Hipertensiune arterială

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Hipertensiune arterială

Aparat automat de măsurat tensiunea sanguină care indică

o tensiune sistolică de 158 mmHg, o tensiune diastolică
de 99 mmHg și un puls de 80 de bătăi pe minut.

Specialitate medicină de familie  

Clasificare și resurse externe

ICD-9 401

ICD-10 I10,I11,I12,
I13,I15

ICD-11   

ICD-9-CM 997.91[1][2]
401-405.99[1][2]  

OMIM 145500

DiseasesDB 6330

MedlinePlus 000468

eMedicine med/1106 ped/1097 emerg/267

Patient UK Hipertensiune arterială

MeSH ID D006973

Modifică date / text 

Hipertensiunea arterială (HTA), cunoscută de asemenea sub numele de tensiune

arterială crescută sau hipertensiune, este o boală cronică caracterizată prin valori
crescute ale presiunii arteriale a sângelui. Valoarea ridicată face ca inima să pompeze
într-un ritm mai accelerat față de ritmul normal pentru a propulsa sângele în vasele
sangvine. Presiunea arterială este de două tipuri: presiunea arterială
sistolică (presiunea sângelui în artere în timpul contacției mușchiului cardiac)
și presiunea arterială diastolică (presiunea sângelui în perioada de relaxare a
mușchiului cardiac). Măsurarea presiunii în vasele de sânge sau în cavitățile inimii se
 poate realiza fie prin metode directe, foarte rar și numai în anumite cazuri deoarece
necesită introducerea în vasele sanguine a unei sonde, fie, cel mai frecvent, printr-o
metodă indirectă, măsurând tensiunea pereților arteriali cu ajutorul unui aparat numit
tensiometru. În perioada de repaus, presiunea arterială normală se încadrează între
100–140 mmHg în cazul presiunii arteriale sistolice (limita superioară) și 60–90 mmHg
în cazul presiunii arteriale diastolice (limita inferioară). Presiunea arterială ridicată se
identifică cu valori persistente ale presiunii arteriale egale cu sau mai mari de
140/90 mmHg.
Hipertensiunea arterială este clasificată fie ca hipertensiune arterială primară
(esențială) sau hipertensiune arterială secundară. Circa 90–95% din cazuri fac parte din
categoria „hipertensiunii arteriale primare”, ceea ce înseamnă presiune arterială
crescută fără a avea la bază o cauză medicală evidentă. [3] Alte afecțiuni la nivelul
rinichilor, arterelor, inimii sau sistemului endocrin determină restul de 5–10% din cazuri
(hipertensiune arterială secundară).
Hipertensiunea arterială este un factor de risc major pentru cazurile de atac de
cord (infarct miocardic), insuficiență cardiacă, anevrisme ale arterelor (de
exemplu anevrism aortic), boală arterială periferică și este cauza bolilor renale cronice.
Chiar și o creștere moderată a valorilor tensiunii arteriale este asociată cu o speranță de
viață mai redusă. Modificarea obiceiurilor alimentare și a stilului de viață pot aduce
ameliorări, ținând sub control presiunea arterială, și pot reduce riscurile asociate cu
complicații ale stării de sănătate. Cu toate acestea, tratamentul medicamentos este
deseori necesar pentru persoanele la care schimbarea stilului de viață nu are efectul
dorit sau este o condiție insuficientă.

Cuprins

 1Clasificări
o 1.1Adulți
o 1.2Nou-născuți, copii și adolescenți
 2Semne și simptome
o 2.1Hipertensiune arterială secundară
o 2.2Criza hipertensivă
o 2.3Sarcina
o 2.4Sugari și copii
 3Complicații
 4Cauze
o 4.1Hipertensiunea arterială primară
o 4.2Hipertensiunea arterială secundară
 5Fiziopatologie
 6Diagnostic
 7Prevenire
 8Menținerea sub control a hipertensiunii arteriale
o 8.1Modificări ale stilului de viață
o 8.2Medicamente
o 8.3Vârstnici
o 8.4Hipertensiunea arterială rezistentă
 9Probabilitate
o 9.1La copii
 10Istoric
 11Societate și cultură
o 11.1Conștientizare
 o 11.2Aspecte economice
 12Bibliografie
 13Note
 14Legături externe