţiului de
serviciu. De obicei, această direcţie este orientată spre partea mai slabă a
returnantului;
- viteza imprimată mingii este adresată într-un procentaj mai mare rotaţiei
mingii;
- lungimea imprimată mingii este a condiţie şi o cerinţă a serviciului 2,
deoarece la aceasta se adaugă viteza şi efectul liftat care, combinate corect, scot
returnantul din dispozitiv şi îl obligă să se retragă şi în felul acesta să lovească
mingea mai de sus, la nivelul trunchiului;
- efectul liftat imprimat mingii reprezintă caracteristica serviciului 2 şi dă
măsura lui;
- traiectoria la serviciul 2 este puţin schimbată faţă de serviciul 1, datorită
boltei ce o capătă mingea în partea a doua a traseului, dar nu aceasta este partea
esenţială, deoarece efectul mingii în contact cu solul face ca săritura mingii să fie
mult spre în sus, aceasta este vizibilă în special pe suprafeţele de zgură.
Faţă de primul serviciu, unde jucătorul poate avansa la fileu, nu acelaşi lucru se
poate face şi în cazul serviciului 2, situaţie mai puţin avantajoasă, deoarece jucătorul
nu poate avansa la fileu datorită tocmai faptului că returnantul nu este scos în lateral
din spaţiul de retur, lungimea este redusă, ceea ce oferă şansa celui de retur să
avanseze la fileu.
Dacă la primul serviciu jucătorul poate încerca realizarea punctului prin
asumarea riscului (în cazurile de scor 0-40 sau 40-0), nu acelaşi lucru se poate încerca
şi cu servidiul 2.
Desigur, pot fi situaţii când jucătorul cu serviciul 2 poate risca, dar în
majoritatea situaţiilor jucătorii încearcă să se asigure cu acest procedeu tehnic să
finalizeze punctul cu acţiunile ulterioare serviciului 2.
În concluzie, se poate preciza că serviciul 2, la care se apelează într-un
procentaj crescut de către marii jucătorii, reprezintă o ultimă şansă a servantului pe
care nu doreşte să o rateze din considerente tactice, dar mai ales cu consecinţe pe
planul performanţei de joc.

Componenta tactică la returul de serviciu

Componenta tactică la returul de serviciu reprezintă prima acţiune tehnico-

tactică de contraofensivă în planul tacticii de joc. Această acţiune tehnico-tactică
este cea mai dificilă din jocul de tenis, căreia i se impune o anumită strategie de
ofensivă de către servant, pentru care jucătorul de la retur trebuie să descifreze
acţiunea într-un timp extrem de scurt şi să ia decizii cu privire la formă şi conţinutul
contraofensivei. Jucătorul încearcă să preia în felul acesta ofensiva pe toate planurile,
în vederea impunerii condiţiilor proprii de realizare a punctului de joc. Se încearca
deci, în aceste condiţii anihilarea sau scoaterea parţială a servantului din ofensiva
declanşată.
Procentajele de reuşite la retur se cifrează în medie la următoarele valori: la
primul serviciu 30-45%, iar la cel de-al doilea serviciu 85-95%. Pentru punct direct
din retur valorile sunt: 10-15% la primul serviciu, iar la cel de-al doilea serviciu de
30-45%.
După opinia noastră, precum şi a observaţiilor efectuate la marile competiţii
de tenis, se confirmă faptul că în ţările cu tenis avansat, unde eficienţa serviciului
este foarte ridicată, se constată că şi valoarea returului de serviciu este pe măsură.
Se poate concretiza că în ţările cu tenis avansat există aşa zisele “şcoli de
tenis”, care, prin întreaga strategie de pregătire şi joc, pun un accent deosebit pe
revitalizarea metodologiei de perfecţionare şi utilizare în joc a serviciului şi a
returului de serviciu.
Ambele acţiuni de joc au un rol foarte mare, fapt ce se materializează în cadrul
competiţiilor de tenis, unde jucătorii obţin procentaje foarte bune de eficienţă, iar
produsul acestor şcoli care formează jucătorii se detaşează şi în clasamentele A.T.P.
Desigur, se impune şi la noi, pe plan naţional o reconsiderare a metodologiei cu
privire a conţinutul tehnico-tactic al serviciului şi returului, nu atât al mijloacelor,
care par simple la prima vedere, ci în mod special al fondului psihic în care se
desfăşoară pregătirea şi aplicarea serviciului şi returului în joc.
Începând cu vârsta de 13 ani şi până la înalta performanţă, în cadrul exersării
celor două procedee de joc este necesar să solicite jucătorii la un regim special de
maximă încărcătură fizică şi psihică, iar efortul să fie alternat riguros cu pauzele de
refacere.
De menţionat că în prima parte a analizei tactice a serviciului au fost prezentaţi
o serie de factori ce condiţionează eficienţa serviciului, care pot rămâne valabili şi
pentru retur.
În continuare vom face referiri totuşi la o parte din aceşti factori de eficienţă,
care fac obiectul specific registrului tehnico-tactic al returului de serviciu, dintre care
reţinem:

