Definiția generală a imobilizărilor corporale

Imobilizarile corporale sau tangibile au un conținut material și sunt reprezentate prin bunuri fizice,concrete,de
folosință îndelungată si cu valoare mare.Imobilizarile corporale sunt deținute de agentul economic pentru a fi
utilizate in producția proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate terților,sau pentru
folosirea acestora în scopuri administrative.Activele imobilizate au o durată de folosință mai mare de un an.
Structura imobilizărilor corporale
-imobilizari corporale în curs de execuție;
-terenuri și construcții;
-instalații tehnice și mașini;
-alte instalații tehnice,utilaje si mobilier;
Fluxul operaţiunilor curente privind imobilizările
Contabilitatea imobilizărilor corporale vizează, în mod curent, trei momente principale:
(1)INTRARE
(recunoastere)
(2)UTILIZARE
(amortizare)
(3)IESIRE
(derecunoastere)
Intrarea imobilizărilor corporale – recunoaşterea iniţială, poate avea loc în mai multe moduri:
1. achiziţie – evaluarea se face la cost de achiziţie;
2. producţie – evaluarea se face la cost de producţie;
3. aport la capital – valoarea de aport (stabilită în urma evaluării);
4. primite ca donaţie – valoarea justă – se va studia la partea de capitaluri;
5. constatate plus la inventar – valoarea justă – se va studia la partea de capitaluri;
6. leasing financiar

Operaţiuni care pot duce la modificarea valorii de intrare:

(1) modernizarea; (2) reevaluarea.
Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică
a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică.
Amortizarea imobilizărilor se calculează începând cu luna următoare punerii în funcţiune şi până la recuperarea
integrală a valorii lor de intrare. La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de
utilizare economică şi condiţiile de utilizare a acestora.
Metode de amortizare
Amortizarea liniara
Amortizarea în baza unităților de producție
Amortizarea accelerata

Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se
aşteaptă să fie consumate de entitate.
Ieşirea/scoaterea din evidenţă/descărcarea din gestiune – derecunoaşterea imobilizărilor, poate avea loc prin:
1. casare – în situaţia în care imobilizarea nu mai generează beneficii economice pentru entitate;
2. cedare – în situaţia transferului dreptului de proprietate către un terţ în schimbul unei contraprestaţii (cu titlu
oneros);
3. aport la capitalul social al altei societăţi
4. donaţie – în situaţia transferului dreptului de proprietate către un terţ fără existenţa unei contraprestaţii (cu
titlu gratuit);
5. lipsă la inventar – se înregistrează în momentul constatării lipsei din gestiune;
Principalele conturi utilizate
Pentru evidența imobilizarilor corporale se utilizează
următoare conturi sintetice :
-contul 121(A) Imobilizări corporale în curs de execuție;
- contul122-terenuri(A);
-contul 123-Mijloace fixe (instalații tehnice,mijloace de transport etc.) (A);
-contul 124 -(P)Amortizarea imobilizărilor corporale.
Conturile de imobilizari corporale țin evidența operațiilor și categoriilor de imobilizari și sunt conturi de active.Se
debitează cu intrari de imobilizari și se crediteză la iesirea din folosință sau prin vanzare.Soldul final debitor arată
valoarea imobilizarilor existente la sfarșitul perioadei.

Evidența în conturile de imobilizări se ține la valoarea contabilă de intrare sau valoarea reevaluată.În valoarea
contabilă de intrare se includ: prețul de cumpararea, cheltuielile de transport-aprovizionare, cheltuielile de
montaj și punere în funcțiune,taxe nerecuperabile,etc. Documente utilizate in contabilitatea imobilizărilor
corporale
Principalele documente utilizate pentru evidența
contabilă a imobilizarilor corporale sunt:
-Factură fiscală;
-Notă contabilă;
-Nota I-Active imobilizate;
-Ordin de plată; Extrasul bancar;
-Fișa mijocului fix;etc.