Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROCEDURĂ OPERAȚIONALĂ
PREVENIREA, COMBATEREA ȘI MONITORIZAREA VIOLENȚEI ÎN ȘCOALĂ
1. Scopul procedurii
2. Domeniul de aplicare
Corp Profesoral
3. Documente de referinţă
1
- Ordinului MECTS nr. 1409/2007 privind aprobarea Strategiei privind reducerea fenomenului de violenta in
unitatile de învăţământ preuniversitar
- R.O.F.U.I.P. aprobat prin O.M. nr. 5447/ 31. 08. 2020;
- PLANUL NAȚIONAL COMUN DE ACȚIUNE aprobat de Ministerul Educației și Cercetării cu nr.10044 din
08.08.2020
4. Descrierea procedurii
Modul de lucru
În cadrul școlii se constituie prin decizia conducătorului entității în baza Hotărârii Consiliului
de Administrație, Comisia pentru prevenirea, combatarea și monitorizarea violenței în școală.
a). La începutul fiecărui an școlar Comisia de prevenire, monitorizare și combaterea violenței
elaborează planul operațional privind reducerea fenomenului de violență în mediu școlar
b) Comisia realizează semestrial câte un raport referitor la elaborarea, aplicarea și evaluarea modului
de îndeplinire a oboectivelor incluse în Planul Operațional al unității de învățământ privind reducerea
fenomenului de violență fiind prezentat Consiliului Profesoral
2
c) Aceste rapoarte sunt incluse într-o formă sintetică și în cadrul raportului general privind calitatea
învățământului din unitatea noastră școlară
d) Membrii comisiei de prevenire, monitorizare și combaterea violenței vor pune la dispoziția cadrelor
didactice instrumente necesare în monitorizarea și combaterea violenței prin postarea lor pe platforma
școlii și la avizierul fiecărei locații pentru a culegerea informațiilor.
e) Cadrele didactice și personalul auxiliar care organizează activități extracurriculare în demersurile de
combatere a violenței vor anexa la mapa comisiei de comabatere a violenței copii dupa procesele
verbale ale activităților desfășurate.
f) Comisia de violență are responsabilitatea de a propune și încuraja desfășurarea unor activități
destinate gestionării violenței manifestate între beneficiarii educației cum ar fi:
- Programe de formare pentru profesori în vederea rezolvării conflictelor, a activităților de mediere,
organizare cu sprijinul Consiliului de conducere al Comitetului de părinți pe clasă
- Propuneri ale profesorilor la clasă cu copii: activități de joc de rol în care copiii să poată învăța
strategii de a face față victimizării, stiluri de socializare
- Stabilirea unor reguli referitoare la accesul persoanelor străine în incinta unității cu scopul
prevenirii și combaterii agresiunilor fizice care se pot exercita asupra copiilor, cadrelor didactice,
organizarea unor întâlniri permanente cu reprezentanții Biroului de Siguranță școlară în vederea
realizării unor dezbateri pe diferite teme referitoare la fenomenul violenței în școală
- Consilierea psihologică a copiilor care prezintă forme accentuate de manifestare violentă, agresivă
în relațiile cu colegii și cadrele didactice: se vor desfășura ore în cadrul cabinetului de consiliere
psihopedagogică
- Elaborarea unor documente pentru fiecare clasă pentru includerea faptelor de violență atunci când
acestea apar: documentul cuprinde detalii despre cum a început evenimentul de violență, ce s-a
ăntâmplat, cum s-a încheiat conflictul, cine au fost participanții, eventualii martori, relatări ale
agresorilor, respectiv ale victimilor.
3
Cauzele care determină violența
Tipologiile factorilor de risc ai violenței pot fi grupate în 3 categorii:
1.Factori biologici - factori de natură genetică, probleme neurobiologice, leziuni cerebrale, factori de
nutriție, efecte ale consumului de alcool și de droguri.