Faza de joc alternativ şi momentele componente

 Faza de joc alternativ reprezintă cea de a doua acţiune tehnico-tactică
fundamentală a jocului de simplu, de continuare a eforturilor jucătorilor de pe linia
de fund a terenului de joc, cu scopul declanşării şii susţinerii unor situaţii favorabile
de finalizare a punctului de joc.
Această fază de joc are în conţinutul ei următoarele componente tactice de
bază, şi anume:
3.1.3.2.1. Componenta tactică de alternare a direcţiei mingii din şi în zona
mediană a liniei de fund a terenului de joc;
3.1.3.2.2. Componenta tactică de alternare a direcţiei mingii pe diagonal a
terenului de joc (terenul de egalitate şi de avantaj);
3.1.3.2.3. Componenta tactică de alternare a direcţiei mingii în lungul liniei
laterale a terenului de joc;
3.1.3.2.4 Componenta tactică de alternare a direcţiei mingii cu schimbarea
acesteia din diagonal în lung de linie şi invers “triunghiul”;
3.1.3.2.5. Componenta tactică de alternare a direcţiei mingii cu schimbarea
acesteia din diagonal în lung de linie şi invers, pe ambele părţi ale terenului
“optarul”.
Momentele tactice ale acestei faze de joc au în componenţa lor o parte din
procedeele tehnice din lateral, şi anume:
- lovitura de dreapta şi de stânga;
- lobul de dreapta şi de stânga;
- demivoleul de dreapta şi de stânga.
În zilele noastre, aceste procedee tehnice se dovedesc a fi ajuns la un grad
superior de măiestrie tehnică, ele având la bază manifestarea preponderentă a
calităţilor motrice de forţă-viteză în regim de rezistenţă şi îndemânare.
De principiu, tehnica procedeelor enumerate mai sus a rămas acceaşi de la
apariţia tenisului şi până în prezent (ca număr şi structură tehnică). Se poate afirma cu
certitudine că realizarea lor practică se face astăzi pe o gamă foarte diversificată de
variante şi nuanţe tehnice, ce aparţin în mod deosebit clasei superioare de jucători,
unde particularităţile tehnice, somatice şi psihomotrice sunt evidente.
Din aceste considerente se poate afirma că tehnica îşi pierde în acest fel din
identitate, locul ei fiind luat de factorii de eficienţă la lovirea mingii (direcţia,
lungimea, viteza, traiectoria şi efectul), respectiv concretizarea scopului tactic al
mecanismului tehnic.
Toate aceste modificări în mecanismul tehnic al procedeelor de pe fundul
terenului (specific fazei de joc alternativ) se datorează mai multor factori de joc, şi
anume:
- primul factor pe care il socotim esenţial ar fi creşerea vitezei de circulaţie a
mingii (de peste 85-90 km/h) în faza alternativă, precum şi a spaţiului de imprăştiere
(direcţionare) a mingii de o parte şi alta a terenului de joc, solicitând în mare măsură
rolul determinant al factorului fizic şi psihic în derularea jocului;
- tehnica s-a adaptat şi dezvoltat proporţional cu regimul de dezvoltare fizică şi
psihică a jucătorului. Astfel, plasamentul la minge, în mod deosebit în părţile laterale
ale terenului de joc, a impus tehnici şi măsuri speciale în privinţa specializării
formelor de deplasare, a frânării deplasărilor la minge, precum şi a proiecţiei c.g.g. al
corpului spre interiorul spaţiului de joc în momentul impactului la minge, oferind
şansa pentru o revenire rapidă în teren a jucătorului;
- tehnica efectivă a celor două procedee de bază (dreapta şi stânga) a suferit
modificări nu numai în dinamica aşezării picioarelor în momentul lovirii mingii, ci
aceste modificări s-au răsfrânt şi asupra rolului determinant al trunchiului la care se
adaugă şi punctul avansat de lovire a mingii în faţa corpului;
- tehnica modernă cu atributul său esenţial ofensiva totală şi permanentă a
declanşat tactici diversiflcate, care par simple la prima vedere, ele având insă
principii reguli şi cerinţe conforme cu abordarea jocului la nivelul diferitelor
tipologii de jucători, a momentelor componente ale tacticii de loc, precum şi a
adaptării permanente a tuturor factorilor implicaţi în declanşarea şi finalizarea
punctului de joc (suprafaţa de joc, miza jocului, calitatea adversităţii, evoluţia
scorului, etc.);
- ştiinţa jocului de tenis constă şi în capacitatea jucătorului de a desfăşura un
joc valoros de pe linia de fund a terenului, în condiţii de viteză maximă de circulaţie a
mingii, cu toate atributele sale. Acest joc solid şi diversjficat îl conferă jucătorului
şansa finalizării punctului în contextul unuia din momentele componente ale tacticii
fazei de joc alternativ;
- faza de joc alternativ este o urmare firească a nefinalizării punctului în cadrul
fazei de joc fix. Tocmai de accea, această fază devine hotărâtoare pentru finalizarea
punctului, unde se depun eforturi deosebite pentru supremaţia tactică în joc, respectiv
de cucerire strategică a spaţiului de joc şi de limitare a posibilităţlor adversarului de a
mai contracara;
- un alt factor determinant al eficienţei în faza de joc alternativ este
replasamentul în zona strategică 1. Această zonă strategică îi conferă jucătorului
posibilitatea de observare permanentă atât adversarul, cât şi spaţiul de joc propriu şi
advers.
Plecarea şi revenirea jucătorului în această zonă strategică a terenului,face
obiectul unei tehnici şi tactici moderne, extrem de pretenţioase şi de foarte multe ori
greu de realizat în totalitate. Aşa după cum se ştie, jocul fără minge aparţine
inteligenţei jucătorului, a capacităţii acestuia de a fi permanent în situaţii optime de
a declanşa şi susţine ofensiva de atac.
- controlul spaţio-temporal înainte, în timpul şi după lovirea mingii reprezintă
condiţia esenţială a valorificării eficiente a telinicii, a tacticii şi a calităţilor
psihomotrice specifice.
În continuare ne vom referi la analiza tehnico-tactică a momentelor
componente ale fazei de joc alternativ, precum şi ale evaluării corespunzătoare a
factorilor de eficienţă la lovirea mingii (direcţie, viteză, lungime, traiectorie şi efect),
implicaţi în derularea acestei faze de joc.

Faza de joc decisiv şi momentele componente

Faza de joc decisiv reprezintă cea de-a treia acţiune tehnico-tactică

fundamentală a jocului de simplu, care poate fi declanşată după faza fixă de joc cu
serviciu sau retur sau de continuarea eforturilor jucătorilor în cadrul fazei de joc
alternativ de pe linia de fund a terenului, cu avansarea la fileu după una din aceste
faze, în scopul finalizării punctului de joc.
Această fază de joc are în conţinutul ei următoarele componente tactice de
bază, şi anume:
Componenta tactică a atacului la fileu cu voleu precedat de serviciu;
Componenta tactică a atacului la fileu cu voleu precedat de returul de
serviciu;
. Componenta tactică a atacului la fileu cu voleu precedat de alternarea
loviturilor de pe linia de fund a terenului;
Aceste componente tactice au în conţinutul lor toate procedeele tehnice ale
jocului de tenis, cum ar fi:
- procedeele de preparaţie (priza rachetei, poziţia, formele de deplasare,
plasamentul la minge, precum şi replasamentul în zonele strategice 1 şi 2);
- procedeele tehnice din lateral (dreapta, stânga, voleul, lobul şi demivoleul);
- procedeele tehnice de sus (serviciul şi smeciul).
De precizat că primele două componente sunt specifice fazei de joc fix,
respectiv atunci când se încearcă în cadrul acestei faze de joc avansarea la fileu după
serviciu sau după retur.
Această fază a tacticii jocului de tenis face parte din tactica specială, deoarece
aici se contopesc într-o idee avansată de joc întreaga gamă a tehnicii de joc, iar
efortul fizic şi psihic este evident, datorită unei adversităţi aprige de ofensivă şi
contraofensivă, ce presupune un joc total şi complex, fiind în acelaşi timp un atribut
al tacticii de înalta performanţă.
Tehnica mai sus menţionată iese într-un fel din tiparele clasice, aceasta
îmbrăcând variante, stiluri şi nuanţe conforme cu caracteristicile individuale
psihomotrice şi tehnico-tactice ale tenismenilor.
Tactica în această fază de joc respectă regulile şi modele componentelor tactice
specifice fazei de joc ofensiv şi este profund înfluenţată de specificul tipologiei de
jucător –“ofensiv”, “defensiv” sau “combinativ”.
Putem vorbi în tenisul actual de o specializare a jucătorilor pe cele trei tipologii
de joc şi mai mult, că perfecţionarea acestei faze de joc coincide şi cu vârsta
performanţelor adevărate (respectiv peste 15 ani).
Deci, încercând să analizăm tactic această fază de joc, trebuie mai întâi să ne
referim la depistarea modalităţilor prin care jucătorul în această fază de joc, reuşeşte
să acţioneze cu maximum de viteză în vederea declanşării, susţinerii şi finalizării
punctului de joc.
De menţionat un aspect semnificativ în această fază decisivă, ce se referă la
faptul că distanţele între jucători se modifică permanent, ajungând de la 23-24m la
13-15m, fapt ce necesită o psihomotricitate de exceptie şi un arsenal tehnico-tactic
care să valorifice din plin spaţiile de teren “cucerite” (spaţiul fileului), pentru
finalizarea punctului.
În acest context al limitării spaţiilor de joc, forţa loviturilor este mai mare,
unghiurile de atac cresc considerabil, iar reacţia la viteza mingii scade simţitor.
În cadrul acestei componente tactice mai apare un element deosebit de
important, cu un rol hotărâtor în derularea eficientă a avansării şi acţionării
jucătorului la fileu şi anume trecerea jucătorului prin zona strategică 2. Această zonă
strategică 2 este situată aşa cum ştim la intersecţia liniilor careurilor de serviciu cu
linia mediană a terenului.