2. Factori sociologici - condițiile socio- economice, factori privind comunitatea și structura acesteia
3. Factori psihologici - afecțiuni psihice asociate cu un nivel mai redus de dezvoltare psihointelectuală
dar în special efectele în plan psihologic ale cndițiilor de mediu familial în care se dezvotă copilul
Principalele cauze ale generatoare ale violenței școlare sunt următoarele:
-condițiile economice (sărăcia extremă în care trăiesc unele familii, inclusiv copiii, îi împinge pe unii
dintre ei la comiterea unor acte de violență)
-mediul familial instabil (anumite evenimente intervenite în familie, divorțul sau decesul unui părinte
precum și climatul psiho-afectiv nefavorabil în care se dezvoltă copiii pot duce la manifestări violente
ale acestora)
- lipsa stimei de sine (indivizii cu o imagine de sine defavorabilă se implică în acte de violență pentru a
compensa sentimentele negative cu privire la propria persoană și pentru a fi adaptați de grupul cu care
comit actele de violență);
-imaginea violenței în mass media (expunerea la violență propagată de către media îi desinsibilizează
pe copii ajungând să o accpte și să o practice);
- sistemul legal (cadrul legal permisiv privind violența tinerilor care nu descurajează recidiva);
- alienarea (lipsa comunicării și a unor puncte de conexiune cu comunitatea, a sentimentului de
apartenență la aceasta tinerilor precum și lipsa speranței de reușită în viață; violența și aderarea la un
grup violent creează sentimentul de apartenență la o anumită comunitate și dă încredere în viitor);
- rasismul, sexismul, hemofobia, stratificarea socială, etnocentrismul (discriminarea centrată pe
diferențele între indivizi sau grupuri este o sursă de tensiune care poate genera violență; instituțiile pot
legitima violența prin politici și practici instituționale , dând dreptul indivizilor să practice
discriminarea la nivel individual cu consecințe minime.
O altă grupare a factorilor de risc ia în considerare ca și criteriu de clasificare anumite entități
sau grupuri de influență având în vedere:
- individul: cu dificultăți de concentrare a atenției/hiperactivitate, atitudini antisociale, istoria
personală privind comportamnetul agresiv, consumul de alcool și droguri, nivelul redus de
dezvoltare intelectuală, posibilități limitate de autocontrol;
- familia: cu un comportamnet autoritar față de copii, expunerea copilului la acte și fenomene de
violență în familie, reguli de disciplină dure, inconsistente, șipsa de implicare în viața copiilor,
slaba supraveghere a acestora, afecțiunea redusă față de copii, nivelul scăzut de educație al
părinșilor, veniturile reduse ale familiei, consumul de droguri și criminalitatea;
- colegii/școala: ca urmare a asocierii la grupuri delicvente, a implicării în găști, respingerii de către
colegi, lipsei de implicare în diferite activități, motivație redusă, eșec școlar;
- vecinătatea/ comunitatea: datorită oportunităților economice reduse, concentrării mari de populație
săracă, mobilități accentuate a populației din comunitate, numărul ridicat de familii dezorganizate,
participării comunitare reduse, vecinătăților dezorganizate social.
4
Măsuri necesare pentru prevenirea și combaterea violenței:
În vederea prevenirii și diminuării fenomenelor de violență școlară este necesară elaborarea și
derularea unor programe de asistență individualizată pentru elevii implicați (ca autori sau victime) în
cazuri de violență prin care să urmărească:
- conștientizarea consecințelor actelor de violență asupra propriei persoane și asupra celorlați
- prevenirea aparițiilor dispozițiilor afective negative (resentimentul, suscpiciunea excesivă,
iritabilitatea, ostilitatea, negativismul)
- ameliorarea imaginii de sine (atitudine pozitivă față de sine, evaluarea corectă a calităților și a
defectelor personale, percepția pozitivă a experiențelor de viață, proiectarea unor experiențe
pozitive în viitor)
- dezvoltarea autonomiei ( rezzistența față de așteptările și evaluările celorlați prin cristalizarea
unui cadru intern de referință, valori personale pozitive)
- dobândirea autocontrolului privind impulsurile violente și a capacității de autoanaliză a
propriului comportament