Zona strategică 2 are o importanţă fundamentală în cadrul fazei de joc decisiv,
deoarece asigură orientarea tactică de acţionare în preajma fileului. Deplasarea în
această zonă se realizează după reguli bine stabilite, ce definesc tactica ofensivă la
fileu.
Într-un procentaj de 90%, deplasarea în zona strategică 2 se realizează din zona
strategică 1, indiferent dacă deplasarea se face după serviciu, după retur sau după
alternarea loviturilor de pe fundul terenului. Desigur, bisectoarea unghiului pe care
avansează jucătorul la fileu este puţin diferită de la o componentă tactică la alta.
Fac excepţie de la această regulă situaţiile extreme, când jucătorul este scos în
unghiuri foarte mari (în lateralele terenului), iar jucătorul se găseşe la o distanţă mica
faţă de fileu şi în felul acesta el va înainta la fileu direct din punctul unde a lovit
mingea, deoarece o altă variantă de acţionare nu poate fi pentru finalizarea punctului.
În cazul acesta, jucătorul va urma drumul cel mai scurt de întămpinare a atacului
advers.
Trecerile din zona strategică 1 în zona strategică 2 se fac în general în linie
dreaptă, aproape pe mijlocul terenului. După a alergare speciflcă din zona strategică
1, jucătorul va efectua în zona strategică 2 o “staţie”, care tehnic se materializează
printr-o punctare foarte rapidă pe pingeaua ambelor picioare, după care jucătorul
avansează la fileu pe bisectoarea unghiului format de posibilităţile adversarului de a
ataca viguros.
De menţionat că atât teoretic şi practic, jucătorul ce se deplasează de pe linia
de fund a terenului în zona strategică 2 şi trebuie să ajungă în această zonă înainte
ca mingea să cadă pe sol în terenului advers.
Logic, din momentul când jucătorul a punctat în zona strategică 2, el va avea
de realizat o altă tactică de joc şi anume aceea de a acţiona în aşa fel ca în perimetrul
plasei să finalizeze punctul. În caz contrar el poate apela la smeci, în cazul în care
adversarul va încerca lobul sau în cel mai nefericit caz va apela la ultima fază de joc,
cea de trecere din ofensivă în defensivă, respectiv de continuarea fazei de joc de pe
fundul terenului.
Replasamentul în zona strategică 2 se reia de atâtea ori de câte ori jucătorul
avansează la fileu pentru finalizarea punctului. Această avansare la fileu oferă
jucătorului mai multe avantaje, dintre care menţionăm:
- mărimea şi frecvenţa paşilor până la zona strategică 2 aparţine rafinamentului
tehnico-tactic al jucătorului, precum şi a adaptării permanente la situaţiile tactice
concrete de joc;
- anticiparea poziţiei şi a mişcărilor adversarului până la lovirea mingii;
- anticiparea posibilităţilor psihomotrice şi tehnico-tactice de contraatac ale
adversarului;
- anticiparea direcţiei spre care adversarul poate să returneze mingea;
- vizibilitate totală asupra spaţului de teren advers, precum şi orientarea
spaţială atât pe verticala cât şi pe orizontala (lateral) terenului propriu de joc;
 - posibilităţi de a se deplasa în orice direcţie spre zona fileului;
- pnezenţa jucătorului în această zonă exercită presiune asupra adversarului,
provocându-i derută;
- momentul impactului la minge de către adversar trebuie să coincidă cu
deplasarea jucătorului spre zona în care se îndreaptă mingea pentru a contracara cu
voleu;
- distanţa mica faţă de adversar face să crească puterea de concentrare a
atenţiei, precum şi de reacţie rapidă la minge;
- prezenţa jucătorului în această zonă determină adversarul să se precipite sau
să greşească din proprie iniţiativă;