- identificarea și asistarea elevilor care au fost victime ale violenței școlare prin implicarea
cadrelor didactice, a personalului specializat (consilieri școlari, psiholog,asistenși sociali,
mediatori) a părinților
- acordarea primului ajutor imediat după actul de violenț, asigurarea asistenței imediate și a
sprijinului, începerea unui program de stabilire a normalității, minimizarea efectelor pe termen
lung, ale unei traume suferite
5
posibile modalități de rezolvare a situațiilor tipice de violență școlară și de asistare a victimei
școlare
- Programe de implicare a părinților în activitatea de prevenire a violenței/ victimizării:
identificarea unor părinți - resursă și formarea lor în vederea implicării în programe de
informare și asistare a elevilor victimă, în activități de rezolvarea a unor situații conflictuale în
școală sau la nivelul clasei, de susținere în cadrul lectoratelor a unor teme care privesc crearea
unui climat familial și școlar sănătos
Activitățile destinate gestionării violenței în cadrul școlii care vor fi realizate de către cadrele
didcatice, vizează următoarele categorii de demersuri:
➔ Programe de formare penru cadrele didactice cu componenta de bază în formarea rezolvării
conflictelor, a activităților de mediere
➔ Propuneri ale cadrelor didactice privind activitățile la clasă cu elevii: activități de joc de rol în
care elevii pot învăța strategii de a face față victimizării, stiluri de socializare
➔ Organizarea de activități extracurriculare: artistice (de exemplu echipe de teatru), sportive
(practicarea mai ales a jocurilor în echipă), întâlniri cu personalități din viața artisitică/
culturală sau sportivă și din alte domenii de ativitate, organizarea de expoziții de desene ale
elvilor și cadrrelor didcatice pe tema violenței
➔ Realizarea condițiilor pentru relații mai bune între elevi: crearea acelor condiții care să
întrunească sau să realizeze interacțiuni constructive între elevii agresori și victimile lor,
respectiv colegii lor
➔ Stabilirea unor reguli de antiviolență la clasă: implicarea elevilor în propunerea de reguli
împotriva violenței cu scopul de a le dezvolta responsabilitatea/ antivictimizare de a se
conforma acestor reguli ( de ex: eu îi voi trata pe cei din jurul meu cu respect; nu voi permite
amenințările/intimidările, voi anunța conducerea școlii, cadrele didactice , părinții când voi
avea o problemă, vreau să știu cum să reacționez când mă confrunt cu un coleg ostil/ agresiv;
știu că orice lovitură poate avea urmări dintre cele mai grave, nu voi accepta ca un coleg să fie
bătut sau umilit, nu voi întoarce spatele, nu voi ignora un coleg care are nevoie de ajutorul meu,
sunt conștient că problemele nu dispar doar închizând ochii, știu că nimeni nu are dreptul să
lovească o altă ființă umană
6
5. Responsabilităţi şi răspunderi în derularea activităţii
7
6. Anexe/formulare
8
ANEXA 1
CHESTIONAR PRIVIND
HĂRŢUIREA ŞI VIOLENŢA ÎN ŞCOALĂ
-elevi-
În ultima vreme, mai ales prin mass-media, mai multe acte de violenţă din mediul şcolar au fost
discutate şi analizate. Ştim că există acte de violenţă între elevi, între elevi şi profesori etc.
Întrebările fac referire la scenele de violenţă şi hărţuire dintre elevi, elevi şi profesori în şcoli.
Noi spunem că un elev/ profesor este hărţuit sau agresat de către un alt elev/grup de elevi/ profesor
când aceştia îi spun sau îi fac lucruri neplăcute şi atunci când elevul sau profesorul este tachinat în mod
repetat într-un fel care lui/ ei nu-i place.
Răspunzând la întrebările din acest chestionar, ne veţi ajuta să înţelegem mai multe despre
experienţele elevilor şi ale profesorilor.
Vă rugăm să răspundeţi la fiecare întrebare cât de sincer puteţi. Chestionarul este anonim!
Ne interesează doar opinia d-voastră!
Mulţumim!
Clasa: ______
Vârsta: ________
Gen: Masculin
Feminin
9
11. Aţi vorbit vreodată cu cineva despre faptul că aţi fost hărţuit sau agresat?
12. Aţi vorbit vreodată cu cineva despre faptul că aţi hărţuit sau agresat pe cineva (elev
sau coleg)?
13. Aţi vorbit vreodată cu cineva despre faptul că nu vă puteţi controla reacţiile de
furie şi mânie împotriva elevilor?
Dacă aţi răspuns „Da” la una din întrebările 11, 12 sau 13, vă rugăm să bifaţi
varianta/variantele potrivite:
◻ Directorul şcolii
◻ Alt coleg
◻ Consilier şcolar sau psiholog
◻ Poliţistul sau gardianul
◻ Paznicul sau portarul
◻ Asistenta medicală a şcolii sau medicul şcolar
◻ Altul: ____________________
14. Aproximativ de câte ori vedeţi scene de hărţuire sau agresiune într-o zi în şcoală?
◻ niciodată
◻ 1-2 ori
◻ 3-9 ori
◻ 10-20 ori
◻ 21 ori sau mai mult
15. Vă gândiţi la d-voastră ca la cineva care este agresat/ hărţuit de ceilalţi (elevi sau alţi colegi)?
Da Nu
16. Vă gândiţi la d-voastră ca la cineva care agresează/ hărţuieşte pe ceilalţi (elevi sau alţi colegi)?
Da Nu
17. Aţi fost implicat într-o ceartă sau altercaţie cu vreun elev/ coleg în care d-voastră aţi fost victima?
Da Nu
Dacă aţi răspuns „Da” (la întrebarea 17), răspundeţi la următoarele trei întrebări, bifând
o variantă:
⮚ Ce aţi gândit/ crezut:
◻ Nu sunt bun de nimic
◻ Ceilalţi cred despre mine că sunt slab
◻ Abia aştept să mă răzbun
⮚ Ce aţi simţit:
◻ Frică
◻ Ruşine
◻ Dorinţă de răzbunare
⮚ Ce aţi făcut după ceartă/ altercaţie:
◻ Aţi plecat din şcoală
◻ Aţi rămas în continuare în şcoală ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic
◻ Aţi anunţat conducerea şcolii
◻ Aţi cerut ajutorul colegilor
18. Aţi fost implicat într-o ceartă sau altercaţie cu vreun elev în care d-voastră aţi fost agresorul?
◻ Da
◻ Nu
Dacă aţi răspuns „Da” răspundeţi la următoarele trei întrebări, bifând o singură
variantă:
⮚ Ce aţi gândit/ crezut:
◻ Ceilalţi trebuie să asculte de mine
10
◻ Sper că toţi au observat că eu sunt cel mai tare
◻ Nu ar fi trebuit să mă implic în această ceartă sau altercaţie
⮚ Ce aţi simţit:
◻ Că sunt puternic
◻ Admiraţie din partea celorlalţi
◻ Părere de rău
⮚ Ce aţi făcut după ceartă/ altercaţie:
◻ Aţi plecat din această şcoală
◻ Aţi rămas în continuare în şcoală ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic
◻ V-aţi susţinut punctul de vedere chiar dacă se implică conducerea şcolii în rezolvarea
conflictului.
19. Aţi fost implicat într-o ceartă care a degenerat într-un act de violenţă cu vreun coleg?
◻ Da
◻ Nu
Răspundeţi cu „da” sau „nu”:
DA NU
20. Şcoala are un regulament clar şi cunoscut de toţi elevii şi profesorii, conform căruia
se pedepsesc actele de violenţă între elevi?
21. Elevii ştiu la cine să apeleze în cazul în care sunt hărţuiţi în cadrul şcolii?
22. . Şcoala dispune de un program de prevenire a violenţei între elevi?
23. Şcoala are elevi care se ocupă cu medierea conflictelor apărute între elevi în
şcoală?
24. Profesorii încearcă să oprească incidentele de violenţă între elev?
25. La noi în şcoală se consideră că nu există probleme de hărţuire/agresiune?
26. Şcoala nu ajută copiii care sunt hărţuiţi/ agresaţi?
27. Se iau măsuri împotriva elevilor care hărţuiesc/ agresează pe ceilalţi elevi ?
28. Şcoala pedepseşte elevii care agresează pe ceilalţi elevi?
Bifaţi unde e cazul:
29. Cât de implicată este şcoala în rezolvarea incidentelor de hărţuire şi violenţă între elevi (bifaţi doar
una):
◻ Deloc
◻ Foarte puţin
◻ Suficient
◻ Mult
◻ Foarte mult
30. Ce faceţi când vedeţi că cineva este hărţuit sau agresat: (bifaţi toate variantele care se aplică)
◻ Intervin prompt
◻ Doar privesc
◻ Încerc să ignor sau mă prefac că nu văd
◻ Comunic direcţiunii
◻ Încerc să opresc acel lucru
◻ Altele (precizaţi care):________________________________________________
11
ANEXA2
FIŞĂ DE MONITORIZARE A COMPORTAMENTULUI
NUMELE ELEVULUI :
CLASA :
Consecinţe
Persoane Consecinţe
Data Contextul Antecedente pe termen
Comportament implicate pe termen
/ ora (locul) DA/NU scurt
/prezente lung
(imediate)
12
ANEXA3
CENTRALIZATOR VIOLENȚĂ
Pers care Nr. sesizări Nr.cazuri violelență sesizate în școală Tipuri de Nr.cazuri în
a primit agresiune care s-a
sesizarea solicitat
sprijinul
Director Scrise Verbal Elev- Elev- Elev- pers Elev- Elev- fiz ver psi poliți me pso
e elev profesor auxiliar părinte membru ică bală ihi ei dic hol
comunit că al ogi
ate c
Diriginte
Cadru
didactic
Total
13
ANEXA4
RAPORT DE ACTIVITATE
Comisia pentru prevenirea, combaterea și monitorizarea violenței în școală
Nr. Cine a primit sesizarea Numele și Tipul de agresiune Cazul de Intervenție Măsuri
crt. prenumele violență
elevului semnalat
14
15