Intrebari recapitulative?
1.Definiti tactica jocului de tenis.
2.Care sunt factorii care conditioneaza tacica jocului?
3. Care sunt fazele tacticii jocului de tenis?
4.Care sunt principiile tacticii jocului de tenis?

CURS NR. 6
6.1.Metodologia instruirii în tenisul de camp
Bazele metodicii :
Deprinderea procedeelor de lovire a mingii şi a regulilor tactice specifice
tenisului,necesită o muncă sistematică şi individuală din partea
elevului cât şi a antrenorului sau a profesorului. Având în vedere ca tenisul este un
sport foarte complex, învăţarea trebuie să înceapă la o vârstă foarte timpurie
(recomandată fiind 6-7 ani) (şi să se desfăşoare sistematic urmărind însuşirea corectă
şi eficientă a deprinderilor tehnico-tactice.
Procesul învăţării se eşalonează pe mai mulţi ani, constituind o activitate îndelungată.
Volumul însuşirii deprinderilor şi cunoşiinţelor se eşalonează pe perioade mai mari
(6 -8 ani) ,ulterior în funcţie de progrese şi diferenţierile dintre copii, planificarea
pregătirii acestora se individualizează.
Astfel se impune ca în anii de pregătire să se deprindă mijloacele cu ajutorul cărora să
se poată îndeplini sarcinile fazelor disputării punctului în joc şi anume:
1.Începerea disputării punctului:
- serviciul
- returul de serviciu
2. Schimbul pregătitor de lovituri:

- lovitura de dreapta şi de stânga

3. Declanşarea atacului la plasă:

- lovitura de atac de dreapta şi de stânga

4. Finalizarea punctului :
- voleul decisiv de dreapta şi de stânga, smeci
- lovitura de dreapta şi de stânga decisive
5. Trecerea din atac în apărare şi invers:
- passing (lovituri de trecere dreapta, rever)
- lob
În procesul învaţării, loviturile se abordează într-o anumită succesiune. Astfel
recomandată este învăţarea loviturii de dreapta liftată, lovitura de stânga liftată,
serviciul, voleul, smeciul.
Având în vedere faptul că fiecare lovitură constă din o seamă de acţiuni ale
segmentelor corpului, în învăţare aceste acţiuni se abordează într-o anumită ordine.
Pornind de la caracterul complex al loviturilor,de la necesitatea învăţării execuţiei
corecte şi eficiente a acestora, procesul învăţării, consolidării şi perfecţionării, se
realizează în mai multe etape şi anume:
1. învăţarea mecanismului de lovire ;
2.consolidarea şi perfecţionarea loviturilor în condiţii izolate de joc
3.consolidarea şi perfecţionarea loviturilor în acţiuni de joc
4.joc scoala si de verificare
Învăţarea mecanismului de lovire are ca sarcină deprinderea corectă a mişcării de
lovire. Recomandându-se utilizarea următoarelor succesiuni de exerciţii:
1. exerciţii pregătitoare cu mingea şi racheta
2. exerciţii de imitaţie
3. exerciţii la minge oferită
4. exerciţii la minge aruncată şi lansată de antrenor
Din acel moment începe lucrul în condiţii izolate de joc care are ca sarcini
capacitatea de:
- a dirija loviturile
- a lovi din mişcare
- a lovi în ritm şi în traiectorii diferite
Astfel se deprind calităţile care conferă execuţiei loviturilor conţinutul tactic, calităţi
care reprezintă aşa numiţii factori de eficienţă a unei lovituri (direcţie,
lungime,traiectorie, efect, viteză).
Învăţarea mecanismului de lovire.
Lovitura de dreapta.
1. Exerciţii pregătitoare cu mingea şi racheta:
• lovirea mingii în sol cu palma: de pe loc, din mers, din alergare, din săritură

2. Exerciţii de imitaţie :
• imitarea loviturii de pe partea dreaptă (fără minge), (după explicaţie,
demonstraţie)
• imitarea din poziţia finală a părţii pregătitoarea loviturii propriu-zise şi finalul
mişcării de lovire(de pe loc) ,imitaţie, execuţie fragmentară
cu accent pe:
• poziţia finală a părţii pregătitoare
• lovitura propriu-zisă
• terminarea (finalul) loviturii
3. Exerciţii la minge oferită:
 • din poziţia finală a părţii pregătitoare, lăsarea mingii să cadă în faţa piciorului
stâng şi efectuarea loviturii propiu-zise şi terminarea mişcării de lovire (se
execută la gardul de sârma şi pe terenul de joc) ;

• acelaşi exerciţiu dar început din poziţie fundamentală execuţie globală de pe

loc ;
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, aruncarea mingii mai departe şi
deplasare pentru găsirea punctului de lovire
4. Exerciţii la minge aruncată şi lansată de antrenor:
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, lovirea mingii aruncată de antrenor: de
pe loc,din deplasare, execuţie globală, de pe loc, din deplasare ;
• schimb de lovituri cu antrenorul la mingi lansate de acesta
-lovituri sub formă de întrecere :
-cine loveşte mai corect mingea
-cine loveşte mai multe mingi peste fileu
- utilizarea aparatelor ajutătoare: coş, tun de mingi etc.
Serviciul
1. Exerciţii pregătitoare cu mingea şi racheta :
• aruncarea mingii cu braţul întins deasupra capului în sus şi înainte pentru a
ateriza în faţa liniei de fund a terenului ;
• aruncarea mingii cu braţul întins şi prinderea ei cu acelaşi braţ, fără a mişca
piciorul din faţă ;
• aruncarea mingii cu mana stângă şi prinderea ei cu mâna dreaptă (pentru
dreptaci, invers pentru stângaci) ;
• mâna dreaptă după ceafă, ţine o minge (mâna stângă lansează mingea şi loveşte
mingea lansată de mâna stangă) ;
• învăţarea prizei corecte pentru servici
(continentală sau semideschisă)
- explicaţie
- demonstraţie
 - prin imitare
- sub controlul antrenorului
. Exerciţii de imitaţie :
• imitarea serviciului global
3. Execuţia propriu –zisă :
-se va executa la început din zona strategică 2 apoi din zona strategică 1.
Voleul
1. Exerciţii pregătitoare (cu mingea şi racheta):
• aruncarea mingii în sol şi prinderea ei din zbor, se prinde cu ducerea braţului
în faţă, palma întampinând mingea. Se execută pe loc şi din deplasare.
• învăţarea prizei corecte pentru voleu (continentală)
- explicaţie, demonstraţie
- sub controlul antrenorului
2. Exerciţii de imitaţie :
• imitarea voleului după explicaţie, demonstraţie, fragmentat, global
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, imitarea mişcării de lovire propriu –
zisă şi terminarea mişcării de lovire: de pe loc după deplasare, imitatie globală
3. Exerciţii la minge aruncată şi lansată :
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, executarea loviturii, propriu –zise,
terminarea mişcării de lovire de pe loc
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, executarea loviturii, propriu – zise,
terminarea mişcării de lovire din deplasare
• acelaşi exerciţiu dar din poziţia fundamentală

• momentul impactului coincide cu punerea piciorului stang (drept) pe sol: de pe

loc din deplasare (lateral, înainte )
4. Execuţie globală la minge lansată de antrenor:
• de pe loc
• din deplasare (laterală, înainte)
5. Voleu contra voleu
Smeciul
1. Exerciţii pregătitoare cu mingea :
• mingea aruncată de sus cu braţul întins oblic înainte
• mingea aruncată de antrenor deasupra capului şi lovire cu
palma:
- de pe loc
- cu retragere
- din săritura
- din foarfecă
• învăţarea prizei corecte (continentală, semideschisă)
2. Exerciţii de imitaţie :
• -imitaţie după explicaţie, demonstraţie
- fragmentar, de pe loc
- global
• din poziţia finală a părţii pregătitoare, executarea:
-loviturii propriu-zise
-terminarea mişcării de lovire: - de pe loc după deplasare
3. Exerciţii la minge aruncată :
• din poziţia finală a părţii pregătitoare,
executarea:
- loviturii propriu-zise
- terminarea mişcării de lovire:
- de pe loc
- după deplasare la mingea aruncată
de antrenor
- după săritura mingii
- din zbor
4. Execuţie globală la minge lansată de antrenor:
• de pe loc
• după deplasare
 • după căderea mingii
• din zbor

Intrebari recapitulative:
1.Care sunt fazele disputarii punctului in joc?
2. Care este structura unui procedeu tehnic?
3. Precizati structura de exerciti folosite pentru invatarea loviturilor de baza.

CURS NR. 7
Lecţia de antrenament
Def : Lecţia reprezintă forma principală de transmitere a cunoştinţelor, de formare a
priceperilor şi deprinderilor specifice, de îmbunătăţire a indicilor funcţionali şi ai
gradului de pregătire fizică.
Tipologia lecţiilor este determinată de obiectele de instruire fixate pe microcilurile de
bază, speciale cu şi fără concurs.
Tipuri de lecţii :
• lecţia de cunoaştere a grupei de sportivi (stabilirea stadiului sportivului)
• Lecţia de acomodare
– la începutul perioadei de pregătire sau a cantonamentelor
• Lecţia de învăţare
- specifică tenismenilor începători
• Lecţia de repetare
- la toate nivelele de pregătire
• Lecţia de control
- evaluarea stadiului de pregătire, consemnarea datelor în tabele speciale şi
prezentarea acestora sportivilor
• Lecţia de refacere
- pe teren – cu efort redus
- în condiţii speciale

Tipurile de lecţii de antrenament se

clasifică în :
1. Lecţii cu profil pedagogic : de instruire, de antrenament, de control ;
2.Lecţii cu profil funcţional : optimale, de şoc şi acomodare ;
3.Lecţii cu profil organizatoric : individuale, individualizate, colective şi mixte
Structura lecţiei de antrenament :
Prin structura lecţiei de antrenament se înţelege organizarea timpului alocat lectiei
pentru rezolvarea obiectivelor de antrenament specifice lecţiei.
Structura lecţiei de antrenament are 3 părţi :
Partea I –durata 10-20 min
Obiective
- Pregătirea optimă a organismului pentru efort
- Informarea antrenorului asupra stării biologice şi psihice a sportiviilor
- Prezentarea pe scurt a ultimelor ştiri (noutăţi) din lumea tenisului
- Verificarea condiţiilor de lucru
 - Prezentarea temelor de lecţie şi gradul de solicitare a sportivilor pe parcursul
lecţiei
- Precizarea duratei şi a localizării încălzirii organismului pentru efort
- Supravegherea şi corectarea încălzirii
Partea II – durata 75-90 min
Obiective
- Principalul obiectiv este învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea tehnico-
tactică a jocului de tenis si dezvoltarea calităţiilor motrice de bază şi specifice

- Reorganizarea grupei pe criterii valorice pentru rezolvarea temelor de

antrenament
- Asigurarea bazei materiale (rachete, mingi, aparate ajutătoare)
- Prezentarea tipurilor de exersare (colaborare, adversitate unilaterală şi
bilaterală)
- Utilizarea exerciţiilor pentru preparaţia (motrică, fizilologică, psihică) a
segmentelor, grupelor musculare, ligamenteor cu mare pondere în tehica şi
tactica preconizată
- Precizarea parametrilor efortului pe grupe de sportivi, cu specificaţii
individuale, precum şi a ritmului şi a tempoului de exersare,intervenţii de
corector a greşelilor şi pantele de refacere a organismului după efort
Colaborarea eficientă cu medicul şi sportivul în direcţia realizării efortului
preconizat
- Intervenţia antrenorului în vederea schimbării eficiente a cuplurilor de sportivi
(pentru eficienţa lecţiei)
- Din observaţiile culese pe parcursul orei, discuţii cu sportivii la finalul lecţiei
Partea III – durata 10-15 min
Obiective
- Liniştirea organismului după efort prin readucerea marilor funcţiuni la
parametrii dinaintea efortului
- Aprecieri asupra lecţiei
 - Antrenorul în colaborarea cu medicul şi psihologul, fac precizări
individualizate cu privire la regimul de efort.

Partea I – partea pregătitoare (10-20 min.)

Partea II – partea fundamentală (75-90 min.)
Partea III – partea de încheiere (10-15 min.)

Cerinţe didactice ale lecţiei de antrenament :

• Obiectivul principal este formarea şi pregătirea jucătorilor pentru a participa
la competiţiile sportive corespunzătoare vârstei şi nivelului de pregătire
Cerinţe :
- Precizarea clară a scopului şi cerinţelor lecţiei
- Învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea proced. tehnico-
tactice
- Dezvoltarea calităţiilor motrice de bază şi specifice
- Verificarea stadiului de pregătire
- Jocuri şcoală
- Selecţionarea, adoptarea şi elaborarea unor mijloace eficiente pentru temele
lecţiei
- Prin mijloacele folosite să se dezvolte o dinamică a parametriilor efortului (V-
F în regim de R)
- Alegera exerciţiilor corespunzătoare nivelului de pregătire a
sportivilor şi a fazelor de joc
- Cunoaşterea efectului aplicării acestor metode şi mijloace
- Utilizarea eficientă a timpului acordat fiecărei lecţii de
antrenament.
Intrebari recapitulative:
1.Definiti lectia de antrenament
2. Care sunt partile lectiei de antrenament?
3. Precizati obiectivele partilor lectiei de antrenament?
Bibliografie
Baciu A., Moise D. - Metodologia instruirii in tenisul de camp
Ed. Napoca Star, Cluj Napoca 2008
Baciu A - Antrenamentul in tenisul de camp
Ed. Napoca Star, Cluj Napoca 2008
Baciu A - Orientare si initiere, Cluj-Napoca 2008
Baciu A - Orientare spre inalta performanta, Cluj- Napoca 2008
Baciu A - Caiet de lucrari practice, Cluj-Napoca, 2000
Moise D.G., Antonescu D. - Teoria tenisului modern, vol I si II, Ed. Printnet,
Bucuresti, 2002
Moise Gh., Dobosi S., Moise D. - Tenis pentru incepatori, Ed. Garamond, Cluj-
Napoca, 1995
Segarceanu A. - Tehnica, tactica, metodica, Ed. Quasar, Bucuresti, 1998
F.R.T. - Modelul de joc si metodica unitara de pregatire, Bucuresti, 1986
Colectia revistei “Tennis de France” si “Tennis Magazine” anul 2005-2009